Legea Fondului Funciar (Legea nr. 181991)

Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul
public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României.

În funcţie de destinaţie, terenurile sunt:
a)terenuri cu destinaţie agricolă, şi anume:
- terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de
hamei şi duzi, pajiştile permanente, serele, solarele, răsadniţele şi altele asemenea;
- cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păşunile împădurite;
- cele ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri
funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă, platformele şi spaţiile de depozitare care
servesc nevoilor producţiei agricole;
- terenurile neproductive care pot fi amenajate în cadrul perimetrelor de ameliorare şi folosite pentru
producţia agricolă;
b)terenuri cu destinaţie forestieră, şi anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de
cultură, producţie ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive -
stâncării, abrupturi, bolovănişuri, râpe, ravene, torenţi -, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice;
c)terenuri aflate permanent sub ape, şi anume: albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la
nivelurile maxime de retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale;
d)terenuri din intravilan, aferente localităţilor urbane şi rurale, pe care sunt amplasate construcţiile, alte
amenajări ale localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi forestiere;
e)terenuri cu destinaţii speciale, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale şi
aeriene, cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii hidrotehnice, termice, de
transport al energiei electrice şi gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările miniere şi
petroliere, cariere şi halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele
naturii, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea.

În sensul prezentei legi, prin deţinători de terenuri se înţelege titularii dreptului de proprietate, ai altor
drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deţinători
precari.

(1)Terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau al altor drepturi reale, având ca
titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparţine domeniului public sau domeniului privat.
(2)Domeniul public poate fi de interes naţional, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept
public, aparţine statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim de drept
public, aparţine comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor.
(3)Administrarea domeniului de interes public naţional se face de către organele prevăzute de lege, iar
administrarea domeniului public de interes local se face de către primării sau, după caz, de către
prefecturi.
(4)Terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilităţi publice.

(1)Aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi
de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie
forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime
interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii
naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice,
monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt
de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.
(2)Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele
nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
(3)Terenurile pe care sunt amplasate reţele stradale şi parcuri publice, terenurile pentru rezervaţii
naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice,
monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepţie pentru lucrări
de interes naţional.

Domeniul privat al statului şi, respectiv, al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor este alcătuit
din terenurile dobândite de acestea prin modurile prevăzute de lege, precum şi din terenurile
dezafectate, potrivit legii, din domeniul public. El este supus dispoziţiilor de drept comun, dacă prin
lege nu se prevede altfel.

Fondul funciar şi, în mod corespunzător, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale trebuie
înregistrate în documentele de evidenţă funciară şi de publicitate imobiliară prevăzute de lege.

(1)Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul
cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de
proprietate sau constituirea acestui drept.
(2)De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de
producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii
civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte
persoane anume stabilite.
(3)Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita
unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de
maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
(4)Prin familie se înţelege soţii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor.

(1)Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de
familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre
această suprafaţă şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producţie sau care a fost preluată
în orice mod de aceasta, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945
pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai
multe localităţi sau de la autori diferiţi.
(2)Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit legii, în limita suprafeţei de teren
de până la 10 ha de familie şi cărora li s-a aplicat cota de reducere, potrivit art. 14 alin. (3) din lege, pot
formula cerere pentru suprafeţele de teren care au constituit această cotă. Cererile se formulează în
cazul în care cota de reducere a depăşit procentul de 5%.
(3)Cererea se depune la primaria localitatii sau, dupa caz, la primariile localitatilor in a caror raza
teritoriala se afla terenul pentru care urmeaza sa fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin
posta, cu confirmare de primire, pana la data de 31 decembrie 1998, sub sanctiunea decaderii din
termen.
(4)Cererea va cuprinde:
a)numele şi prenumele persoanei solicitante şi domiciliul acesteia;
b)calitatea de titular sau de moştenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau
urmează să i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi;
c)suprafaţa de teren care i s-a reconstituit şi diferenţa pe care o solicită.
(5)La cerere se va anexa:
a)copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, după caz, de pe procesul-verbal ori de pe fişa
de punere în posesie;
b)copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren solicitate
în plus;
c)o declaraţie în care se va menţiona, pe propria răspundere, suprafaţa totală de teren atribuită în
proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta
s-a făcut în mai multe localităţi sau de la mai mulţi autori.
(6)Primarul va constitui un registru special, parafat, numerotat şi sigilat, în care se vor înregistra, în
ordine cronologică, cererile depuse de persoanele îndreptăţite şi va emite, la cerere, un bon cu numărul
de înregistrare.
(7)Pentru cererile depuse prin poştă, pe confirmarea de primire se vor menţiona numărul de înregistrare
a cererii şi data acesteia.
(8)Primarul sau secretarul consiliului local este obligat sa primeasca cererea si sa o inregistreze,
indiferent daca aceasta cuprinde sau nu cuprinde toate mentiunile precizate la alin. (4) si daca nu este
insotita de toate actele prevazute la alin. (5). In acest caz, primarul sau secretarul este obligat sa
comunice solicitantului ca, pana la data de 31 decembrie 1998, sa depuna toate actele mentionate la
alin. (5), sub sanctiunea decaderii acestuia din termen.
(9)Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (6) de către primar sau secretar atrage atât răspunderea
administrativă şi disciplinară a acestuia, potrivit legii, cât şi plata de penalităţi în condiţiile prevăzute la
art. 894 din Codul de procedură civilă sau, după caz, şi de daune-interese potrivit Codului civil.
(10)Dupa data de 31 decembrie 1998, prevazuta la alin. (3), primarul este obligat ca, in termen de 30 de
zile, sa intocmeasca situatia privind categoriile de persoane, terenurile agricole solicitate si balanta
fondului funciar pe localitate - comuna, oras sau municipiu - in vederea reconstituirii dreptului de
proprietate, potrivit legii. Inauntrul acestui termen primarul le va transmite prefectului, sub semnatura.
(11)În termen de 15 zile de la primire, prefectul va întocmi situaţia privind categoriile de persoane
solicitante şi balanţa fondului funciar pe judeţ, pe care le va transmite, în acelaşi termen,
Departamentului pentru Administraţie Publică Locală.
(12)După întocmirea balanţei fondului funciar la nivel de ţară, prin lege se vor stabili suprafeţele de
teren agricol care vor fi reconstituite.

(1)Persoanele fizice şi persoanele juridice cărora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de
proprietate asupra terenurilor agricole, potrivit prezentei legi, precum şi persoanele juridice care au în
patrimoniu sau în administrare terenuri agricole ori deţin în orice mod asemenea terenuri au obligaţia
de a da secretarului consiliului local o declaraţie în care vor menţiona suprafaţa de teren agricol
atribuită sau, respectiv, deţinută efectiv, în una sau mai multe localităţi, iar pentru persoanele fizice, şi
de la mai mulţi autori.
(2)Persoanele fizice vor face declaraţia pe propria răspundere, iar persoanele juridice, prin
reprezentanţii lor.

(1)Suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate,
cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în
cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de
martori.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de
cooperativele agricole de producţie în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii
cooperatori.
(2¹)Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele fizice, fără
înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept
proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente,
dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
*) În interpretarea dispoziţiilor art. 11 alin. (21) coroborate cu art. 27 alin. (21) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie stabileşte că:
Formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiată pe dispoziţiile art. 11 alin. (21)
coroborate cu art. 27 alin. (21) din Legea nr. 18/1991 este supusă termenului prevăzut de art. 11 alin.
(4) din Legea nr. 18/1991.
(3)Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de
cooperativa agricolă de producţie la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului
funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă
până la data intrării în vigoare a legii.
(4)Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune şi se înregistrează la primărie în termen de
30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5)Prevederile alin. (4) nu se aplică situaţiilor prevăzute la art. 27 alin. (21).

(1)În scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii
efective a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau
municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului*), o comisie condusă de primar.
(2)Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene,
numită prin ordinul prefectului şi condusă de acesta.
(3)Procedura de constituire şi modul de funcţionare a comisiilor, precum şi modelul şi modul de
atribuire a noilor titluri de proprietate se vor stabili prin hotărâre a Guvernului în termen de 15 zile de
la data publicării prezentei legi. Din comisii vor face parte cetăţeni desemnaţi de obşte din toate
categoriile îndreptăţite, specialişti şi funcţionari publici, precum şi conducătorii unităţilor şi instituţiilor
de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, după caz. în comunele constituite din mai multe sate,
cetăţenii vor fi desemnaţi proporţional cu ponderea numerică a locuitorilor din fiecare sat.
(4)Actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate reprezintă informaţii
de interes public şi sunt deschise liberului acces al cetăţenilor. Asigurarea accesului la aceste informaţii
de interes public se face în condiţiile şi potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 544/2001 privind
liberul acces la informaţiile de interes public.

(1)Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti
definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.
(2)Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil,
sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce
au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac
comisiei.
(3)Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor
moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
(4)Pentru fiecare poziţie dintr-o anexă pot fi emise mai multe titluri de proprietate, cu condiţia ca
suprafeţele înscrise în aceste titluri să nu depăşească suprafaţa totală validată în anexă.

(1)Terenurile cooperativelor agricole de producţie situate în extravilanul localităţilor devin proprietatea
cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, corespunzător suprafeţelor aduse sau preluate în
orice mod în patrimoniul cooperativei.
(2)Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în
zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii,
în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producţie.
(3)În cazul în care între suprafaţa de teren a cooperativei agricole de producţie, rezultată prin însumarea
suprafeţelor de teren aduse de cooperatori sau preluate în orice alt mod de cooperativă, şi suprafaţa de
teren actuală au intervenit modificări atât în ce priveşte suprafaţa totală, cât şi pe categorii de folosinţă,
stabilirea proprietăţii cooperatorilor sau a moştenitorilor acestora se face prin reducerea unei cote
proporţionale rezultate din scăderea suprafeţelor legal folosite în alte scopuri din suprafaţa totală
iniţială şi proporţional cu categoriile de folosinţă agricolă existente. Nu vor fi afectaţi deţinătorii de
suprafeţe care au proprietăţi mai mici de 1 ha.
(4)Suprafeţele ocupate de plantaţii pomicole, viticole, sere, heleşteie, amenajări piscicole, pepiniere,
construcţii administrative şi agrozootehnice, precum şi cele necesare bazei furajere aferente
capacităţilor de producţie zootehnice existente în cooperativele agricole de producţie pot reprezenta, pe
baza opţiunii proprietarilor, aport la constituirea unor forme de asociere de tip privat, cu sau fără
personalitate juridică.

(1)Membrii cooperatori care, după caz, au părăsit cooperativa agricolă de producţie, nu au muncit în
cooperativă sau nu locuiesc în localitatea respectivă, precum şi moştenitorii acestora pot primi
terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.
(2)Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi persoanelor ale căror terenuri au trecut, cu sau fără
titlu, în patrimoniul cooperativei agricole de producţie fără ca ele să fi dobândit calitatea de
cooperatori, precum şi, după caz, moştenitorilor acestora.
(3)De prevederile alin. (2) beneficiază şi persoanele deţinătoare ale titlurilor de Cavaler al Ordinului
"Mihai Viteazul", "Mihai Viteazul cu Spadă" şi moştenitorii lor, care au optat şi cărora li s-a atribuit, la
data împroprietăririi, teren arabil, cu excepţia celor care l-au înstrăinat.
(4)Dispoziţiile art. 14 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
(5)Se vor atribui, la cerere, persoanelor care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi
moştenitorilor celor care au decedat - ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din
decembrie 1989 - în proprietate, terenuri în suprafaţă de 10.000 m2 în echivalent arabil. Pentru
terenurile atribuite, aceşti beneficiari nu datorează taxe sau impozite.

(1)În cazurile în care în perimetrul unor cooperative agricole de producţie au fost comasate şi terenuri
agricole ale unor proprietari particulari, iar aceştia nu au preluat în compensaţie alte terenuri, la cererea
lor sau a moştenitorilor, ei vor fi repuşi în proprietate şi li se vor restitui suprafeţele în cotă echivalentă,
în cadrul unor sole stabilite de comisie.
(2)Dispoziţiile art. 14 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

(1)În localităţile cu cetăţeni români, aparţinând minorităţii germane sau în care locuiesc persoane care
au fost deportate sau strămutate, deposedate de terenuri prin acte normative intervenite după anul 1944,
se vor atribui în proprietate, la cerere, cu prioritate acestora sau moştenitorilor, suprafeţe de teren din
rezerva aflată la dispoziţia comisiilor sau se va proceda conform art. 37.
(2)La atribuire, se va avea în vedere suprafaţa de teren pe care aceştia au avut-o în proprietate, fără a se
depăşi 10 ha de familie, în echivalent arabil.

(1)Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de
producţie de la cooperatori sau de la alte persoane care au decedat şi nu au moştenitori, precum şi
terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziţia comisiei.
(2)Toate terenurile cooperativei agricole de producţie care nu sunt atribuite conform art. 14-17, precum
şi terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosinţa cooperativei, rămân, de asemenea, la
dispoziţia comisiei, urmând a fi atribuite altor persoane îndreptăţite, potrivit prevederilor prezentei legi.
(3)[textul din Art. 18, alin. (3) din capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2016 de Art. 52 din capitolul VI
din Legea 165/2013]

(1)Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producţie sau au adus
teren mai puţin de 5.000 m2, precum şi celor care, neavând calitatea de - cooperatori, au lucrat în orice
mod, ca angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociaţii cooperatiste, li se pot atribui în
proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 18, dacă sunt stabiliţi sau urmează să se stabilească în
localitate şi nu deţin teren în proprietate în alte localităţi. Suprafaţa atribuită în proprietate se va
determina ţinând seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi de suprafaţaatribuităcelorcare
au adus pâmânt în cooperativa agricolă de producţie.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi persoanelor care au fost deportate şi nu beneficiază de dispoziţiile
art. 14-16.
(3)Se pot atribui, la cerere, în folosinţă agricolă, până la 5.000 m2 în echivalent arabil, de familie,
personalului de specialitate din serviciile publice comunale, în perioada cât lucrează în localitate, dacă
nu are teren în proprietate în această localitate, el sau membrii familiei din care face parte. Dreptul de
proprietate asupra acestor terenuri aparţine comunei, oraşului sau municipiului, după caz.
(4)Atribuirea în folosinţă nu se poate face în cazurile în care în localitatea respectivă s-au operat
reducerile prevăzute la art. 14 alin. (3).
(5)La plecarea din localitate persoanele menţionate la alin.(3) au dreptul la despăgubiri pentru
investiţiile făcute, cu consimţământul prealabil al proprietarului şi dacă sunt utile pe suprafaţa atribuită.

În situaţia în care în unele cooperative agricole de producţie nu mai rămâne teren disponibil pentru a se
atribui suprafaţa minimă prevăzută la art. 8, precum şi pentru persoanele prevăzute la art. 17 şi 19 alin.
(1) şi (2), comisia va hotărî reducerea în cotă proporţională a suprafeţei ce se repartizează pentru a se
atribui terenuri în proprietate şi acestor categorii.

(1)În localităţile cu excedent de suprafaţă agricolă, cu deficit de forţă de muncă în agricultură, din
terenurile prevăzute la art. 18 se poate atribui în proprietate teren până la 10 ha în echivalent arabil
tuturor familiilor care solicită în scris şi se obligă să lucreze această suprafaţă.
(2)Familiile fără pâmânt sau cu pământ puţin din alte localităţi, care solicită în scris, pot primi în
proprietate până la 10 ha teren în echivalent arabil, cu obligaţia de a-şi stabili domiciliul în comună,
oraş sau municipiu, după caz, şi de a cultiva pământul primit, renunţând la proprietatea avută în
localitatea lor, din extravilan.

(1)Din terenurile agricole, comisiile vor atribui în proprietate, la cererea comisiilor parohiale ori a altor
organe reprezentative ale comunităţilor locale de cult - din mediul rural -, o suprafaţă de teren de până
la 5 ha în echivalent arabil pentru fiecare parohie sau schit, aparţinând cultelor recunoscute de lege, ori
de până la 10 ha teren agricol în echivalent arabil în cazul mânăstirilor, în măsura în care toate aceste
aşezăminte au posedat în trecut terenuri agricole preluate de cooperativele agricole de producţie, iar în
prezent nu au asemenea terenuri ori au suprafeţe restrânse. În zonele necooperativizate, reconstituirea
dreptului de proprietate se va face din terenurile aflate în proprietatea statului şi în administrarea
primăriilor, la propunerea acestora, prin ordinul prefectului.
(2)Dispoziţiile art. 9 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
(3)Organele reprezentative ale unităţilor de cult, recunoscute de lege, din mediul rural, pot cere
reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru suprafaţa de teren agricol care reprezintă diferenţa
dintre suprafaţa de 5 ha, în cazul parohiilor, şi suprafaţa pe care au avut-o în proprietate, dar nu mai
mult de 10 ha, şi pentru suprafaţa ce reprezintă diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha, în cazul mânăstirilor
şi schiturilor, şi suprafaţa pe care au avut-o în proprietate, dar nu mai mult de 50 ha.
(4)Dispoziţiile art. 9 rămân aplicabile.
(5)Pentru parohiile, schiturile şi mânăstirile din mediul urban, consiliile şi organele reprezentative ale
acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile alin. (3) şi (4).
(6)Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole care le-au
aparţinut în proprietate, în limita suprafeţelor pe care le-au avut, şi organele reprezentative ale
altor unităţi de cult, astfel:
a)centrul patriarhal, până la 200 ha;
b)centrele eparhiale, până la 100 ha;
c)protoieriile, până la 50 ha;
d)parohiile din mediul urban, până la 10 ha;
e)filialele din mediul rural şi urban, până la 10 ha.

(1)Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora,
indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti,
precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990
privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.
(2)Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina
din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul
agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie sau în lipsa
acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori.
(2¹)În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele
convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii
autentice de martori.
(3)Pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producţie ca lot de folosinţă,
potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul
de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în
intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strămutaţi, pentru realizarea unor investiţii de
interes local sau de utilitate publică.
(4)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de
cooperator.

(1)Terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de
producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi
anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar
dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari.
(1¹)Suprafaţa terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, nu
poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producţie,
consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
(2)Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în
extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.
(3)Pentru proprietarii actuali ai construcţiilor edificate de către fostele cooperative agricole de
producţie, de fostele asociaţii economice intercooperatiste, de fostele organizaţii şi entităţi ale
cooperaţiei de consum ori de alte foste entităţi cooperatiste, indiferent de denumirea acestora,
comisia judeţeană de fond funciar va emite, la cerere, titluri de proprietate privind constituirea
dreptului de proprietate pentru terenurile aferente acestor construcţii, terenuri având categoria
de curţi-construcţii, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a)solicitanţii fac dovada proprietăţii asupra construcţiilor;
b)solicitanţii fac dovada înregistrării construcţiei în registrul agricol, cu excepţia persoanelor pentru ale
căror construcţii nu există obligaţia legală de înscriere în registrul agricol, precum şi dovada plăţii
impozitelor şi taxelor aferente acesteia în conformitate cu prevederile legale;
c)pentru terenul aferent construcţiei nu a fost constituit sau reconstituit dreptul de proprietate în
favoarea altei persoane.

(1)În cazul în care cooperativa agricolă de producţie a atribuit loturi în folosinţă unor cooperatori, în
grădinile din intravilan ale foştilor proprietari, asemenea terenuri revin, de drept, în proprietatea
deţinătorilor iniţiali sau a moştenitorilor acestora.
(2)Persoanele care au primit terenuri în condiţiile alin. (1) şi pe care au efectuat investiţii au dreptul la o
despăgubire egală cu contravaloarea acestora, dacă nu pot fi ridicate.
(3)Prin investiţii, în sensul alin. (2), se înţelege lucrările destinate exploatării agricole a terenului.

(1)Terenurile situate în intravilanul localităţilor, rămase la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice
locale, de la persoanele care au decedat şi/sau nu au moştenitori, trec în proprietatea publică a unităţilor
administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de
vacanţă succesorală eliberat de notarul public. în acest sens, secretarul unităţii administrativ-teritoriale
are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la înregistrarea fiecărui deces al persoanelor respective, să
comunice camerei notarilor publici competente datele prevăzute la art. 68 din Legea notarilor publici şi
a activităţii notariale nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea dezbaterii
procedurii succesorale. Neîndeplinirea de către secretarul unităţii administrativ-teritoriale a obligaţiei
prevăzute în prezentul alineat se sancţionează administrativ, potrivit legii.
(2)Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (1), din proprietatea publică a unităţilor
administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă şi se sancţionează cu
nulitatea absolută.

(1)Punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptăţiţi nu pot avea loc decât numai
după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor pe temeiul
schiţei, amplasamentului stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
(1¹)În cazul în care la întocmirea proceselor-verbale de punere în posesie a persoanelor îndreptăţite se
constată că numele, prenumele sau iniţiala acestor persoane au fost înscrise eronat în anexele validate
prin hotărârea comisiei, faţă de numele şi prenumele din actele de identitate prezentate, nu se modifică
anexele validate anterior prin hotărâri de către comisie. Procesele-verbale de punere în posesie pentru
eliberarea titlurilor de proprietate se vor completa cu numele şi prenumele persoanelor conform actelor
de identitate şi vor fi însoţite în vederea emiterii titlurilor de proprietate de adeverinţe semnate de către
preşedintele comisiei locale şi secretarul unităţii administrativ-teritoriale prin care se certifică faptul că
persoanele înscrise în procesele-verbale de punere în posesie sunt identice cu persoanele înscrise în
anexele validate anterior prin hotărâri de către comisie.
(2)În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu
ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii de către
vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare şi înaintează
documentaţia comisiei judeţene sau prefectului pentru validare şi, respectiv, eliberarea titlurilor de
proprietate.
(2¹)(21) Pe întreaga perioadă de funcţionare a comisiilor locale de fond funciar deţinătorii sau
moştenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat sau
nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate pot solicita, la cerere,
comisiei judeţene emiterea titlului de proprietate în condiţiile prezentei legi, astfel:
a)dacă deţinătorii sau moştenitorii acestora figurează cu terenul în registrele agricole sau registrele
cadastrale şi în evidenţele fiscale;
b)pentru terenul în cauză nu a fost deschisă carte funciară în baza Legii cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c)terenul nu face obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către
alte persoane şi nici nu s-a eliberat anterior titlu de proprietate cu privire la acesta.
(2²)În cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foştii
proprietari iar aceştia deţineau la acel moment adeverinţe de proprietate şi aveau posesia terenului,
comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în
circuitul civil. Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare -
cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiţiei pentru constatarea nulităţii absolute a
titlului respectiv potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991.
(2³)(23) În cazul terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti edificate anterior
datei de 1 ianuarie 1990, precum şi curţii şi grădinii din jurul acestora, proprietarii caselor de
locuit, inclusiv cei care au cumpărat imobilul potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru
reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea
statului, cu modificările ulterioare, sau cei care au dobândit aceste imobile prin acte translative
de proprietate pot solicita primăriei localităţii sau, după caz, primăriilor localităţilor în raza
căreia/cărora se află situat/situate terenul/terenurile atribuirea în proprietate a terenurilor
deţinute; prefectul emite ordin privind atribuirea titlului de proprietate pe baza propunerii
primăriilor, care verifică întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a)dacă deţinătorii sau moştenitorii acestora figurează cu casa de locuit în registrele agricole sau
registrele cadastrale ori sunt înscrise în cartea funciară şi sunt înregistrate în evidenţele fiscale;
b)dacă terenul este în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi persoanele
solicitante au calitatea de proprietari ai construcţiilor;
c)nu fac obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către alte
persoane.
(3)Pentru terenurile aflate în exploatarea societăţilor agricole de tip privat, constituite în temeiul Legii
nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, comisiile locale şi cele
judeţene, în termen de 12 luni, vor efectua toate operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) şi vor elibera
titlurile de proprietate.
(4)Membrii şi conducerea acestor societăţi agricole au obligaţia de a solicita imediat comisiilor locale
să efectueze operaţiunile prevăzute la alineatul precedent, iar comisiile judeţene, să solicite eliberarea
titlurilor de proprietate.
(4¹)Primarul va afişa lunar suprafaţa constituită sau reconstituită, numele beneficiarilor,
amplasamentul, planurile parcelare, precum şi suprafaţa rămasă în rezerva comisiei locale.
(5)Încălcarea prevederilor alineatelor precedente atrage desfiinţarea, de drept, a societăţilor agricole în
cauză.
(6)La desfiinţarea cooperativei agricole de producţie, o comisie de lichidare constituită în termen de 15
zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriei, va
proceda în termen de 9 luni de la desfiinţarea cooperativei, la realizarea activului şi la plata pasivului,
în condiţiile prevăzute de lege.

(1)Comisiile de lichidare prevăzute de art. 27 au obligaţia de a constata şi stabili orice fapte de
încălcare a legii, de a lua măsuri de recuperare a pagubelor, conform legii, şi de a sesiza, dacă este
cazul, organele de urmărire penală.
(2)Sumele recuperate în condiţiile alin. (1) constituie activ lichidat şi urmează destinaţia celor
prevăzute la art. 27.
(3)La expirarea termenului prevăzut la art. 27, comisiile de lichidare vor prezenta bilanţul de lichidare
şi raportul explicativ organului de specialitate al prefecturii sau al Primăriei Municipiului Bucureşti,
învestit cu atribuţii de control financiar, potrivit legii, pentru descărcare.
(4)Actele de constatare a datoriilor faţă de stat şi faţă de alte persoane juridice, rămase după terminarea
operaţiunilor de lichidare, întocmite de către comisia de lichidare, vor fi avizate şi centralizate de către
Ministerul Finanţelor, după care Guvernul le va prezenta Parlamentului, cu propuneri de rezolvare.

(1)Construcţiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, maşinile, utilajele şi alte asemenea
mijloace fixe, ce au aparţinut cooperativei agricole de producţie desfiinţate, precum şi terenurile de sub
acestea, ca şi cele necesare utilizării lor normale, plantaţiile de vii şi pomi şi animalele devin
proprietatea membrilor asociaţiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înfiinţa.
(2)Drepturile foştilor cooperatori asupra bunurilor prevăzute la alin. (1) se vor stabili în cotă valorică,
proporţional cu suprafaţa de teren adusă sau preluată în orice mod în cooperativa agricolă de producţie
şi cu volumul muncii prestate. Membrii asociaţi vor constitui aceste drepturi ca aport în natură la noua
asociaţie.
(3)Foştilor cooperatori care nu devin membri ai acestei asociaţii li se vor stabili drepturi de creanţă
proporţional cu cota valorică ce li se cuvine din patrimoniul cooperativei agricole de producţie, dacă nu
au fost acoperite în altă modalitate. Plata creanţelor se va face de către asociaţie, în natură sau în bani,
potrivit hotărârii comisiei de lichidare.
(4)În cazul în care nu s-au constituit asemenea asociaţii, bunurile şi animalele prevăzute la alin. (1) se
vor vinde prin licitaţie publică persoanelor fizice sau juridice, urmând ca din preţul realizat să se achite
datoriile de orice fel ale fostei cooperative agricole de producţie. Fac excepţie bovinele şi ovinele,
precum şi plantaţiile de vii şi pomi, care vor fi atribuite foştilor cooperatori.
(5)În termen de 9 luni de la desfiinţarea cooperativei agricole de producţie, se vor stabili drepturile
băneşti ce revin fiecărui fost membru cooperator de către comisia de lichidare constituită potrivit art. 27 alin. (6).
(6)Foştii membri cooperatori vor primi cota cuvenită din valorificarea prin licitaţie a bunurilor comune,
proporţional cu suprafaţa de teren adusă în cooperativa agricolă de producţie, în echivalent arabil, şi
volumul valoric de muncă efectuat.
(7)Bunurile prevăzute la alin. (1), care nu se vând în termen de un an de la data desfiinţării cooperativei
agricole de producţie, trec în proprietatea privată a comunelor, oraşelor şi a municipiilor unde acestea
sunt situate, fără nici o despăgubire, şi în administrarea primăriilor.
(8)Demolarea construcţiilor agrozootehnice, a atelierelor de întreţinere, a instalaţiilor şi a anexelor
gospodăreşti şi de industrie mică, care fac obiectul alin. (1), este interzisă. Prin excepţie, dacă sunt
degradate sau din orice alt motiv nu pot fi utilizate, ele pot fi desfiinţate cu autorizaţia prefecturii, iar
materialele vor fi valorificate de primării, urmând ca sumele rezultate să intre în activul operaţiunilor
de lichidare.
(9)Construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale trec fără plată, în regim de drept public, în
proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor şi în administrarea primăriilor.

(1)Asociaţiile intercooperatiste sau de stat şi cooperatiste de orice profil se pot reorganiza în societăţi
comerciale pe acţiuni, în termen de 90 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(2)Terenurile şi celelalte bunuri aduse de cooperativa agricolă de producţie în asociaţie, precum şi
bunurile dobândite de aceasta devin proprietatea societăţii comerciale, iar cooperatorii şi celelalte
persoane îndreptăţite a-şi reconstitui proprietatea asupra terenurilor ce aparţin societăţii, precum şi
salariaţii acesteia pot deveni acţionari în condiţiile legii.
(3)În cazul în care unii cooperatori sau alte persoane îndreptăţite, prevăzute la alin. (2), nu vor opta
pentru a deveni acţionari ai societăţii comerciale, li se va stabili dreptul de proprietate, conform
prevederilor art. 14 şi 15 din prezenta lege, din terenurile care nu au fost aduse de cooperativa agricolă
de producţie în asociaţie.
(4)În localităţile în care nu există aceste posibilităţi, se vor putea desfiinţa unele ferme neeficiente ale
asociaţiei. Hotărârea în această privinţă se adoptă de către comisia judeţeană, la propunerea comisiilor
comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz.

(1)Terenurile proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor agricole de producţie sunt la
dispoziţia comisiilor - prevăzute la art. 12, în vederea atribuirii lor în proprietatea celor îndreptăţiţi,
conform legii.
(2)Terenurile neatribuite, rămase la dispoziţia comisiei, vor trece în domeniul privat al comunei,
oraşului sau al municipiului.

[textul din Art. 32 din capitolul II a fost abrogat la 01-oct-2011 de Art. 230, litera T. din capitolul X din
Legea 71/2011]

Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale - pajişti şi arabil - care s-au aflat în folosinţa
cooperativelor agricole de producţie - trec în proprietatea privată a comunelor, oraşelor sau, după caz, a
municipiilor şi în administrarea primăriilor, urmând a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru
producerea de furaje şi seminţe pentru culturi furajere.

Lucrările de îmbunătăţiri funciare care se află pe terenurile primite, inclusiv zonele de protecţie
aferente, trec în proprietatea unităţilor specializate de exploatare a unor astfel de lucrări, în condiţiile
legii.

(1)Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafeţe intrate în patrimoniul său în
conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca
atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice.
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 35 alin.
(1) sunt constituţionale în măsura în care nu condiţionează dobândirea dreptului de proprietate publică
prin expropriere, de înscrierea acesteia în cartea funciară.
(2)Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice, agricole
şi silvice, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice
superioare şi a animalelor de rasă, precum şi din administrarea Institutului pentru Testarea şi
Înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultură şi a centrelor sale teritoriale aparţin domeniului public şi
rămân în administrarea acestora. În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi*),
Guvernul, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, va delimita suprafeţele de teren strict
necesare cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi
animalelor de rasă şi pe cele destinate producţiei, din administrarea institutelor şi staţiunilor de
cercetare şi producţie agricolă.
(3)Dispoziţiile alin. (2) se aplică şi terenurilor proprietate de stat folosite, la data prezentei legi, de
unităţile de învăţământ cu profil agricol sau silvic şi care trec în administrarea acestora.

(1)Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în
administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a
municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
(2)Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă
veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea - construirii de locuinţe proprietate
personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor
actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din
construcţie.
(3)Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al
preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu
privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari
ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.
(4)Dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile.
(5)Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul
localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea
dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari
sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.
(5¹)Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se
depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul,
personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancţiunea
decăderii din termen.
(6)Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului,
la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

(1)Persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi
speciale, altele decât cele de expropriere, şi care se află în administrarea unităţilor agricole de stat
devin, la cerere, acţionari la societăţile comerciale înfiinţate, în baza Legii nr. 15/1990, din actualele
unităţi agricole de stat. De aceleaşi prevederi beneficiază şi moştenitorii acestor persoane.
(2)Cererea se depune, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la primăria în a
cărei rază teritorială este situat terenul.
(3)Numărul de acţiuni primite va fi proporţional cu suprafaţa de teren în echivalent arabil, trecută în
patrimoniul statului, fără a putea depăşi însă valoarea a 10 ha teren de familie, în echivalent arabil.
(4)Nu beneficiază de dispoziţiile acestui articol persoanele ale căror terenuri au fost confiscate ca efect
al unor condamnări penale, cu excepţia persoanelor precizate în Decretul-lege nr. 118 din 30 martie
1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată
cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu
modificările ulterioare.

(1)Persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 37, persoanele cărora li s-au
stabilit drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile autonome cu profil agricol,
potrivit Legii nr. 46/1992, precum şi persoanele care au calitatea de locatori, potrivit art. 25 din Legea
arendării nr. 16/1994, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste 10 ha
de familie, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, indiferent dacă
reconstituirea urmează să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu
procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 din prezenta lege.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1), cărora li s-a stabilit dreptul în acţiuni, în limita suprafeţei de până
la 10 ha în echivalent arabil, pot face cerere, în cazul în care prin aplicarea coeficientului de echivalare,
prevăzut în regulamentul aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, suprafaţa de teren putea
depăşi, ca echivalenţă, 10 ha teren arabil, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9
alin. (3) - (9).

Persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul
Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moştenitorii
acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren trecută în proprietatea
statului, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent
dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu
procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9.

(1)După expirarea termenului de 90 de zile, în cazurile prevăzute la art. 38 şi 39, primarul va întocmi
situaţia privind terenurile agricole solicitate de categoriile de persoane prevăzute şi balanţa fondului
funciar pe localitate şi pe fiecare societate comercială şi institut sau staţiune de cercetare şi producţie
agricolă ori regie autonomă cu profil agricol, din raza teritorială a localităţii.
(2)Dispoziţiile art. 9 alin. (9) rămân aplicabile.

(1)Terenurile agricole fără construcţii, instalaţii, amenajări de interes public, intrate în proprietatea
statului şi aflate în administrarea primăriilor la data prezentei legi, se vor restitui foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora, fără a se putea depăşi suprafaţa de 10 ha de familie, în echivalent arabil.
(2)Restituirea terenurilor se face, la cerere, în condiţiile art. 11, prin ordinul prefectului, la propunerea
primăriei.
(3)Prevederile art. 37 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(1)În localităţile cu deficit de teren, în care terenurile foştilor proprietari se află în proprietatea statului
şi aceştia nu optează pentru acţiuni în condiţiile art. 37 şi nu li se pot atribui lor sau moştenitorilor
suprafaţa minimă prevăzută de prezenta lege, comisiile judeţene vor hotărî atribuirea unei suprafeţe de
5.000 m2 de familie, în echivalent arabil, la cerere, din terenurile proprietatea statului.
(2)Pentru diferenţa de teren până la care sunt îndreptăţiţi foştii proprietari sau moştenitorii lor, potrivit
prezentei legi, se aplică corespunzător prevederile art. 37.
(3)Nu pot fi atribuite suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri
funciare.
(4)Plantaţiile de vii sau pomi pot fi afectate în astfel de cazuri numai în situaţia în care nu există
terenuri din altă categorie de folosinţă, pentru a fi atribuite în proprietate.

(1)În zona montană - defavorizată de factori naturali cum sunt: clima, altitudinea, panta, izolarea - se
poate atribui în proprietate, la cerere, o suprafaţă de teren de până la 10 ha în echivalent arabil
familiilor tinere de ţărani care provin din mediul agricol montan, au priceperea necesară şi se obligă în
scris să-şi creeze gospodării, să se ocupe de creşterea animalelor şi să exploateze raţional pământul în
acest scop.
(2)Terenurile prevăzute la alineatul precedent se atribuie din domeniul privat al comunei, oraşului sau
al municipiului, după caz.
(3)Atribuirea în proprietate a terenurilor se face prin ordinul prefectului la propunerea primăriilor.

(1)Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităţilor de stat şi care, în prezent,
sunt folosite ca păşuni, fâneţe şi arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, oraşelor şi a
municipiilor, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru
producerea de furaje sau seminţe de culturi furajere. Fac excepţie suprafeţele ocupate cu vii, pomi,
seminceri furajeri, heleşteie, lacuri sau cele destinate producerii de legume, fructe ori altă materie
primă pentru fabricile de conserve, orezării şi câmpuri experimentale, destinate cercetării agricole, ce
vor fi compensate în suprafaţă egală cu teren de aceeaşi calitate de către societăţile comerciale pe
acţiuni, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi*).
(2)Nerespectarea dispoziţiilor alineatului precedent duce la trecerea de drept în proprietatea comunelor,
oraşelor sau a municipiilor, după caz, a acestor terenuri.

(1)Persoanele fizice sau, după caz, moştenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetaţie forestieră,
păduri, zăvoaie, tufărişuri, pajişti permanente împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul
unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste
1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie.
(2)Dacă pe suprafeţele de teren ce urmează a fi atribuite în condiţiile alineatului precedent se află
construcţii sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de execuţie sau în fază de proiectare, sau terenurile
sunt defrişate, se vor atribui alte suprafeţe de teren, cu respectarea aceloraşi condiţii, în imediata
apropiere.
(3)Persoanele prevăzute la alin. (1) vor formula cererile în termenul, cu procedura şi în condiţiile
prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9).
(4)Terenurile prevăzute la alin. (1), precum şi la art. 46 şi 47 vor fi gospodărite şi exploatate în regim
silvic, potrivit legii. Regimul silvic pentru pădurile proprietate privată se va elabora şi se va aproba în
termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi*), prin grija Ministerului Apelor, Pădurilor şi
Protecţiei Mediului. Punerea în posesie a pădurilor, zăvoaielor, tufărişurilor, a păşunilor şi fâneţelor
împădurite se va face numai după stabilirea regimului silvic al acestora.

(1)Foştii composesori sau, după caz, moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor prevăzute la art. 45, pe baza actelor care le atestă această calitate
şi în limitele suprafeţelor prevăzute în acele acte.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul terenurilor exploatate în devălmăşie de către foştii moşneni
sau răzeşi, în cadrul obştilor nedivizate.
(3)Dispoziţiile art. 45 alin. (2) rămân aplicabile.
(4)În cazurile în care terenurile care au aparţinut composesoratelor şi obştilor sunt situate pe raza
teritorială a mai multor localităţi, cererea se face la fiecare dintre ele, pentru suprafaţa situată pe raza
acestora.
(5)Persoanele prevăzute la alin. (1) vor formula cererile în termenul, cu procedura şi în condiţiile
prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9).

(1)Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor şi mânăstirilor, precum şi ale
instituţiilor de învăţământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie,
tufărişuri, pajişti permanente împădurite, care le-au aparţinut în proprietate, în limita suprafeţelor pe
care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor
localităţi.
(2)Cererile împreună cu actele doveditoare de proprietate se fac în termenul, cu procedura şi în
condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9).
(3)Consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pot cere restituirea în proprietate privată a
terenurilor cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, pajişti permanente împădurite, în baza
actelor care le atestă această calitate, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9).
(4)Dispoziţiile art. 45 alin. (2) rămân aplicabile.

Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit
cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire
a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră,
prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit.
h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie,
pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9
alin. (3) - (9).

(1)Persoanele cărora li s-au constituit drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate să
respecte întocmai condiţiile prevăzute la art. 19, 21 şi 43, în legătură cu stabilirea domiciliului şi
întemeierea de noi gospodării.
(2)Nerespectarea acestor condiţii atrage pierderea dreptului de proprietate asupra terenului şi a
construcţiilor de orice fel realizate pe acesta. Pentru teren nu se vor acorda despăgubiri, iar pentru
construcţii, proprietarul va primi o despăgubire egală cu valoarea reală a acestora.
(3)Organul împuternicit să constate situaţiile prevăzute la alin. (2) este prefectul, care, prin ordin, atestă
pierderea dreptului de proprietate şi trecerea acestuia, după caz, în proprietatea privată a comunei, a
oraşului sau a municipiului în a cărui rază teritorială este situat terenul.

Delimitarea teritorială a noilor proprietăţi, rezultate din aplicarea prezentei legi, porneşte de la actuala
organizare a teritoriului şi se face pe baza unor proiecte de parcelare întocmite de către organele de
specialitate.

(1)Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze
măsurile stabilite de comisiile locale.
(2)În cazul existenţei unei suprapuneri totale sau parţiale ca urmare a emiterii a două sau mai multe
titluri de proprietate pe aceleaşi amplasamente, comisia judeţeană este competentă să dispună anularea
totală sau parţială a titlurilor emise ulterior primului titlu.
(3)Comisia judeţeană va dispune emiterea unui nou titlu în locul celui anulat sau, după caz, va propune
acordarea de măsuri compensatorii potrivit legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de
restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în
România.
(4)Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile.

(1)În sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar
comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională.
*) Prin Decizia nr. 355/2022 Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată
că dispoziţiile art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea fondului funciar nr. 18/1991 sunt
neconstituţionale.
(2)Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile
Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate
legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri,
nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
(3)Prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile.

(1)Hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau
constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II,
şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire.
(2)Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială
este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(1)Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului
prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului
sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III.
(2)Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile.

(1)Poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care comisia judeţeană a emis, după încheierea
procedurii de definitivare a activităţii sale, acte administrative contrare propriei hotărâri, dispoziţiile
art. 53 alin. (2) rămânând aplicabile.

Plângerea prevăzută la art. 53 poate fi îndreptată şi împotriva măsurilor de punere în aplicare a art. 37,
cu privire la stabilirea dreptului de a primi acţiuni în unităţile agricole de stat, reorganizate în societăţi
comerciale conform Legii nr. 15/1990, dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămânând aplicabile.

Plângerea formulată potrivit art. 53-56 suspendă executarea.

Instanţa soluţionează cauza potrivit regulilor prevăzute în Codul de procedură civilă şi în Legea nr.
92/1992*) pentru organizarea judecătorească. Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia
judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa.

Sentinţa civilă pronunţată de instanţa menţionată la art. 58 este supusă căilor de atac prevăzute în Codul
de procedură civilă, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

[textul din Art. 60 din capitolul IV a fost abrogat la 25-iul-2005 de Art. I, punctul 11. din titlul IV din
Legea 247/2005]

Dispoziţiile art. 60 se aplică şi în cazul încălcării dreptului de proprietate publică sau privată al statului
ori, după caz, al unităţilor administrativ-teritoriale.

Persoanelor prevăzute la art. 60 şi art. 61 nu le sunt opozabile hotărârile date de comisiile judeţene.

În toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operaţiuni sau acte juridice, litigiul se judecă
potrivit dreptului comun şi nu conform procedurii speciale prevăzute în prezentul capitol.

(1)În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeană sau
punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază
teritorială este situat terenul.
(2)Dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de
proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea plăţii de penalităţi în condiţiile
prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.
(3)Dispoziţiile art. 53 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Litigiile în curs se vor judeca în continuare de către instanţele sesizate, indiferent de faza procesuală în
care se află, potrivit regulilor procedurale aplicabile la data sesizării, ţinând însă seama, când este
cazul, şi de dispoziţiile prezentei legi.

Toţi deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului.

(1)Proprietarii de terenuri care nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art. 74 vor fi somaţi în scris de
către primăriile comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz, să execute aceste obligaţii.
(2)Persoanele care nu dau curs somaţiei şi nu execută obligaţiile în termenul stabilit de primar, din
motive imputabile lor, vor fi sancţionate, anual, cu plata unei sume de la 50.000 lei la 100.000 lei/ha, în
raport cu categoria de folosinţă a terenului.
(3)Obligarea la plata sumei se face prin dispoziţia*) motivată a primarului şi sumele se fac venit la
bugetul local.

(1)Toţi deţinătorii de terenuri atribuite în folosinţă în condiţiile prezentei legi, care nu îşi îndeplinesc
obligaţiile prevăzute la art. 74, vor fi somaţi în condiţiile art. 75 alin. (1).**)
(2)Cei care nu dau curs somaţiei pierd dreptul de folosinţă asupra terenului la sfârşitul anului în curs.

Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor arabile, situate în extravilan, în alte categorii de
folosinţă agricolă se poate face, în condiţiile prevăzute la art. 78 alin. (1), în următoarele cazuri:
a)terenurile arabile situate în zonele de deal, ce constituie enclave din masivele de vii şi livezi, din
podgoriile şi bazinele pomicole consacrate, stabilite de organele de specialitate ale Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pot fi transformate în plantaţii viticole şi pomicole;
b)terenurile arabile din zonele de şes, necesare completării masivelor viticole destinate pentru struguri
de masă şi stafide, şi bazinele pomicole, stabilite de organele de specialitate ale Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pot fi transformate în plantaţii viticole şi pomicole;
c)terenurile arabile cu soluri nisipoase pot fi amenajate şi transformate în plantaţii viticole şi pomicole;
d)terenurile înregistrate la arabil, situate în zonele de deal şi munte pe pante nemecanizabile, afectate
de eroziune de suprafaţă şi adâncime, de alunecări active sau semistabilizate, care nu mai pot fi
ameliorate şi menţinute la această folosinţă, se pot amenaja şi transforma în pajişti permanente;
e)terenurile arabile situate în albiile râurilor şi a Dunării, care nu pot fi folosite rentabil pentru alte
destinaţii agricole, pot fi amenajate în bazine piscicole.

(1)Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor arabile situate în extravilan, altele decât cele
prevăzute la art. 77, vii şi livezi, precum şi a pajiştilor permanente, altele decât cele prevăzute la art. 4
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi
exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 86/2014, cu modificările şi completările
ulterioare, se aprobă prin decizie de aprobare a schimbării categoriei de folosinţă, dată de către direcţia
de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru suprafeţele de teren de
peste 1 ha; iar pentru suprafeţele de teren de până la 1 ha, inclusiv, prin decizie de aprobare a
schimbării categoriei de folosinţă, dată de către direcţia pentru agricultură judeţeană.
(2)Pajiştile permanente din extravilanul localităţilor, denumite în continuare pajişti permanente, sunt
terenuri consacrate producţiei de iarbă şi de alte plante furajere erbacee cultivate sau spontane, care nu
au făcut parte din sistemul de rotaţie a culturilor din exploataţie timp de cel puţin 5 ani sau mai mult,
aşa cum este prevăzut la art. 4 alin. (1) lit. (h) din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe
acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului,
denumit în continuare Regulament.
(3)Fac excepţie de la prevederile alin. (2) terenurile ocupate de pajişti permanente care, prin degradare
sau poluare, şi-au pierdut total ori parţial capacitatea de producţie, terenuri pe care se vor executa
lucrări de ameliorare şi amenajare, potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum şi terenurile care
sunt exceptate sau pentru care nu se aplică prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013
, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 86/2014, cu modificările şi completările
ulterioare.
(4)Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (2) sunt
lovite de nulitate absolută.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care deţin în proprietate terenuri agricole,
cu suprafaţa de până la 1 ha, inclusiv, având categoria de folosinţă arabil, pot schimba, pe bază de
declaraţie, categoria de folosinţă a acestora cu obligaţia să comunice schimbarea, în termen de 30 de
zile, la primăria din raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află terenul, în vederea înregistrării în
registrul agricol.
(6)După înregistrarea în registrul agricol a schimbării categoriei de folosinţă a terenurilor prevăzute la
alin. (5), primăriile au obligaţia să elibereze beneficiarului o adeverinţă. În termen de 30 de zile de la
emiterea adeverinţei, beneficiarul va solicita biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent
actualizarea categoriei de folosinţă a imobilului, cu respectarea legislaţiei în materia cadastrului şi
publicităţii imobiliare. În adeverinţă se va menţiona identificatorul unic al imobilului înscris în
evidenţele de cadastru şi carte funciară. Pentru imobilele neînscrise în evidenţele de cadastru şi carte
funciară se va elibera o adeverinţă cu menţionarea datelor de identificare ale terenului din actele de
proprietate, ce va fi ataşată de către beneficiar cererii de recepţie şi înscriere în cartea funciară, pentru a
atesta actuala categorie de folosinţă a imobilului.
(7)Beneficiarii aprobării schimbării categoriei de folosinţă a terenurilor agricole, alţii decât cei
prevăzuţi la alin. (5), sunt obligaţi să înregistreze decizia de aprobare a schimbării categoriei de
folosinţă, la primăria din raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află terenul, în termen de 30 de
zile de la data comunicării acesteia, în vederea înregistrării în registrul agricol.
(8)După înregistrarea deciziei de aprobare a schimbării categoriei de folosinţă în registrul agricol, în
termen de 30 de zile de la înregistrarea deciziei, beneficiarii au obligaţia să solicite actualizarea
categoriei de folosinţă a imobilului la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru
imobilele înregistrate în sistem informatic integrat de cadastru şi carte funciară. În decizia de aprobare
a schimbării categoriei de folosinţă se va menţiona identificatorul unic al imobilului din sistemul
integrat de cadastru şi carte funciară.
(9)Schimbarea categoriei de folosinţă silvică - păduri, răchitării, culturi de arbuşti, deţinute de persoane
juridice - se aprobă de către Ministerul Apelor şi Pădurilor.
(10)Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor agricole ce constituie zone de protecţie a
monumentelor se face cu acordul Comisiei naţionale a monumentelor istorice şi/sau al Comisiei
naţionale de arheologie, după caz.

(1)Protecţia şi ameliorarea solului se realizează prin lucrări de prevenire şi de combatere a proceselor
de degradare şi poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate de activităţi economice şi
sociale.
(2)Lucrările necesare pentru protecţia şi ameliorarea solului se stabilesc pe bază de studii şi proiecte,
întocmite la cerere de organele de cercetare şi proiectare de specialitate, în corelare cu cele de
amenajare şi organizare a teritoriului, şi se execută de către deţinătorii terenurilor sau prin grija
acestora, de către unităţi specializate în execuţia unor asemenea lucrări.
(3)Statul sprijină realizarea lucrărilor de protecţie şi ameliorare a solului, suportând parţial sau total
cheltuielile în limita alocaţiei bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare elaborate de unităţile
de cercetare şi proiectare, însuşite de organele agricole de specialitate judeţene şi aprobate de către
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

Pentru realizarea coordonată a lucrărilor de interes comun, potrivit cu nevoile agriculturii, silviculturii,
gospodăririi apelor, căilor de comunicaţie, aşezărilor omeneşti sau altor obiective economice şi sociale,
documentaţiile tehnico-economice şi ecologice se vor elabora în comun de părţile interesate. Prin
documentaţii se vor stabili contribuţia părţilor interesate şi ordinea de execuţie a lucrărilor.

Lucrările de regularizare a scurgerii apelor pe versanţi şi de corectare a torenţilor, care servesc la
apărarea şi conservarea lucrărilor de irigaţii, îndiguiri, desecări, a lacurilor de acumulare ori a altor
lucrări hidrotehnice, căi de comunicaţii, obiective economice şi sociale, se vor executa concomitent cu
lucrările de bază.

(1)Terenurile care prin degradare şi poluare şi-au pierdut, total sau parţial, capacitatea de producţie
pentru culturi agricole sau silvice vor fi constituite în perimetre de ameliorare.
(2)Grupele de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare se stabilesc de Ministerul Agriculturii şi
Alimentaţiei şi de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, la propunerile ce au la bază
situaţiile înaintate de comune, oraşe şi municipii.
(3)Delimitarea perimetrelor de ameliorare se face de către o comisie de specialişti, al cărei regulament
de organizare şi funcţionare se aprobă de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi de Ministerul
Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
(4)Documentaţiile întocmite se avizează de organele judeţene agricole şi silvice şi de protecţia
mediului şi se înaintează la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei care, împreună cu ministerele şi
departamentele interesate, vor stabili programele de proiectare, finanţare şi execuţie.

(1)Deţinătorii sunt obligaţi să pună la dispoziţie terenurile din perimetrul de ameliorare în vederea
aplicării măsurilor şi lucrărilor prevăzute în proiectul de ameliorare, păstrând dreptul de proprietate.
(2)Includerea de către primărie a unui anumit teren în categoria menţionată la alin. (1) se poate face cu
acordul proprietarului. Dacă proprietarul nu este de acord, primăria face propuneri motivate prefecturii,
care va decide.
(3)Dacă prefectul decide includerea terenului prevăzut la alin. (2) în perimetrul de ameliorare, consiliul
local este obligat să-i atribuie în folosinţă, titularului terenului în cauză, o suprafaţă de teren
corespunzătoare, pe toată durata realizării lucrărilor de ameliorare.
(4)În cazul în care statul nu dispune în localitatea - respectivă de un alt teren asemănător pentru
rezolvarea situaţiei menţionate la alin. (1), iar proprietarul nu este de acord să primească un alt teren la
distanţă mai mare, se va aplica procedura de expropriere pentru cauză de - utilitate publică, prevăzută
de Legea nr. 33/1994.

În interesul lucrărilor de corectare a torenţilor şi de gospodărire a apelor, statul poate face schimburi
echivalente de terenuri cu proprietarii din perimetru, când pe terenul acestora urmează a se executa
lucrări de amenajare cu caracter permanent. Schimbul se face numai cu acordul proprietarilor, prin act
autentic, înregistrat în documentele de cadastru funciar.

Terenurile degradate şi poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, sunt scutite de taxe şi impozite
către stat, judeţ sau comună, pe timpul cât durează ameliorarea lor.

(1)Execuţia în teren a lucrărilor de amenajare şi punere în valoare a terenurilor degradate din
perimetrele de ameliorare se face de unităţi specializate, în funcţie de specificul lucrărilor.
(2)Lucrările ce se execută pentru consolidarea terenului, ca: terasări, modelări, nivelări, fixări de soluri,
înierbări, împăduriri, corectări de torenţi şi împrejmuiri, drumuri, poduri, podeţe, cu caracter
permanent, se realizează pe cheltuiala statului, conform proiectului de ameliorare.

(1)Deţinătorilor de terenuri degradate, chiar dacă nu sunt cuprinse într-un perimetru de ameliorare,
care, în mod individual sau asociaţi, vor să facă din proprie iniţiativă înierbări, împăduriri, corectare a
reacţiei solului sau alte lucrări de ameliorare pe terenurile lor, statul le va pune la dispoziţie gratuit
materialul necesar - sămânţă de ierburi, puieţi, amendamente şi asistenţă tehnică la executarea
lucrărilor.
(2)Deţinătorii care au primit materiale pentru înierbări, împăduriri şi amendări şi nu le-au întrebuinţat
în vederea scopului pentru care le-au cerut sunt obligaţi să plătească valoarea lor.

(1)Fondurile necesare pentru cercetarea, proiectarea şi executarea lucrărilor prevăzute în proiectele de
amenajare, ameliorare şi punere în valoare a terenurilor degradate şi poluate, cuprinse în perimetru, se
asigură, în funcţie de specificul lucrărilor, de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei împreună cu
Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi cu alte ministere interesate, din Fondul de
ameliorare a fondului funciar şi prin alocaţiile bugetare.
(2)Fondurile necesare pot fi sporite prin participarea comunelor, oraşelor, municipiilor şi a judeţelor,
prin contribuţia în muncă sau în bani a tuturor celor interesaţi la aceste lucrări, deţinătorii terenurilor,
locuitorii care trag foloase directe sau indirecte de pe urma acestor ameliorări şi instituţiile, societăţile
comerciale sau regiile autonome ale căror lucrări de artă, drumuri, poduri, căi ferate, construcţii şi
altele asemenea beneficiază de avantajele lucrărilor de amenajare şi ameliorare a terenurilor.
(3)În cazul în care se constată că anumite suprafeţe au fost scoase din producţia agricolă sau silvică
prin degradare sau poluare a solului, datorită faptei culpabile a unor persoane fizice sau juridice,
proprietarii, primăria sau organul agricol ori silvic pot cere suportarea de către cel vinovat a
cheltuielilor necesitate de lucrările de refacere şi de ameliorare a solului.

Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului împreună cu
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", vor lua măsuri pentru dezvoltarea
sistemului naţional de supraveghere, evaluare, prognoză şi avertizare cu privire la starea calităţii
solurilor agricole şi silvice, pe baza unui sistem informaţional, cu asigurarea de bănci de date, la nivelul
ţării şi al judeţului, şi vor propune măsurile necesare pentru protecţia şi ameliorarea terenurilor, în
scopul menţinerii şi creşterii capacităţii de producţie.

Folosirea temporară sau definitivă a terenurilor agricole în alte scopuri decât pentru obţinerea
producţiei agricole se face numai în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(1)Amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul unităţilor administrativ-teritoriale.
(2)Prin construcţii de orice fel se înţelege construcţiile care se pot realiza numai în baza şi cu
respectarea autorizaţiei de construire, emisă în condiţiile legislaţiei în vigoare.

(1)Amplasarea construcţiilor de orice fel, definite la art. 91 alin. (2), pe terenuri agricole din extravilan,
pe cele amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare, precum şi pe cele plantate cu vii şi livezi, parcuri
naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice, este interzisă.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pe terenurile agricole de clasa a III-a, a IV-a şi a V-a
de calitate, având categoria de folosinţă arabil, păşune, vii şi livezi, precum şi pe cele amenajate
cu lucrări de îmbunătăţiri funciare, situate în extravilan, în baza autorizaţiei de construire şi a
aprobării scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol, pot fi amplasate următoarele
obiective de investiţie:
a)care fac obiectul unor proiecte publice şi private şi pot genera efecte poluante factorilor de mediu;
b)care prin natura lor nu se pot amplasa în intravilan, respectiv: cariere, balastiere, gropi de împrumut,
gropi de gunoi, refugii montane, refugii în caz de urgenţă cu infrastructura necesară;
c)care servesc activităţilor pentru protecţia animalelor, agricole şi/sau serviciilor conexe, respectiv:
depozite de îngrăşăminte minerale ori naturale, construcţii de compostare, silozuri pentru furaje,
magazii, şoproane, silozuri pentru depozitarea şi conservarea seminţelor de consum, inclusiv spaţiile
administrative aferente acestora, platformele şi spaţiile de depozitare a produselor agricole primare,
adăposturi de animale şi exploataţii zootehnice/ferme zootehnice, sere, solare, răsadniţe, ciupercării,
obiective specifice producerii de energie electrică din surse regenerabile, exclusiv în scopul asigurării
energiei pentru consumul propriu al exploataţiei, amplasate în cadrul fermelor, spaţii de prelucrare/
procesare/comercializare a produselor vegetale şi zootehnice, imobile cu destinaţie agroturistică pentru
proiectele cu finanţare din fonduri europene;
d)de interes naţional, judeţean sau local, declarate de utilitate publică, în condiţiile legislaţiei în
vigoare;
e)anexe gospodăreşti ale exploataţiilor agricole definite la pct. 4 din anexa nr. 2 la Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
f)specifice acvaculturii, cu infrastructura şi utilităţile necesare, inclusiv amenajări piscicole/amenajări
prin extragere de agregate minerale pe terenuri agricole situate în extravilan;
g)cu destinaţie militară, căile ferate, şoselele de importanţă deosebită, liniile electrice de înaltă
tensiune, forarea şi echiparea sondelor, lucrările aferente exploatării ţiţeiului şi gazului, conductele
magistrale de transport gaze sau petrol, lucrările de gospodărire a apelor, canalizare şi realizarea de
surse de apă, puţuri, aducţii de apă pentru exploataţia agricolă, precum şi obiective meteorologice;
h)pentru îmbunătăţiri funciare şi regularizarea cursurilor de apă, respectiv: irigaţii, desecări, taluzări,
protecţia malurilor şi altele asemenea;
i)infrastructuri de comunicaţii radio-TV sau telefonie, drumuri publice şi private, drumuri tehnologice.
j)specifice producerii de energie electrică din surse regenerabile: capacităţi de producţie a energiei
solare, energiei eoliene, energiei din biomasă, biolichide şi biogaz, unităţi de stocare a electricităţii,
staţii de transformare sau alte sisteme similare care se pot amplasa pe terenurile agricole situate în
extravilan, în suprafaţă de maximum 50 ha.
(2¹)În cazul serelor, solarelor, răsadniţelor prevăzute la alin. (2) lit. c), scoaterea din circuitul agricol se
aprobă numai pentru suprafaţa ocupată de anexele şi platformele betonate pentru susţinerea instalaţiilor
şi utilajelor tehnologice, drumurile asfaltate/betonate din incinta acestora.
(3)Pe terenurile agricole din extravilan de clasa I şi a II-a de calitate, precum şi pe terenurile ocupate de
parcuri naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice se pot amplasa, în baza
autorizaţiei de construire şi a aprobării scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol, doar
construcţiile care servesc activităţilor agricole şi/sau serviciilor conexe prevăzute la alin. (2) lit. c), cu
destinaţie militară, căile ferate, şoselele de importanţă deosebită, liniile electrice de înaltă tensiune,
forarea şi echiparea sondelor, lucrările aferente exploatării ţiţeiului şi gazului, conductele magistrale de
transport gaze sau petrol, lucrările de gospodărire a apelor, canalizare şi realizarea de surse de apă,
precum şi cele pentru îmbunătăţiri funciare şi regularizarea cursurilor de apă, respectiv: irigaţii,
desecări, taluzări, protecţia malurilor şi altele asemenea.
(4)Culturile energetice nonagricole se pot înfiinţa numai pe terenurile arabile, de clasa a IV-a - a V-a de
calitate, stabilită de către oficiile de studii pedologice şi agrochimice. Distanţa minimă la care se
amplasează aceste culturi faţă de celelalte culturi agricole învecinate este egală cu cel puţin înălţimea
culturii energetice ajunse la maturitate.
(4¹)În situaţia în care se realizează lucrări de împădurire, crearea de suprafeţe împădurite sau perdele
de protecţie pe terenuri agricole situate în extravilan, se aplică procedura cu privire la scoaterea din
circuitul agricol a terenurilor, fără plata tarifului la Fondul de ameliorare a fondului funciar.
(4²)În situaţia în care se realizează obiectivele prevăzute la alin. (2) lit. j), suprafaţa de teren agricol
situată în extravilan, cu excepţia terenurilor având categoria de folosinţă arabil, se poate utiliza în
sistem dual atât pentru producţia agricolă, cât şi pentru producerea de energie electrică din surse
regenerabile. În aceste cazuri, scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol se poate face
numai pentru suprafeţele de teren ocupate de aceste obiective de investiţie, restul suprafeţei rămânând
în circuitul agricol.
(5)Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor agricole situate în extravilan,
precum şi a terenurilor silvice se face la momentul autorizării construcţiei, cu plata tarifelor prevăzute
în anexele nr. 1 şi 2 la prezenta lege de către beneficiari. Din aceste tarife se constituie Fondul de
ameliorare a fondului funciar, aflat la dispoziţia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,
respectiv a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.
(6)Prin excepţie de la alin. (5), tariful prevăzut în anexa nr. 1 nu se datorează pentru scoaterea
din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan privind:
a)amplasarea construcţiilor care servesc activităţilor agricole şi/sau serviciilor conexe, prevăzute la
alin. (2) lit. c), anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole, lucrările de îmbunătăţiri funciare şi
regularizarea cursurilor de apă, canalizare, realizarea surselor de apă potabilă, puţuri, aducţii de apă
pentru exploataţia agricolă, obiective meteorologice, obiective de investiţii de interes naţional, judeţean
sau local, declarate de utilitate publică, în condiţiile legislaţiei în vigoare;
b)în cazul perimetrelor agricole din satele sau cătunele demolate, aflate în curs de reconstrucţie.
c)amplasarea obiectivelor prevăzute la alin. (2) lit. j), în sistem dual, numai pentru suprafaţa utilizată
pentru producţia agricolă.
(7)[textul din Art. 92, alin. (7) din capitolul VII a fost abrogat la 09-aug-2018 de Art. I, punctul 7. din
Legea 231/2018]
(8)Soldul Fondului de ameliorare a fondului funciar constituit potrivit legii, rămas neutilizat la finele
anului, se reportează în anul următor şi se utilizează cu aceeaşi destinaţie.
(9)În situaţia în care se realiză amenajări piscicole/amenajări piscicole prin extragere de agregate
minerale pe terenuri agricole situate în extravilan, se aplică procedura cu privire la scoaterea din
circuitul agricol a terenurilor, cu plata tarifului la Fondul de ameliorare a fondului funciar.
(10)[textul din Art. 92, alin. (10) din capitolul VII a fost abrogat la 26-ian-2018 de Art. I, punctul 16.
din Legea 44/2018]
(11)[textul din Art. 92, alin. (11) din capitolul VII a fost abrogat la 26-ian-2018 de Art. I, punctul 16.
din Legea 44/2018]
(12)[textul din Art. 92, alin. (12) din capitolul VII a fost abrogat la 26-ian-2018 de Art. I, punctul 16.
din Legea 44/2018]

(1)Scoaterea temporară din circuitul agricol a terenurilor agricole situate în extravilanul unităţilor
administrativ-teritoriale, în vederea amplasării construcţiilor prevăzute la art. 92 alin. (2) şi (3), se
aprobă pentru o perioadă de 2 ani, cu obligaţia ca beneficiarul aprobării să achite jumătate din tariful
prevăzut în anexa nr. 1.
(2)Perioada aprobată la alin. (1) pentru scoaterea temporară din circuitul agricol se poate prelungi cu
încă 2 ani din motive temeinic justificate de către beneficiari, cu plata tarifului prevăzut la alin. (1).
(2¹)Pentru terenurile scoase temporar din circuitul agricol, beneficiarii pot solicita scoaterea definitivă
din circuitul agricol, la expirarea perioadei de scoatere temporară din circuitul agricol, cu obligaţia
achitării a jumătate din tariful prevăzut în anexa nr. 1, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 92 alin.
(6).
(3)Beneficiarii aprobării au obligaţia de a reda terenurile în circuitul agricol, la clasa de calitate şi
categoria de folosinţă avute anterior aprobării, în termen de un an de la expirarea perioadei de scoatere
temporară din circuitul agricol.
(4)În cazul în care beneficiarul aprobării scoaterii temporare din circuitul agricol nu execută lucrările
de calitate şi la termenul prevăzut la alin. (3), în baza constatării situaţiei de fapt, direcţia pentru
agricultură judeţeană dispune să se execute lucrările de redare, cu cheltuieli din tariful depus.
(5)Redarea sau introducerea în circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan, inclusiv a terenurilor
situate în extravilan prevăzute la art. 101 alin. (1), se aprobă prin decizie emisă de către direcţiile
pentru agricultură judeţene, în baza studiului pedologic şi agrochimic şi a procesului-verbal de
constatare a situaţiei din teren.
(5¹)Introducerea în circuitul agricol a terenurilor cu altă destinaţie decât agricolă, fără construcţii, se
aprobă prin decizie emisă de către direcţia pentru agricultură judeţeană, în baza studiului pedologic şi
agrochimic şi a procesului-verbal de constatare a situaţiei din teren.
(6)În cazul terenurilor cu destinaţie specială prevăzute la art. 2 lit. e), redarea sau introducerea în
circuitul agricol a acestora se aprobă prin decizie emisă de către direcţia de specialitate din cadrul
Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în baza avizului ministerului de resort, a studiului
pedologic şi agrochimic şi a procesului-verbal de constatare a situaţiei din teren.
(7)Redarea în circuitul agricol a terenurilor cu suprafeţele ce depăşesc 100 ha se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, iniţiată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
(8)În cazul terenurilor din perimetrul rezervaţiilor ocupate cu amenajări piscicole, redarea sau
introducerea în circuitul agricol a acestora se aprobă prin decizie emisă de către direcţia de specialitate
din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în baza hotărârii consiliului judeţean în raza
căruia se află amenajarea piscicolă, a acordului administratorului rezervaţiei emis în condiţiile legii, a
studiului pedologic şi agrochimic şi a procesului-verbal de constatare a situaţiei din teren.
(9)În cazul terenurilor ocupate cu amenajări piscicole care fac obiectul unui contract încheiat în temeiul
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare, redarea
sau introducerea în circuitul agricol a acestora se aprobă prin decizie emisă de către direcţia de
specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în baza avizului Agenţiei
Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, a studiului pedologic şi agrochimic şi a procesului-verbal de
constatare a situaţiei din teren.
(10)Prevederile alin. (9) se aplică şi în cazul redării sau introducerii în circuitul agricol a terenurilor
ocupate cu amenajări piscicole deţinute de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor agricole situate în extravilan se
aprobă după cum urmează:
a)prin decizie a directorului direcţiei pentru agricultură judeţene, pentru terenurile agricole de până la 1
ha, inclusiv;
b)prin decizie a directorului direcţiei pentru agricultură judeţene, pentru terenurile agricole în suprafaţă
de până la 100 ha, inclusiv, cu avizul structurii de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale;
b1)prin decizie a directorului direcţiei pentru agricultură judeţene, pentru terenurile agricole pentru
amplasarea obiectivelor prevăzute la art. 92 alin. (2) lit. j) cu avizul structurii de specialitate din cadrul
Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru suprafeţe mai mari de 1 ha. Decizia directorului
direcţiei pentru agricultură judeţene şi, acolo unde este cazul, avizul structurii de specialitate din cadrul
Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale se eliberează solicitantului în maximum 45 de zile de la
înregistrarea solicitării. Depăşirea termenului se consideră acord tacit.
c)prin hotărâre a Guvernului, pentru terenurile agricole a căror suprafaţă depăşeşte 100 ha, iniţiată de
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Folosirea definitivă sau folosirea temporară a terenurilor forestiere în alte scopuri decât silvice se
aprobă de organul silvic judeţean, până la 1 ha, de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului,
pentru terenurile în suprafaţă de până la 100 ha, şi de Guvern, pentru cele ce depăşesc această
suprafaţă.

(1)Aprobarea prevăzută la art. 94 şi 95 este condiţionată de acordul prealabil al deţinătorilor de
terenuri. De asemenea, pentru obţinerea aprobării prevăzute la art. 94 lit. b), b1) şi c) şi art. 95 este
necesar avizul organelor agricole judeţene şi al municipiului Bucureşti, după caz.
(2)Refuzul nejustificat al deţinătorului terenului de a-şi da acordul prevăzut la alin. (1) va putea fi
soluţionat de instanţa de judecată, hotărârea acesteia înlocuind consimţământul celui în cauză.

La aprobare de către Guvern se va prezenta în mod obligatoriu şi avizul Ministerului Agriculturii şi
Alimentaţiei, pentru terenurile agricole şi al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului,
pentru terenurile forestiere şi cu ape şi, dacă este cazul, al Ministerului Culturii, pentru ocrotirea
monumentelor.

Intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990, evidenţiat în cadastrul funciar; el
poate fi modificat numai în condiţiile legii.

Terenurile din albiile abandonate ale cursurilor de apă, devenite disponibile în urma lucrărilor de
regularizare, vor fi amenajate pentru producţia agricolă, piscicolă sau, după caz, silvică, o dată cu
lucrările de bază executate de titularii acestora.

(1)Titularii obiectivelor de investiţii sau de producţii amplasate pe terenuri agricole şi forestiere sunt
obligaţi să ia măsuri prealabile executării construcţiei obiectivelor, de decopertare a stratului de sol
fertil de pe suprafeţele amplasamentelor aprobate, pe care să-l depoziteze şi să-l niveleze pe terenuri
neproductive sau slab productive, indicate de organele agricole sau silvice, în vederea punerii în
valoare sau a ameliorării acestora.
(2)Depozitarea se poate face numai cu acordul proprietarilor terenurilor. Aceştia nu pot fi obligaţi la
nici o plată pentru sporul de valoare astfel obţinut şi nici nu pot pretinde despăgubiri pentru perioada de
nefolosire a terenului.
(3)Autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură şi dezvoltare rurală şi autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură desemnează specialişti împuterniciţi cu evidenţa şi monitorizarea
depozitării şi folosirii stratului de sol fertil prevăzut la alin. (1).

(1)Titularii lucrărilor de investiţii sau de producţie, care deţin terenuri scoase definitiv din circuitul
agricol, pe care nu le mai folosesc în procesul de producţie, cum sunt cele rămase în urma excavării de
materii prime - cărbune, caolin, argilă, pietriş - de la sondele abandonate şi altele asemenea, sunt
obligaţi să ia măsurile necesare de amenajare şi de nivelare, dându-le o folosinţă agricolă, iar dacă
aceasta nu este posibil, o folosinţă piscicolă sau silvică, în termen de până la 2 ani de la încheierea
procesului de producţie.
(2)Beneficiarilor lucrărilor prevăzute la alin. (1) nu li se va mai aproba scoaterea din producţia agricolă
sau silvică a altor terenuri, dacă nu s-au conformat dispoziţiilor din acest articol.
(3)Execuţia acestor lucrări se face de unităţi specializate ale Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi
ale Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, din fondurile prevăzute de beneficiari, în
condiţiile legii.

(1)Liniile de telecomunicaţii şi cele de transport şi distribuire a energiei electrice, conductele de
transport pentru alimentare cu apă, canalizare, produse petroliere, gaze, precum şi alte instalaţii
similare, se vor grupa şi amplasa de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii - şosele,
căi ferate -, a digurilor, canalelor de irigaţii şi de desecări şi a altor limite obligate din teritoriu, în aşa
fel încât să nu se stânjenească execuţia lucrărilor agricole.
(2)[textul din Art. 102, alin. (2) din capitolul VII a fost abrogat la 09-aug-2018 de Art. I, punctul 13.
din Legea 231/2018]
(3)Aprobarea în alte condiţii decât cele prevăzute la alin. (1) se dă de organele prevăzute la art. 94 şi
95.

(1)Ocuparea terenurilor necesare remedierii deranjamentelor în caz de avarii şi executarea unor lucrări
de întreţinere la obiectivele prevăzute la art. 102, care au caracter urgent şi care se execută într-o
perioadă de până la 30 de zile, se vor face pe baza acordului prealabil al deţinătorilor de terenuri sau, în
caz de refuz, cu aprobarea prefecturii judeţului sau a Primăriei Municipiului Bucureşti.
(2)În toate cazurile, deţinătorii de terenuri au dreptul la despăgubire pentru daunele cauzate.

Organizarea şi amenajarea teritoriului agricol are ca sarcină crearea condiţiilor pentru o mai bună
folosire a terenurilor în scopul producţiei agricole şi se execută pe bază de studii şi proiecte la cererea
proprietarilor, rezolvându-se următoarele probleme:
a)corelarea dezvoltării agriculturii din zonă cu celelalte activităţi economice şi sociale, stabilind măsuri
care să conducă la creşterea producţiei agricole şi la exploatarea în ansamblu a teritoriului;
b)gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari şi destinaţii în concordanţă cu structurile de
proprietate şi cu formele de cultivare a pământului, rezultate în urma asocierilor, stabilirea perimetrelor
fiecărei proprietăţi, comasând terenurile dispersate şi rectificând hotarele neraţional amplasate;
c)elaborarea de studii şi proiecte de organizare şi amenajare a exploataţiilor agricole;
d)stabilirea reţelei drumurilor agricole ca o completare a reţelei de drumuri de interes general, integrate
în organizarea şi amenajarea de ansamblu a teritoriului, în scopul efectuării transportului producţiei şi
accesului maşinilor agricole necesare procesului de producţie.

Studiile şi proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului agricol se elaborează de unităţile de
studii, proiectare şi cercetare de specialitate, centrale sau judeţene, şi se supun discuţiei proprietarilor
de terenuri din zona interesată. În cazul adoptării lor cu majoritatea de voturi a proprietarilor care deţin
2/3 din suprafaţă şi aprobării de către organele agricole judeţene, aplicarea măsurilor şi lucrărilor
prevăzute devin obligatorii pentru toţi proprietarii.

Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

[textul din Art. 107 din capitolul IX a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 35 din titlul II din Legea
187/2012]

[textul din Art. 108 din capitolul IX a fost abrogat la 25-iul-2005 de Art. I, punctul 14. din titlul IV din
Legea 247/2005]

[textul din Art. 109 din capitolul IX a fost abrogat la 25-iul-2005 de Art. I, punctul 15. din titlul IV din
Legea 247/2005]

[textul din Art. 110 din capitolul IX a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 35 din titlul II din Legea
187/2012]

(1)Constituie contravenţii la normele privind evidenţa, protecţia, folosirea şi ameliorarea
terenurilor agricole sau silvice următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii,
încât, potrivit legii penale, constituie infracţiuni:
a)efectuarea de schimburi de terenuri şi a schimbării categoriei de folosinţă a terenurilor de la
superioară la inferioară, precum şi folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole şi silvice în
alte scopuri decât pentru producţia agricolă şi silvică;
b)nedeclararea la organele judeţene de cadastru funciar de către posesori, în termen de 30 de zile de la
aprobare, a schimburilor de terenuri şi a schimbării categoriei de folosinţă a acestora, precum şi a
datelor cu privire la mărimea suprafeţelor şi categoria de folosinţă a acestora;
c)neluarea măsurilor de către posesorii de terenuri şi de către persoanele autorizate, pentru păstrarea în
bune condiţii a bornelor geodezice, topografice, a reperelor metalice de nivelment, a piramidelor şi
balizelor de semnalizare a punctelor geodezice, precum şi degradarea şi distrugerea lor din culpă;
d)nedecopertarea de către beneficiarii de investiţii a stratului fertil de sol, înainte de executarea
lucrărilor de amplasare a unor obiective, şi nedepozitarea acestui strat pe suprafeţele stabilite de
organele agricole, precum şi neluarea măsurilor de amenajare şi nivelare a terenurilor rămase în urma
excavării de cărbune, caolin, argilă, pietriş, sonde abandonate şi altele asemenea;
e)amplasarea obiectivelor de orice fel, cu excepţia celor prevăzute la art. 92, pe terenurile situate în
extravilan, fără avizele şi aprobările prevăzute de lege;
f)ocuparea şi folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar din producţia agricolă,
înainte de a fi delimitate, bornate şi predate;
g)degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale ori deşeuri de pietriş, moloz, nisip,
prefabricate, construcţii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie şi altele asemenea;
h)neluarea unor măsuri corespunzătoare de către persoane juridice sau fizice pentru evitarea afectării
terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea de producţie şi prin scurgeri de orice fel.
i)neredarea terenurilor agricole situate în extravilan, după expirarea perioadei aprobate pentru scoaterea
temporară din circuitul agricol;
j)înfiinţarea culturilor energetice nonagricole, pe terenurile arabile situate în extravilan, fără respectarea
prevederilor art. 92 alin. (4).
(2)Beneficiarilor care nu au redat terenurile agricole situate în extravilan în termenul prevăzut la art. 93
alin. (3) nu li se va mai aproba scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a altor terenuri,
pe o perioadă de 10 ani de la data constatării.
(3)În cazul constatării contravenţiei prevăzute la alin. (1) lit. e) în sarcina aceluiaşi beneficiar, nu se
aprobă scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a altor terenuri deţinute de acesta, situate
în extravilanul unităţilor administrativ-teritoriale, pe o perioadă de 10 ani de la data constatării.

Contravenţiile prevăzute la art. 111 alin. (1) se sancţionează astfel:
a)cele de la lit. a)-c), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
b)cele de la lit. d)-j), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.

Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice, după cum urmează:
a)cele de la art. 111 alin. (1) lit. a)-c), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;
b)cele de la art. 111 alin. (1) lit. d)-j), cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei.

(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către specialiştii împuterniciţi în acest
scop de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, de Ministerul Apelor şi Pădurilor, de
împuterniciţi ai prefectului, precum şi de împuterniciţi ai primarului.
(2)Prin actul de constatare se dispune cu privire la suportarea pagubelor de către cei vinovaţi şi, după
caz, restabilirea situaţiei anterioare privind redarea sau introducerea în circuitul agricol.

În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 111 li se aplică
dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările
ulterioare.

(1)Comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12, vor efectua
lucrările şi operaţiunile stabilite de lege, din competenţa lor, indiferent dacă se reconstituie sau se
constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, înaintând aceste
lucrări, după caz, comisiilor judeţene sau prefectului, în vederea eliberării titlurilor de proprietate,
respectiv emiterii ordinului prefectului.
(2)Comisiile prevăzute la alin. (1) vor efectua operaţiunile de punere în posesie, întocmind în acest
scop procese-verbale pe care le vor înainta comisiilor judeţene.
(3)În cazurile prevăzute la art. 17, art. 30 alin. (2) şi la art. 37, comisiile judeţene, la propunerea
comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale, după caz, vor emite hotărâri pentru titularii îndreptăţiţi,
în vederea stabilirii dreptului acestora la acţiuni.
(4)Hotărârea comisiei judeţene se va transmite persoanelor fizice interesate şi societăţii comerciale în
cauză, în termenul prevăzut la alin. (1).
(5)Comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale îşi încetează activitatea prin ordinul prefectului, iar
comisiile judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, prin hotărâre a Guvernului.

Pe perioada cât funcţionează comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, precum şi comisiile de
lichidare, membrii acestora, încadraţi cu contract individual de muncă, se consideră delegaţi, iar ceilalţi
membri ai comisiilor primesc o indemnizaţie ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii.

Personalul de specialitate prevăzut la art. 8 din Decretul-lege nr. 43/1990 privind unele măsuri pentru
stimularea ţărănimii şi activităţii economice a unităţilor agricole cooperatiste şi de stat, care şi-a
desfăşurat activitatea în unităţile agricole cooperatiste desfiinţate sau reorganizate în societăţi
comerciale, beneficiază cu prioritate de dispoziţiile art. 19 alin. (1) ori ale art. 21.

(1)Monumentele istorice, vestigiile şi obiectivele arheologice, tezaurele care se vor descoperi la faţa
solului sau în subsol sunt sub protecţia legii.
(2)Proprietarii şi deţinătorii de terenuri sunt obligaţi să asigure integritatea acestora, să sesizeze
organele de stat şi să permită efectuarea lucrărilor de cercetare şi conservare.
(3)Proprietarii terenurilor vor fi despăgubiţi pentru daunele suferite şi pentru terenurile preluate în
domeniul public, în bani, sau cu teren echivalent, după caz.

Timpul lucrat de foştii cooperatori în cadrul cooperativelor agricole de producţie se consideră vechime
în muncă la acordarea pensiei şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale.

Finanţarea activităţii de cadastru funciar, precum şi a băncilor de date aferente acestora, la nivel
judeţean şi naţional, se va realiza de la buget, iar în cazul planurilor parcelare realizate şi recepţionate
potrivit legislaţiei specifice a cadastrului sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la cofinanţare prevăzute
la art. 9 alin. (29)-(34) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.

(1)Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României**).
(2)Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
- art. 1-36 şi 51-79 din Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar, publicată în Buletinul Oficial nr.
138 din 5 noiembrie 1974;
- Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 30 ianuarie 1990, cu excepţia art. 8-11.
- Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, cu excepţia art. 2;
- H.C.M. nr. 656/1975 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind evidenţa,
folosirea, protecţia şi ameliorarea terenurilor agricole, publicată în Buletinul Oficial nr. 74 din 16 iulie
1975;
- Decretul nr. 115/1959 pentru lichidarea rămăşiţelor oricăror forme de exploatare a omului de către
om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material şi cultural al ţărănimii
muncitoare şi al dezvoltării construcţiei socialiste, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări
Naţionale a Republicii Populare Române nr. 10 din 30 martie 1959;
- orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.
- Normele metodologice privind gestionarea Fondului de ameliorare a fondului funciar, constituit
potrivit anexei nr. 1 la Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei publice şi al ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 127/202/2002, cu modificările ulterioare.
-****-
*) Legea nr. 18 din 19 februarie 1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37
din 20 februarie 1991 şi a mai fost modificată prin Legea nr. 29 din 21 martie 1991, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 22 martie 1991, prin Ordonanţa Guvernului nr. 23 din
21 august 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 28 august 1992
(aprobată prin Legea nr. 114 din 18 noiembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 311 din 30 noiembrie 1992), prin Ordonanţa Guvernului nr. 46 din 12 august 1994, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 29 august 1994 (aprobată prin Legea nr. 132 din 22
decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 decembrie 1994),
prin Ordonanţa Guvernului nr. 20 din 4 august 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 184 din 15 august 1995 (aprobată prin Legea nr. 104 din 16 noiembrie 1995, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 21 noiembrie 1995), prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
5 din 31 august 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 2 septembrie 1996
(aprobată prin Legea nr. 47 din 4 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58
din 8 aprilie 1997) şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 57 din 28 august 1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 30 august 1997.
**) A se vedea şi datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare.
ANEXA nr. 1:TARIFUL datorat pentru scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a
terenurilor aflate în extravilan, precum şi pentru introducerea terenurilor agricole în intravilan
Clasa terenului
agricol
1 2 3 4 5
Tarif - lei/m2 4,00 3,50 3,00 2,50 2,00
NOTĂ:
Tariful datorat pentru scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor aflate în
extravilan, precum şi pentru introducerea terenurilor agricole în intravilan se calculează înmulţind
suprafaţa exprimată în metri pătraţi a terenului solicitat pentru a fi scos din circuitul agricol cu valoarea
din tabel.
Valoarea acestui tarif se indexează anual cu coeficientul de inflaţie şi se aprobă prin ordin al
ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.
ANEXA nr. 2:TARIF pentru folosirea definitivă a terenurilor forestiere în alte scopuri decât
producţia forestieră şi defrişarea de păduri
Clasa de calitate Tariful procentual ce se aplică la preţul de
vânzare
1 600
2 550
3 500
4 400
5 300
NOTĂ:
Procentul se aplică la valoarea de rentă stabilită pentru volumul realizat la exploatabilitate de specia de
bază din zonă, considerat la sortimentul ţel, stabilit prin amenajament sau asimilat acestuia.
-****-
NOTA:
Reproducem mai jos articolele II-V din Legea nr. 169/1997, care nu au fost incorporate in textul
republicat al Legii nr. 18/1991 si care se aplica, in continuare, ca dispozitii proprii ale Legii nr. 169/1997
.
Mentionam ca trimiterile din cuprinsul acestor articole se refera la textele din Legea nr. 18/1991, astfel
cum a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 37 din 20 februarie 1991.
"- Art. II
Dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un
fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991, la data întocmirii lor."
"- Art. III
(1)Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii
actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991,
Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu
modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:
a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau
îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i)actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la
cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;
(ii)actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale
foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr.
18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire
pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii)actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra
terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat
terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv)actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de
proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi
inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza
lor;
(v)actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de
suprafaţă stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(vi)actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care
nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri.
- b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau
privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor;
- c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe
terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege (art. 24 din
Legea nr. 18/1991, republicată);
- d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;
- e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 (art. 21 din Legea nr. 18/1991,
republicată), în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;
- f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 (art. 21 din Legea nr. 18/1991,
republicată) şi în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor
îndreptăţite de lege;
- g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege,
în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;
h)actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de
locuit, creşe, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au aparţinut cooperativelor
agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege
(art. 29 din Legea nr. 18/1991, republicată).
(1¹)Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al
localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi
suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de fond
funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire,
terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
(2)Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi
de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor
judecătoreşti de drept comun.
(2¹)Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată şi în litigiile în curs.
(2²)Nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari pe alte amplasamente
dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi şi-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedaţi
atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991.
(2³)Foştii proprietari pot reveni la vechiul amplasament şi atunci când persoanele puse în posesie pe
aceste terenuri renunţă în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate.
(2⁴)În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat
nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
- (3) În situaţia în care, pe terenurile care au făcut obiectul unor acte juridice constatate nule potrivit alin.
(1), s-au edificat construcţii de orice fel, sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 din Codul civil."
"- Art. IV
- (1) Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991,
pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au
primit nici un răspuns se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, în
termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
- (2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanelor care, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991,
nu aveau vocaţie să solicite şi, respectiv, să li se reconstituie dreptul de proprietate."
"- Art. V
Prin lege specială, după întocmirea balanţei fondului funciar, se va reglementa atribuirea în folosinţă sau,
după caz, în proprietate de terenuri agricole din domeniul privat al statului, familiilor tinere, specialiştilor
din mediul rural, veteranilor de război cărora nu li s-au atribuit terenuri potrivit Legii nr. 44/1994,
precum şi personalului didactic, în condiţiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic."
Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 1 din data de 5 ianuarie 1998
*) Se aproba prelungirea pana la 31 decembrie 1999 a termenului de finalizare a actiunilor pentru punerea
in aplicare a dispozitiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile ulterioare, si
finantarea actiunilor aferente aplicarii acesteia din fondurile alocate cu aceasta destinatie Ministerul
Agriculturii si Alimentatiei, prin legile anuale ale bugetului de stat.
*) În tot textul legii, sintagma "păşuni şi fâneţe" se înlocuieşte cu termenul "pajişti".
*) În tot cuprinsul legii, sintagma "păşuni şi fâneţe" se înlocuieşte cu sintagma "pajişti permanente".