Bună ziua. Angajatorul din România refuză să ia în considerare perioada de muncă desfășurată pe teritoriul UE în intervalul 2006-2013, deși am dovedit-o cu extrasul Revisal al statului respectiv și cu contractele de muncă. Acest lucru afectează stabilirea sporului de vechime, necesar pentru a beneficia de drepturile care mi se cuvin conform Contractului Individual de Muncă. Care ar fi calea de urmat? Mulțumesc.
Bună ziua,
Situația pe care o descrieți este una care implică recunoașterea vechimii în muncă dobândite în alte state membre ale Uniunii Europene. În contextul legislației românești și al reglementărilor europene, există anumite drepturi și obligații care trebuie respectate de către angajatori.
În primul rând, este important de menționat că, potrivit legislației europene, statele membre sunt obligate să recunoască perioadele de muncă efectuate în alte state membre. Acest principiu este susținut de reglementările privind coordonarea sistemelor de securitate socială în UE, care au ca scop asigurarea faptului că perioadele de muncă dintr-un stat membru sunt luate în considerare în alt stat membru.
În România, Codul Muncii și alte acte normative relevante nu interzic recunoașterea vechimii în muncă dobândite în alte state membre ale UE. De fapt, articolul 16 din Codul Muncii prevede că angajatorul are obligația de a ține evidența muncii prestate de fiecare salariat, iar această evidență trebuie să reflecte corect vechimea în muncă.
Pentru a aborda problema cu angajatorul dumneavoastră, vă recomand următorii pași:
Documentați-vă bine: Asigurați-vă că aveți toate documentele necesare care dovedesc perioada de muncă în străinătate, cum ar fi contractele de muncă, extrasele de plată și orice alte documente oficiale care atestă vechimea. Traducerea autorizată a acestor documente în limba română poate fi necesară pentru a fi acceptate de angajator.
Discuție amiabilă cu angajatorul: Începeți prin a discuta deschis cu angajatorul dumneavoastră. Prezentați documentele și explicați-le drepturile dumneavoastră conform legislației europene și românești. Uneori, o discuție clară și bine documentată poate rezolva problema fără a fi nevoie de măsuri suplimentare.
Solicitare scrisă: Dacă discuția amiabilă nu dă rezultate, trimiteți o solicitare scrisă către angajator, în care să detaliați cererea dumneavoastră și să atașați documentele doveditoare. În solicitare, menționați articolele de lege relevante și cereți un răspuns oficial.
Sesizarea Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM): Dacă angajatorul continuă să refuze recunoașterea vechimii, puteți sesiza ITM-ul din județul în care vă desfășurați activitatea. ITM-ul are competența de a verifica respectarea legislației muncii și poate interveni pentru a clarifica situația.
Acțiune în instanță: Ca ultimă soluție, dacă toate celelalte demersuri nu au avut succes, puteți introduce o acțiune în instanță împotriva angajatorului. Instanța poate obliga angajatorul să recunoască vechimea în muncă și să vă acorde drepturile aferente. În acest caz, este recomandabil să consultați un avocat specializat în dreptul muncii pentru a vă asista în proces.
Este important să aveți în vedere că fiecare caz este unic și poate necesita o abordare specifică. De asemenea, durata și complexitatea procesului pot varia în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Cu stimă,
Nu exista comentarii inca. Fii primul care comenteaza.
Adauga gratuit o intrebare si primesti raspunsuri informative, apoi poti contacta specialisti potriviti pentru cazul tau.
Daca esti avocat, notar, executor judecatoresc, consilier juridic sau mediator, creeaza-ti profilul si primeste cereri directe de la utilizatori.