Am un proces pentru stabilirea domiciliului minorului. Fetița mea, în vârstă de 13 ani, se află în plasament de urgență la părinții mei. În prezent, am un proces pentru plasament definitiv și un alt proces separat pentru dreptul meu de vizită. În cadrul acestui proces separat, am obținut o ordonanță președințială care îmi permite să vorbesc cu ea prin apel video de trei ori pe săptămână și să ne întâlnim sâmbăta, prima lună la DGASPC și apoi singure. În aproape un an, mi-am văzut copilul de două ori. Ea refuză să mă vadă și să îmi vorbească, iar părinții mei încurajează acest comportament. Am vorbit de trei ori prin apel video, dar copilul este plin de ură și îmi spune constant că nu mă mai vrea în viața ei. Acum nu mai răspunde nici la apelurile video și nu mai dorește să ne întâlnim. Tatăl meu spune că nu contează, că va plăti amenda și tot nu îmi voi mai vedea fiica. Ce pot să fac? Care este următorul pas? Ar trebui să merg la un executor judecătoresc?
Situația pe care o descrii este una complexă și delicată, implicând atât aspecte juridice, cât și emoționale. Înțeleg că te confrunți cu dificultăți în a-ți exercita dreptul de vizită stabilit prin ordonanța președințială și că relația cu fiica ta este tensionată. Voi încerca să îți ofer o perspectivă juridică asupra pașilor pe care îi poți urma, având în vedere legislația din România.
În primul rând, este important să înțelegi că ordonanța președințială este o măsură provizorie, menită să asigure un drept urgent, cum ar fi dreptul de vizită. Conform Codului de procedură civilă, ordonanța președințială este executorie de drept, ceea ce înseamnă că decizia instanței trebuie respectată imediat. În cazul în care părinții tăi nu respectă această decizie, ai dreptul să te adresezi unui executor judecătoresc pentru a pune în aplicare hotărârea.
Executorul judecătoresc poate să emită somații către părinții tăi, obligându-i să respecte programul de vizită stabilit. Totuși, este important de menționat că, în cazurile care implică minori, executarea silită trebuie să se facă cu mare atenție, pentru a nu afecta bunăstarea copilului. Articolul 913 din Codul de procedură civilă prevede că, în cazul în care minorul refuză să meargă cu părintele căruia i s-a acordat dreptul de vizită, executorul judecătoresc poate solicita sprijinul unui psiholog sau al unui reprezentant al autorității tutelare pentru a facilita procesul.
Un alt aspect important este să încerci să identifici motivele pentru care fiica ta refuză contactul. Este posibil ca o consiliere psihologică să fie benefică, atât pentru tine, cât și pentru fiica ta, pentru a îmbunătăți comunicarea și a reduce tensiunile. Poți solicita instanței să dispună consiliere psihologică pentru copil, dacă consideri că acest lucru ar putea ajuta.
De asemenea, poți solicita instanței modificarea programului de vizită, dacă există motive întemeiate pentru care actualul program nu funcționează. Instanța poate dispune un program de vizită mai flexibil sau poate stabili alte măsuri care să faciliteze relația cu fiica ta.
Este esențial să continui să îți exerciți drepturile legale, dar să fii și deschisă la soluții care să ajute la reconstrucția relației cu fiica ta. În astfel de situații, colaborarea cu un avocat specializat în dreptul familiei poate fi de mare ajutor pentru a naviga prin complexitatea procedurilor legale și pentru a găsi cele mai bune soluții pentru tine și copilul tău.
Cu stimă,
Nu exista comentarii inca. Fii primul care comenteaza.
Adauga gratuit o intrebare si primesti raspunsuri informative, apoi poti contacta specialisti potriviti pentru cazul tau.
Daca esti avocat, notar, executor judecatoresc, consilier juridic sau mediator, creeaza-ti profilul si primeste cereri directe de la utilizatori.