Bună ziua. După divorțul de acum trei ani, foștii soți intenționează să vândă un apartament aflat în proprietate comună, dobândit în timpul căsătoriei. Nu reușesc să ajungă la o înțelegere amiabilă de 50-50% deoarece unul dintre soți solicită o sumă mai mare, susținând că banii obținuți din vânzarea unui imobil, care a fost proprietatea mamei sale și vândut în timpul căsătoriei, au fost folosiți în interesul familiei, cu acordul ambilor. Astfel, consideră că i se cuvine o sumă mai mare corespunzătoare acestei contribuții. În cazul în care se ajunge în instanță, va avea câștig de cauză sau împărțirea se va face 50-50%?
Situația pe care o descrii implică o problemă comună în cazul partajului bunurilor comune după divorț. În România, regimul matrimonial legal este cel al comunității legale, ceea ce înseamnă că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, de regulă, proprietate comună a ambilor soți, conform articolului 339 din Codul Civil. Aceasta presupune că, în lipsa unei convenții matrimoniale care să prevadă altfel, bunurile se împart în mod egal între soți.
Totuși, există și excepții de la această regulă, iar cazul tău pare să implice o astfel de excepție. Conform articolului 341 din Codul Civil, fiecare soț poate solicita o cotă mai mare din bunurile comune dacă poate dovedi că a contribuit în mod substanțial mai mult la dobândirea sau conservarea acestor bunuri. În cazul de față, fostul soț susține că a contribuit cu o sumă semnificativă provenită din vânzarea unui imobil care a fost proprietatea mamei sale, iar acești bani au fost folosiți în interesul familiei.
Pentru a avea câștig de cauză în instanță, fostul soț care solicită o cotă mai mare va trebui să demonstreze următoarele:
Originea fondurilor: Trebuie să aducă dovezi clare că banii au provenit din vânzarea imobilului mamei sale. Acest lucru poate fi realizat prin prezentarea actelor de vânzare-cumpărare și a documentelor bancare care să arate transferul fondurilor.
Utilizarea fondurilor: Este esențial să demonstreze că acești bani au fost folosiți în interesul familiei și nu pentru scopuri personale. De exemplu, dacă banii au fost folosiți pentru achiziționarea sau renovarea apartamentului comun, acest lucru poate fi un argument puternic în favoarea sa.
Acordul comun: Dacă există documente sau mărturii care să arate că ambii soți au fost de acord cu utilizarea acestor fonduri în interesul familiei, acest lucru va întări cazul său.
Dacă aceste aspecte sunt dovedite în mod satisfăcător, instanța poate decide să acorde o cotă mai mare fostului soț care a contribuit suplimentar. Totuși, trebuie să fii conștient că instanțele sunt, de obicei, reticente în a devia de la regula de 50-50% fără dovezi concludente.
Avantajul de a merge în instanță este că, dacă ai dovezi solide, poți obține o împărțire care reflectă mai corect contribuțiile fiecăruia. Dezavantajul, însă, este că procedurile judiciare pot fi costisitoare și de durată, iar rezultatul nu este niciodată garantat.
În concluzie, dacă fostul soț poate dovedi contribuția sa suplimentară, există șanse să obțină o cotă mai mare. Dacă nu, împărțirea va fi cel mai probabil egală. Ar fi înțelept să încerci să ajungi la o înțelegere amiabilă, poate cu ajutorul unui mediator, înainte de a apela la instanță.
Cu stimă,
Nu exista comentarii inca. Fii primul care comenteaza.
Adauga gratuit o intrebare si primesti raspunsuri informative, apoi poti contacta specialisti potriviti pentru cazul tau.
Daca esti avocat, notar, executor judecatoresc, consilier juridic sau mediator, creeaza-ti profilul si primeste cereri directe de la utilizatori.