Legea privind Violența Domestică (Legea nr. 2172003)

(1)Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale, bazată pe
prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de
interes naţional.
(2)Prevenirea şi combaterea violenţei domestice fac parte din politica integrată de ocrotire şi sprijinire
a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.
(3)Statul român, prin autorităţile competente, elaborează şi implementează politici şi programe
destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice, precum şi protecţiei victimelor violenţei
domestice.

Protecţia şi promovarea drepturilor victimelor violenţei domestice se realizează în conformitate cu
următoarele principii:
a)principiul legalităţii;
b)principiul respectării demnităţii umane;
c)principiul prevenirii săvârşirii actelor de violenţă domestică;
d)principiul celerităţii;
e)principiul parteneriatului;
f)principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
g)principiul protecţiei vieţii şi siguranţei victimei;
h)principiul respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
i)principiul abordării integrate.

În sensul prezentei legi, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de
violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în
mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri,
indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.

(1)Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:
a)violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări,
cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
b)violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi
de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă
modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor,
neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept,
supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de
apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin
frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect
similar;
c)violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr,
înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca
fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar,
supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi
integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);
d)violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare,
brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
e)violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv
lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate,
acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi
dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a
susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de
familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
f)violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea
frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării
profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit,
deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu
efect similar;
g)violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moralspirituale
prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a
accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în
limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credinţe şi
practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni
similare;
h)violenţa cibernetică - hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire
online, ameninţări online, publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul
ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a
tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile
inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi
pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria,
ameninţa, reduce la tăcere victima.
(2)În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea nu pot fi
considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă definite în prezenta lege.

(1)În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:
a)ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, soţii şi copiii acestora, precum şi persoanele devenite
rude prin adopţie, potrivit legii;
b)soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai soţului/soţiei sau ai
fostului soţ/fostei soţii;
c)persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali
sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii
partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora;
d)tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului;
e)reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate
intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea
sarcinilor profesionale.
(2)În sensul prezentei legi prin victimă se înţelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor
forme de violenţă prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme de violenţă.

Victima violenţei domestice are dreptul:
a)la respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private;
b)la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c)la protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale;
d)la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la asistenţă medicală gratuită, în
condiţiile prezentei legi;
e)la consiliere şi asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

(1)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să ia măsurile necesare pentru
prevenirea violenţei domestice, pentru preîntâmpinarea unor situaţii de încălcare repetată a drepturilor
fundamentale ale victimelor violenţei domestice, inclusiv prin furnizarea de informaţii şi programe de
educaţie despre modalităţile în care se pot preveni, evita, recunoaşte şi raporta cazurile de violenţă.
(2)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să asigure exercitarea
dreptului la informare al victimelor violenţei domestice, potrivit competenţelor ce le revin, după
caz, cu privire la:
a)instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme
de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
b)organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c)dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d)condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
e)drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
f)condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat, potrivit legii;
g)măsurile ce pot fi dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu şi, după caz, prin ordinul de protecţie,
demersurile necesare pentru emiterea acestora şi procedura de judecată.
(3)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale competente în prevenirea şi combaterea
violenţei domestice au obligaţia de a colecta date statistice relevante, dezagregate şi la intervale
regulate privind cazurile de violenţă domestică. Aceste date sunt colectate în vederea monitorizării
funcţionării serviciilor sociale destinate victimelor, precum şi în vederea studierii cauzelor şi efectelor
violenţei domestice şi sunt centralizate de către Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între
Femei şi Bărbaţi, care are obligaţia de a realiza anual un studiu naţional şi defalcat pe judeţe privind
violenţa domestică.
(4)Autorităţile administraţiei publice centrale sprijină anual derularea de analize sau studii
reprezentative la nivel naţional privind prevalenţa şi tendinţele tuturor formelor de violenţă domestică.
(5)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură confidenţialitatea şi respectarea
anonimatului în cadrul procesului de diseminare a datelor statistice şi a rezultatelor analizelor sau
studiilor naţionale.
(6)Autorităţile locale au obligaţia de a asigura în cadrul serviciilor sociale existente găzduire pentru
agresori în cadrul centrelor rezidenţiale pentru persoanele fără adăpost şi adăposturilor de noapte, care
funcţionează în conformitate cu Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările
ulterioare.
(7)Atribuţiile comisiei judeţene în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi se
completează după cum urmează:
a)promovarea abordării integrate a principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în scopul
prevenirii şi combaterii violenţei domestice;
b)evaluarea stadiului aplicării şi respectării legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei
domestice la nivel local;
c)elaborarea de recomandări pentru autorităţile administraţiei publice locale în vederea aplicării
politicilor şi programelor specifice de prevenire şi combatere a violenţei domestice la nivel local;
d)promovarea de propuneri pentru strategia locală de implementare a măsurilor de prevenire şi
combatere a violenţei domestice la nivel local, cu accent pe nevoile comunităţii;
e)coordonarea şi eficientizarea mecanismelor interinstituţionale în domeniul prevenirii şi combaterii
violenţei domestice, inclusiv culegerea şi centralizarea de date din domeniul violenţei domestice la
nivel judeţean;
f)analizarea cazurilor de violenţă domestică cu grad ridicat de risc şi formularea de recomandări
privind soluţionarea acestora.
g)efectuarea unui raport anual, care să conţină sinteza activităţii desfăşurate, studiile sau analizele
efectuate şi recomandările elaborate pentru autorităţile administraţiei publice locale şi publicarea
acestuia pe pagina web a instituţiei prefectului.

(1)Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, prin structurile lor
teritoriale, desemnează personalul cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice.
(2)Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţile
administraţiei publice locale, organizaţiile neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile vor
desfăşura, separat sau, după caz, în cooperare, activităţi de prevenire şi combatere a violenţei
domestice.
(3)Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, în baza rolului său de structură
centrală cu rol de coordonare metodologică a structurilor de specialitate descentralizate ce pot asigura
intervenţia şi furnizarea de servicii sociale pentru victimele violenţei domestice, în parteneriat cu alte
autorităţi publice centrale ce pot interveni sau pot furniza servicii sociale pentru diferite categorii de
victime ale violenţei domestice, inclusiv copiii martori la violenţă domestică, şi împreună cu
autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii privind asigurarea furnizării de servicii sociale vor
monitoriza cooperarea interinstituţională locală pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
(4)Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale este autoritatea publică centrală care elaborează politica de
asistenţă socială şi promovează drepturile victimelor violenţei domestice.
(5)Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei
Sociale, exercită funcţiile de strategie, reglementare, reprezentare şi autoritate de stat în domeniul
violenţei domestice, cu atribuţii în elaborarea, coordonarea, aplicarea strategiilor şi politicilor
Guvernului în domeniul violenţei domestice.
(6)Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi gestionează baza de date
naţională privind victimele violenţei domestice şi agresorii care beneficiază de furnizarea serviciilor
sociale existente la nivelul fiecărui judeţ. În scopul asigurării unui caracter unitar al colectării,
centralizării, elaborării şi diseminării indicatorilor statistici relevanţi privind victimele violenţei
domestice şi agresorii, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi poate
extinde sfera datelor colectate, prin intermediul colaborării interinstituţionale cu ministerele şi
instituţiile cu atribuţii în domeniu.
(7)Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi asigură coordonarea împreună
cu alte ministere în raport cu integrarea unei perspective de egalitate între femei şi bărbaţi în toate
politicile, programele şi cercetarea în domeniul inteligenţei artificiale, pentru a evita potenţialele riscuri
ale tehnologiei care perpetuează sexismul, stereotipurile de gen şi violenţa cibernetică.
(8)Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin structurile sale specializate de la nivel central şi
teritorial, elaborează şi aplică măsuri speciale de integrare pe piaţa muncii a victimelor violenţei
domestice.
(9)Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice au
responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea
fenomenului violenţei domestice, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare şi monitorizare
a activităţilor întreprinse, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea
Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, a Ministerului Afacerilor Interne şi a Ministerului
Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.
______
*)A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 365/2018 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind
promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea
violenţei domestice pentru perioada 2018-2021 şi a Planului operaţional pentru implementarea
Strategiei naţionale privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi
prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 6 iunie 2018.

(1)Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, în colaborare cu Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii,
Ministerul Justiţiei şi Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, elaborează şi difuzează anual
materiale documentare privind prevenirea, cauzele şi consecinţele violenţei domestice.
(2)Ministerul Sănătăţii are obligaţia de a elabora instrucţiuni pentru a se asigura de faptul că medicii de
familie şi medicii specialişti din sistemul de sănătate public sau privat notează în fişa pacientului
suspiciunile de violenţă domestică şi că în fiecare unitate sanitară sunt afişate informaţii despre
serviciile de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de
urgenţă - helpline.
(3)Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, prin organismele aflate în coordonare
responsabile de prevenirea, analiza, identificarea şi reacţia la incidente în cadrul infrastructurilor
cibernetice, are obligaţia de a efectua demersurile necesare pentru a dezvolta campanii de sensibilizare
publică privind violenţa cibernetică şi să ofere asistenţă practică autorităţilor centrale şi locale în
prevenirea şi răspunsul la violenţa cibernetică. Împreună cu instituţiile prevăzute la art. 8, Ministerul
Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor stabileşte, promovează şi bugetează programe
destinate unei game largi de utilizatori, pentru alfabetizare digitală.

(1)Ministerul Educaţiei şi Cercetării are obligaţia de a efectua demersurile necesare pentru a introduce
la nivelul curriculumului implementat la clasă activităţi de învăţare referitoare la: egalitatea de şanse şi
de tratament între femei şi bărbaţi, respectul reciproc, rezolvarea nonviolentă a conflictelor în relaţiile
interpersonale, violenţă de gen şi dreptul la integritate personală, precum şi combaterea stereotipurilor
discriminatorii ce au la bază rolurile de gen, adaptate vârstei şi înţelegerii elevilor. Judecătorii,
procurorii, reprezentanţi ai poliţiei, organizaţiile neguvernamentale, precum şi instituţiile publice ce
desfăşoară activitate în domeniu pot desfăşura activităţi extracurriculare în învăţământul preuniversitar,
pe teme legate de violenţa domestică.
(2)Ministerul Educaţiei şi Cercetării stabileşte procedura aplicabilă de către inspectoratele şcolare
judeţene în vederea transferării urgente, cu caracter temporar, a copiilor victime sau martori ai violenţei
domestice la unitatea şcolară recomandată de către instituţiile care oferă servicii sociale pentru
prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
(3)Ministerul Educaţiei şi Cercetării realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi în
colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative pentru
cadre didactice, părinţi şi copii, în vederea prevenirii violenţei domestice, a hărţuirii şi a violenţei
sexuale, inclusiv parteneriate şcoală-comunitate-familie.
(4)Ministerul Educaţiei are obligaţia de a se asigura că în fiecare unitate de învăţământ sunt afişate
informaţii despre serviciile de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie
telefonică de urgenţă - helpline.

Serviciul de probaţiune desfăşoară, potrivit competenţelor legale, activităţi de reintegrare socială a
persoanelor sancţionate cu măsuri sau pedepse neprivative de libertate pentru infracţiuni care, potrivit
prezentei legi, pot fi considerate ca fiind violenţă domestică.

Autorităţile prevăzute la art. 8 asigură pregătirea şi perfecţionarea continuă a persoanelor desemnate cu
atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice.

(1)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a)să includă problematica prevenirii şi combaterii violenţei domestice în strategiile şi programele de
dezvoltare regională, judeţeană şi locală;
b)să acorde sprijinul logistic, informaţional şi material compartimentelor cu atribuţii în prevenirea şi
combaterea violenţei domestice;
c)să înfiinţeze direct, în parteneriat public sau, după caz, în parteneriat public-privat, servicii sociale
pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi să susţină funcţionarea acestora;
d)să dezvolte programe de prevenire şi combatere a violenţei domestice;
e)să sprijine accesul agresorilor familiali la consiliere psihologică, psihoterapie, tratamente psihiatrice,
de dezintoxicare şi dezalcoolizare;
f)să elaboreze şi să implementeze proiecte în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice;
g)să îşi prevadă în bugetul anual sume pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri de asistenţă
socială pentru victimele violenţei domestice şi pentru alte măsuri ce vizează prevenirea şi combaterea
violenţei domestice;
h)să suporte, din bugetul local, în cazurile de violenţă domestică constatate în urma luării în evidenţă a
victimei de către serviciile publice de asistenţă socială, cheltuielile cu întocmirea actelor juridice,
precum şi cele necesare pentru obţinerea certificatelor medico-legale pentru victimele violenţei
domestice;
i)să suporte, din bugetul local, în cazurile de violenţă domestică constatate în urma luării în evidenţă a
victimei de către serviciile publice de asistenţă socială, cheltuielile cu asistenţa medicală a victimelor
violenţei domestice care nu sunt asigurate medical;
j)să colaboreze la implementarea unui sistem de înregistrare, raportare şi management al cazurilor de
violenţă domestică.
k)să afişeze la sediul acestora şi să publice pe paginile web informaţii cu privire la modalităţile de
accesare a serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi despre programele
pe care le implementează în acest domeniu;
l)să efectueze anual şi să publice pe pagina web un raport care să rezume măsurile dispuse şi
programele implementate pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei domestice şi ce
cheltuieli au fost suportate din bugetul local pentru îndeplinirea obligaţiilor de la lit. g), h) şi i);
m)să afişeze în staţiile de transport public în comun numărul liniei telefonice de urgenţă - helpline şi
orice alte informaţii despre accesarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei
domestice sau programele derulate;
n)să includă în contractele cu furnizorii de servicii de transport public în comun obligaţia acestora de a
afişa în mijloacele de transport numărul liniei telefonice de urgenţă - helpline.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale desemnează personalul specializat să implementeze
sistemul de înregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţă domestică.
(3)Primarii şi consiliile locale vor conlucra cu organizaţiile de cult, organizaţiile neguvernamentale,
precum şi cu oricare alte persoane juridice şi fizice implicate în acţiuni caritabile, acordându-le
sprijinul necesar în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2).
(4)La nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se înfiinţează, pe lângă direcţiile generale
de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene/ale sectoarelor municipiului Bucureşti, echipa
intersectorială în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, cu rol consultativ.
(5)Echipa intersectorială are în componenţa sa câte un reprezentant al poliţiei, jandarmeriei, direcţiei de
sănătate publică, al compartimentului violenţei domestice din cadrul direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului, al serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice,
precum şi al organizaţiilor neguvernamentale active în domeniu.
(6)Din echipa intersectorială pot face parte, dar fără a se limita, şi reprezentanţii serviciilor de
probaţiune, ai unităţilor de medicină legală, precum şi ai altor instituţii cu atribuţii în domeniu.
(7)Echipa intersectorială propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii în domeniu, asigură cooperarea
dintre instituţiile prevăzute la alin. (5) şi (6) şi evaluează anual activitatea în domeniu.
(8)Înfiinţarea şi modul de organizare şi funcţionare a acestora se aprobă prin hotărâre a consiliului
judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Persoanele desemnate de autorităţile publice pentru instrumentarea cazurilor de violenţă domestică vor
avea următoarele atribuţii principale:
a)monitorizarea cazurilor de violenţă domestică din sectorul sau unitatea teritorială deservită; culegerea
informaţiilor asupra acestora; întocmirea unei evidenţe separate; asigurarea accesului la informaţii la
cererea organelor judiciare şi a părţilor sau reprezentanţilor acestora;
b)informarea şi sprijinirea lucrătorilor poliţiei care în cadrul activităţii lor specifice întâlnesc situaţii de
violenţă domestică;
c)identificarea situaţiilor de risc pentru părţile implicate în conflict şi îndrumarea acestora spre servicii
de specialitate;
d)colaborarea cu instituţii locale de protecţie a copilului şi raportarea cazurilor, în conformitate cu
legislaţia în vigoare;
e)instrumentarea cazului împreună cu asistentul social.

Autorităţile publice cu atribuţii în domeniu pot desemna pentru instrumentarea cazurilor de violenţă
domestică următoarele categorii de profesionişti, fără a se limita însă la acestea: asistenţi sociali,
psihologi şi consilieri juridici sau persoane cu atribuţii de asistenţă socială, angajaţi ai direcţiilor
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, direcţiilor de asistenţă socială, serviciilor publice de
asistenţă socială, poliţişti de proximitate, asistenţi sociali, psihologi şi consilieri juridici, precum şi
personal cu atribuţii de asistenţă socială al unor organizaţii neguvernamentale sau furnizori de servicii
sociale autorizaţi cu care una dintre autorităţile publice a întocmit un contract de furnizare de servicii
privind această activitate.

(1)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi organizate în regim
rezidenţial, în regim de zi sau cu program continuu, cu sau fără personalitate juridică, de interes local
sau judeţean.
(2)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice organizate în regim
rezidenţial, destinate victimelor violenţei domestice, cu găzduire pe perioadă determinată, sunt:
a)centre de primire în regim de urgenţă;
b)centre de recuperare;
c)locuinţe protejate.
(3)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice organizate în regim de zi
sunt:
a)centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
b)centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei;
c)centre de asistenţă destinate agresorilor.
(4)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice cu program continuu
sunt:
a)servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de
urgenţă - help-line;
b)servicii integrate de urgenţă destinate victimelor violenţei sexuale.
(5)Serviciile sociale destinate agresorilor sunt organizate în regim de zi şi au ca obiectiv reabilitarea şi
reinserţia socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educaţie şi consiliere. În condiţiile legii,
centrele pot monitoriza tratamentul adicţiilor.
(6)Serviciile sociale specializate pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice sunt oferite în
mod gratuit victimelor.
(7)Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi supune spre
aprobare proiectul de hotărâre privind completarea Hotărârii Guvernului nr. 867/2015 pentru
aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare
şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare*), în vederea
reglementării serviciilor sociale prevăzute la alin. (4) lit. a).
_____
*)A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 476/2019 pentru modificarea şi completarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul
serviciilor sociale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2014, şi a Hotărârii Guvernului nr.
867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de
organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
581 din 16 iulie 2019.
(8)Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi supune spre
aprobare ministrului muncii şi protecţiei sociale proiectul de ordin privind aprobarea
standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale, organizate ca servicii de informare şi
consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de urgenţă - helpline.*)
______
*)A se vedea Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 28/2019 privind aprobarea standardelor
minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei
domestice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2019.

(1)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi publice, private sau în
parteneriat public-privat.
(2)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi înfiinţate numai de către
furnizorii de servicii sociale, acreditaţi în condiţiile legii.
(3)Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei
domestice se aprobă prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau, după caz, ale consiliilor locale, respectiv
ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(4)Finanţarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, organizate în
sistem public sau, după caz, în parteneriat public sau public-privat, se asigură din bugetele locale, din
finanţări de la bugetul de stat prin programe de interes naţional, precum şi din diferite tipuri de finanţări
nerambursabile sau rambursabile sau, după caz, din bugetul de stat. În scopul finanţării serviciilor
sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi utilizate resurse financiare provenite
din donaţii, sponsorizări şi din alte surse prevăzute de lege.
(5)În cazul serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, utilizarea sumelor
alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale se supune controlului organelor
abilitate de lege.
(6)Instituţia care a acordat finanţarea sau subvenţia serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea
violenţei domestice, publice, private şi în parteneriat public-privat monitorizează folosirea fondurilor
alocate.
(7)Asistarea sau, după caz, găzduirea victimelor, respectiv asistarea agresorilor în serviciile sociale
prevăzute la art. 16 alin. (2) şi (3) se face în baza încheierii unui contract de acordare a serviciilor
sociale. Pentru minori contractul de acordare a serviciilor sociale este semnat de părintele însoţitor sau,
după caz, de reprezentantul legal.

(1)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura crearea şi funcţionarea serviciilor
sociale prevăzute la art. 16, într-o distribuţie geografică adecvată, care să asigure acces neîngrădit la
servicii sociale şi asistenţă tuturor victimelor supuse formelor de violenţă prevăzute de prezenta lege.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura crearea şi funcţionarea
serviciilor sociale prevăzute la art. 16, cel puţin la nivel de judeţ, în funcţie de identificarea şi
evaluarea nevoilor persoanelor supuse formelor de violenţă domestică prevăzute de lege, de pe
raza judeţului, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentelor dispoziţii legale.**)
______
**)Alineatul (2) al art. 18 a fost introdus prin Legea nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea
Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2018.

(1)Centrele de primire în regim de urgenţă, denumite în continuare adăposturi, sunt unităţi de asistenţă
socială, cu sau fără personalitate juridică, de tip rezidenţial, care asigură protecţie, găzduire, îngrijire şi
consiliere victimelor violenţei domestice.
(2)Adăposturile asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistenţă familială atât victimei, cât şi
minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia, protecţie împotriva agresorului, asistenţă medicală şi îngrijire,
hrană, cazare, consiliere psihologică şi consiliere juridică, potrivit instrucţiunilor de organizare şi
funcţionare elaborate de autoritate.
(3)Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau, după caz, cu aprobarea
conducerii centrului, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecţie.
Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adăpostului unde se
găsesc victimele.
(4)Locaţia adăposturilor este secretă publicului larg.
(5)Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţământul acestora sau, după caz, al
reprezentantului legal.
(6)Toate adăposturile trebuie să încheie o convenţie de colaborare cu un spital sau cu altă unitate
sanitară, care să asigure îngrijirea medicală şi psihiatrică. Convenţia se încheie de către consiliile
locale, respectiv de către consiliile sectoarelor municipiului Bucureşti sau, după caz, de către consiliile
judeţene, precum şi de organele de conducere ale furnizorilor de servicii sociale privaţi acreditaţi.

(1)Centrele de recuperare pentru victimele violenţei domestice sunt unităţi de asistenţă socială de tip
rezidenţial, cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică şi
psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaţă activă, inserţia profesională a victimelor violenţei
domestice, precum şi reabilitarea şi reinserţia socială a acestora.
(2)Centrele de recuperare pentru victimele violenţei domestice vor încheia convenţii cu autorităţile
pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti în vederea acordării
suportului pentru integrarea în muncă, readaptarea şi recalificarea profesională a persoanelor asistate.
(3)Prevederile art. 19 alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.

(1)Locuinţele protejate sunt unităţi de asistenţă socială organizate în regim rezidenţial pe durată
determinată, cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea în regim de urgenţă, îngrijirea,
asistenţa socială, consilierea juridică şi psihologică şi orientarea victimelor violenţei domestice.
(2)Adresa locuinţelor protejate este secretă publicului larg.

(1)Centrele de asistenţă destinate agresorilor sunt unităţi de asistenţă socială care funcţionează în regim
de zi, cu sau fără personalitate juridică, care asigură reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, măsuri
educative, precum şi servicii de consiliere şi mediere familială.
(2)Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare şi dezintoxicare acordate prin centrele de asistenţă
destinate agresorilor se asigură în spitalele sau unităţile sanitare cu care s-au încheiat convenţii, în
condiţiile prevăzute la art. 19 alin. (6).
(3)Centrele de asistenţă destinate agresorilor pot asigura beneficiarilor tratament ambulatoriu în cazul
diferitelor tipuri de adicţii, la recomandarea unui medic specialist, în condiţiile prevăzute la art. 19 alin.
(6).
(4)Activităţile de reinserţie socială a infractorilor condamnaţi pentru infracţiuni de violenţă domestică
pot cuprinde utilizarea serviciilor sociale furnizate în cadrul centrelor destinate agresorilor.

Centrele pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice sunt unităţi de asistenţă socială în regim
de zi, cu sau fără personalitate juridică, care asigură asistenţă socială, consiliere psihologică, juridică,
precum şi informarea şi orientarea victimelor violenţei domestice.

Centrele pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei sunt unităţi de asistenţă socială, cu
sau fără personalitate juridică, care oferă servicii de informare şi educare, asistenţă socială şi un
serviciu telefonic de urgenţă pentru informare şi consiliere.

(1)Serviciile de tip linie telefonică de urgenţă sunt servicii sociale gratuite care asigură consiliere
apelanţilor, în mod confidenţial, în legătură cu toate formele de violenţă prevăzute la art. 3 şi 4.
(2)Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi colaborează cu radiodifuzorii
aflaţi în jurisdicţia României şi Consiliul Naţional al Audiovizualului, cu respectarea prevederilor Legii
audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru difuzarea cu regularitate
a unor materiale informative cu privire la accesarea serviciilor de informare şi consiliere pentru
victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de urgenţă - helpline.

Centrele integrate de urgenţă în caz de violenţă sexuală asigură examinarea medicală şi medico-legală,
asistenţă posttraumatică şi consiliere pentru victimele violenţei sexuale.

(1)Persoanele condamnate pentru infracţiuni de violenţă domestică sunt obligate să participe la
programe speciale de consiliere şi reinserţie socială organizate de către instituţiile însărcinate cu
executarea pedepsei în evidenţa cărora se află.
(2)Cazurile de violenţă domestică pot fi supuse medierii la cererea părţilor, conform legii.
(3)În soluţionarea cazurilor de divorţ, în care s-a reţinut culpa unuia dintre soţi cu privire la săvârşirea
unor fapte de violenţă domestică, instanţele judecătoreşti competente pot dispune, din oficiu sau la
cererea expresă formulată de către celălalt soţ, în sarcina agresorului, măsura de a participa la
programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau
private.
(4)Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi Colegiul
Psihologilor din România, prin consultare cu Ministerul Justiţiei, elaborează metodologia
privind modalitatea de participare la programele speciale de consiliere psihologică organizate de
către serviciile de specialitate publice sau private.*)
______
*)A se vedea Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 2.524/2018 pentru aprobarea
Metodologiei privind modalitatea de participare la programele speciale de consiliere psihologică,
organizate de către serviciile de specialitate publice sau private, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2019.

(1)Ordinul de protecţie provizoriu se emite de către poliţiştii care, în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să
fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică, în scopul diminuării acestui risc.
(2)Poliţiştii constată existenţa riscului iminent prevăzut la alin. (1) pe baza evaluării situaţiei de
fapt care rezultă din:
a)probele obţinute ca urmare a verificării sesizărilor privind violenţa domestică, atunci când actele de
violenţă domestică nu fac obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni;
b)probele strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu
modificările şi completările ulterioare, atunci când actele de violenţă domestică fac obiectul
cercetării sub aspectul săvârşirii unor fapte care intră sub incidenţa prevederilor art. 199 din Legea
nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Poliţiştii evaluează situaţia de fapt pe baza formularului de evaluare a riscului şi potrivit
metodologiei de utilizare a acestuia, stabilite potrivit prevederilor art. 37.
(4)În cazul în care, ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, se constată că sunt întrunite condiţiile
pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu, prevăzute la alin. (1), poliţiştii emit ordinul de
protecţie provizoriu, potrivit prevederilor art. 30 şi potrivit procedurii şi modelului stabilite potrivit
prevederilor art. 37.
(5)În cazul în care, ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, se constată că nu sunt întrunite condiţiile
pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu, prevăzute la alin. (1), poliţiştii au obligaţia de a
informa persoanele care susţin că sunt victime ale violenţei domestice cu privire la posibilitatea
formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecţie potrivit prevederilor art. 38 şi de a pune
la dispoziţia acestora formularul de cerere prevăzut la art. 41.
(6)Emiterea ordinului de protecţie provizoriu nu împiedică luarea unei măsuri preventive potrivit
prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
SECŢIUNEA 2:Verificarea sesizărilor privind violenţa domestică

(1)Pentru verificarea sesizărilor privind violenţa domestică, aflarea adevărului şi soluţionarea
justă a sesizării, poliţiştii au dreptul să obţină probe prin următoarele mijloace:
a)constatarea prin propriile simţuri şi consemnarea celor constatate într-un înscris ori înregistrarea
celor constatate cu mijloace tehnice;
b)consultarea bazelor de date la care au acces potrivit atribuţiilor de serviciu şi consemnarea celor
constatate într-un înscris;
c)declaraţiile persoanelor implicate în actele de violenţă domestică, ale persoanelor care au asistat la
producerea actelor de violenţă domestică şi ale altor persoane care pot comunica informaţii cu privire
la persoanele implicate în actele de violenţă domestică;
d)înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de provenienţa acestora;
e)înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic şi/sau de telefonie
mobilă.
(2)Pentru verificarea sesizărilor privind violenţa domestică şi în scopul obţinerii de probe cu privire
la aspectele ce fac obiectul sesizării, poliţiştii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reşedinţa
oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum şi în sediul oricărei persoane juridice, fără
acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea indică în mod expres că actele de violenţă
domestică au loc sau au avut loc în spaţiile respective.
(3)Poliţiştii pot folosi forţa şi mijloacele din dotare, în mod adecvat şi proporţional, pentru a pătrunde
în spaţiile prevăzute la alin. (2).
(4)Acţiunile poliţiştilor în spaţiile prevăzute la alin. (2), inclusiv cele de pătrundere, pot fi înregistrate
cu mijloacele audiovideo sau foto din dotare, fără consimţământul persoanelor, înregistrările sau
fotografiile constituind probe în sensul alin. (1) lit. a) şi urmând regimul probelor prevăzute de Legea
nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, sau de Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.
(5)Poliţiştii strâng probele potrivit dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 135/2010, cu modificările şi
completările ulterioare, atunci când, în cursul verificării sesizărilor privind violenţa domestică,
constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru ca actele de violenţă domestică săvârşite
să facă obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni.
SECŢIUNEA 3:Condiţii de formă pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu

(1)Ordinul de protecţie provizoriu cuprinde în mod obligatoriu menţiuni cu privire la:
a)data, ora şi locul unde este emis;
b)numele, prenumele, calitatea şi unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care îl emite;
c)date care să asigure identificarea agresorului/agresorilor împotriva căruia/cărora se dispun obligaţii
sau interdicţii prin acesta;
d)date care să asigure identificarea victimei/victimelor sau a altor persoane în favoarea cărora se
dispun măsuri de protecţie prin acesta;
e)descrierea motivelor de fapt care au determinat dispunerea acestuia şi indicarea probelor pe baza
cărora a fost evaluată situaţia de fapt;
f)temeiul de drept pentru emiterea acestuia;
g)data şi ora la care începe aplicarea măsurilor de protecţie dispuse potrivit art. 31, precum şi data şi
ora la care acestea încetează;
h)dreptul de a contesta ordinul de protecţie provizoriu, termenul de exercitare a acestui drept şi
instanţa la care se poate depune contestaţia.
(2)Ordinul de protecţie se semnează în mod obligatoriu de către poliţistul care îl emite.
SECŢIUNEA 4:Măsuri de protecţie ce se pot dispune prin ordinul de protecţie provizoriu, în
scopul diminuării riscului constatat

(1)Prin ordinul de protecţie provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai
multe măsuri de protecţie, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre
următoarele obligaţii sau interdicţii:
a)evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună, indiferent dacă acesta este titularul
dreptului de proprietate;
b)reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa comună;
c)obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de
membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa,
locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
d)obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
e)obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute.
(2)Măsurile de protecţie prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se dispun împreună.
(3)Măsura de protecţie prevăzută la alin. (1) lit. d) se dispune dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a)a fost dispusă măsura prevăzută la alin. (1) lit. c);
b)atunci când s-a dispus obligarea agresorului de a păstra o distanţă minimă faţă de victimă şi, după
caz, membrii familiei acesteia, persoanele protejate îşi exprimă acordul de a purta un dispozitiv
electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligaţiei agresorului.
(4)Ordinul de protecţie provizoriu va cuprinde şi menţiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile
dispuse la alin. (1) constituie infracţiune, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2).
(5)Dacă prin ordinul provizoriu de protecţie s-a luat măsura evacuării temporare a agresorului, iar
acesta nu are asigurată cazarea din altă sursă, i se va asigura de îndată informarea şi orientarea, la
cererea sa, către centrele rezidenţiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau
adăposturile de noapte, gestionate de autorităţile administraţiei publice locale, sau orice alt loc
adecvat. În situaţia în care agresorul solicită cazarea într-un centru rezidenţial din categoria celor
menţionate mai sus, acesta va fi orientat şi condus de îndată către centrele rezidenţiale gestionate de
autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, către alte centre sociale adecvate de către
echipa mobilă prevăzută la art. 51.
(6)În cazul în care agresorul nu doreşte să beneficieze de cazarea pusă la dispoziţie potrivit alin. (5)
şi optează să locuiască la o rudă sau la orice altă persoană, i se va solicita să dea o declaraţie privind
adresa la care va locui şi persoana care îi va asigura cazarea. În cazul în care agresorul refuză să dea
respectiva declaraţie, se va consemna acest fapt în procesul-verbal întocmit potrivit prevederilor art. 33 alin. (4).
(7)Autorităţile şi instituţiile publice competente au obligaţia ca, din oficiu sau la solicitarea unităţilor
de poliţie ori a oricărei persoane interesate, să pună în aplicare măsuri de protecţie urgente şi
specifice cu privire la minori, persoane cu dizabilităţi sau persoane cu nevoi speciale, vizate de
ordinul de protecţie provizoriu.
SECŢIUNEA 5:Punerea în aplicare a ordinului de protecţie provizoriu

(1)Obligaţiile şi interdicţiile dispuse împotriva agresorilor prin ordinele de protecţie provizorii devin
obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.
(2)Perioada de 5 zile prevăzută la art. 31 alin. (1) se calculează pe ore, adică are o durată de 120 de
ore, şi începe să curgă de la momentul la care s-a emis ordinul de protecţie provizoriu.
(3)Poliţiştii pot folosi forţa şi mijloacele din dotare, în mod adecvat şi proporţional, pentru punerea în
aplicare a măsurilor de protecţie dispuse prin ordinele de protecţie provizorii.
(4)Măsurile de protecţie dispuse potrivit art. 31 alin. (1) lit. e) se execută pe loc de către poliţiştii
prezenţi la locul emiterii ordinelor de protecţie provizorii, dacă armele se află în spaţiile în care au
fost făcute verificări potrivit prevederilor art. 29 alin. (2) sau în apropierea acestora.
(5)În cazul în care nu este posibilă executarea măsurilor de protecţie dispuse potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) lit. e) în condiţiile alin. (4), poliţiştii care emit ordinele de protecţie provizorii iau
măsurile necesare pentru executarea în cel mai scurt timp a acestora.

(1)Ordinul de protecţie provizoriu se comunică agresorului şi victimei.
(2)Comunicarea se realizează prin înmânarea, sub semnătură, a unei copii sau duplicat, după caz, al
ordinului de protecţie provizoriu, la locul emiterii acestuia, imediat după emitere.
(3)Ordinul de protecţie provizoriu se consideră comunicat agresorului şi în următoarele
situaţii:
a)agresorul refuză să primească o copie sau refuză să semneze de primire;
b)agresorul părăseşte locul emiterii ordinului de protecţie, după ce i s-a adus la cunoştinţă că este
necesar să aştepte comunicarea rezultatului verificărilor ce se efectuează în legătură cu sesizarea
privind violenţa domestică.
(4)Poliţistul care emite ordinul de protecţie provizoriu întocmeşte un proces-verbal în care
consemnează situaţiile prevăzute la alin. (3).
(5)Ordinul de protecţie provizoriu se consideră comunicat agresorului şi în situaţia în care acesta nu a
fost prezent la realizarea verificărilor în legătură cu sesizarea privind violenţa domestică sau la
emiterea ordinului de protecţie provizoriu, însă se poate face dovada, cu declaraţii de martor, cu
înregistrări video sau audio, indiferent de provenienţa acestora, sau cu înscrisuri, inclusiv cele de
natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic sau de telefonie mobilă, că s-a comunicat
agresorului faptul că a fost emis un ordin de protecţie provizoriu, precum şi conţinutul măsurilor de
protecţie dispuse prin acesta.
(6)În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (5) agresorul are dreptul, oricând în perioada de valabilitate a
ordinului de protecţie provizoriu, să solicite şi să obţină, de la unitatea de poliţie din care face parte
poliţistul care l-a emis, o copie a acestuia.
SECŢIUNEA 6:Confirmarea şi contestarea ordinului de protecţie provizoriu

(1)Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care face parte
poliţistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei
rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii.
(2)Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează parchetului competent potrivit prevederilor alin. (1)
însoţit de formularul de evaluare a riscului şi de mijloacele de probă obţinute potrivit prevederilor art. 29 sau strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
Mijloacele de probă strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările
ulterioare, pot fi înaintate în copie certificată de organul de cercetare penală.
(3)Procurorul de la parchetul competent potrivit prevederilor alin. (1) decide cu privire la necesitatea
menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie în termen de 48 de ore de la emiterea
ordinului de protecţie provizoriu.
(4)Procurorul confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie
prin ordinul de protecţie provizoriu, aplicând o rezoluţie cu caracter administrativ pe exemplarul
original al acestuia.
(5)În cazul în care constată că nu mai este necesară menţinerea măsurilor de protecţie dispuse,
procurorul poate dispune motivat încetarea măsurilor de protecţie, cu menţionarea momentului de la
care acestea încetează. Procurorul comunică acest lucru de îndată unităţii de poliţie care a înaintat
ordinul de protecţie provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau
obiectul acestuia.
(6)Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecţie
provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei
competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de
protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) şi art. 41.
(7)În situaţia înaintării ordinului de protecţie provizoriu potrivit prevederilor alin. (6), durata iniţială
pentru care a fost dispus se prelungeşte, de drept, până la soluţionarea în primă instanţă a cererii
pentru emiterea ordinului de protecţie. Procurorul comunică acest lucru de îndată unităţii de poliţie
care a înaintat ordinul de protecţie provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a
persoanelor ce făceau obiectul acestuia.

(1)Ordinul de protecţie provizoriu poate fi contestat la instanţa de judecată competentă potrivit
prevederilor art. 34 alin. (1), în termen de 48 de ore de la comunicare.
(2)Contestaţia se judecă cu citarea părţilor. Neprezentarea acestora nu împiedică judecarea cauzei.
(3)Contestaţia se soluţionează în regim de urgenţă, dar nu mai târziu de data la care expiră termenul
pentru care a fost emis ordinul de protecţie provizoriu, în camera de consiliu, cu citarea organului
constatator.
(4)Participarea procurorului este obligatorie.
(5)Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.

Dispoziţiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele privind ordinul de
protecţie.
SECŢIUNEA 7:Acte subsecvente

(1)Modalitatea de gestionare de către poliţişti a cazurilor de violenţă domestică se stabileşte
prin ordin al ministrului afacerilor interne şi al ministrului muncii şi protecţiei sociale.*)
____
*)A se vedea Ordinul ministrului afacerilor interne şi al ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 146/
2.578/2018 privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violenţă domestică de către poliţişti,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1110 din 28 decembrie 2018.
(2)Ordinul prevăzut la alin. (1) cuprinde:
a)procedura de intervenţie a poliţiştilor în cazurile de violenţă domestică şi de cooperare cu celelalte
instituţii cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
b)modelul formularului de evaluare a riscului şi metodologia de utilizare a acestuia;
c)procedura de emitere şi modelul ordinului de protecţie provizoriu;
d)procedura de punere în executare a ordinului de protecţie provizoriu.
(3)La stabilirea, potrivit alin. (1), a formularului de evaluare a riscului şi a metodologiei de
utilizare a acestuia sunt avute în vedere cel puţin următoarele:
a)determinarea criteriilor de evaluare a riscului ce pot fi relevante pentru violenţa domestică, între
care se includ, în mod obligatoriu, următoarele criterii: forma de violenţă domestică exercitată,
caracterul repetitiv al actelor de violenţă domestică, vulnerabilitatea persoanei/persoanelor împotriva
căreia/cărora se exercită violenţa domestică, contextul producerii actelor de violenţă domestică şi
conduita persoanei/persoanelor care exercită actele de violenţă domestică;
b)prezentarea modului de utilizare a criteriilor de evaluare a riscului şi de interpretare a rezultatelor
obţinute prin aplicarea criteriilor respective.

(1)Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un
act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării
stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu,
una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii:
a)evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului
de proprietate;
b)reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c)limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când
aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d)cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă
dintre cele prevăzute la art. 19;
e)obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii
familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de
muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
f)interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana
protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
g)obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
h)interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
i)obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
j)încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
k)interdicţia pentru agresor de a încasa alocaţia de stat pentru copii şi încuviinţarea încasării acesteia de
către părintele/persoana căruia/căreia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare sau la care s-a
stabilit reşedinţa acestuia. Interdicţia se comunică, de îndată, agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie
socială sau a municipiului Bucureşti, după caz. Alocaţia este încasată de părintele/persoana beneficiar/
beneficiară al/a măsurii de protecţie pe durata valabilităţii ordinului de protecţie şi atât timp cât i-a fost
încredinţat copilul sau în situaţia în care copilul are stabilită reşedinţa la acesta/aceasta.
(2)Măsura prevăzută la alin. (1) lit. g) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)a fost dispusă una dintre măsurile prevăzute la alin. (1) lit. e) sau f);
b)atunci când s-a dispus obligarea agresorului de a păstra o distanţă minimă faţă de victimă şi, după
caz, membrii familiei acesteia, persoanele protejate îşi exprimă acordul de a purta un dispozitiv
electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligaţiei agresorului.
(3)Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a
întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc
ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
(4)Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea
agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau,
după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condiţiile Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei
persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator
de substanţe psihoactive, instanţa poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un
program de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.
(5)Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune luarea unei măsuri de control al respectării
ordinului de protecţie şi pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:
a)obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanţă potrivit
împrejurărilor, la secţia de poliţie competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecţie;
b)obligarea agresorului de a da informaţii organului de poliţie cu privire la noua locuinţă, în cazul în
care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuinţa familiei;
c)verificări periodice şi/sau spontane privind locul în care se află agresorul.
(6)Dispozitivul hotărârii va cuprinde şi menţiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin
ordinul de protecţie constituie infracţiune, conform art. 47 alin. (1).

(1)Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 12
luni de la data emiterii ordinului.
(2)Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce
efecte pentru o perioadă de 12 luni de la data emiterii ordinului.

(1)Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială
în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.
(2)Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal.
(3)Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de:
a)procuror;
b)reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu
atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice;
c)reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii
violenţei domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.

(1)Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se întocmeşte potrivit formularului de cerere
prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
(2)Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.

(1)Cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă în camera de consiliu, participarea
procurorului fiind obligatorie.
(2)Asistenţa juridică a persoanei care solicită ordinul de protecţie este obligatorie.
(3)Asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie.
(4)Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 200 şi 201 din Legea nr. 134/2010,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind verificarea cererii şi regularizarea
acesteia, respectiv fixarea primului termen de judecată, nu sunt aplicabile. Citarea părţilor se face
potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.
(5)În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie şi fără citarea părţilor, chiar şi
în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.
(6)În soluţionarea cererii nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.
(7)Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicită ordinul de protecţie asupra prevederilor
legale privind protecţia victimelor infracţiunii.
(8)Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de
ore de la pronunţare.
(9)Soluţionarea cererilor nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepţia
cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecţie provizoriu, durata iniţială pentru care acesta este
dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a
ordinului de protecţie, cu informarea agresorului despre acest fapt.

[textul din Art. 43 din capitolul V a fost abrogat la 19-dec-2025 de Art. I, punctul 2. din Legea
232/2025]

(1)Ordinul de protecţie este executoriu.
(2)Executarea hotărârii se face fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen.
(3)Respectarea ordinului de protecţie este obligatorie şi pentru persoana protejată prin intermediul său.

(1)Hotărârea prin care se soluţionează cererea de emitere a ordinului de protecţie este supusă numai
apelului, în termen de 3 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă
s-a dat fără citarea lor.
(2)Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei
cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
(3)Apelul se judecă cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 42 alin. (1)-(4), (6) şi (8) sunt aplicabile în mod
corespunzător.
(4)Participarea procurorului este obligatorie.

(1)O copie a dispozitivului hotărârii prin care s-a dispus cererea de emitere a ordinului de protecţie se
comunică, în maximum 5 ore de la momentul pronunţării hotărârii, structurilor Poliţiei Române în a
căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi/sau a agresorului, precum şi Direcţiei pentru Evidenţa
Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
(2)Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 38 alin. (1) se pune
în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliţiei.
(3)Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în
orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
(4)Organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea
judecătorească prin care s-a dispus ordinul de protecţie şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz
de sustragere de la executare.
(5)Odată cu comunicarea ordinului de protecţie prin care s-a luat măsura evacuării temporare a
agresorului, organul de poliţie are obligaţia de a-l informa pe acesta cu privire la dreptul de a avea
posibilitatea de a solicita găzduirea în cadrul centrelor rezidenţiale pentru persoanele fără adăpost sau
al adăposturilor de noapte, care funcţionează în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2011, cu
modificările şi completările ulterioare, sau în cadrul altor locuri adecvate. Accesul agresorilor în
centrele pentru persoanele fără adăpost şi adăposturile de noapte se realizează pe baza constatării
încadrării agresorului în definiţia prevăzută la art. 6 lit. z) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi
completările ulterioare, fiind exceptate situaţiile în care agresorul reprezintă un risc pentru siguranţa
beneficiarilor.
(6)În exercitarea atribuţiilor de supraveghere a respectării ordinului de protecţie, organele de poliţie
pun în aplicare măsuri de prevenire a nerespectării hotărârii, care pot consta în: efectuarea de vizite
inopinate la locuinţa persoanei vătămate, apelarea telefonică de control a victimei/agresorului,
solicitarea unor informaţii din partea vecinilor, colegilor de la locul de muncă al victimei/agresorului,
de la unitatea de învăţământ frecventată de victimă/agresor sau din partea altor persoane care ar putea
furniza informaţii relevante, precum şi orice alte modalităţi specifice activităţii poliţieneşti.
(7)În cazul în care se constată sustragerea de la executarea ordinului de protecţie, va fi sesizat organul
de urmărire penală.
(8)În cazul în care persoana protejată prin ordinul de protecţie încalcă dispoziţiile acestuia, ea va fi
obligată la acoperirea cheltuielilor generate de emiterea şi punerea în executare a ordinului.
(9)Modul de calcul al cheltuielilor generate de emiterea şi punerea în executare a ordinelor de protecţie
la care poate fi obligată persoana protejată se va stabili prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al
ministrului afacerilor interne.

(1)Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecţie a oricăreia dintre
măsurile prevăzute la art. 38 alin. (1), (4) şi (5) lit. a) şi b) şi dispuse prin ordinul de protecţie constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2)Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecţie provizoriu a oricăreia
dintre măsurile prevăzute la art. 31 alin. (1) şi dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(3)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite de o persoană care a mai comis anterior o
infracţiune de încălcare a măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie sau prin ordinul de protecţie
provizoriu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată, instituţiile şi persoanele prevăzute la
art. 40 alin. (3) pot solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de
protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei protejate i-ar fi puse în pericol.

(1)Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie pe durata maximă poate
solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.
(2)Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a)agresorul a respectat interdicţiile sau obligaţiile impuse;
b)agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice altă formă
de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat
măsurile de siguranţă, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;
c)dacă există o evaluare a riscului de recidivă realizată potrivit competenţelor de către un serviciu de
probaţiune, care indică un grad de risc suficient de scăzut şi faptul că agresorul nu mai prezintă un real
pericol pentru victima violenţei domestice sau pentru familia acesteia, astfel cum este definită potrivit
prevederilor art. 5. În cazul în care nu există o evaluare a riscului de recidivă realizată potrivit
competenţelor de către un serviciu de probaţiune, instanţa va efectua o evaluare întemeiată pe probele
de la dosarul cauzei.
(3)Cererea de revocare se soluţionează cu citarea părţilor şi a unităţii de poliţie care a pus în executare
ordinul de protecţie a cărui revocare se solicită. Participarea procurorului este obligatorie.
*) Prin Decizia nr. 60/2025, ICCJ admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în
consecinţă, stabileşte că: "Dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea
violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul
că, pentru formularea unei cereri de înlocuire a măsurilor stabilite printr-un ordin de protecţie emis pe
durată maximă, persoana împotriva căreia a fost emis ordinul nu trebuie să facă dovada îndeplinirii,
cumulativ, a condiţiilor prevăzute de art. 49 alin. (2) din aceeaşi lege. Cererea de înlocuire a
măsurilor stabilite printr-un ordin de protecţie se soluţionează conform procedurii prevăzute de art. 49
alin. (3) din aceeaşi lege."

Dacă, odată cu soluţionarea cererii, instanţa constată existenţa uneia dintre situaţiile care necesită
instituirea unei măsuri de protecţie specială a copilului, va sesiza de îndată autoritatea publică locală cu
atribuţii privind protecţia copilului.

(1)Intervenţia de urgenţă se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale prin intermediul unei
echipe mobile formate din reprezentanţi ai Serviciului Public de Asistenţă Socială, denumit în
continuare SPAS.
(2)Echipa mobilă are rol de verificare a semnalărilor, de evaluare iniţială şi de realizare a demersurilor
necesare pentru depăşirea riscului imediat, constând în: transport la unitatea sanitară cea mai apropiată
în situaţiile în care victima necesită îngrijiri medicale, sesizarea organelor de cercetare penală, sesizarea
organelor competente pentru emiterea unui ordin de protecţie provizoriu, orientarea către Direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumită în continuare DGASPC, sau, după caz, la
SPAS, în vederea găzduirii în centre rezidenţiale adecvate nevoilor şi aplicării managementului de caz
pentru victime şi agresori.
(3)Semnalarea situaţiilor urgente de violenţă domestică pentru care este necesar sprijinul din partea
serviciilor sociale se realizează prin intermediul liniilor telefonice ale instituţiilor publice abilitate să
intervină în cazurile de violenţă domestică, inclusiv al liniilor telefonice de urgenţă.
(4)Personalul din cadrul SPAS realizează evaluarea gradului de risc, din perspectiva acordării
serviciilor sociale, pe baza unui instrument specific, care se aprobă, împreună cu procedura
pentru intervenţia de urgenţă în cazurile de violenţă domestică, prin ordin emis de către
ministrul muncii şi protecţiei sociale.*)
______
*)A se vedea Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 2.525/2018 privind aprobarea Procedurii
pentru intervenţia de urgenţă în cazurile de violenţă domestică, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2019.

(1)Pentru verificarea semnalărilor privind violenţa domestică, reprezentanţii SPAS au drept de acces în
sediile sau punctele de lucru ale persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice.
(2)Managementul de caz se asigură de către compartimentul violenţă domestică din cadrul DGASPC.
În scopul de a asigura accesul neîngrădit la găzduire în situaţiile de urgenţă, precum şi la restul
serviciilor sociale existente pentru victimele violenţei domestice, precum şi pentru agresori, DGASPC
depune diligenţele necesare pe lângă SPAS şi furnizorii privaţi de servicii sociale de pe raza teritorială
a judeţului. Victimele pot fi găzduite în orice serviciu social cu această destinaţie, indiferent de
domiciliul acestora, unde există un loc disponibil.

Activităţile în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice se finanţează din următoarele
surse:
a)bugetul de stat;
b)bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
c)bugetele fondurilor externe nerambursabile;
d)bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, precum şi ale municipiilor, oraşelor şi comunelor; autorităţile locale
au responsabilitatea de a estima dimensiunea locală a situaţiilor de violenţă domestică şi de a aloca un
buget adecvat activităţilor din domeniu;
e)donaţii, sponsorizări şi alte surse, în condiţiile legii.

(1)Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale prin Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între
Femei şi Bărbaţi poate finanţa sau, după caz, cofinanţa programe de interes naţional care au ca scop
prevenirea şi combaterea violenţei domestice, precum şi ocrotirea şi sprijinirea familiei în vederea
creşterii calităţii vieţii acesteia, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această destinaţie, din
fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, precum şi din alte resurse, în condiţiile legii.
(2)Serviciile sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice pot fi dezvoltate şi
prin:
a)finanţarea în parteneriat a serviciilor sociale pentru asigurarea continuităţii serviciului, în
conformitate cu nevoia socială şi cu principiul subsidiarităţii;
b)finanţarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din domeniul asistenţei sociale.

Programele de interes naţional prevăzute la art. 54 alin. (1), complementare acţiunilor finanţate la nivel
local, au următoarele obiective:
a)realizarea investiţiilor necesare pentru dezvoltarea, diversificarea, restructurarea şi buna funcţionare a
serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
b)susţinerea funcţionării serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
c)realizarea de studii, cercetări şi publicaţii în domeniu;
d)instruirea personalului de specialitate din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, în
special instruirea personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor sociale şi serviciilor
sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, precum şi instruirea personalului din
cadrul instituţiilor cu competenţe în domeniu desemnat să instrumenteze cazurile de violenţă
domestică;
e)informarea, conştientizarea şi sensibilizarea opiniei publice privind drepturile victimelor violenţei
domestice, precum şi fenomenul violenţei domestice;
f)menţinerea şi dezvoltarea sistemului de înregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţă
domestică;
g)sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sănătăţii şi de reinserţie socială;
h)asistarea agresorilor prin tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare, psihologice şi psihiatrice;
i)iniţierea şi coordonarea parteneriatelor sociale în scopul prevenirii şi combaterii violenţei domestice;
j)orice alte obiective corespunzătoare domeniului de activitate al Ministerului Muncii şi Protecţiei
Sociale.

Finanţarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice se asigură din:
a)bugetele locale ale autorităţilor administraţiei publice locale care au aprobat înfiinţarea acestora,
precum şi din subvenţii acordate în condiţiile legii;
b)sume din donaţii şi sponsorizări;
c)fonduri externe, rambursabile şi nerambursabile;
d)din alte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu.

(1)Constituie contravenţii, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, şi se sancţionează
cu amendă între 1.000 lei şi 5.000 lei următoarele fapte:
a)refuzul primirii în adăpost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului social,
îngrijire medicală gratuită celui aflat în suferinţă vizibilă, pentru înlăturarea consecinţelor violenţelor;
b)schimbarea destinaţiei adăpostului.
(2)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500 lei şi 1.000 lei refuzul părăsirii
adăpostului, indiferent de motiv, în momentul în care condiţiile care au determinat internarea au
dispărut.
(3)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500 lei şi 1.000 lei încercarea persoanei
care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta adăpostului în care se află sau crede că se află
victima.
(4)Constituie contravenţii, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, şi se sancţionează
cu amendă de la 2.000 lei la 7.000 lei următoarele fapte:
a)nerespectarea obligaţiei de a lua măsurile specifice prevăzute la art. 13 alin. (1);
b)nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 18 alin. (2).
(5)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (4) se realizează de către
inspectorii sociali, conform prevederilor legale aplicabile în materie contravenţională.
(6)Contravenţiile se constată şi sancţiunile se aplică, conform legii, de către asistenţii sociali, primar
sau împuterniciţii acestuia.
(7)Contravenţiilor le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
şi completările ulterioare.

Supravegherea respectării măsurilor de protecţie dispuse potrivit art. 31 alin. (1) şi art. 38 alin. (1), cu
ajutorul unui dispozitiv electronic de supraveghere, se realizează în condiţii stabilite prin lege.

Prezenta lege*) intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
_____
*)Legea nr. 174/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie
2018.
-****-
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II-IV şi ale menţiunii de transpunere a Directivei 2012/29/UE din
Legea nr. 174/2018, care nu sunt încorporate în forma republicabilă a Legii nr. 217/2003 şi care se aplică
în continuare ca dispoziţii proprii ale actului modificator:
"- Art. II:
În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma violenţă în familie se înlocuieşte cu sintagma violenţă
domestică, cu excepţia Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
- Art. III
În tot cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei
în familie se înlocuieşte cu sintagma servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
- Art. IV
De la data intrării în vigoare a prezentei legi*) se stabilesc următoarele obligaţii, după cum urmează:
_____
*)Legea nr. 217/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 29 mai
2003.
- a) procedura prevăzută la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea
violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte în termen de 90 de zile de la
data intrării în vigoare a prezentei legi;
- b) în vederea reglementării serviciilor sociale prevăzute la art. 15 alin. (4) lit. a) **) din Legea nr.
217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi supune
spre aprobare proiectul de hotărâre privind completarea Hotărârii Guvernului nr. 867/2015 pentru
aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi
funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
____
**) - Art. 15 alin. (4) lit. a) a devenit art. 16 alin. (4) lit. a) în forma republicată. A se vedea nota de
subsol de la art. 16 alin. (8).
- c) în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii prevăzute la lit. b), Agenţia Naţională
pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi supune spre aprobare ministrului muncii şi
justiţiei sociale, proiectul de ordin privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile
sociale, organizate ca servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie
telefonică de urgenţă - help-line;***)
_____
***)A se vedea nota de subsol de la art. 16 alin. (8).
- d) metodologia prevăzută la art. 22 alin. (4) ****) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi
completările ulterioare, se elaborează în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
_____
****) - Art. 22 alin. (4) a devenit art. 27 alin. (4) în forma republicată. A se vedea nota de subsol de la
art. 27 alin. (4).
- e) ordinul prevăzut la art. 2210 alin. (1) *****) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările
ulterioare, se emite în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
_____
*****) - Art. 2210 alin. (1) a devenit art. 37 alin. (1) în forma republicată. A se vedea nota de subsol de
la art. 37 alin. (1).
- f) ordinul comun prevăzut la art. 31 alin. (9) ******) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi
completările ulterioare, se emite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
_____
******) - Art. 31 alin. (9) a devenit art. 46 alin. (9) în forma republicată.
- g) ordinul prevăzut la art. 351*******) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările
ulterioare, se emite în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (...)
_____
*******) - Art. 351 a devenit art. 51 în forma republicată.
*
Prezenta lege transpune parţial prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. a) şi b) din Directiva
2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme
minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru
2001/220/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 315 din 14
noiembrie 2012."
_____
*)Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 183/2020 privind modificarea Legii nr. 217/2003 pentru
prevenirea şi combaterea violenţei domestice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
758 din 19 august 2020, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice a fost republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, şi ulterior, a mai fost modificată şi completată
prin:
- Ordonanţa Guvernului nr. 6/2015 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru
prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78
din 29 ianuarie 2015, aprobată prin Legea nr. 160/2015, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 449 din 23 iunie 2015;
- Legea nr. 272/2015 privind modificarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în
familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 12 noiembrie 2015;
- Legea nr. 351/2015 privind modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi
combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 30
decembrie 2015;
- Legea nr. 35/2017 privind completarea art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea
violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 29 martie 2017;
- Legea nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi
combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie
2018;
- Legea nr. 212/2019 privind modificarea alin. (1) al art. 30 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi
combaterea violenţei domestice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 12
noiembrie 2019;
- Legea nr. 106/2020 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi
combaterea violenţei domestice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 6 iulie
2020;
- Legea nr. 162/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii
privind evidenţa persoanelor şi actele de identitate ale cetăţenilor români, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 698 din 4 august 2020.
ANEXĂ:CERERE PRIVIND EMITEREA ORDINULUI DE PROTECŢIE
I.Date privind autoritatea sau organismul care formulează cererea (dacă este cazul)
Denumirea:
Adresa:
Telefon:
Fax:
E-mail:
Persoana desemnată cu formularea cererii:
II.Date privind agresorul
Numele şi prenumele:
Adresă:
Telefon:
Fax:
E-mail:
III.Asistenţa juridică
Victima are un avocat?
Dacă victima nu are avocat, i se va acorda asistenţă juridică din oficiu.
DA/NU
IV.Date privind victima violenţei domestice
Numele: Prenumele:
Locul şi data naşterii: Cetăţenia:
Sexul: F/M
Prenumele tatălui: Prenumele mamei:
Act de identitate: CI/BI/Paşaport Serie ............ nr. ...................
CNP
Adresa1): Doreşte să rămână secretă? DA/NU
Telefon2): Doreşte ca numărul să rămână secret? DA/NU
______
1)Dacă victima declară că doreşte să abandoneze domiciliul familial, nu este necesar să se indice
noua adresă la care se mută, ci doar adresa unde locuieşte în prezent. Adresa indicată trebuie să fie
una la care partea poate primi citaţiile şi celelalte acte de procedură.
2)Poate fi indicat orice număr la care reclamantul are garanţia că va putea primi citaţiile şi celelalte
acte de procedură.
V.Reprezentantul legal al victimei (dacă este cazul)
Numele: Prenumele:
Locul şi data naşterii: Cetăţenia:
Sexul: F/M
Prenumele tatălui: Prenumele mamei:
Adresa:
Telefon:
VI.Relaţia dintre victima violenţei domestice şi persoana împotriva căreia se solicită emiterea
ordinului de protecţie (pârât)
1.Victima a mai formulat anterior vreo cerere, plângere, reclamaţie etc. împotriva aceleiaşi
persoane? DA/NU
În caz afirmativ, se va indica numărul acestora.
2.Ştiţi dacă pârâtul este parte în vreun proces cu privire la vreo infracţiune sau
contravenţie? DA/NU
În caz afirmativ, indicaţi, dacă ştiţi, instanţa la care se află dosarul şi numărul acestuia.
3. Există o legătură de rudenie sau de altă natură cu pârâtul?
4.Situaţia familială - persoane care convieţuiesc în locuinţă
Numele şi prenumele Data naşterii Gradul de rudenie
VII.Descrierea faptelor pentru care se solicită emiterea ordinului de protecţie
1. Relatarea faptelor şi locul desfăşurării lor
2. Ce alte acte de violenţă s-au produs anterior împotriva persoanelor (victimă, membri ai
familiei, minori sau alte persoane) sau asupra bunurilor?
3. A avut loc vreun act de violenţă în prezenţa minorilor?
4. Există vreo situaţie de risc pentru minori, inclusiv posibilitate de a fi luaţi fără drept de pârât?
5. Pârâtul deţine arme sau are acces la arme prin natura muncii sale ori din alte motive?
6. Există martori la faptele descrise?
7. Ce alte probe pot susţine declaraţiile? (de exemplu, linii telefonice tăiate/rupte, telefoane
mobile sparte, alte obiecte distruse, mesaje telefonice înregistrate, inclusiv sms, scrisori,
fotografii, documente etc.)
8.Aţi beneficiat anterior de o hotărâre judecătorească privind emiterea unui ordin de
protecţie? DA/NU
NOTĂ:
Dacă la pct. 8 răspunsul a fost DA, menţionaţi hotărârile judecătoreşti privind emiterea
ordinului de protecţie şi precizaţi, după caz, numărul hotărârilor şi durata valabilităţii ordinului
de protecţie, după cum urmează:
"hotărârea judecătorească nr. ........ din data de .............. emisă de către ........................ (instanţa
care a pronunţat hotărârea judecătorească), cu valabilitate ............... (durata de valabilitate a
ordinului de protecţie). Ordinul de protecţie emis a fost respectat DA/NU."
VIII.Asistenţa medicală a victimei
1. Victima a suferit leziuni fizice sau a fost maltratată psihologic? DA/NU
2. A primit îngrijiri în vreun centru medical? DA/NU
3.Deţine certificat medico-legal, medical sau alte documente medicale? DA/NU
În caz afirmativ, acestea se vor anexa în copie.
În caz negativ, se vor indica centrul medical şi data consultului medical.
IX.Măsurile care se solicită a fi dispuse prin ordinul de protecţie
a) evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, indiferent dacă acesta
este titularul dreptului de proprietate;
DA/NU
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa familiei; DA/NU
c) limitarea dreptului de folosinţă al pârâtului, dacă este posibil, doar
asupra unei părţi a locuinţei comune, astfel încât pârâtul să nu vină în
contact cu victima;
DA/NU
d.1) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă
de victimă;
DA/NU
d.2) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă
de copiii victimei sau faţă de alte rude ale acesteia;
DA/NU
d.3) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă
de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei
protejate;.
DA/NU
În caz afirmativ, se vor menţiona datele de identificare a acestor locuri
e) interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau zone
determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic; În
caz afirmativ, se vor identifica aceste localităţi şi zone.
DA/NU
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau
în orice alt mod, cu victima;
DA/NU
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; DA/NU
h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora; În caz
afirmativ, se vor indica numele, prenumele şi data naşterii copiilor,
persoana către care se propune încredinţarea.
DA/NU
i) suportarea de către pârât a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa
temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri ai familiei locuiesc
ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa
familială. În caz afirmativ, care este suma considerată necesară şi ce
reprezintă?
DA/NU
X.Alte măsuri
1. Victima are o activitate remunerată?
În caz afirmativ, se va indica, cu aproximaţie, suma pe care o primeşte.
DA/NU
2. Pârâtul are loc de muncă sau desfăşoară o activitate remunerată?
În caz afirmativ, se indică suma lunară aproximativă pe care pârâtul o
primeşte, dacă se cunoaşte.
DA/NU
3. Există alte surse de venituri ale familiei?
În caz afirmativ, să se indice suma aproximativă, dacă se cunoaşte.
DA/NU
XI.Alte precizări considerate ca relevante
Data
.............................
Semnătura
.............................
Domnului preşedinte al Judecătoriei............................
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 948 din data de 15 octombrie 2020