Cum decurge și cât costă un divorț cu patru minori?

Dacă există patru copii minori, divorțul nu se poate face la Starea Civilă, ci doar la notar sau prin instanță.

La notar, procedura este posibilă numai dacă ambii soți sunt de acord cu tot ce ține de copii – cine va fi părintele la care locuiesc, cum se exercită autoritatea părintească, ce sumă se plătește drept pensie de întreținere și cum se stabilește programul de vizită. În acest caz, soții merg împreună la notar, depun cererea de divorț, certificatele de naștere ale lor și ale copiilor, certificatul de căsătorie și cărțile de identitate. Notarul cere o anchetă socială de la primăria de la domiciliul copiilor, pentru a verifica dacă soluția aleasă este în interesul lor. După ce ancheta confirmă acest lucru, notarul poate emite certificatul de divorț. Procedura durează cam una-două luni și costă aproximativ 1.000–1.500 lei, în funcție de onorariul notarului.

Dacă soții nu se înțeleg asupra copiilor sau asupra altor aspecte, atunci divorțul trebuie soluționat de instanță. Se depune o cerere de chemare în judecată la judecătoria de la ultimul domiciliu comun sau de la domiciliul pârâtului, se achită taxa de timbru de 100 lei și se anexează aceleași acte: certificatele de stare civilă și documentele de identitate. Instanța citează părțile, ascultă eventual martori, dispune o anchetă socială prin Direcția pentru Protecția Copilului și, după analiză, pronunță sentința. Judecătorul va decide custodia (de regulă comună), domiciliul copiilor la unul dintre părinți, cuantumul pensiei de întreținere și programul de vizită pentru celălalt părinte. Procesul durează de obicei șase luni până la un an, uneori mai mult. Dacă apelezi la avocat, onorariul variază între 2.000 și 5.000 lei, în funcție de complexitate și de oraș.

Pensia de întreținere se stabilește în funcție de venitul net al părintelui obligat, legea prevăzând că nu poate depăși jumătate din acel venit, indiferent de câți copii sunt. În cazul a patru copii, această jumătate se împarte în mod egal între ei. Custodia este, în majoritatea cazurilor, comună, adică ambii părinți au aceleași drepturi și obligații, chiar dacă copiii locuiesc cu unul dintre ei.

Astfel, varianta cea mai rapidă și mai puțin costisitoare este la notar, dar numai dacă există consens deplin. Dacă nu, instanța rămâne singura cale, cu durată mai mare și cheltuieli suplimentare.