Întrebări Juridice
Codurile Romaniei Codul Fiscal

Codul Fiscal din 2015 (Legea 227/2015)

Codul Fiscal din 2015 (Legea 227/2015)
Codul Fiscal din 2015 din 2015.09.10
Status: Acte în vigoare
Versiune de la: 12 Februarie 2026 până la 28 Februarie 2026
Intră în vigoare:
1 Ianuarie 2016 An
Codul Fiscal din 2015 (Legea 227/2015)
Dată act: 8-sept-2015
Emitent: Parlamentul
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

451 Articole de baza
50 Intrebari juridice unice

Art. 1: Scopul şi sfera de cuprindere a Codului Fiscal

(1)Prezentul cod stabileşte: cadrul legal privind impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii
prevăzute la art. 2 alin. (2), care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate,
bugetului asigurărilor pentru şomaj şi fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale;
contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale; modul de
calcul şi de plată a acestora; procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii sociale.
De asemenea, autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice,
instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a legilor de ratificare a convenţiilor de evitare a
dublei impuneri în aplicare.
(2)Cadrul legal de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale obligatorii reglementate
de prezentul cod este stabilit prin Codul de procedură fiscală.
(3)Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România
este parte, se aplică prevederea acelui tratat.
(4)Orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispoziţiilor legale
în vigoare privind ajutorul de stat.

Art. 2: Impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal

(1)Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a)impozitul pe profit;
a1)impozitul suplimentar;
b)impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
c)impozitul pe venit;
d)impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
e)impozitul pe reprezentanţe;
f)taxa pe valoarea adăugată;
g)accizele;
h)impozitele şi taxele locale;
i)impozitul pe construcţii.
j)impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare.
(2)Contribuţiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a)contribuţiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;
b)contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate;
ICCJ stabileşte că: "Termenul de prescripţie aplicabil acţiunilor în restituirea sumelor reprezentând
contribuţii sociale de asigurări de sănătate, reţinute din indemnizaţia de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, este termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 219 alin. (1)
din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
c)contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat.

Art. 3: Principiile fiscalităţii

Impozitele şi taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii:
a)neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma
de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiţii egale investitorilor, capitalului român şi
străin;
b)certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări
arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor,
respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina
influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c)justeţea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie
stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcţie de mărimea veniturilor sau a proprietăţilor
acestuia;
d)eficienţa impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un exerciţiu bugetar la
altul prin menţinerea randamentului impozitelor, taxelor şi contribuţiilor în toate fazele ciclului
economic, atât în perioadele de avânt economic, cât şi în cele de criză;
e)predictibilitatea impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor obligatorii,
pentru o perioadă de timp de cel puţin un an, în care nu pot interveni modificări în sensul majorării
sau introducerii de noi impozite, taxe şi contribuţii obligatorii.

Art. 4: Modificarea şi completarea Codului fiscal

(1)Prezentul cod se modifică şi se completează prin lege, care intră în vigoare în termen de minimum
6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2)În cazul în care prin lege se introduc impozite, taxe sau contribuţii obligatorii noi, se majorează
cele existente, se elimină sau se reduc facilităţi existente, acestea vor intra în vigoare cu data de 1
ianuarie a fiecărui an şi vor rămâne nemodificate cel puţin pe parcursul acelui an.
(3)În situaţia în care modificările şi/sau completările se adoptă prin ordonanţe, se pot prevedea
termene mai scurte de intrare în vigoare, dar nu mai puţin de 15 zile de la data publicării, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la alin. (2).
(4)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) modificările care decurg din angajamentele
internaţionale ale României, precum şi modificările şi/sau completările prin care se introduc
impozite, taxe sau contribuţii obligatorii noi, se majorează cele existente, se elimină sau se reduc
facilităţi existente, exclusiv în situaţii extraordinare de procedură de deficit bugetar excesiv
constatate potrivit tratatelor Uniunii Europene şi regulamentelor subsidiare agreate la nivel european.

Art. 5: Norme metodologice, instrucţiuni şi ordine

(1)Ministerul Finanţelor Publice are atribuţia elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a
prezentului cod.
(2)În înţelesul prezentului cod, prin norme se înţelege norme metodologice, instrucţiuni şi ordine.
(3)Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotărâre, şi sunt publicate în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(4)Ordinele şi instrucţiunile pentru aplicarea unitară a prezentului cod se emit de ministrul finanţelor
publice şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinele şi instrucţiunile referitoare
la proceduri de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate de prezentul cod, datorate
bugetului general consolidat, cu excepţia bugetelor locale, se emit de preşedintele Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., şi se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I. Ordinele şi instrucţiunile referitoare la proceduri de administrare a impozitelor şi
taxelor locale, reglementate de prezentul cod, se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor
publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.
(5)Sub sancţiunea nulităţii absolute, instituţiile publice din subordinea Guvernului, altele decât
Ministerul Finanţelor Publice, nu pot elabora şi emite norme care să aibă legătură cu prevederile
prezentului cod, cu excepţia celor prevăzute în prezentul cod.
(6)Anual, Ministerul Finanţelor Publice colectează şi sistematizează toate normele în vigoare având
legătură cu prevederile prezentului cod şi publică această colecţie oficială.

Art. 6: Aplicarea unitară a legislaţiei

Aplicarea unitară a prezentului cod şi a legislaţiei subsecvente acestuia se asigură prin Comisia
fiscală centrală constituită potrivit Codului de procedură fiscală.

Art. 7: Definiţii ale termenilor comuni

În înţelesul prezentului cod, cu excepţia titlurilor VII şi VIII, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
1. activitate dependentă - orice activitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de
angajare generatoare de venituri;
2. activitate dependentă la funcţia de bază - orice activitate desfăşurată în baza unui contract
individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, declarată angajatorului ca funcţie
de bază de către angajat; în cazul în care activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi angajatori,
angajatul este obligat să declare numai angajatorului ales că locul respectiv este locul unde
exercită funcţia pe care o consideră de bază;
3. activitate independentă - orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul
obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii:
3.1.persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a
activităţii, precum şi a programului de lucru;
3.2.persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
3.3.riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;
3.4.activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
3.5.activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a
prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
3.6.persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare
şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează
organizarea şi exercitarea profesiei respective;
3.7.persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau
prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii;
4. autoritate fiscală centrală - Ministerul Finanţelor Publice, instituţie cu rolul de a coordona
aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei fiscale;
5. autoritate fiscală competentă - Ministerul Finanţelor Publice şi serviciile de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale, după caz, care au responsabilităţi fiscale;
6. centrul intereselor vitale - locul de care relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice
sunt mai apropiate. În analiza relaţiilor personale se va acorda atenţie familiei soţului/soţiei,
copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România
împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participarea la
activităţi culturale sau de altă natură. În analiza relaţiilor economice se va acorda atenţie dacă
persoana este angajat al unui angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în
România, dacă deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de
credit/debit la bănci în România;
7. contract de leasing financiar - orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una
dintre următoarele condiţii:
a)riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt
transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b)contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face
obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;
c)utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea
reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre durata normală de
funcţionare maximă şi durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcţionare
maximă, exprimată în procente;
d)perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a bunului care
face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice perioadă
pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
e)valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu
valoarea de intrare a bunului;
8. contract de leasing operaţional - orice contract de leasing încheiat între locator şi locatar, care
transferă locatarului riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate, mai puţin riscul de valorificare
a bunului la valoarea reziduală, şi care nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevăzute la pct. 7
lit. b)-e); riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când opţiunea de
cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede
expres restituirea bunului la momentul expirării contractului;
9. comision - orice plată în bani sau în natură efectuată către un broker, un agent comisionar
general sau către orice persoană asimilată unui broker sau unui agent comisionar general, pentru
serviciile de intermediere efectuate în legătură cu o operaţiune economică;
10. contribuţii sociale obligatorii - prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop
protecţia persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul
cărora aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare;
11. dividend - o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui
participant, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică,
exceptând următoarele:
a)o distribuire de titluri de participare noi sau majorarea valorii nominale a titlurilor de participare
existente, ca urmare a unei operaţiuni de majorare a capitalului social, potrivit legii;
b)o distribuire efectuată în legătură cu dobândirea/răscumpărarea titlurilor de participare proprii
de către persoana juridică;
c)o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;
d)o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social, potrivit legii;
e)o distribuire de prime de emisiune, proporţional cu partea ce îi revine fiecărui participant;
f)o distribuire de titluri de participare în legătură cu operaţiuni de reorganizare, prevăzute
la art. 32 şi 33.
Se consideră dividende din punct de vedere fiscal şi se supun aceluiaşi regim fiscal ca veniturile
din dividende:
(i)câştigurile obţinute de persoanele fizice din deţinerea de titluri de participare, definite de
legislaţia în materie, la organisme de plasament colectiv;
(ii)veniturile în bani şi în natură distribuite de societăţile agricole, cu personalitate juridică,
constituite potrivit legislaţiei în materie, unui participant la societatea respectivă drept consecinţă
a deţinerii părţilor sociale;
12. dobânda - orice sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea banilor, indiferent dacă
trebuie să fie plătită sau primită în cadrul unei datorii, în legătură cu un depozit sau în
conformitate cu un contract de leasing financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata
amânată;
13. dreptul de autor şi drepturile conexe - constituie obiect al acestora operele originale de creaţie
intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul
sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, operele derivate care au fost
create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, precum şi drepturile conexe dreptului
de autor şi drepturile sui-generis, potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare;
14. entitate transparentă fiscal, cu/fără personalitate juridică - orice asociere, asociere în
participaţiune, asocieri în baza contractelor de exploatări în participaţie, grup de interes economic,
societate civilă sau altă entitate care nu este persoană impozabilă distinctă, fiecare asociat/
participant fiind subiect de impunere în înţelesul impozitului pe profit sau pe venit, după caz;
15. franciza - un sistem de comercializare a produselor şi/sau al serviciilor şi/sau al tehnologiilor,
bazat pe o colaborare continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de
vedere juridic şi financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane,
denumită francizat, dreptul şi impune obligaţia de a exploata o afacere în conformitate cu
conceptul francizorului; acest drept autorizează şi obligă pe francizat, în schimbul unei contribuţii
financiare directe sau indirecte, să utilizeze mărcile de produse şi/sau de servicii, alte drepturi de
proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum şi
însemne ale comercianţilor, beneficiind de un aport continuu de asistenţă comercială şi/sau
tehnică din partea francizorului, în cadrul şi pe durata contractului de franciză încheiat între părţi
în acest scop;
16. impozitul pe profit amânat - impozitul plătibil/recuperabil în perioadele viitoare în legătură cu
diferenţele temporare impozabile/deductibile dintre valoarea contabilă a unui activ sau a unei
datorii şi valoarea fiscală a acestora;
17. know-how - orice informaţie cu privire la o experienţă industrială, comercială sau ştiinţifică
care este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent şi a
cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizaţia persoanei care a furnizat
această informaţie; în măsura în care provine din experienţă, know-how-ul reprezintă ceea ce un
producător nu poate şti din simpla examinare a produsului şi din simpla cunoaştere a progresului
tehnicii;
18. locul conducerii efective - locul în care, dacă nu se demonstrează altfel, persoana
juridică străină realizează operaţiuni care corespund unor scopuri economice, reale şi de
substanţă şi unde este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)deciziile economico-strategice necesare pentru conducerea activităţii persoanei juridice străine
în ansamblul său se iau în România de către directorii executivi/membrii consiliului de
administraţie; sau
b)cel puţin 50% din directorii executivi/membrii consiliului de administraţie ai persoanei juridice
străine sunt rezidenţi;
19. metoda creditului fiscal - o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu
suma impozitului plătit în alt stat, conform convenţiilor de evitare a dublei impuneri;
20. metoda scutirii - scutirea de impozit a venitului sau profitului obţinut în alt stat, luând în
considerare acel venit sau profit pentru determinarea cotei de impozit aplicabile pentru venitul/
profitul total obţinut, cota de impozit determinată aplicându-se numai asupra venitului/profitului
rămas după deducerea venitului/profitului obţinut în acel alt stat, conform convenţiei pentru
evitarea dublei impuneri aplicabile;
21. mijloc fix - orice imobilizare corporală, care este deţinută pentru a fi utilizată în producţia sau
livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terţilor sau în scopuri
administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an şi o valoare egală sau mai
mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;
22. nerezident - orice persoană juridică străină, orice persoană fizică nerezidentă şi orice alte
entităţi străine, inclusiv organisme de plasament colectiv în valori mobiliare fără personalitate
juridică, care nu sunt înregistrate în România, potrivit legii;
23. operaţiuni cu instrumente financiare - orice transfer, exercitare sau executare a unui
instrument financiar, definit de legislaţia în materie din statul în care a fost emis, indiferent de
piaţa/locul de tranzacţionare unde are loc operaţiunea;
24. organizaţie nonprofit - orice asociaţie, fundaţie, casă de ajutor reciproc sau federaţie înfiinţată
în România, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dar numai dacă veniturile şi activele
asociaţiei, casei de ajutor reciproc, fundaţiei sau federaţiei sunt utilizate pentru o activitate de
interes general, comunitar sau fără scop patrimonial;
25. participant - orice persoană care este proprietarul unui titlu de participare;
26. persoane afiliate - o persoană este afiliată dacă relaţia ei cu altă persoană este definită
de cel puţin unul dintre următoarele cazuri:
a)o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică dacă acestea sunt soţ/soţie sau rude până la
gradul al III-lea inclusiv;
b)o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deţine, în mod direct
sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor
de participare sau al drepturilor de vot ale unei persoane juridice ori dacă controlează în mod
efectiv persoana juridică;
c)o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă cel puţin aceasta deţine, în mod
direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul
titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană juridică ori dacă controlează
în mod efectiv acea persoană juridică;
d)o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă o persoană deţine, în mod
direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor sale afiliate, minimum 25% din valoarea/
numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima persoană juridică,
cât şi la cea de-a doua ori dacă le controlează în mod efectiv;
Între persoane afiliate, preţul la care se transferă bunurile corporale sau necorporale ori se
prestează servicii reprezintă preţ de transfer;
27. persoană fizică nerezidentă - orice persoană fizică ce nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la
pct. 28, precum şi orice persoană fizică cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în
România, cetăţean străin care este funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi
interguvernamental înregistrat în România, cetăţean străin care este funcţionar sau angajat al unui
stat străin în România şi membrii familiilor acestora;
28. persoană fizică rezidentă - orice persoană fizică ce îndeplineşte cel puţin una dintre
următoarele condiţii:
a)are domiciliul în România;
b)centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c)este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depăşesc în total 183 de
zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic
vizat;
d)este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un
stat străin;
29. persoană juridică română - orice persoană juridică ce a fost înfiinţată şi funcţionează în
conformitate cu legislaţia României;
30. persoană juridică înfiinţată potrivit legislaţiei europene - orice persoană juridică constituită în
condiţiile şi prin mecanismele prevăzute de reglementările europene;
31. persoană juridică străină - orice persoană juridică ce nu este persoană juridică română şi orice
persoană juridică înfiinţată potrivit legislaţiei europene care nu are sediul social în România;
32. preţ de piaţă - suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent în
acelaşi moment şi în acelaşi loc, pentru acelaşi bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiţii
de concurenţă loială;
33. principiul valorii de piaţă - atunci când condiţiile stabilite sau impuse în relaţiile comerciale
sau financiare între două persoane afiliate diferă de acelea care ar fi existat între persoane
independente, orice profituri care în absenţa condiţiilor respective ar fi fost realizate de una dintre
persoane, dar nu au fost realizate de aceasta din cauza condiţiilor respective, pot fi incluse în
profiturile acelei persoane şi impozitate corespunzător;
34. profesii liberale - acele ocupaţii exercitate pe cont propriu de persoane fizice, potrivit actelor
normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
35. proprietate imobiliară - orice teren, clădire sau altă construcţie ridicată ori încorporată într-un
teren;
36. redevenţă:
36.1.(1) Se consideră redevenţă plăţile de orice natură primite pentru folosirea ori dreptul
de folosinţă al oricăruia dintre următoarele:
a)drept de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor,
benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum şi efectuarea de înregistrări audio,
video;
b)dreptul de a efectua înregistrări audio, video, respectiv spectacole, emisiuni, evenimente
sportive sau altele similare, şi dreptul de a le transmite sau retransmite către public, direct sau
indirect, indiferent de modalitatea tehnică de transmitere - inclusiv prin cablu, satelit, fibre optice
sau tehnologii similare;
c)orice brevet, invenţie, inovaţie, licenţă, marcă de comerţ sau de fabrică, franciză, proiect, desen,
model, plan, schiţă, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori software;
d)orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, container, cablu, conductă, satelit, fibră
optică sau tehnologii similare;
e)orice know-how;
f)numele sau imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoană
fizică.
36.2.(2) Nu se consideră redevenţă în sensul prezentei legi:
a)plăţile pentru achiziţionarea integrală a oricărei proprietăţi sau a oricărui drept de proprietate
asupra tuturor elementelor menţionate la alin. (1);
b)plăţile pentru achiziţiile de software destinate exclusiv operării respectivului software, inclusiv
pentru instalarea, implementarea, stocarea, personalizarea sau actualizarea acestuia;
c)plăţile pentru achiziţionarea integrală a unui drept de autor asupra unui software sau a unui drept
limitat de a-l copia exclusiv în scopul folosirii acestuia de către utilizator sau în scopul vânzării
acestuia în cadrul unui contract de distribuţie;
d)plăţile pentru obţinerea drepturilor de distribuţie a unui produs sau serviciu, fără a da dreptul la
reproducere;
e)plăţile pentru accesul la sateliţi prin închirierea de transpondere sau pentru utilizarea unor
cabluri ori conducte pentru transportul energiei, gazelor sau petrolului, în situaţia în care clientul
nu se află în posesia transponderelor, cablurilor, conductelor, fibrelor optice sau unor tehnologii
similare;
f)plăţile pentru utilizarea serviciilor de telecomunicaţii din acordurile de roaming, a frecvenţelor
radio, a comunicaţiilor electronice între operatori;
37. rezident - orice persoană juridică română, orice persoană juridică străină având locul de
exercitare a conducerii efective în România, orice persoană juridică cu sediul social în România,
înfiinţată potrivit legislaţiei europene sau orice persoană fizică rezidentă. Rezidentul are obligaţie
fiscală integrală în România, fiind contribuabil supus impozitării în România pentru veniturile
mondiale obţinute din orice sursă, atât din România cât şi din afara României, conform
prevederilor prezentei legi şi ale tratatelor în vigoare încheiate de România;
38. România - teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de
deasupra teritoriului şi mării teritoriale, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum
şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi
exercită drepturile suverane şi jurisdicţia în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi
principiilor dreptului internaţional;
39. stock option plan - un program iniţiat în cadrul unei persoane juridice prin care se
acordă angajaţilor, administratorilor şi/sau directorilor acesteia sau ai persoanelor juridice
afiliate ei, prevăzute la pct. 26 lit. c) şi d), dreptul de a achiziţiona la un preţ preferenţial sau
de a primi cu titlu gratuit un număr determinat de titluri de participare, definite potrivit
pct. 40, emise de entitatea respectivă.
Pentru calificarea unui program ca fiind stock option plan, programul respectiv trebuie să
cuprindă o perioadă minimă de un an între momentul acordării dreptului şi momentul exercitării
acestuia (achiziţionării titlurilor de participare);
40. titlu de participare - orice acţiune sau altă parte socială într-o societate în nume colectiv,
societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate cu
răspundere limitată sau într-o altă persoană juridică ori deţinerile la un fond de investiţii;
41. titlu de valoare - orice titlu de participare şi orice instrumente financiare calificate astfel prin
legislaţia în materie din statul în care au fost emise;
42. transfer - orice vânzare, cesiune sau înstrăinare a dreptului de proprietate, schimbul unui drept
de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate, precum şi transferul masei patrimoniale
fiduciare în cadrul operaţiunii de fiducie potrivit Codului civil;
43. transport internaţional - orice activitate de transport pasageri sau bunuri efectuat de o
întreprindere în trafic internaţional, precum şi activităţile auxiliare, strâns legate de această
operare şi care nu constituie activităţi separate de sine stătătoare. Nu reprezintă transport
internaţional cazurile în care transportul este operat exclusiv între locuri aflate pe teritoriul
României;
44. valoarea fiscală reprezintă:
a)valoarea de înregistrare în patrimoniu, potrivit reglementărilor contabile aplicabile - pentru
active şi pasive, altele decât cele menţionate la lit. b)-d);
b)valoarea de achiziţie sau de aport, utilizată pentru calculul profitului impozabil - pentru titlurile
de participare. În valoarea fiscală se includ şi evaluările înregistrate potrivit reglementărilor
contabile aplicabile. Valoarea de aport se determină în funcţie de modalităţile de constituire a
capitalului social, categoria activelor aduse ca aport sau modalitatea de impozitare a aportului,
potrivit normelor metodologice;
c)costul de achiziţie, de producţie sau valoarea de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu
gratuit ori constituite ca aport, la data intrării în patrimoniul contribuabilului, utilizată pentru
calculul amortizării fiscale, după caz - pentru mijloace fixe amortizabile şi terenuri. În valoarea
fiscală se includ şi reevaluările contabile efectuate potrivit legii. În cazul în care se efectuează
reevaluări ale mijloacelor fixe amortizabile care determină o descreştere a valorii acestora sub
costul de achiziţie, de producţie sau al valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit
ori constituite ca aport, după caz, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe
amortizabile se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului de achiziţie, de
producţie sau a valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport,
după caz. În situaţia reevaluării terenurilor care determină o descreştere a valorii acestora sub
costul de achiziţie sau sub valoarea de piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca
aport, după caz, valoarea fiscală este costul de achiziţie sau valoarea de piaţă a celor dobândite cu
titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz;
d)valoarea deductibilă la calculul profitului impozabil - pentru provizioane şi rezerve;
e)valoarea de achiziţie sau de aport utilizată pentru calculul câştigului sau al pierderii, în
înţelesul impozitului pe venit - pentru titlurile de valoare.
În cazul titlurilor de valoare primite sub forma avantajelor de către contribuabilii care obţin
venituri din salarii şi asimilate salariilor, altele decât cele dobândite în cadrul sistemului stock
options plan, valoarea fiscală este valoarea de piaţă la momentul dobândirii titlurilor de valoare;
45. valoarea fiscală pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu
standardele internaţionale de raportare financiară reprezintă şi:
a)pentru imobilizările necorporale, în valoarea fiscală se includ şi reevaluările efectuate potrivit
reglementărilor contabile. În cazul în care se efectuează reevaluări ale imobilizărilor necorporale
care determină o descreştere a valorii acestora sub valoarea rămasă neamortizată stabilită în baza
valorii de înregistrare în patrimoniu, valoarea fiscală rămasă neamortizată a imobilizărilor
necorporale se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza valorii de înregistrare în
patrimoniu;
b)în cazul în care se trece de la modelul reevaluării la modelul bazat pe cost, în valoarea fiscală a
activelor şi pasivelor stabilită potrivit regulilor prevăzute la pct. 44, cu excepţia mijloacelor fixe
amortizabile şi a terenurilor, nu se include actualizarea cu rata inflaţiei;
c)în cazul în care se trece de la modelul reevaluării la modelul bazat pe cost, din valoarea fiscală a
mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor se scad reevaluările efectuate potrivit reglementărilor
contabile şi se include actualizarea cu rata inflaţiei;
d)pentru proprietăţile imobiliare clasificate ca investiţii imobiliare, valoarea fiscală este
reprezentată de costul de achiziţie, de producţie sau de valoarea de piaţă a investiţiilor imobiliare
dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport la data intrării în patrimoniul contribuabilului,
utilizată pentru calculul amortizării fiscale, după caz. În valoarea fiscală se includ şi evaluările
efectuate potrivit reglementărilor contabile. În cazul în care se efectuează evaluări ale investiţiilor
imobiliare care determină o descreştere a valorii acestora sub valoarea rămasă neamortizată
stabilită în baza costului de achiziţie/producţie sau valorii de piaţă a investiţiilor imobiliare
dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, valoarea fiscală rămasă neamortizată a
investiţiilor imobiliare se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului de achiziţie/
producţie sau valorii de piaţă, după caz, a investiţiilor imobiliare;
e)pentru mijloacele fixe amortizabile clasificate ca active biologice, valoarea fiscală este
reprezentată de costul de achiziţie, de producţie sau de valoarea de piaţă în cazul celor dobândite
cu titlu gratuit ori constituite ca aport la data intrării în patrimoniul contribuabilului, după caz,
utilizată pentru calculul amortizării fiscale. În valoarea fiscală se includ şi evaluările efectuate
potrivit reglementărilor contabile. În cazul în care se efectuează evaluări ale activelor biologice
care determină o descreştere a valorii acestora sub valoarea rămasă neamortizată stabilită în baza
costului de achiziţie/producţie sau valorii de piaţă în cazul celor dobândite cu titlu gratuit ori
constituite ca aport, valoarea fiscală rămasă neamortizată a activelor biologice se recalculează
până la nivelul celei stabilite pe baza costului de achiziţie/producţie sau a valorii de piaţă, după
caz;
46. reţinere la sursă numită şi reţinere prin stopaj la sursă - metodă de colectare a impozitelor şi
contribuţiilor sociale obligatorii prin care plătitorii de venituri au obligaţia, potrivit legii, de a le
calcula, reţine, declara şi plăti;
47. impozite şi contribuţii sociale obligatorii cu reţinere la sursă sau reţinute prin stopaj la sursă -
acele impozite şi contribuţii sociale reglementate în prezentul cod pentru care plătitorii de venituri
au obligaţia să aplice metoda privind reţinerea la sursă sau reţinerea prin stopaj la sursă.
48. unitate locală de cult - unitate cu personalitate juridică, parte componentă a structurii
organizatorice locale a unui cult religios, potrivit legii şi statutelor/codurilor canonice proprii, care
obţine venituri, în conformitate cu legea de organizare şi funcţionare, şi conduce contabilitatea în
partidă simplă, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

Art. 8: Definiţia sediului permanent

(1)În înţelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfăşoară integral sau
parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent. La definirea sediului
permanent se au în vedere comentariile de la art. 5 "Sediul permanent" din modelul convenţiei de
evitare a dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
(2)Un sediu permanent presupune un loc de conducere, o sucursală, un birou, o fabrică, un magazin,
un atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau de gaze, o carieră sau alte locuri de extracţie a
resurselor naturale, precum şi locul în care continuă să se desfăşoare o activitate cu activele şi
pasivele unei persoane juridice române care intră într-un proces de reorganizare prevăzut la art. 33.
(3)Un sediu permanent presupune un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, un ansamblu
sau montaj ori activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau
activităţile durează mai mult de 6 luni.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune următoarele:
a)folosirea unei instalaţii numai în scopul depozitării sau al expunerii produselor ori bunurilor ce
aparţin nerezidentului;
b)menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi
depozitate sau expuse;
c)menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi
procesate de către o altă persoană;
d)vânzarea de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor
expoziţii sau târguri fără caracter permanent ori ocazionale, dacă produsele ori bunurile sunt vândute
nu mai târziu de o lună după încheierea târgului sau a expoziţiei;
e)păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achiziţionării de produse sau bunuri ori
culegerii de informaţii pentru un nerezident;
f)păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter pregătitor
sau auxiliar de către un nerezident;
g)păstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a activităţilor prevăzute la lit. a)-f),
cu condiţia ca întreaga activitate desfăşurată în locul fix să fie de natură pregătitoare sau auxiliară.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), un nerezident este considerat a avea un sediu
permanent în România, în ceea ce priveşte activităţile pe care o persoană, alta decât un agent
cu statut independent, le întreprinde în numele nerezidentului, dacă persoana acţionează în
România în numele nerezidentului şi dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)persoana este autorizată şi exercită în România autoritatea de a încheia contracte în numele
nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care activităţile respective sunt limitate la cele prevăzute la
alin. (4) lit. a)-f);
b)persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care livrează produse sau bunuri
în numele nerezidentului.
(6)Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România dacă doar desfăşoară
activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui agent
intermediar având un statut independent, în cazul în care această activitate este activitatea obişnuită a
agentului, conform descrierii din documentele constitutive. Dacă activităţile unui astfel de agent sunt
desfăşurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în relaţiile comerciale şi
financiare dintre nerezident şi agent există condiţii diferite de acelea care ar exista între persoane
independente, agentul nu se consideră ca fiind agent cu statut independent.
(7)Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România numai dacă acesta
controlează sau este controlat de un rezident ori de o persoană ce desfăşoară o activitate în România
prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.
(8)Persoanele juridice române, persoanele fizice rezidente, precum şi persoanele juridice străine care
desfăşoară activitate în România printr-un sediu permanent/sediu permanent desemnat, beneficiare
ale unor prestări de servicii de natura activităţilor de lucrări de construcţii, montaj, supraveghere,
consultanţă, asistenţă tehnică şi orice alte activităţi, executate de persoane juridice străine sau fizice
nerezidente pe teritoriul României, au obligaţia să înregistreze contractele încheiate cu aceşti
parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al preşedintelui
A.N.A.F. Contractele încheiate pentru activităţi desfăşurate în afara teritoriului României nu fac
obiectul înregistrării potrivit prezentelor dispoziţii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui
şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau a activităţilor de
supraveghere legate de acestea şi a altor activităţi similare se vor avea în vedere data de începere a
activităţii din contractele încheiate sau orice alte informaţii ce probează începerea activităţii.
Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu
primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat la realizarea contractului
de bază.
(9)În înţelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se consideră a fi baza fixă.

Art. 81: Locul conducerii efective în România al unei persoane juridice străine

Indice
(1)Dacă o persoană juridică străină este considerată rezidentă atât în România, cât şi într-un stat
semnatar al unei convenţii de evitare a dublei impuneri la care România este parte, rezidenţa acestei
persoane se va stabili potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri.
(2)Rezidenţa în România a persoanei juridice străine se stabileşte de către organul fiscal
central competent pe baza chestionarului prevăzut la art. 230 alin. (8) şi a următoarelor
documente anexate la acesta:
a)copia legalizată însoţită de traducerea autorizată a deciziei/hotărârii acţionarilor/asociaţilor/
fondatorilor/membrilor consiliului de administraţie/directorilor executivi ai persoanei juridice străine
cu privire la stabilirea locului conducerii efective în România;
b)copia legalizată însoţită de traducerea autorizată a actului constitutiv actualizat al persoanei
juridice străine;
c)copia legalizată a extrasului de la Registrul Comerţului sau organismului similar din statul străin în
care este înregistrată persoana juridică străină, din care rezultă acţionariatul şi aportul acestuia în
capitalul persoanei juridice străine; orice modificări ulterioare se comunică organului fiscal central
competent în termen de 45 de zile calendaristice de la data producerii lor;
d)copia documentului sau actului privind utilizarea spaţiului din România unde se va exercita efectiv
conducerea persoanei juridice străine;
e)copia legalizată însoţită de traducerea autorizată a contractelor încheiate cu directorii executivi/
membrii consiliului de administraţie ai persoanei juridice străine având locul conducerii efective în
România.
(3)Organul fiscal central competent analizează documentaţia prezentată de persoana juridică străină,
stabileşte dacă locul conducerii efective este în România şi notifică persoana juridică străină dacă
păstrează rezidenţa statului străin sau devine persoană juridică străină rezidentă în România.
(4)Persoana juridică străină rezidentă în România potrivit locului conducerii efective are
următoarele obligaţii:
a)să se înregistreze la organul fiscal central competent, potrivit declaraţiei de înregistrare fiscală/
declaraţie de menţiuni/declaraţie de radiere pentru persoanele juridice străine care au locul de
exercitare a conducerii efective în România în termen de 30 zile de la data la care a fost notificat că
este persoană rezidentă în România;
b)să păstreze procesele-verbale ale şedinţelor de consiliu şi ale adunărilor acţionarilor/asociaţilor;
c)să conducă şi să păstreze în România evidenţa contabilă, respectiv să întocmească situaţiile
financiare conform legislaţiei contabile din România;
d)să se înregistreze ca plătitor de impozit pe profit;
e)să îşi menţină rezidenţa în România pe o perioadă de cel puţin un an fiscal.
(5)Prevederile titlului II "Impozitul pe profit" din prezentul cod sunt aplicabile şi persoanei juridice
străine rezidente în România potrivit locului conducerii efective.
(6)În scopul administrării creanţelor fiscale, organul fiscal central stabileşte şi înregistrează, din
oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, un loc al conducerii efective în
România al unei persoane juridice străine, care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală,
potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările
ulterioare.
(7)Stabilirea rezidenţei în România de către o persoană juridică străină nu trebuie să aibă la bază
aranjamente artificiale în scopul reducerii impozitelor care ar fi trebuit să fie plătite în statul străin şi
nu trebuie să creeze oportunităţi de neimpozitare sau de impozitare mai scăzută în România, inclusiv
prin aranjamente de utilizare a convenţiilor fiscale încheiate de România, numai în scopul evitării
plăţii impozitelor în beneficiul direct sau indirect al unor rezidenţi din terţe jurisdicţii.

Art. 9: Moneda de plată şi de calcul al impozitelor şi taxelor

(1)Impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii se plătesc în moneda naţională a României.
(2)Sumele înscrise pe o declaraţie fiscală se exprimă în moneda naţională a României.
(3)Sumele exprimate într-o monedă străină se convertesc în moneda naţională a României,
după cum urmează:
a)în cazul unei persoane care desfăşoară o activitate într-un stat străin şi îşi ţine contabilitatea acestei
activităţi în moneda statului străin, profitul impozabil sau venitul net din activităţi independente şi
impozitul plătit statului străin se convertesc în moneda naţională a României prin utilizarea unei
medii a cursurilor de schimb valutar pentru perioada căreia îi este aferent profitul impozabil sau
venitul net;
b)în oricare alt caz, sumele se convertesc în moneda naţională a României prin utilizarea cursului de
schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc sumele respective ori la altă dată prevăzută
expres în prezentul cod.
(4)În înţelesul prevederilor alin. (3), cursul de schimb valutar, folosit pentru a converti în moneda
naţională a României sumele exprimate în moneda străină, este cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a României valabil pentru datele respective, exceptând cazurile prevăzute expres în
prezentul cod.

Art. 10: Venituri în natură

(1)În înţelesul prezentului cod, veniturile impozabile cuprind veniturile în numerar şi/sau în natură.
(2)În cazul venitului în natură, valoarea acestuia se stabileşte pe baza cantităţii şi a preţului de piaţă
pentru bunurile sau serviciile respective.

Art. 11: Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal

(1)La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuţii sociale obligatorii,
autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic,
ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacţii/activităţi pentru a
reflecta conţinutul economic al tranzacţiei/activităţii.
Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în
considerare a unei tranzacţii sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacţii, prin
indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul şi conţinutul tranzacţiei ce face obiectul neluării
în considerare/reîncadrării, precum şi a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.
(2)Tranzacţiile transfrontaliere sau o serie de tranzacţii transfrontaliere care sunt calificate ca fiind
artificiale de organele fiscale competente nu vor face parte din domeniul de aplicare a convenţiilor de
evitare a dublei impuneri.
(3)Prin tranzacţii transfrontaliere artificiale se înţelege tranzacţiile transfrontaliere sau seriile de
tranzacţii transfrontaliere care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în
cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita
impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate. Tranzacţiile
transfrontaliere sau seriile de tranzacţii transfrontaliere sunt acele tranzacţii efectuate între două sau
mai multe persoane dintre care cel puţin una se află în afara României.
(4)Tranzacţiile între persoane afiliate se realizează conform principiului valorii de piaţă. În
cadrul unei tranzacţii, al unui grup de tranzacţii între persoane afiliate, organele fiscale pot
ajusta, în cazul în care principiul valorii de piaţă nu este respectat, sau pot estima, în cazul în
care contribuabilul nu pune la dispoziţia organului fiscal competent datele necesare pentru a
stabili dacă preţurile de transfer practicate în situaţia analizată respectă principiul valorii de
piaţă, suma venitului sau a cheltuielii aferente rezultatului fiscal oricăreia dintre părţile afiliate
pe baza nivelului tendinţei centrale a pieţei. Procedura de ajustare/estimare şi modalitatea de
stabilire a nivelului tendinţei centrale a pieţei, precum şi situaţiile în care autoritatea fiscală
poate considera că un contribuabil nu a furnizat datele necesare stabilirii respectării
principiului pentru tranzacţiile analizate se stabilesc potrivit Codului de procedură fiscală. La
stabilirea valorii de piaţă a tranzacţiilor desfăşurate între persoane afiliate se foloseşte metoda
cea mai adecvată dintre următoarele:
a)metoda comparării preţurilor;
b)metoda cost plus;
c)metoda preţului de revânzare;
d)metoda marjei nete;
e)metoda împărţirii profitului;
f)orice altă metodă recunoscută în Liniile directoare privind preţurile de transfer emise de
către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică pentru societăţile multinaţionale
şi administraţiile fiscale, cu amendamentele/modificările şi completările ulterioare.
În aplicarea prezentului alineat se utilizează prevederile din Liniile directoare privind preţurile de
transfer emise de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică pentru societăţile
multinaţionale şi administraţiile fiscale, cu amendamentele/modificările şi completările ulterioare.
(5)Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în scopul stabilirii impozitelor directe.
(6)Contribuabilii, persoane impozabile stabilite în România, declaraţi inactivi conform Codului de
procedură fiscală, care desfăşoară activităţi economice în perioada de inactivitate, sunt supuşi
obligaţiilor privind plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale obligatorii prevăzute de
prezentul cod, dar, în perioada respectivă, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a
taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate, în cazul înregistrării în scopuri de TVA
conform art. 316 alin. (12), persoana impozabilă îşi exercită dreptul de deducere pentru achiziţiile de
bunuri şi/sau servicii efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA
anulat, prin înscrierea taxei în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 depus după înregistrare sau,
după caz, într-un decont ulterior, chiar dacă factura nu cuprinde codul de înregistrare în scopuri de
TVA al persoanei impozabile. După înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 316 alin. (12),
pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate în perioada în care au avut codul de
înregistrare în scopuri de TVA anulat, contribuabilii emit facturi în care înscriu distinct taxa pe
valoarea adăugată colectată în perioada respectivă, care nu se înregistrează în decontul de taxă depus
conform art. 323. În situaţia în care inactivitatea şi reactivarea, potrivit Codului de procedură fiscală,
sunt declarate în acelaşi an fiscal, cheltuielile respective vor fi luate în calcul la determinarea
rezultatului fiscal, potrivit prevederilor titlului II, începând cu trimestrul reactivării. În cazul în care
inactivitatea, respectiv reactivarea sunt declarate în ani fiscali diferiţi, cheltuielile respective aferente
perioadei de inactivitate din anul/anii precedent/precedenţi celui în care se înregistrează sunt luate în
calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor titlului II, prin ajustarea rezultatului
fiscal al anului la care se referă acestea şi depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură fiscală, iar cheltuielile respective aferente perioadei de inactivitate
din anul reactivării vor fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor
titlului II, începând cu trimestrul reactivării.
(7)Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la persoane impozabile stabilite în
România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi conform
Codului de procedură fiscală, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe
valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în
cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile
aflate în procedura falimentului, potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul înregistrării în scopuri
de TVA conform art. 316 alin. (12) a furnizorului/prestatorului, beneficiarii care au achiziţionat
bunuri şi/sau servicii în perioada în care furnizorul/prestatorul a avut codul de înregistrare în scopuri
de TVA anulat îşi exercită dreptul de deducere a TVA pentru achiziţiile respective, pe baza facturilor
emise de furnizor/prestator conform alin. (6), prin înscrierea taxei în primul decont de taxă prevăzut
la art. 323 depus după înregistrarea furnizorului/prestatorului sau, după caz, într-un decont ulterior.
În situaţia în care inactivitatea şi reactivarea furnizorului, potrivit Codului de procedură fiscală, sunt
declarate în acelaşi an fiscal, beneficiarul va lua în calcul cheltuielile respective la determinarea
rezultatului fiscal, potrivit prevederilor titlului II, începând cu trimestrul reactivării furnizorului. În
cazul în care inactivitatea, respectiv reactivarea furnizorului sunt declarate în ani fiscali diferiţi,
beneficiarul va lua în calcul cheltuielile respective aferente perioadei de inactivitate din anul/anii
precedent/precedenţi celui în care se declară reactivarea, pentru determinarea rezultatului fiscal,
potrivit prevederilor titlului II, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea şi
depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, iar
cheltuielile respective aferente perioadei de inactivitate din anul declarării reactivării vor fi luate în
calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor titlului II, începând cu trimestrul
declarării reactivării.
(8)Persoanele impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA
conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. c)-e) şi lit. h), nu beneficiază, în perioada respectivă, de
dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate, dar sunt supuse
obligaţiei de plată a TVA colectate, în conformitate cu prevederile titlului VII, aferentă operaţiunilor
taxabile desfăşurate în perioada respectivă. În cazul înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316
alin. (12), persoana impozabilă îşi exercită dreptul de deducere pentru achiziţiile de bunuri şi/sau
servicii efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, prin
înscrierea în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 depus după înregistrare sau, după caz, într-un
decont ulterior, chiar dacă factura nu cuprinde codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei
impozabile. După înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 316 alin. (12), pentru livrările de
bunuri/prestările de servicii efectuate în perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de
TVA anulat, persoanele impozabile emit facturi în care înscriu distinct taxa pe valoarea adăugată
colectată în perioada respectivă, care nu se înregistrează în decontul de taxă depus conform art. 323.
(9)Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la persoane impozabile stabilite în
România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 316 alin. (11)
lit. c)-e) şi lit. h) şi au fost înscrişi în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri
de TVA conform art. 316 a fost anulată, nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul
procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri de la persoane impozabile aflate în
procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul
înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) a furnizorului/prestatorului, beneficiarii
care au achiziţionat bunuri şi/sau servicii în perioada în care furnizorul/prestatorul a avut codul de
înregistrare în scopuri de TVA anulat îşi exercită dreptul de deducere a TVA pentru achiziţiile
respective, pe baza facturilor emise de furnizor/prestator conform alin. (8), prin înscrierea în primul
decont de taxă prevăzut la art. 323 depus după înregistrarea furnizorului/prestatorului sau, după caz,
într-un decont ulterior.
(10)În cazurile prevăzute la alin. (6)-(9), în situaţia în care apar evenimentele menţionate la art. 287,
ajustarea bazei de impozitare a TVA şi, respectiv, ajustarea taxei deductibile de către beneficiar se
realizează conform prevederilor din normele metodologice.
(11)În domeniul taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor, autorităţile fiscale şi alte autorităţi
naţionale trebuie să ţină cont de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
(12)În cazul în care se constată că există un abuz de drept, tranzacţiile implicate în astfel de
practici abuzive trebuie redefinite, astfel încât să se restabilească situaţia care ar fi prevalat în
lipsa tranzacţiilor ce au constituit abuzul. Organele fiscale competente au dreptul de a anula
TVA dedusă în legătură cu fiecare tranzacţie ori de câte ori se constată că dreptul de deducere
a fost exercitat în mod abuziv. Pentru a invoca abuzul de drept, trebuie să fie îndeplinite
cumulativ două condiţii:
a)tranzacţiile în cauză, în pofida aplicării formale a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale, au
drept rezultat garantarea unor avantaje fiscale care ar contraveni scopului acelor dispoziţii legale;
b)trebuie dovedit, în mod obiectiv, faptul că scopul esenţial al operaţiunilor în cauză este de a se
obţine un avantaj fiscal.
(13)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1) se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

Art. 12: Venituri obţinute din România de nerezidenţi

Sunt considerate ca fiind obţinute din România, indiferent dacă sunt primite în România sau în
străinătate, în special următoarele venituri:
a)venituri atribuibile unui sediu permanent în România;
b)venituri din activităţile dependente desfăşurate în România;
c)dividende de la un rezident;
d)dobânzi de la un rezident;
e)dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o
cheltuială a sediului permanent;
f)redevenţe de la un rezident;
g)redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redevenţa este o
cheltuială a sediului permanent;
h)veniturile unei persoane juridice străine obţinute din transferul proprietăţilor imobiliare situate în
România sau al oricăror drepturi legate de aceste proprietăţi, inclusiv închirierea sau cedarea
folosinţei bunurilor proprietăţii imobiliare situate în România, veniturile din exploatarea resurselor
naturale situate în România, precum şi veniturile din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
deţinute la un rezident;
i)veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau din altă formă de cedare a
dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare situate în România, din transferul proprietăţilor
imobiliare situate în România, din transferul titlurilor de participare, deţinute la un rezident şi din
transferul titlurilor de valoare emise de rezidenţi români;
j)veniturile din pensii definite la art. 99;
k)veniturile din servicii prestate în România, exclusiv transportul internaţional şi prestările de servicii
accesorii acestui transport;
l)venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice domeniu, dacă aceste
venituri sunt obţinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu
permanent în România;
m)venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţii ce au calitatea de administrator, fondator
sau membru al consiliului de administraţie al unui rezident;
n)comisioane de la un rezident;
o)comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o
cheltuială a sediului permanent;
p)venituri din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România, indiferent dacă veniturile
sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea activităţi sau de către alte
persoane;
q)venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
r)venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România;
s)venituri realizate din lichidarea unui rezident;
ş)venituri realizate din transferul masei patrimoniale de la fiduciar la beneficiarul nerezident în
cadrul operaţiunii de fiducie.

Art. 13: Contribuabili

(1)Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele
persoane, denumite în continuare contribuabili:
a)persoanele juridice române, cu excepţiile prevăzute la alin. (2);
b)persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent/mai
multor sedii permanente în România;
c)persoanele juridice străine rezidente în România potrivit locului conducerii efective;
d)persoanele juridice străine care realizează venituri astfel cum sunt prevăzute la art. 12 lit. h);
e)persoanele juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene.
f)persoanele juridice străine rezidente într-un stat terţ care desfăşoară activitate în România prin
intermediul unuia sau mai multor elemente tratate drept sedii permanente, în ceea ce priveşte
situaţiile ce implică existenţa unor tratamente neuniforme ale elementelor hibride sau tratamente
neuniforme ale rezidenţei fiscale, astfel cum acestea sunt reglementate în cadrul cap. III1;
g)entitatea transparentă fiscal, în ceea ce priveşte situaţiile ce implică existenţa unor tratamente
neuniforme ale elementelor hibride inversate, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 407.
(2)Nu intră sub incidenţa prezentului titlu următoarele persoane juridice române:
a)Trezoreria Statului;
b)instituţia publică, înfiinţată potrivit legii, cu excepţia activităţilor economice desfăşurate de
aceasta;
c)Academia Română, precum şi fundaţiile înfiinţate de Academia Română în calitate de fondator
unic, cu excepţia activităţilor economice desfăşurate de acestea;
d)Banca Naţională a României;
e)Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
f)Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;
g)Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii;
g1)Fondul de garantare a asiguraţilor, constituit potrivit legii;
h)persoana juridică română care plăteşte impozit pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate
cu prevederile titlului III;
i)fundaţia constituită ca urmare a unui legat;
j)entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică ce nu se află în cazul prevăzut la alin. (1) lit.
g).
k)asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca
asociaţii de proprietari, cu excepţia celor care obţin venituri din exploatarea proprietăţii comune,
potrivit legii.
l)unitatea locală de cult, definită potrivit art. 7 pct. 48, în măsura în care veniturile obţinute sunt
utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţii de cult,
pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor
ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii
sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor
religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,
republicată.

Art. 14: Sfera de cuprindere a impozitului

Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:
a)În cazul persoanelor juridice române, al persoanelor juridice străine rezidente în România potrivit
locului conducerii efective, precum şi al persoanelor juridice cu sediul social în România, înfiinţate
potrivit legislaţiei europene, asupra profitului impozabil obţinut din orice sursă, atât din România, cât
şi din străinătate;
b)în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent/mai multor sedii permanente în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului
permanent, respectiv asupra profitului impozabil la nivelul sediului permanent desemnat să
îndeplinească obligaţiile fiscale;
c)în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri astfel cum sunt prevăzute la art. 12 lit.
h), asupra profitului impozabil aferent acestora.

Art. 15: Reguli speciale de impozitare

(1)În cazul următoarelor persoane juridice române, la calculul rezultatului fiscal sunt
considerate venituri neimpozabile următoarele tipuri de venituri:
a)pentru cultele religioase, veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor
necesare activităţii de cult, potrivit legii, veniturile obţinute din chirii, veniturile obţinute din cedarea/
înstrăinarea activelor corporale, alte venituri obţinute din activităţi economice sau de natura celor
prevăzute la alin. (2), veniturile din despăgubiri, în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor
reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele
respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea
unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a
clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de
servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale
cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor, republicată;
b)pentru unităţile de învăţământ preuniversitar şi instituţiile de învăţământ superior, particulare,
acreditate, precum şi cele autorizate, veniturile obţinute şi utilizate, în anul curent sau în anii
următori, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale;
c)pentru asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari
recunoscute ca asociaţii de proprietari, veniturile obţinute şi utilizate, în anul curent sau în anii
următori, pentru îmbunătăţirea utilităţilor şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea
proprietăţii comune, potrivit legii;
d)pentru Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, veniturile obţinute şi utilizate, în anul
curent sau în anii următori, potrivit Legii Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România nr.
139/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)În cazul organizaţiilor nonprofit, organizaţiilor sindicale, organizaţiilor patronale, la
calculul rezultatului fiscal, următoarele tipuri de venituri sunt venituri neimpozabile:
a)cotizaţiile şi taxele de înscriere ale membrilor;
b)contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;
c)taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
d)veniturile obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din participarea la competiţii şi
demonstraţii sportive;
e)donaţiile, precum şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare/mecenat;
f)veniturile din dividende, dobânzi, precum şi din diferenţele de curs valutar aferente
disponibilităţilor şi veniturilor neimpozabile;
g)veniturile din dobânzi obţinute de casele de ajutor reciproc din acordarea de împrumuturi potrivit
legii de organizare şi funcţionare;
h)veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;
i)resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile;
j)veniturile realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de
participare, serbări, tombole, conferinţe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului
acestora;
k)veniturile rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizaţiilor nonprofit,
altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;
l)veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, veniturile din închirieri de spaţii publicitare pe:
clădiri, terenuri, tricouri, cărţi, reviste, ziare, realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publică,
potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării ştiinţifice,
învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile
sindicale şi organizaţiile patronale; nu se includ în această categorie veniturile obţinute din prestări
de servicii de intermediere în reclamă şi publicitate;
m)sumele primite ca urmare a nerespectării condiţiilor cu care s-a făcut donaţia/sponsorizarea,
potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective să fie utilizate de către organizaţiile nonprofit, în anul
curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului şi obiectivelor acestora, potrivit actului
constitutiv sau statutului, după caz;
n)veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare pentru pagubele produse la
activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică;
o)sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice, potrivit prevederilor titlului IV;
p)sumele colectate de organizaţiile colective autorizate, potrivit legii, pentru îndeplinirea
responsabilităţilor de finanţare a gestionării deşeurilor.
(3)În cazul organizaţiilor nonprofit, organizaţiilor sindicale, organizaţiilor patronale, pentru calculul
rezultatului fiscal sunt neimpozabile şi alte venituri realizate, până la nivelul echivalentului în lei a
15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile prevăzute la
alin. (2). Aceste organizaţii datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil care
corespunde veniturilor, altele decât cele considerate venituri neimpozabile, potrivit alin. (2) sau
potrivit prezentului alineat, asupra căreia se aplică cota prevăzută la art. 17 sau 18, după caz.
(4)Formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor,
cu personalitate juridică, aplică pentru calculul rezultatului fiscal prevederile alin. (2) şi (3).
(5)Prevederile prezentului articol se aplică cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat.

Art. 16: Anul fiscal

(1)Anul fiscal este anul calendaristic.
(2)Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada
impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.
(3)Când un contribuabil se înfiinţează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă începe:
a)de la data înregistrării acestuia în registrul comerţului, dacă are această obligaţie potrivit legii;
b)de la data înregistrării în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi competente,
dacă are această obligaţie, potrivit legii;
c)pentru sediul permanent, de la data la care persoana juridică străină începe să îşi desfăşoare,
integral sau parţial, activitatea în România, potrivit art. 8, cu excepţia sediului care, potrivit legii, se
înregistrează în registrul comerţului, pentru care perioada impozabilă începe la data înregistrării în
registrul comerţului.
d)de la data înregistrării la organul fiscal central, pentru persoanele juridice străine care au locul de
exercitare a conducerii efective în România.
(4)Când un contribuabil încetează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă se încheie:
a)în cazul fuziunilor sau divizărilor care au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor
juridice absorbite/divizate prin dizolvare fără lichidare, la una dintre următoarele date:
1. la data înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente
sau de alte autorităţi competente a noii persoane juridice ori a ultimei dintre ele, în cazul
constituirii uneia sau mai multor persoane juridice noi;
2. la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea sau de la altă
dată stabilită prin acordul părţilor în cazul în care se stipulează că operaţiunea va avea efect la o
altă dată, potrivit legii;
3. la data înmatriculării persoanei juridice înfiinţate potrivit legislaţiei europene, în cazul în care
prin fuziune se constituie asemenea persoane juridice;
b)în cazul dizolvării urmate de lichidarea contribuabilului, la data încheierii operaţiunilor de
lichidare, dar nu mai târziu de data depunerii situaţiilor financiare la organul fiscal competent;
c)în cazul încetării existenţei unui sediu permanent, potrivit art. 8, la data radierii înregistrării fiscale.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), contribuabilii care au optat, în conformitate cu
legislaţia contabilă în vigoare, pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic pot
opta ca anul fiscal să corespundă exerciţiului financiar Primul an fiscal modificat include şi
perioada anterioară din anul calendaristic cuprinsă între 1 ianuarie şi ziua anterioară primei zi
a anului fiscal modificat, acesta reprezentând un singur an fiscal. Contribuabilii comunică
organelor fiscale competente opţiunea pentru anul fiscal modificat, în termen de 15 zile de la
data începerii anului fiscal modificat sau de la data înregistrării acestora, după caz.
*) O.U.G. nr. 13/2021: Pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, cheltuielile efectuate ca
urmare a unor tranzacţii cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este
inclus în anexa II din Lista Uniunii Europene a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, reprezintă cheltuieli deductibile pentru
determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul I al anului 2021, respectiv pentru determinarea
rezultatului fiscal al anului 2021 în cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de declarare şi
plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile prezentului articol se aplică în mod
corespunzător şi în cazul contribuabililor care intră sub incidenţa art. 16 alin. (5) din Legea nr.
227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
*) Potrivit art. II din Legea nr. 322/2021, începând cu data de 1 ianuarie 2022, respectiv cu data
începerii anului fiscal 2022-2023 în cazul persoanelor juridice care au optat pentru un exerciţiu
financiar diferit de anul calendaristic, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 227/2015
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, contribuabilii pot dispune asupra
valorii stabilite potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (4) lit. i) sau art. 56 alin. (11) din Legea nr.
227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, după caz, numai dacă aceasta, în urma
diminuării cu sumele reportate, este pozitivă.
Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, respectiv din impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor se reportează numai pentru sponsorizări/acte de mecenat/acordarea de burse
private efectuate/înregistrate înainte de termenele prevăzute la alin. (1), potrivit reglementărilor în
vigoare la data efectuării sponsorizării, fără a depăşi anul 2028.
(51)Contribuabilii prevăzuţi la alin. (5) care îşi modifică exerciţiul financiar, potrivit
reglementărilor contabile, pot opta ca anul fiscal modificat să corespundă cu exerciţiul
financiar, Pentru stabilirea anului fiscal modificat se aplică următoarele reguli:
a)dacă anul fiscal modificat redevine anul fiscal calendaristic, ultimul an fiscal modificat include şi
perioada cuprinsă între ziua ulterioară ultimei zile a anului fiscal modificat şi 31 decembrie a anului
respectiv; declaraţia anuală de impozit pe profit aferentă ultimului an fiscal modificat se depune până
la data de 25 martie inclusiv a anului următor;
b)dacă se modifică perioada anului fiscal modificat, primul an nou fiscal modificat include şi
perioada cuprinsă între ziua ulterioară ultimei zile a anului fiscal modificat şi ziua anterioară primei
zile a noului an fiscal modificat.
Contribuabilii comunică organelor fiscale competente modificarea perioadei anului fiscal astfel:
a)contribuabilii care modifică anul fiscal potrivit lit. a), până la data de 25 a celei de-a treia luni
inclusiv, de la data la care s-ar fi închis anul fiscal modificat;
b)contribuabilii care modifică anul fiscal potrivit lit. b), în termen de 15 zile de la data începerii
noului an fiscal modificat.
(52)Contribuabilii prevăzuţi la alin. (5) care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 47 depun
declaraţia privind impozitul pe profit aferentă anului anterior aplicării sistemului de impunere pe
veniturile microîntreprinderilor, pentru perioada cuprinsă între data începerii anului modificat şi 31
decembrie, până la data de 25 martie a anului fiscal următor.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (5), în cazul contribuabililor care se dizolvă cu lichidare,
perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura
lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare se consideră un singur an fiscal.
(7)În cazul contribuabililor prevăzuţi la alin. (5), dreptul organului fiscal de a stabili impozitul pe
profit se prescrie în termen de 5 ani începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se
împlinesc 6 luni de la încheierea anului fiscal pentru care se datorează obligaţia fiscală.

Art. 18: Regimul special pentru contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de

noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor
Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte,
discotecilor sau cazinourilor, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui
contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în
acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective, sunt obligaţi la plata impozitului în cotă
de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.

Art. 181: Impozit minim

Indice
(1)Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15, care înregistrează în anul precedent o cifră de
afaceri de peste 50.000.000 euro şi care în anul de calcul determină un impozit pe profit, cumulat de
la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, mai
mic decât impozitul minim pe cifra de afaceri stabilit potrivit prevederilor alin. (3), sunt obligaţi la
plata impozitului pe profit la nivelul impozitului minim pe cifra de afaceri. Cursul de schimb pentru
determinarea echivalentului în euro a cifrei de afaceri este cel valabil la închiderea exerciţiului
financiar în care s-au înregistrat veniturile. În sensul prezentului alineat, cifra de afaceri a anului
precedent reprezintă diferenţa dintre veniturile totale (VT) şi veniturile care se scad din veniturile
totale (Vs), astfel cum sunt definite la alin. (3).
(2)În situaţia în care rezultatul fiscal cumulat la sfârşitul trimestrului/anului de calcul este pierdere
fiscală sau profit impozabil, înainte de recuperarea pierderii fiscale din anii precedenţi, potrivit art. 31, contribuabilul determină impozitul minim pe cifra de afaceri potrivit alin. (3).
(3)Impozitul minim pe cifra de afaceri se determină astfel:
IMCA = 1% x (VT - Vs - I - A), unde indicatorii au următoarea semnificaţie:
IMCA - impozit minim pe cifra de afaceri, determinat cumulat de la începutul anului fiscal/anului
fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul;
VT - venituri totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la
sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz;
Vs - venituri care se scad din veniturile totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/
anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz, reprezentând:
(i)veniturile neimpozabile prevăzute la art. 23 şi 24;
(ii)veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
(iii)veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
(iv)veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
(v)veniturile din subvenţii;
(vi)veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele
produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
(vii)veniturile reprezentând accizele care au fost reflectate concomitent în conturile de cheltuieli;
I - valoarea imobilizărilor în curs de execuţie ocazionate de achiziţia/producţia de active, înregistrate
în evidenţa contabilă începând cu data de 1 ianuarie 2024, respectiv începând cu prima zi a anului
fiscal modificat care începe în anul 2024;
A - amortizarea contabilă la nivelul costului istoric aferentă activelor achiziţionate/produse începând
cu data de 1 ianuarie 2024/prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2024. Nu se cuprinde
în acest indicator amortizarea contabilă a activelor incluse în valoarea indicatorului I.
(4)În aplicarea prevederilor alin. (3), în cazul în care din aplicarea formulei de calcul pentru
determinarea impozitului minim pe cifra de afaceri rezultă o valoare negativă, impozitul minim este
zero.
(5)În sensul prezentului articol, pentru efectuarea comparaţiei între impozitul pe profit şi impozitul
minim pe cifra de afaceri potrivit alin. (1), impozitul pe profit trimestrial/anual reprezintă impozitul
pe profit înainte de scăderea sumelor potrivit legii, ajustat astfel: din acest impozit pe profit se scad
sumele reprezentând sponsorizare/mecenat, alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit
legilor speciale, precum şi reducerea impozitului pe profit, conform prevederilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/
creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative, după caz, şi nu se
scad sumele reprezentând creditul fiscal extern, impozitul pe profit scutit potrivit art. 22 şi impozitul
pe profit scutit potrivit Legii cooperaţiei agricole nr. 566/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, după caz.
(6)În cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de plată cu efectuarea de plăţi
anticipate, prevederile alin. (1)-(5) se aplică pentru trimestrele I, II şi III ale fiecărui an fiscal/
an fiscal modificat, prin compararea impozitului minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit
alin. (3), cu plăţile anticipate, urmând ca definitivarea impozitului pe profit anual să se
efectueze până la termenul de depunere a declaraţiei anuale de impozit pe profit. Comparaţia
se efectuează astfel:
a)pentru trimestrul I, impozitul minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), se compară cu
plata anticipată aferentă acestui trimestru;
b)pentru trimestrul II, impozitul minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), se compară
cu suma plăţilor anticipate aferente trimestrului I şi II;
c)pentru trimestrul III, impozitul minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), se compară
cu suma plăţilor anticipate aferente trimestrului I, II şi III.
(7)În cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de plată fără efectuarea de plăţi anticipate,
prevederile alin. (1)-(5) se aplică pentru determinarea impozitului pe profit anual.
(8)În cazul grupului fiscal, cifra de afaceri de peste 50.000.000 euro prevăzută la alin. (1) se
calculează de persoana juridică responsabilă prin însumarea cifrei de afaceri a membrilor
grupului fiscal. Celelalte prevederi ale alin. (1), precum şi prevederile alin. (2)-(7), (9) şi (10) se
aplică în mod corespunzător de către membrii/persoana juridică responsabilă având în vedere
şi următoarele reguli:
a)în cazul în care grupul fiscal aplică sistemul de plată trimestrial, fiecare membru al grupului fiscal
calculează, trimestrial/anual, după caz, impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de
calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice
responsabile;
b)în cazul în care grupul fiscal aplică sistemul anual de plată cu efectuarea de plăţi anticipate, fiecare
membru al grupului fiscal calculează trimestrial impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei
de calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice
responsabile; pentru definitivarea impozitului pe profit anual, fiecare membru al grupului fiscal
calculează impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (3), în
funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice responsabile;
c)în cazul în care grupul fiscal aplică sistemul anual de plată fără efectuarea de plăţi anticipate,
pentru determinarea impozitului pe profit anual, fiecare membru al grupului fiscal calculează
impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de
situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice responsabile;
d)persoana juridică responsabilă compară impozitul pe profit trimestrial/anual determinat la nivelul
grupului, respectiv plăţile anticipate, după caz, cu valoarea însumată a impozitelor minime pe cifra
de afaceri transmise de membrii grupului fiscal, urmând să aplice prevederile alin. (1) coroborate cu
cele ale alin. (5)-(7) şi (9). În cazul în care rezultatul fiscal al grupului este pierdere fiscală, impozitul
grupului se datorează la nivelul valorii însumate a impozitelor minime pe cifra de afaceri transmise
de membrii grupului.
(9)În cazul în care contribuabilul datorează impozit minim pe cifra de afaceri din acesta nu se scad
sumele reprezentând impozitul pe profit scutit, redus şi alte sume care se scad din impozitul pe profit,
potrivit legilor speciale, precum şi reducerea impozitului pe profit conform prevederilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020.
(10)Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor
Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii
bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, scad sumele
aferente din impozitul minim datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele:
a)valoarea calculată prin aplicarea a 0,75% la cifra de afaceri; pentru situaţiile în care reglementările
contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină potrivit
normelor;
b)valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit.
(11)În scopul aplicării alin. (10), în cazul sponsorizărilor efectuate către entităţi persoane juridice
fără scop lucrativ, inclusiv unităţi de cult, sumele aferente acestora se scad din impozitul pe minim
datorat, în limitele prevăzute de prezentul alineat, doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la
data încheierii contractului, în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri
fiscale, potrivit art. 25 alin. (41).
(111)Contribuabilii care aplică la calculul rezultatului fiscal deducerea suplimentară pentru
activităţile de cercetare-dezvoltare, conform prevederilor art. 20, scad din impozitul minim pe cifra
de afaceri valoarea obţinută prin aplicarea cotei de 16% asupra cuantumului reprezentând deducerea
suplimentară de 50% din cheltuielile eligibile pentru activităţile de cercetare-dezvoltare. Scăderea
acestei valori se efectuează în limita impozitului minim pe cifra de afaceri datorat.
(12)Activele luate în calcul, pentru determinarea indicatorilor I şi A prevăzuţi la alin. (3), sunt cele
stabilite prin ordin al ministrului finanţelor, iar selecţia categoriilor de active eligibile se realizează
pe baza unor criterii legate de natura activităţii desfăşurate.
(13)Pentru contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), prevederile prezentului
articol se aplică începând cu anul fiscal modificat care începe în anul 2024.
(14)Nu intră sub incidenţa prezentului articol operatorii economici reglementaţi/licenţiaţi de
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei care, în anul precedent, au obţinut
venituri din activităţi de distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale în
proporţie de peste 95% din veniturile totale din care se scad veniturile cuprinse în indicatorul Vs
prevăzute la alin. (3) lit. (i)-(vii). (N.R. se aplică începând cu anul fiscal 2024/anul fiscal modificat
care începe în anul 2024)
(15)Contribuabilii care scad valoarea imobilizărilor în curs de execuţie/activelor potrivit
indicatorilor I şi A din cadrul alin. (3) au obligaţia de a păstra în patrimoniu activele respective
cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata de utilizare economică, stabilită potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, dar nu mai mult de 5 ani. În cazul nerespectării acestei
condiţii, pentru sumele respective se recalculează impozitul minim pe cifra de afaceri şi, după
caz, se percep creanţe fiscale accesorii potrivit Codului de procedură fiscală, de la trimestrul/
anul scăderii acestora, potrivit alin. (3). În acest caz, contribuabilul are obligaţia depunerii
declaraţiei fiscale rectificative. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi activele care se înscriu
în oricare dintre următoarele situaţii:
a)sunt transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, efectuate potrivit legii;
b)sunt înstrăinate în procedura de lichidare/faliment, potrivit legii;
c)sunt distruse, pierdute, furate sau defecte şi înlocuite, în condiţiile în care aceste situaţii sunt
demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de contribuabil. În cazul activelor furate,
contribuabilul demonstrează furtul pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
d)sunt scoase din patrimoniu ca urmare a îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege.
(16)Pentru anul fiscal 2026/anul fiscal modificat care începe în anul 2026, cota de impozit din cadrul
formulei prevăzute la alin. (3) este 0,5%.
(17)Prevederile prezentului articol se aplică până la data de 31 decembrie 2026 inclusiv/ultima zi a
anului fiscal modificat care se încheie în anul 2027 inclusiv.

Art. 182

Indice
[textul din Art. 182 din titlul II, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. I, punctul 2. din
Legea 290/2024]

Art. 183

Indice
[textul din Art. 183 din titlul II, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. I, punctul 3. din
Legea 290/2024]

Art. 19: Reguli generale

(1)Rezultatul fiscal se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile înregistrate conform
reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile şi deducerile fiscale şi
la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul şi
elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, potrivit normelor metodologice, precum şi pierderile
fiscale care se recuperează în conformitate cu prevederile art. 31. Rezultatul fiscal pozitiv este profit
impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscală.
(2)Rezultatul fiscal se calculează trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului fiscal.
(3)Pentru determinarea rezultatului fiscal, erorile înregistrate în contabilitate se corectează
astfel:
a)erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama rezultatului reportat, prin
ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea şi depunerea unei declaraţii rectificative
în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală;
b)erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama contului de profit şi pierdere
sunt luate în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal în anul în care se efectuează corectarea
acestora.
(4)Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieşirea din gestiune a
stocurilor sunt recunoscute la calculul rezultatului fiscal.
(5)În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de servicii internaţionale, în baza convenţiilor la
care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în
calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu
reglementările din aceste convenţii.
(6)Tranzacţiile între persoane afiliate se realizează conform principiului valorii de piaţă. La stabilirea
rezultatului fiscal al persoanelor afiliate se au în vedere reglementările privind preţurile de transfer,
prevăzute de Codul de procedură fiscală.
(7)În scopul determinării rezultatului fiscal, contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze în registrul de
evidenţă fiscală veniturile impozabile înregistrate într-un an fiscal, potrivit alin. (1), precum şi
cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, în acelaşi an fiscal, inclusiv cele
reglementate prin acte normative în vigoare, potrivit art. 25.
(8)La calculul rezultatului fiscal, la momentul vânzării/cesionării titlurilor de participare,
contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară şi care înregistrează evaluarea titlurilor de participare la valoare justă prin alte
elemente ale rezultatului global, ca urmare a aplicării opţiunii irevocabile de a recunoaşte astfel
titlurile de participare, tratează sumele reprezentând diferenţe din evaluare/reevaluare care se
regăsesc în debitul/creditul conturilor de rezerve, ca elemente similare cheltuielilor/veniturilor, după
caz, dacă la data vânzării/cesionării nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 23 lit. i).

Art. 20: Deduceri pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare

(1)La calculul rezultatului fiscal, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, definite potrivit
legii, se acordă următoarele stimulente fiscale:
a)deducerea suplimentară la calculul rezultatului fiscal, în proporţie de 50%, a cheltuielilor eligibile
pentru aceste activităţi; deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual; în cazul în care se
realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispoziţiilor art. 31;
b)aplicarea metodei de amortizare accelerată şi în cazul aparaturii şi echipamentelor destinate
activităţilor de cercetare-dezvoltare.
(2)Stimulentele fiscale se acordă, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat, pentru
activităţile de cercetare-dezvoltare desfăşurate în scopul obţinerii de rezultate ale cercetării,
valorificabile de către contribuabil, activităţi efectuate atât pe teritoriul naţional, cât şi în statele
membre ale Uniunii Europene sau în statele care aparţin Spaţiului Economic European.
(3)Activităţile de cercetare-dezvoltare eligibile pentru acordarea deducerii suplimentare la
determinarea rezultatului fiscal trebuie să fie din categoriile activităţilor de cercetare aplicativă şi/sau
de dezvoltare experimentală, relevante pentru activitatea desfăşurată de către contribuabili.
(4)Stimulentele fiscale se acordă separat pentru activităţile de cercetare-dezvoltare din fiecare proiect
desfăşurat.
(5)În aplicarea prevederilor prezentului articol se elaborează norme privind deducerile pentru
cheltuielile de cercetare-dezvoltare, aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al
ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice.
(6)Deducerile prevăzute de acest articol nu se recalculează în cazul nerealizării obiectivelor
proiectului de cercetare-dezvoltare.

Art. 21: Reguli fiscale pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu

Standardele internaţionale de raportare financiară
Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară pentru determinarea rezultatului fiscal vor avea în vedere şi următoarele reguli:
a)pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din actualizarea cu rata inflaţiei, ca
urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară ca bază a contabilităţii, se aplică următorul tratament fiscal:
1. sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu
rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, sunt tratate ca rezerve şi impozitate
potrivit art. 26 alin. (5), cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct;
2. în situaţia în care sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat,
provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor,
nu sunt menţinute în soldul creditor al acestuia, analitic distinct, sumele respective se
impozitează astfel:
(i)sumele care au fost anterior deduse se impozitează la momentul utilizării potrivit art. 26 alin.
(5); diminuarea soldului creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct, în care sunt
înregistrate sumele din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor
cu sumele rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, se consideră
utilizare a rezervei;
(ii)sumele care sunt deduse ulterior prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind
activele cedate şi/sau casate se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale,
respectiv la momentul scăderii din gestiune a mijloacelor fixe şi terenurilor, după caz;
3. sumele înregistrate în creditul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei a
activelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor,
nu reprezintă elemente similare veniturilor;
4. sumele înregistrate în debitul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei a
pasivelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, nu reprezintă
elemente similare cheltuielilor;
b)pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din alte ajustări, ca urmare a
implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare
financiară ca bază a contabilităţii sau ca urmare a modificării politicilor contabile determinate
de adoptarea iniţială a noi standarde internaţionale de raportare financiară, cu excepţia
sumelor care provin din actualizarea cu rata inflaţiei, se aplică următorul tratament fiscal:
1. sumele care provin din anularea unor cheltuieli pentru care s-a acordat deducere reprezintă
elemente similare veniturilor;
2. sumele care reprezintă elemente de natura veniturilor înregistrate potrivit reglementărilor
contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară reprezintă elemente
similare veniturilor, cu excepţia celor prevăzute la art. 23 şi 24;
3. sumele care reprezintă elemente de natura cheltuielilor înregistrate potrivit reglementărilor
contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară sunt considerate
elemente similare cheltuielilor numai dacă acestea sunt deductibile în conformitate cu prevederile
art. 25 şi 26;
4. sumele care provin din anularea unor cheltuieli pentru care nu s-a acordat deducere nu
reprezintă elemente similare veniturilor;
5. sumele care provin din anularea unor venituri care au reprezentat venituri neimpozabile nu
reprezintă elemente similare cheltuielilor;
6. sumele care provin din anularea unor venituri care au reprezentat venituri impozabile
reprezintă elemente similare cheltuielilor;
c)în cazul în care în rezultatul reportat provenit din alte ajustări, ca urmare a implementării
reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară ca bază a
contabilităţii sau ca urmare a modificării politicilor contabile determinate de adoptarea iniţială a noi
standarde internaţionale de raportare financiară, se înregistrează sume care provin din retratarea unor
provizioane, sumele care provin din anularea provizioanelor care au reprezentat cheltuieli
nedeductibile nu reprezintă elemente similare veniturilor, iar sumele rezultate din constituirea
provizioanelor potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare
financiară nu reprezintă elemente similare cheltuielilor.

Art. 22: Scutirea de impozit a profitului reinvestit

(1)Profitul investit în echipamente tehnologice, active utilizate în activitatea de producţie şi
procesare, activele reprezentând retehnologizare, calculatoare electronice şi echipamente periferice,
maşini şi aparate de casă, de control şi de facturare, în programe informatice, precum şi pentru
dreptul de utilizare a programelor informatice, produse şi/sau achiziţionate, inclusiv în baza
contractelor de leasing financiar, şi puse în funcţiune, folosite în scopul desfăşurării activităţii
economice, este scutit de impozit. Activele corporale, cu excepţia activelor utilizate în activitatea de
producţie şi procesare, activele reprezentând retehnologizare, pentru care se aplică scutirea de
impozit sunt cele prevăzute în subgrupa 2.1, respectiv în clasa 2.2.9 din Catalogul privind clasificarea
şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin hotărâre a Guvernului. Activele
utilizate în activitatea producţie, procesare şi activele reprezentând retehnologizare sunt cele stabilite
prin ordin al ministrului finanţelor.
(11)Profitul investit în susţinerea învăţământului profesional-dual prin asigurarea pregătirii practice
şi formării de calitate a elevilor este scutit de impozit.
(2)Profitul investit potrivit alin. (1) reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul
contabil brut cumulat de la începutul anului, obţinut până în trimestrul sau în anul punerii în
funcţiune a activelor prevăzute la alin. (1). Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate
se acordă în limita impozitului pe profit calculat cumulat de la începutul anului până în trimestrul
punerii în funcţiune a activelor prevăzute la alin. (1), pentru contribuabilii care aplică sistemul
trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit, respectiv în limita impozitului pe profit
calculat cumulat de la începutul anului punerii în funcţiune a activelor prevăzute la alin. (1) până la
sfârşitul anului respectiv pentru contribuabilii care aplică sistemul anual de declarare şi plată a
impozitului pe profit.
(3)Pentru contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozit pe profit trimestrial, în situaţia în care se
efectuează investiţii în trimestrele anterioare, din profitul contabil brut cumulat de la începutul anului
se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea. În cazul în care în
trimestrul în care se pun în funcţiune activele prevăzute la alin. (1) se înregistrează pierdere
contabilă, iar în trimestrul următor sau la sfârşitul anului se înregistrează profit contabil, impozitul pe
profit aferent profitului investit nu se recalculează.
(4)În cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 47 care devin plătitori de impozit pe profit în
conformitate cu prevederile art. 52, pentru aplicarea facilităţii se ia în considerare profitul contabil
brut cumulat de la începutul trimestrului respectiv investit în activele prevăzute la alin. (1), puse în
funcţiune începând cu trimestrul în care aceştia au devenit plătitori de impozit pe profit.
(5)Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz. Suma profitului pentru care s-a beneficiat de
scutirea de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale, se repartizează la sfârşitul
exerciţiului financiar sau în cursul anului următor, cu prioritate pentru constituirea rezervelor, până la
concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar. În cazul în care la sfârşitul
exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează recalcularea impozitului pe
profit aferent profitului investit, iar contribuabilul nu repartizează la rezerve suma profitului investit.
(6)Pentru activele prevăzute la alin. (1), care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi,
facilitatea se acordă pentru investiţiile puse în funcţiune parţial în anul respectiv, în baza unor situaţii
parţiale de lucrări.
(7)Prevederile alin. (1) se aplică pentru activele considerate noi, potrivit normelor metodologice.
(8)Contribuabilii care beneficiază de prevederile alin. (1) au obligaţia de a păstra în
patrimoniu activele respective cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata de utilizare
economică, stabilită potrivit reglementărilor contabile aplicabile, dar nu mai mult de 5 ani. În
cazul nerespectării acestei condiţii, pentru sumele respective se recalculează impozitul pe profit
şi se percep creanţe fiscale accesorii potrivit Codului de procedură fiscală, de la data aplicării
facilităţii, potrivit legii. În acest caz, contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale
rectificative. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi activele menţionate la alin. (1) care se
înscriu în oricare dintre următoarele situaţii:
a)sunt transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, efectuate potrivit legii;
b)sunt înstrăinate în procedura de lichidare/faliment, potrivit legii;
c)sunt distruse, pierdute, furate sau defecte şi înlocuite, în condiţiile în care aceste situaţii sunt
demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de contribuabil. În cazul activelor furate,
contribuabilul demonstrează furtul pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare.
d)sunt scoase din patrimoniu ca urmare a îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege.
(9)Prin excepţie de la prevederile art. 28 alin. (5) lit. b), contribuabilii care beneficiază de prevederile
alin. (1) nu pot opta pentru metoda de amortizare accelerată pentru activele respective.
(10)Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) aplică prevederile prezentului
articol în mod corespunzător pentru anul fiscal modificat.
(101)[textul din Art. 22, alin. (101) din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 1. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(11)[textul din Art. 22, alin. (11) din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2017 de Art. I,
punctul 5. din Ordonanta urgenta 84/2016]

Art. 221: Scutirea de impozit pe profit a contribuabililor care desfăşoară exclusiv activitate de

Indice
inovare, cercetare-dezvoltare
Contribuabilii care desfăşoară exclusiv activitate de inovare, cercetare-dezvoltare, definită potrivit
Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi activităţi conexe acesteia sunt scutiţi de impozit pe
profit în primii 10 ani de activitate. Această facilitate fiscală va fi pusă în aplicare în condiţiile
respectării reglementărilor în domeniul ajutorului de stat.

Art. 23: Venituri neimpozabile

La calculul rezultatului fiscal, următoarele venituri sunt neimpozabile:
a)dividendele primite de la o persoană juridică română;
b)dividende primite de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui
impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 24
alin. (5) lit. c), cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă persoana
juridică română care primeşte dividendele deţine la persoana juridică străină din statul terţ, la data
înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile aplicabile, pe o perioadă neîntreruptă de un
an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende;
c)valoarea titlurilor de participare noi sau sumele reprezentând majorarea valorii nominale a titlurilor
de participare existente, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de
emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data
cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la
care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru care sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. i) şi j);
d)veniturile din anularea, recuperarea, inclusiv refacturarea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat
deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere,
veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi pentru care nu s-a acordat
deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în
natură la capitalul altor persoane juridice sau ca urmare a majorării capitalului social la persoana
juridică la care se deţin titlurile de participare;
e)veniturile din impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către contribuabilii care aplică
reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;
f)veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor biologice, ca
urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care
aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară.
Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul
scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după caz;
g)veniturile reprezentând creşteri de valoare rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe, terenurilor,
imobilizărilor necorporale, după caz, care compensează cheltuielile cu descreşterile anterioare
aferente aceleiaşi imobilizări;
h)veniturile prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri ca fiind neimpozabile aprobate prin acte
normative;
i)veniturile din evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are
încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data evaluării/reevaluării/vânzării/
cesionării inclusiv contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din
capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare. Nu intră sub incidenţa acestor
prevederi veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică
română de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de
evitare a dublei impuneri;
j)veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice străine situate
într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data
începerii operaţiunii de lichidare, potrivit legii, contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un
an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice supuse operaţiunii de lichidare;
k)sumele colectate, potrivit legii, pentru îndeplinirea responsabilităţilor de finanţare a gestionării
deşeurilor;
l)veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii, titulari iniţiali
aflaţi în evidenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii legali ai
acestora;
m)despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
n)veniturile înregistrate printr-un sediu permanent dintr-un stat străin, în condiţiile în care se aplică
prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin respectiv,
iar convenţia respectivă prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii;
o)sumele primite ca urmare a restituirii cotei-părţi din aporturile acţionarilor/asociaţilor, cu ocazia
reducerii capitalului social, potrivit legii.
p)veniturile din reversarea ajustării creanţelor rezultate din operaţiuni legate de capitalul social
subscris şi nevărsat, înregistrate ca active financiare potrivit reglementărilor contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară aplicabile instituţiilor de credit persoane juridice
române constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 207/2022 pentru reglementarea unor
măsuri privind cadrul general aplicabil constituirii şi funcţionării băncilor de dezvoltare din
România, cu modificările şi completările ulterioare. (se aplică pentru calculul impozitului pe profit
începând cu anul fiscal 2024)

Art. 24: Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene

(1)La calculul rezultatului fiscal sunt neimpozabile şi:
a)dividendele distribuite unei persoane juridice române, societate-mamă, de o filială a sa
situată într-un stat membru, inclusiv cele distribuite sediului său permanent situat într-un alt
stat membru decât cel al filialei, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ
următoarele condiţii:
1. este constituită ca o «societate pe acţiuni», «societate în comandită pe acţiuni», «societate cu
răspundere limitată», «societate în nume colectiv», «societate în comandită simplă» sau are forma
de organizare a unei alte persoane juridice aflate sub incidenţa legislaţiei române;
2. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau
exceptări, sau un alt impozit care substituie impozitul pe profit, potrivit legislaţiei naţionale;
3. deţine minimum 10% din capitalul social al filialei situate într-un alt stat membru, care
distribuie dividendele;
4. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 3, pe o
perioadă neîntreruptă de cel puţin un an;
b)dividendele distribuite unor persoane juridice străine din state membre, societăţi-mamă, de
filialele acestora situate în alte state membre, prin intermediul sediilor permanente din
România, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1. are una dintre formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din
prezentul titlu;
2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru este considerată a fi rezident al statului
membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un
stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni
sau exceptări, unul dintre impozitele prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din
prezentul titlu sau un alt impozit care substituie unul dintre aceste impozite;
4. deţine minimum 10% din capitalul social al filialei situate într-un alt stat membru, care
distribuie dividendele;
5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana
juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel
puţin un an.
(2)În situaţia în care, la data înregistrării venitului din dividende, condiţia legată de perioada minimă
de deţinere de un an nu este îndeplinită, venitul este supus impunerii. Ulterior, în anul fiscal în care
condiţia este îndeplinită, venitul respectiv este considerat neimpozabil, cu recalcularea impozitului
din anul fiscal în care acesta a fost impus. În acest sens, contribuabilul trebuie să depună o declaraţie
rectificativă privind impozitul pe profit, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române, respectiv
sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru, în legătură
cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.
(4)În situaţia în care dividendele distribuite persoanelor juridice române, respectiv sediilor
permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru sunt deductibile la
nivelul filialei din statul membru, prevederile alin. (1) nu se aplică.
(5)În aplicarea prevederilor prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
a)stat membru - stat al Uniunii Europene;
b)filială dintr-un stat membru - persoană juridică străină al cărei capital social include şi
participaţia minimă prevăzută la alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 4, deţinută de o persoană
juridică română, respectiv de un sediu permanent din România al unei persoane juridice
străine dintr-un stat membru şi care întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1. are una dintre formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din
prezentul titlu;
2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru este considerată a fi rezident al statului
membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un
stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni
sau exceptări, unul dintre impozitele prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din
prezentul titlu sau un alt impozit care substituie unul dintre aceste impozite;
c)stat terţ - oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene.
(6)Prevederile prezentului articol nu se aplică unui demers sau unor serii de demersuri care, fiind
întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obţine un avantaj fiscal
care contravine obiectului sau scopului prezentului articol, nu sunt oneste, având în vedere toate
faptele şi circumstanţele relevante. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părţi. În înţelesul
prezentului alineat, un demers sau o serie de demersuri sunt considerate ca nefiind oneste în măsura
în care nu sunt întreprinse din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică.
Dispoziţiile prezentului alineat se completează cu prevederile existente în legislaţia internă sau în
acorduri, referitoare la prevenirea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale sau a abuzurilor.
(7)Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 2011/96/UE a Consiliului din 30
noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora
din diferite state membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 345 din 29
decembrie 2011, cu amendamentele ulterioare.

Art. 25: Cheltuieli

(1)Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate
în scopul desfăşurării activităţii economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare,
precum şi taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie,
organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale.
(2)Cheltuielile cu salariile şi cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit titlului IV sunt
cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal, cu excepţia celor reglementate la alin.
(3) şi (4).
(21)Cheltuielile suportate de angajator aferente activităţii în regim de telemuncă pentru salariaţii care
desfăşoară activitatea în acest regim, potrivit legii, sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea
rezultatului fiscal.
(3)Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
a)cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra profitului contabil la care se
adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol. În cadrul cheltuielilor de
protocol se includ şi cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectată potrivit
prevederilor titlului VII, pentru cadourile oferite de contribuabil, cu valoare mai mare de 100 lei;
b)cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu
salariile personalului, potrivit Codului muncii. Intră sub incidenţa acestei limite următoarele:
1. ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru
naştere, ajutoarele pentru proteze, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii,
ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;
2. cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor unităţi aflate în administrarea
contribuabililor, precum: creşe, grădiniţe, şcoli, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi,
cămine de nefamilişti şi altele asemenea;
21. [textul din Art. 25, alin. (3), litera B., punctul 21. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la
24-dec-2020 de Art. I, punctul 9. din Legea 296/2020]
3. cheltuielile reprezentând: cadouri în bani sau în natură, inclusiv tichete cadou oferite
salariaţilor şi copiilor minori ai acestora, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale
şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, tichete culturale şi tichete de
creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, contravaloarea serviciilor
turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, acordate de angajator pentru salariaţii proprii şi
membrii lor de familie, precum şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiilor
profesionale ale minerilor;
31. sumele achitate de contribuabil pentru plasarea copiilor angajaţilor în unităţi de educaţie
timpurie, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale, dar nu mai mult de
1.500 lei/lună pentru fiecare copil; în sensul prevederilor prezentului punct, condiţiile acordării
sumelor pentru plasarea copiilor angajaţilor în unităţi de educaţie timpurie, supuse limitării fiscale,
sunt cele prevăzute la art. 76 alin. (41) lit. i).
4. alte cheltuieli cu caracter social efectuate în baza contractului colectiv de muncă sau a unui
regulament intern;
c)cheltuielile reprezentând tichetele de masă şi vouchere de vacanţă acordate de angajatori, potrivit
legii;
d)scăzămintele, perisabilităţile, pierderile rezultate din manipulare/depozitare, potrivit legii;
e)pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea
unui produs sau prestarea unui serviciu;
f)cheltuielile reprezentând cantităţile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de
consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Naţională de
Reglementare în Domeniul Energiei, care include şi consumul propriu comercial, pentru
contribuabilii din domeniul distribuţiei energiei electrice;
g)cheltuielile cu provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve, în limita prevăzută la art. 26;
h)cheltuielile cu dobânzile şi alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic, potrivit
art. 402;
i)amortizarea, în limita prevăzută la art. 28;
j)cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu, deductibile în
limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
k)50% din valoarea cheltuielilor de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în
locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, corespunzătoare
suprafeţelor puse la dispoziţia contribuabilului în baza contractelor încheiate între părţi, în acest scop;
k1)50% din valoarea cheltuielilor de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu social
achiziţionat de către contribuabil în clădiri de locuinţe sau în clădiri individuale de locuit, din
ansambluri rezidenţiale definite potrivit prevederilor legale, care nu este utilizat exclusiv în scopul
activităţii economice. În cazul în care sediul social, aflat în patrimoniul contribuabilului, este utilizat
în scop personal de către acţionari sau asociaţi, cheltuielile respective sunt considerate ca fiind
efectuate în favoarea acestora, potrivit prevederilor alin. (4) lit. d), fiind nedeductibile la calculul
rezultatului fiscal;
l)50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în
scopul activităţii economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depăşească 3.500
kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în
proprietatea sau în folosinţa contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru
situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii
de curierat;
2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de
taximetrie;
4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte
persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;
5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.
În cazul cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere motorizate reprezentând diferenţe de curs valutar
înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing, limita de 50% se aplică asupra
diferenţei nefavorabile dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare aferente
creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau
decontarea acestora şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente;
m)cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu
funcţii de conducere şi de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat potrivit lit. l) la un
singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.
n)[textul din Art. 25, alin. (3), litera N. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 26-mar-2018 de Art.
I, punctul 1. din Legea 72/2018]
(4)Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
a)cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând
diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în
străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la sursă în numele persoanelor
fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum şi cheltuielile cu
impozitul pe profit amânat înregistrat în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
b)dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile, datorate către autorităţile
române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepţia celor aferente contractelor încheiate cu
aceste autorităţi;
c)cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile
constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, precum şi taxa pe valoarea adăugată
aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VII. Aceste cheltuieli sunt
deductibile în următoarele situaţii/condiţii:
1. bunurile/mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor
cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme;
2. bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare;
3. bunurile/mijloacele fixe amortizabile degradate calitativ, dacă se face dovada distrugerii;
4. alimentele destinate consumului uman, cu data-limită de consum aproape de expirare, altele
decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1 şi 2, dacă transferul acestora este
efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
5. subprodusele de origine animală, nedestinate consumului uman, altele decât cele aflate în
situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1-3, dacă eliminarea acestora este efectuată potrivit
prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
6.
produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, dacă direcţionarea/
dirijarea vizează transformarea acestora în compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit
prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
7. alte bunuri decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1-6, dacă termenul de
valabilitate/expirare este depăşit, potrivit legii;
d)cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru
bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste bunuri sau
servicii;
e)cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. În situaţia în care evidenţa contabilă nu asigură
informaţia necesară identificării acestor cheltuieli, la determinarea rezultatului fiscal se iau în calcul
cheltuielile de conducere şi administrare, precum şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, prin
utilizarea unei metode raţionale de alocare a acestora sau proporţional cu ponderea veniturilor
neimpozabile respective în totalul veniturilor înregistrate de contribuabil. În sensul prezentei litere,
funcţiile de conducere şi administrare sunt cele definite prin lege sau prin reglementări interne ale
angajatorului; pentru veniturile prevăzute la art. 23 lit. d), e), f), g), l), m) şi o) nu se alocă cheltuieli
de conducere şi administrare/cheltuieli comune aferente.
f)cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte servicii, prestate de o
persoană situată într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să
se realizeze schimbul de informaţii. Aceste prevederi se aplică numai în situaţia în care cheltuielile
sunt efectuate ca urmare a unor tranzacţii calificate ca fiind artificiale conform art. 11 alin. (3);
f1)cheltuielile privind tranzacţiile efectuate cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării
cheltuielilor, este inclus în anexa I din Lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru tranzacţiile efectuate începând cu data de 1
ianuarie 2021, numai în situaţia în care cheltuielile sunt efectuate ca urmare a unor tranzacţii care nu
au un scop economic;
g)cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele şi riscurile asociate activităţii
contribuabilului, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru
creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în
cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
h)pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor, pentru partea neacoperită de
provizion, potrivit art. 26, precum şi cele înregistrate în alte cazuri decât următoarele:
1. punerea în aplicare a unui plan de reorganizare confirmat printr-o sentinţă judecătorească, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014;
2. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;
3. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
4. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat,
fără succesor;
5. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul;
6. au fost încheiate contracte de asigurare;
i)cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat, acordate potrivit legii; contribuabilii care
efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind
sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, scad sumele aferente din impozitul pe
profit datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele:
1. valoarea calculată prin aplicarea a 0,75% la cifra de afaceri; pentru situaţiile în care
reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se
determină potrivit normelor;
2. valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.
În cazul sponsorizărilor efectuate către entităţi persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unităţi
de cult, sumele aferente acestora se scad din impozitul pe profit datorat, în limitele prevăzute de
prezenta literă, doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data încheierii contractului, în
Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, potrivit alin. (41).
i1)
[textul din Art. 25, alin. (4), litera I^1. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
i2)
[textul din Art. 25, alin. (4), litera I^2. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
j)cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil
declarat inactiv conform prevederilor Codului de procedură fiscală, cu excepţia celor reprezentând
achiziţii de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri/
servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2014;
k)cheltuielile cu taxele, contribuţiile şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile
profesionale care au legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care depăşesc echivalentul
în lei a 4.000 euro anual, altele decât cele prevăzute de lege şi la alin. (1);
l)cheltuielile din reevaluarea imobilizărilor necorporale/mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a
efectuării unei reevaluări efectuate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înregistrează o
descreştere a valorii acestora;
m)cheltuielile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare, în cazul în care, ca
urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care
aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, se
înregistrează o descreştere a valorii acestora;
n)cheltuielile reprezentând deprecierea/amortizarea mijloacelor fixe, înregistrate de către
contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară, la momentul transferului din categoria activelor imobilizate deţinute în vederea
vânzării în categoria activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie;
o)cheltuielile din evaluarea activelor biologice în cazul în care, ca urmare a efectuării unei evaluări
utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile
conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, se înregistrează o descreştere a
valorii acestora;
p)cheltuielile cu dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară, în cazul în care mijloacele fixe/imobilizările
necorporale/stocurile sunt achiziţionate în baza unor contracte cu plată amânată, pentru contribuabilii
care nu aplică prevederile art. 402;
q)cheltuielile cu beneficiile acordate salariaţilor în instrumente de capitaluri cu decontare în acţiuni.
Acestea reprezintă elemente similare cheltuielilor la momentul acordării efective a beneficiilor;
r)cheltuielile cu beneficiile acordate salariaţilor în instrumente de capitaluri cu decontare în numerar
la momentul acordării efective a beneficiilor, dacă acestea nu sunt impozitate conform titlului IV;
s)cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, indiferent de natura lor, dovedite ulterior ca fiind
legate de fapte de corupţie, potrivit legii;
ş)cheltuielile din evaluarea/reevaluarea titlurilor de participare, dacă la data evaluării/reevaluării sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 23 lit. i).
t)[textul din Art. 25, alin. (4), litera T. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
ţ)cheltuielile privind bunurile, mijloacele financiare şi serviciile acordate Fondului Naţiunilor Unite
Pentru Copii - UNICEF, precum şi altor organizaţii internaţionale care îşi desfăşoară activitatea
potrivit prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte; contribuabilii care efectuează
aceste cheltuieli le însumează cu cele prevăzute la lit. i) şi scad valoarea astfel rezultată din impozitul
pe profit datorat, în limita prevăzută la lit. i). În situaţia în care valoarea stabilită, potrivit art. 25 alin.
(4) lit. i) şi prezentei litere, diminuată cu sumele reportate, potrivit legii, nu a fost utilizată integral,
contribuabilii pot dispune redirecţionarea impozitului pe profit în limita valorii astfel calculate şi
către Fondul Naţiunilor Unite Pentru Copii - UNICEF şi către alte organizaţii internaţionale care îşi
desfăşoară activitatea potrivit prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte, până la
termenele de depunere a declaraţiei anuale de impozit pe profit, prin depunerea unui/unor formular/
formulare de redirecţionare. În acest caz, redirecţionarea impozitului pe profit se efectuează, potrivit
art. 42 alin. (4), fără a exista obligaţia înscrierii entităţii beneficiare respective în Registrul entităţilor/
unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.
u)impozitul minim pe cifra de afaceri determinat potrivit art. 181;
v)impozitul specific pe cifra de afaceri determinat conform art. 461 şi 462.
(41)Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale se organizează
de A.N.A.F., astfel cum se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. Registrul este public şi
se afişează pe site-ul A.N.A.F. Înscrierea în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care
se acordă deduceri fiscale se realizează pe baza solicitării entităţii, dacă sunt îndeplinite
cumulativ, la data depunerii cererii, următoarele condiţii:
a)desfăşoară activitate în domeniul pentru care a fost constituită, pe baza declaraţiei pe propria
răspundere;
b)şi-a îndeplinit toate obligaţiile fiscale declarative prevăzute de lege;
c)nu are obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, mai vechi de 90 de zile;
d)a depus situaţiile financiare anuale, prevăzute de lege;
e)nu a fost declarată inactivă, potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală.
Unităţile locale de cult prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. l) nu au obligaţia îndeplinirii condiţiei
prevăzute la lit. b), în ceea ce priveşte declaraţia anuală de impozit pe profit.
(5)Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" deduce la calculul
rezultatului fiscal cheltuielile curente şi de capital pentru conservarea, protecţia, întreţinerea,
repararea, funcţionarea, instruirea personalului specializat, consolidarea, precum şi alte cheltuieli
aferente bazei materiale de reprezentare şi protocol pe care o are în administrare.
(6)Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. deduce la calculul rezultatului fiscal:
a)cheltuielile aferente producerii şi emiterii permiselor de şedere temporară/permanentă pentru
cetăţenii străini, în condiţiile reglementărilor legale;
b)cheltuielile aferente producerii şi eliberării cărţii electronice de identitate, a cărţii de identitate, a
cărţii de alegător aferente şi a cărţii de identitate provizorii, în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea sistemului
informatic de emitere şi punere în circulaţie a documentelor electronice de identitate şi rezidenţă,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b1)cheltuielile aferente producerii şi eliberării cardurilor de cetăţenie română, în condiţiile
reglementărilor legale;
c)[textul din Art. 25, alin. (6), litera C. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 28-iul-2022 de Art.
IV din Legea 247/2022]
(7)Sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate de
operatorii economici cu evaluarea/reevaluarea activelor fixe corporale care aparţin domeniului public
al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, primite în administrare/concesiune, după caz,
cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului instituţiei titulare a dreptului de proprietate.
(8)Sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate de
operatorii economici cu înscrierea în cărţile funciare sau cărţile de publicitate imobiliară, după caz, a
dreptului de proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor publice
primite în administrare/concesiune, după caz, cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului
instituţiei titulare a dreptului de proprietate.
(9)Sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate pentru
organizarea şi desfăşurarea învăţământului profesional şi tehnic, învăţământului dual preuniversitar şi
universitar, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale.
(10)În cazul creanţelor cesionate, pierderea netă reprezentând diferenţa dintre preţul de cesiune şi
valoarea creanţei cesionate este deductibilă în limita unui plafon de 30% din valoarea acestei
pierderi. În cazul în care cesionarul cedează creanţa, pierderea netă se determină ca diferenţă între
preţul de cesiune şi costul de achiziţie al creanţei. În cazul instituţiilor de credit, în situaţia în care
creanţele cesionate sunt acoperite parţial sau integral cu ajustări pentru pierderi aşteptate, precum şi
în situaţia în care creanţele sunt scoase din evidenţă în conturi în afara bilanţului şi apoi sunt
cesionate, 70% din diferenţa dintre valoarea creanţei înstrăinate şi preţul de cesiune reprezintă
elemente similare veniturilor.
(11)Prevederile alin. (10) nu se aplică în cazul cesiunilor de titluri de stat, obligaţiuni şi alte
instrumente de datorie care conferă deţinătorului un drept contractual de a încasa numerar,
cheltuielile înregistrate din aceste cesiuni fiind deductibile la calculul rezultatului fiscal.
(12)În situaţia în care un beneficiar al unei sponsorizări/burse private/mecenat restituie suma
respectivă contribuabilului, potrivit legii, într-un an fiscal diferit de cel în care a fost acordată
sponsorizarea/bursa privată/mecenatul, suma dedusă pentru acea sponsorizare/bursă privată sau
mecenat din impozitul pe profit, în perioade fiscale precedente, în limita prevăzută de lege, se adaugă
ca diferenţă de plată la impozitul pe profit datorat în trimestrul/anul restituirii sponsorizării/bursei
private/mecenatului. Pentru situaţiile în care restituirile de sponsorizări/burse private/mecenat se
efectuează în acelaşi an fiscal, contribuabilul regularizează în trimestrul/anul restituirii sponsorizării/
bursei private/mecenatului sumele deduse din impozitul pe profit, în trimestrele precedente, în limita
prevăzută de lege.
(121)În aplicarea prevederilor alin. (4) lit. e), pentru determinarea ponderii veniturilor neimpozabile
în totalul veniturilor, contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară şi care înregistrează evaluarea titlurilor de participare la valoare
justă prin alte elemente ale rezultatului global, ca urmare a aplicării opţiunii irevocabile de a
recunoaşte astfel titlurile de participare, iau în calcul şi sumele reprezentând diferenţe din evaluare/
reevaluare care se regăsesc în creditul conturilor de rezerve ca urmare a vânzării/cesionării titlurilor
de participare.
(13)Pentru determinarea rezultatului fiscal, contribuabilii care efectuează cheltuieli privind bursele
private, potrivit Legii nr. 376/2004 privind bursele private, cu modificările ulterioare, însumează
aceste cheltuieli în limita a 1.500 lei/fiecare bursă acordată, cu cele prevăzute la art. 25 alin. (3) lit.
b), iar suma rezultată se deduce în limita prevăzută la art. 25 alin. (3) lit. b).
*) Prin derogare de la prevederile art. 25 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, contribuabilii care
datorează impozit pe profit, la data determinării impozitului pe profit pentru anul 2020, scad din
impozitul pe profit şi costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt
definite la art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, achiziţionate şi puse în funcţiune în anul 2018, în anul 2019, precum şi al
celor puse în funcţiune în anul 2020 înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, cu condiţia ca la data
achiziţiei respectivelor aparate de marcat electronice fiscale contribuabilii să fi fost plătitori de
impozit pe profit, indiferent de sistemul de declarare şi plată prevăzut de art. 41 din Legea nr.
227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
*) O.U.G. nr. 13/2021: Pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, cheltuielile efectuate ca
urmare a unor tranzacţii cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este
inclus în anexa II din Lista Uniunii Europene a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, reprezintă cheltuieli deductibile pentru
determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul I al anului 2021, respectiv pentru determinarea
rezultatului fiscal al anului 2021 în cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de declarare şi
plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile prezentului articol se aplică în mod
corespunzător şi în cazul contribuabililor care intră sub incidenţa art. 16 alin. (5) din Legea nr.
227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 251

Indice
[textul din Art. 251 din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 02-feb-2026 de Art. IV, punctul 1. din
Ordonanta 6/2026]

Art. 26: Provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve

(1)Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor/ajustărilor pentru
depreciere, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a)rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicate asupra profitului contabil, la care
se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul
social subscris şi vărsat sau din patrimoniu, după caz;
b)provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor. Provizioanele pentru garanţii de
bună execuţie acordate clienţilor se deduc trimestrial/anual numai pentru bunurile livrate, lucrările
executate şi serviciile prestate în cursul trimestrului/anului respectiv pentru care se acordă garanţie în
perioadele următoare, la nivelul cotelor prevăzute în convenţiile încheiate sau la nivelul procentelor
de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori serviciilor prestate;
c)ajustările pentru deprecierea creanţelor, înregistrate potrivit reglementărilor contabile
aplicabile, reprezentând sume datorate de clienţii interni şi externi pentru produse,
semifabricate, materiale, mărfuri vândute, lucrări executate şi servicii prestate, în limita unui
procent de 30% din valoarea acestor ajustări, altele decât cele prevăzute la lit. d)-f), h) şi i),
dacă creanţele îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
2. nu sunt garantate de altă persoană;
3. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
d)provizioanele specifice, constituite de instituţiile de plată persoane juridice române care acordă
credite legate de serviciile de plată, de instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice
române care acordă credite legate de serviciile de plată, precum şi provizioanele specifice constituite
de alte persoane juridice, potrivit legilor de organizare şi funcţionare;
e)ajustările pentru pierderi aşteptate aferente activelor financiare din operaţiuni cu clientela, din
operaţiuni interbancare şi creanţe din operaţiuni de leasing financiar, înregistrate potrivit
reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară aplicabile,
de către instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de
credit - persoane juridice străine;
f)ajustările pentru pierderi aşteptate, înregistrate potrivit reglementărilor contabile conforme
cu Standardele internaţionale de raportare financiară aplicabile, de către instituţiile financiare
nebancare şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare nebancare, persoane juridice
străine, înscrise în Registrul general, aferente următoarelor categorii de active:
(i)credite acordate clientelei, alta decât instituţiile de credit, cu excepţia operaţiunilor fără recurs;
(ii)valori de recuperat de la clientelă, alta decât instituţiile de credit;
(iii)creanţe aferente operaţiunilor reverse repo efectuate cu clientela, alta decât instituţiile de credit;
(iv)creanţe din operaţiuni de leasing financiar, cu excepţia celor care sunt în relaţie cu instituţiile de
credit;
g)rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare, potrivit prevederilor legale
de organizare şi funcţionare, cu excepţia rezervei de egalizare. Pentru contractele de asigurare cedate
în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care
rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării;
h)provizioanele tehnice constituite de persoanele juridice, administratori de fonduri de pensii
facultative, respectiv administratori de fonduri de pensii administrate privat, potrivit prevederilor
legale;
i)provizioanele de risc pentru operaţiunile pe pieţele financiare, constituite potrivit reglementărilor
Autorităţii de Supraveghere Financiară;
j)ajustările pentru deprecierea creanţelor înregistrate potrivit reglementărilor contabile
aplicabile, în limita unui procent de 100% din valoarea creanţelor, altele decât cele prevăzute
la lit. d), e), f), h) şi i), dacă creanţele îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt deţinute la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere
a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie, sau la o
persoană fizică asupra căreia este deschisă procedura de insolvenţă pe bază de:
- plan de rambursare a datoriilor;
- lichidare de active;
- procedură simplificată;
2. nu sunt garantate de altă persoană;
3. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
k)provizioanele pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor de deşeuri, constituite de
contribuabilii care desfăşoară activităţi de depozitare a deşeurilor, potrivit legii, în limita sumei
stabilite prin proiectul pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, corespunzătoare
cotei-părţi din tarifele de depozitare percepute;
l)provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor de
întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor de
întreţinere a aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română;
m)rezervele reprezentând cota de cheltuieli necesare dezvoltării şi modernizării producţiei de ţiţei şi
gaze naturale, rafinării, transportului şi distribuţiei petroliere, precum şi cele aferente programului
geologic sau altor domenii de activitate, prevăzute prin acte normative, constituite potrivit legii.
Acestea se includ în veniturile impozabile pe măsura amortizării acestor active sau a scăderii lor din
evidenţă, respectiv pe măsura efectuării cheltuielilor finanţate din această sursă;
n)ajustările pentru deprecierea mijloacelor fixe amortizabile constituite pentru situaţiile în
care:
1. sunt distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în
condiţiile stabilite prin norme;
2. au fost încheiate contracte de asigurare.
(2)Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt
obligaţi să înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă provizioane pentru dezafectarea sondelor,
demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi anexelor, precum şi pentru reabilitarea mediului,
inclusiv refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau
agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra rezultatului contabil din exploatare aferent
segmentului de exploatare şi producţie de resurse naturale, cu excepţia rezultatului din exploatare
corespunzător perimetrelor marine ce includ zone de adâncime cu apă mai mare de 100 m şi fără a
include rezultatul altor segmente de activitate ale contribuabilului, pe toată durata de funcţionare a
exploatării zăcămintelor naturale.
(3)Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce
includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea
sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi anexelor, precum şi pentru reabilitarea
mediului este de 10%, aplicată asupra părţii din rezultatul contabil din exploatare aferent segmentului
de explorare şi producţie de resurse naturale ce corespunde acestor perimetre marine şi fără a include
rezultatul altor segmente de activitate ale contribuabilului, pe toată perioada exploatării petroliere.
(4)Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian - ROMATSA constituie
trimestrial un provizion, potrivit prevederilor legale, pentru diferenţa dintre veniturile din exploatare
realizate efectiv din activitatea de rută aeriană şi costurile efective ale activităţii de rută aeriană, care
este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care depăşesc tarifele stabilite anual de
EUROCONTROL.
(5)Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă, inclusiv
rezerva legală, se include în rezultatul fiscal, ca venituri impozabile sau elemente similare veniturilor,
indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a
rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării
sub orice formă, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv. Prevederile prezentului alineat nu
se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau
fuziune, sub orice formă, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion
sau rezervă.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a
terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil
prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se
impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din
gestiune a acestor mijloace fixe, după caz.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea imobilizărilor necorporale,
efectuată de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin
intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor cu cedarea imobilizărilor necorporale, se
impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din
gestiune a acestor imobilizări necorporale, după caz.
(8)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în cazul în care nivelul capitalului social subscris şi vărsat
sau al patrimoniului a fost diminuat, partea din rezerva legală corespunzătoare diminuării, care a fost
anterior dedusă, reprezintă elemente similare veniturilor. Prevederile prezentului alineat nu se aplică
în situaţia în care, ca urmare a efectuării unor operaţiuni de reorganizare, prevăzute de lege, rezerva
legală a persoanei juridice beneficiare depăşeşte a cincea parte din capitalul social sau din
patrimoniul social, după caz, sau în situaţia în care rezerva constituită de persoanele juridice care
furnizează utilităţi societăţilor care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează este
folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de
conversie a creanţelor.
(9)Rezervele reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social,
pentru distribuire sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile
prezentului alineat, aceste sume se impozitează ca elemente similare veniturilor în perioada fiscală în
care sunt utilizate. În situaţia în care sunt menţinute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul
la rezultatul fiscal al lichidării. Nu se supun impozitării rezervele de influenţe de curs valutar aferente
aprecierii disponibilităţilor în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de instituţiile de credit -
persoane juridice române şi sucursalele băncilor străine, care îşi desfăşoară activitatea în România.
(10)În înţelesul prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se înţelege şi
majorarea unui provizion sau a unei rezerve.
(11)Prevederile alin. (1) lit. c) şi j) se aplică pentru creanţele, altele decât cele asupra clienţilor
reprezentând sumele datorate de clienţii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale,
mărfuri vândute, lucrări executate şi servicii prestate, înregistrate începând cu data de 1 ianuarie
2016.
(12)Prevederile alin. (1) referitoare la deducerea, în limita procentului de 30%, a ajustărilor pentru
deprecierea creanţelor reprezentând sume datorate de clienţii interni şi externi pentru produse,
semifabricate, materiale, mărfuri vândute, lucrări executate şi servicii prestate se aplică pentru
creanţele înregistrate începând cu 1 ianuarie 2024.

Art. 28: Amortizarea fiscală

(1)Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii mijloacelor fixe amortizabile, precum şi
investiţiile efectuate la acestea se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării
potrivit prevederilor prezentului articol.
(2)Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii:
a)este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi
închiriat terţilor sau în scopuri administrative;
b)are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data
intrării în patrimoniul contribuabilului;
c)are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
(3)Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:
a)investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune,
locaţie de gestiune, asociere în participaţiune şi altele asemenea;
b)mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca
imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea
rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c)investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile, precum
şi pentru lucrările de deschidere şi pregătire a extracţiei în subteran şi la suprafaţă;
d)investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în
scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice
viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
e)investiţiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparţinând
domeniului public, precum şi în dezvoltări şi modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;
f)amenajările de terenuri;
g)activele biologice, înregistrate de către contribuabili potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
h)mijloacele fixe deţinute şi utilizate pentru organizarea şi desfăşurarea învăţământului profesional şi
tehnic, învăţământului dual preuniversitar şi universitar, potrivit reglementărilor legale din domeniul
educaţiei naţionale;
i)investiţiile efectuate pentru organizarea şi desfăşurarea învăţământului profesional şi tehnic,
învăţământului dual preuniversitar şi universitar, potrivit reglementărilor legale din domeniul
educaţiei naţionale.
(4)Nu reprezintă active amortizabile:
a)terenurile, inclusiv cele împădurite;
b)tablourile şi operele de artă;
c)fondul comercial;
d)lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;
e)bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare;
f)orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii, potrivit normelor;
g)casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele
decât cele utilizate pentru desfăşurarea activităţii economice;
h)imobilizările necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit
reglementărilor contabile aplicabile.
(5)Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor
reguli:
a)în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
b)în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor de lucru,
precum şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru
metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;
c)în cazul oricărui altui mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare
liniară sau degresivă.
(6)În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare
liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix
amortizabil.
(7)În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea
cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:
a)1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani;
b)2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 6 şi 10 ani;
c)2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
(8)În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum urmează:
a)pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din valoarea fiscală de la data
intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;
b)pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de
amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.
(9)Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau
fabrică, drepturi de explorare a resurselor naturale şi alte imobilizări necorporale recunoscute din
punct de vedere contabil, cu excepţia cheltuielilor de constituire, a fondului comercial, a
imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere
contabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare
liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente
achiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de
amortizare liniară sau degresivă pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza şi
metoda de amortizare degresivă sau accelerată. Cheltuielile aferente achiziţionării contractelor de
clienţi, recunoscute ca imobilizări necorporale potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se
amortizează pe durata acestor contracte.
(10)Cheltuielile ulterioare recunoscute în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale, potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară
pe perioada din contract/durata de utilizare rămasă. În cazul în care cheltuielile ulterioare sunt
recunoscute în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale după expirarea duratei de utilizare,
amortizarea fiscală se determină pe baza duratei normale de utilizare stabilite de către o comisie
tehnică internă sau un expert tehnic independent.
(11)În cazul în care cheltuielile de constituire sunt înregistrate ca imobilizări necorporale, potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, acestea se recuperează prin intermediul cheltuielilor cu
amortizarea pe o perioadă de maximum 5 ani.
(12)Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:
a)începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune, prin
aplicarea regimului de amortizare prevăzut la alin. (5);
b)pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public,
pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de
concesionare sau închiriere, după caz;
c)pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în
locaţie de gestiune, de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală de
utilizare, după caz; în cazul investiţiilor efectuate la mijloace fixe utilizate în asocieri fără
personalitate juridică de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală
de utilizare, după caz, urmând să se aplice prevederile art. 34;
d)pentru investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate
în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice
viitoare, amortizarea fiscală se calculează pe baza valorii rămase majorate cu investiţiile efectuate, a
metodei de amortizare utilizată pentru mijlocul fix îmbunătăţit, pe durata normală de utilizare
rămasă. În cazul în care investiţiile se efectuează la mijloace fixe amortizabile pentru care durata
normală de utilizare este expirată, amortizarea fiscală se determină pe baza metodei de amortizare
corespunzătoare mijlocului fix îmbunătăţit, pe durata normală de utilizare stabilită de către o comisie
tehnică internă sau un expert tehnic independent;
e)pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10
ani;
f)amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde,
carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria extractivă
de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte
utilizări după epuizarea rezervelor, se calculează pe unitate de produs, în funcţie de rezerva
exploatabilă de substanţă minerală utilă. Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează la
un interval maxim de:
1. 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru
descopertă;
2. 10 ani la saline;
g)în cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară şi care stabilesc pentru amortizarea mijloacelor fixe specifice
activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale politici
contabile specifice domeniului de activitate, în concordanţă cu cele mai recente norme ale altor
organisme de normalizare care utilizează un cadru general conceptual similar pentru a elabora
standarde de contabilitate, alte documente contabile şi practicile acceptate ale domeniului de
activitate, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe casate se deduce prin utilizarea
metodei de amortizare fiscală utilizate înainte de casarea acestora, pe perioada rămasă. Aceste
prevederi se aplică şi pentru valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul retratării mijloacelor
fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe
minerale;
h)mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore
de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice;
i)pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător
suprafeţei construite prevăzute de Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
i1)pentru un sediu social care nu este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice, situat în clădiri
de locuinţe sau în clădiri individuale de locuit, din ansambluri rezidenţiale definite potrivit
prevederilor legale, înregistrate în patrimoniul contribuabilului, amortizarea este deductibilă la
nivelul de 50%. În cazul utilizării sediilor sociale, aflate în patrimoniul contribuabilului, în scop
personal de către acţionari sau asociaţi, amortizarea fiscală aferentă sediului social nu se deduce la
calculul rezultatului fiscal;
j)numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 25 alin. (3) lit. m);
k)în cazul în care mijloacele fixe amortizabile sunt trecute în regim de conservare, în funcţie de
politica contabilă adoptată, valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul trecerii în conservare
se recuperează pe durata normală de utilizare rămasă, începând cu luna următoare ieşirii din
conservare a acestora, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală;
l)prin excepţie de la prevederile lit. a), mijloacele fixe amortizabile transferate în cadrul operaţiunilor
de reorganizare, prevăzute la art. 32 şi 33, se amortizează prin continuarea regimului de amortizare
aplicat anterior momentului transferului, începând cu luna efectuării transferului, respectiv prin
continuarea regimului de conservare potrivit lit. k), după caz;
m)pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp,
lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set;
n)pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare
diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se poate determina pentru fiecare componentă în parte.
(13)Prin excepţie de la prevederile art. 7 pct. 44 şi 45, în situaţia în care, potrivit reglementărilor
contabile aplicabile, contribuabilul deduce subvenţia guvernamentală la calculul valorii contabile a
mijloacelor fixe, valoarea rezultată este şi valoare fiscală.
(14)Prin excepţie de la prevederile art. 7 pct. 44 şi 45, pentru mijloacele de transport de
persoane care au cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, din categoria
M1, astfel cum sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de
identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea -
RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr.
211/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile cu amortizarea sunt
deductibile, pentru fiecare, în limita a 1.500 lei/lună. Pentru aceste mijloace de transport nu se
aplică prevederile alin. (12) lit. h). Sunt exceptate situaţiile în care mijloacele de transport
respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
a)vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de
curierat;
b)vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii, precum şi pentru test drive şi pentru
demonstraţii;
c)vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
d)vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închiriere către alte
persoane, transmiterea dreptului de folosinţă, în cadrul contractelor de leasing operaţional sau pentru
instruire de către şcolile de şoferi.
(15)Cheltuielile aferente localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei activităţi pregătitoare
pentru exploatarea resurselor naturale, inclusiv cele reprezentând investiţiile prevăzute la alin.
(3) lit. c) care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înregistrează direct în contul de
profit şi pierdere, se recuperează în rate egale pe o perioadă de 5 ani, începând cu luna în care
sunt efectuate cheltuielile. În cazul în care aceste cheltuieli se capitalizează potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, recuperarea se efectuează astfel:
a)pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea recuperată raportată la
valoarea totală estimată a resurselor, în cazul în care resursele naturale sunt exploatate;
b)în rate egale pe o perioadă de 5 ani, în cazul în care nu se găsesc resurse naturale.
Intră sub incidenţa acestor prevederi şi sondele de explorare abandonate, potrivit regulilor din
domeniul petrolier.
(16)Cheltuielile aferente achiziţionării oricărui drept de exploatare a resurselor naturale se
recuperează pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea recuperată
raportată la valoarea totală estimată a resurselor.
(17)Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul
amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune
a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea
fiscală, cu excepţia celor prevăzute la alin. (14).
(18)În cazul în care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înlocuiesc părţi componente ale
mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale cu valoare fiscală rămasă neamortizată,
cheltuielile reprezentând valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite reprezintă
cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil. Valoarea fiscală rămasă neamortizată a
mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale se recalculează în mod corespunzător, prin
diminuarea acesteia cu valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite şi majorarea
cu valoarea fiscală aferentă părţilor noi înlocuite, şi se amortizează pe durata normală de utilizare
rămasă.
(19)În cazul în care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înlocuiesc părţi componente ale
mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale, după expirarea duratei normale de utilizare,
pentru determinarea amortizării fiscale se va stabili o nouă durata normală de utilizare de către o
comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent.
(20)Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale pot deduce integral valoarea
acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli
prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
(21)În cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai
mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate recupera aceste cheltuieli
prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
(22)Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau ambalaje, care circulă între
contribuabil şi clienţi, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata
normală de utilizare stabilită de contribuabilul care îşi menţine dreptul de proprietate asupra
containerelor sau a ambalajelor.
(23)Ministerul Finanţelor Publice elaborează normele privind clasificaţia şi duratele normale de
funcţionare a mijloacelor fixe.
(24)Pentru titularii de acorduri petroliere şi subcontractanţii acestora, care desfăşoară operaţiuni
petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 m, se calculează
amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale aferente operaţiunilor petroliere, a căror durată de
folosire este limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în
funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile
aferente investiţiilor în curs, imobilizărilor corporale şi necorporale efectuate pentru operaţiunile
petroliere vor fi reflectate în contabilitate atât în lei, cât şi în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în
contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar pe baza valorilor
înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Naţională a
României pentru ultima zi a fiecărui exerciţiu financiar.
(25)Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică la calculul
rezultatului fiscal, cu excepţia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) şi ale art. 8 din aceeaşi lege.
(26)În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară, pentru activele imobilizate deţinute pentru activitatea proprie,
transferate în categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării şi reclasificate în categoria
activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, valoarea fiscală rămasă neamortizată este
valoarea fiscală dinaintea reclasificării ca active imobilizate deţinute în vederea vânzării. Durata de
amortizare este durata normală de utilizare rămasă, determinată în baza duratei normale de utilizare
iniţiale, din care se scade durata în care a fost clasificat în categoria activelor imobilizate deţinute în
vederea vânzării. Amortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare celei în care a fost
reclasificat în categoria activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, prin recalcularea
cotei de amortizare fiscală.

Art. 29: Contracte de leasing

(1)În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în
timp ce, în cazul leasingului operaţional, locatorul are această calitate.
(2)Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul
leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind
deductibile, potrivit art. 28.
(3)În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional
locatarul deduce chiria (rata de leasing), potrivit prevederilor prezentului titlu.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1)-(3), contribuabilii care aplică reglementările
contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, pentru
determinarea rezultatului fiscal, vor avea în vedere următoarele reguli:
a)în cazul în care contractul de leasing transferă dreptul de proprietate asupra activului-suport la
locatar până la încheierea duratei contractului de leasing sau costul activului aferent dreptului de
utilizare reflectă faptul că locatarul va exercita o opţiune de cumpărare, locatarul deduce cheltuielile
cu amortizarea activului aferent dreptului de utilizare pe durata activului-suport, determinată potrivit
art. 28, cu respectarea şi a celorlalte condiţii prevăzute în cadrul art. 28;
b)în cazul contractelor de leasing care nu îndeplinesc condiţia prevăzută la lit. a), cheltuielile cu
amortizarea activului aferent dreptului de utilizare se deduc astfel:
1. pe durata contractului de leasing, în situaţia în care locatarul amortizează activul respectiv pe
aceeaşi durată, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
2. pe durata activului-suport determinată potrivit art. 28, în situaţia în care locatarul amortizează
activul respectiv pe durata de utilizare economică a activului-suport, potrivit reglementărilor
contabile aplicabile. În cazul în care activele-suport sunt de natura celor prevăzute la art. 28 alin.
(4), cu excepţia celor prevăzute la art. 28 alin. (4) lit. c), cheltuielile cu amortizarea activului
aferent dreptului de utilizare se deduc pe durata contractului de leasing;
c)pentru deducerea cheltuielilor privind dobânzile, în cazurile prevăzute la lit. a) şi b), se aplică
prevederile art. 402;
d)în situaţia în care activele-suport care fac obiectul contractelor prevăzute la lit. a) reprezintă active
de natura celor prevăzute la art. 22 alin. (1), scutirea de impozit pe profit a profitului reinvestit,
potrivit art. 22, se aplică la valoarea dreptului de utilizare a activelor respective;
e)pentru deducerea cheltuielilor prevăzute la lit. b) se aplică şi prevederile art. 25 alin. (1) şi (3) lit. l),
după caz;
f)în cazul în care se efectuează reevaluarea activului aferent dreptului de utilizare sunt aplicabile
prevederile art. 7 pct. 44 lit. c), art. 23 lit. g), art. 25 alin. (4) lit. l), art. 26 alin. (6) şi (7);
g)pentru clasificarea contractelor de leasing, locatarul nu aplică prevederile art. 7 pct. 7 şi 8, art. 28
alin (4) şi (14).
h)pentru deducerea diferenţelor de curs valutar se aplică prevederile art. 402, cu excepţia vehiculelor
rutiere motorizate, unde se aplică prevederile art. 25 alin. (3) lit. l);
(5)În cazul contractelor de leasing pe termen scurt şi în cazul contractelor de leasing în care activulsuport
are o valoare mică, pentru care locatarul optează să nu aplice dispoziţiile privind
recunoaşterea contractelor de leasing, potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară, cheltuielile aferente acestor contracte, reprezintă cheltuieli
deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal.

Art. 30: Contracte de fiducie

(1)În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care
constituitorul are şi calitatea de beneficiar, se aplică următoarele reguli:
a)transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar nu este transfer impozabil în
înţelesul prezentului titlu;
b)fiduciarul va conduce o evidenţă contabilă separată pentru masa patrimonială fiduciară şi va
transmite trimestrial către constituitor, pe bază de decont, veniturile şi cheltuielile rezultate din
administrarea patrimoniului conform contractului;
c)valoarea fiscală a activelor cuprinse în masa patrimonială fiduciară, preluată de fiduciar, este egală
cu valoarea fiscală pe care acestea au avut-o la constituitor;
d)amortizarea fiscală pentru orice activ amortizabil prevăzut în masa patrimonială fiduciară se
determină în continuare în conformitate cu regulile prevăzute la art. 28, care s-ar fi aplicat la
persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc.
(2)În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care calitatea de
beneficiar o are fiduciarul sau o terţă persoană, cheltuielile înregistrate din transferul masei
patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar sunt considerate cheltuieli nedeductibile.

Art. 31: Pierderi fiscale

(1)Pierderile fiscale anuale stabilite prin declaraţia de impozit pe profit, începând cu anul 2024/anul
fiscal modificat care începe în anul 2024, după caz, se recuperează din profiturile impozabile
realizate, în limita a 70% inclusiv, în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va
efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
(2)Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa ca efect al unei
operaţiuni de fuziune sau divizare totală se recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi ori de
către cei care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele
transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală
înregistrată de contribuabilii care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere
a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de aceşti contribuabili şi de
cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele transferate
persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de
persoana juridică cedentă.
(3)Prevederile alin. (2) se aplică şi:
a)contribuabilului care, în calitate de absorbant/beneficiar al unei operaţiuni de fuziune/divizare/
desprindere, preia de la un plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care a fost anterior
plătitor de impozit pe profit o pierdere fiscală nerecuperată integral de către absorbit/divizat/cedent,
potrivit prevederilor prezentului articol. Această pierdere se recuperează de către contribuabil potrivit
alin. (1) şi (7), după caz;
b)contribuabilului care, într-o perioadă anterioară în care era plătitor de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor, a preluat, ca absorbant/beneficiar al unei operaţiuni de fuziune/divizare/
desprindere, de la un plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, fost plătitor de impozit
pe profit, o pierdere fiscală nerecuperată, potrivit prevederilor prezentului articol. Această pierdere se
recuperează de către contribuabil potrivit alin. (1) şi (7), după caz;
c)contribuabilului care, într-o perioadă anterioară în care era plătitor de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor, a preluat, ca absorbant/beneficiar al unei operaţiuni de fuziune/divizare/
desprindere, de la un alt plătitor de impozit pe profit, o pierdere fiscală nerecuperată integral, potrivit
prevederilor prezentului articol. Această pierdere se recuperează de către contribuabil potrivit alin.
(1) şi (7), după caz.
(4)În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai
veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent, respectiv veniturile şi cheltuielile atribuibile
fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România.
(5)Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi care anterior
au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la
sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează potrivit alin.
(1) şi (7), după caz.
(6)În cazul contribuabililor care se dizolvă cu lichidare, perioada cuprinsă între prima zi a anului
următor celui în care a început operaţiunea de lichidare şi data închiderii procedurii de lichidare se
consideră un an în ceea ce priveşte recuperarea pierderii fiscale, potrivit alin. (1).
(7)Pierderile fiscale anuale stabilite prin declaraţia de impozit pe profit, aferente anilor precedenţi
anului 2024/anului care începe în 2024, rămase de recuperat la data de 31 decembrie 2023, se
recuperează din profiturile impozabile realizate începând cu anul 2024, în limita a 70% din
profiturile impozabile respective, pe perioada rămasă de recuperat din cei 7 ani consecutivi ulteriori
anului înregistrării pierderilor respective.
(8)În cazul în care se recuperează atât pierderi fiscale anuale, potrivit dispoziţiilor alin. (1) şi (7),
pentru aplicarea limitei de 70%, aceste pierderi se cumulează.

Art. 32: Regimul fiscal care se aplică fuziunilor, divizărilor totale, divizărilor parţiale,

transferurilor de active şi achiziţiilor de titluri de participare între persoane juridice române
(1)Prevederile prezentului articol se aplică următoarelor operaţiuni de fuziune, divizare totală,
divizare parţială, transferurilor de active şi operaţiunilor de achiziţie de titluri de participare,
efectuate între persoane juridice române potrivit legii, şi anume:
a)fuziune - operaţiunea prin care:
1. una sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă
totalitatea activelor şi pasivelor către o altă societate existentă, în schimbul emiterii către
participanţii lor a titlurilor de participare reprezentând capitalul celeilalte societăţi şi, dacă este
cazul, al plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenţa valorii nominale,
a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;
2. două sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă
totalitatea activelor şi pasivelor unei alte societăţi care se înfiinţează, în schimbul emiterii către
participanţii lor a unor titluri de participare reprezentând capitalul noii societăţi şi, dacă este cazul,
a plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenţa valorii nominale, a
valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;
3. o societate, în momentul dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor
către societatea care deţine toate titlurile de participare ce reprezintă capitalul său;
b)divizare totală - operaţiunea prin care o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără
lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către două sau mai multe societăţi existente ori
nou-înfiinţate, în schimbul emiterii către participanţii săi de titluri de participare reprezentând
capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din
valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a
titlurilor;
c)divizare parţială - operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, una sau mai multe
ramuri de activitate, către una sau mai multe societăţi existente ori nou-înfiinţate, lăsând cel puţin o
ramură de activitate în societatea cedentă, în schimbul emiterii către participanţii săi de titluri de
participare reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de
maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile
echivalente a titlurilor;
d)transfer de active - operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau una
ori mai multe ramuri ale activităţii sale către altă societate, în schimbul transferării titlurilor de
participare reprezentând capitalul societăţii beneficiare;
e)achiziţie de titluri de participare - operaţiunea prin care o societate dobândeşte o participaţie în
capitalul altei societăţi în aşa fel încât dobândeşte majoritatea drepturilor de vot sau majoritatea
titlurilor de participare în societatea respectivă sau, deţinând această majoritate, achiziţionează încă o
participaţie, în schimbul emiterii către participanţii acesteia din urmă, în schimbul titlurilor lor, a
titlurilor reprezentând capitalul societăţii iniţiale şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum
10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente
a titlurilor emise ca valoare de schimb.
(2)În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)societate cedentă - persoana juridică ce transferă activele şi pasivele ori care transferă totalitatea
sau una/mai multe ramuri de activitate;
b)societate beneficiară - persoana juridică ce primeşte activele şi pasivele sau totalitatea ori una/mai
multe ramuri de activitate ale societăţii cedente;
c)societate achiziţionată - persoana juridică în care altă persoană juridică dobândeşte o participaţie,
potrivit alin. (1) lit. e);
d)societate achizitoare - persoana juridică ce dobândeşte o participaţie în capitalul unei alte persoane
juridice, potrivit alin. (1) lit. e);
e)active şi pasive transferate - activele şi pasivele societăţii cedente care, în urma fuziunii, divizării
totale sau divizării parţiale, sunt transferate societăţii beneficiare şi care contribuie la generarea
profiturilor sau pierderilor luate în calcul la stabilirea bazei de impozitare a societăţii beneficiare;
f)valoare fiscală a unui activ/pasiv/titlu de participare - valoarea prevăzută la art. 7 pct. 44 şi 45, după
caz;
g)ramură de activitate - totalitatea activelor şi pasivelor unei diviziuni dintr-o societate care, din
punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o entitate capabilă să
funcţioneze prin propriile mijloace.
(3)Transferul activelor şi pasivelor, efectuat în cadrul operaţiunilor de reorganizare prevăzute la alin.
(1), este tratat, în înţelesul prezentului titlu, ca transfer neimpozabil, pentru diferenţa dintre preţul de
piaţă al activelor/pasivelor transferate şi valoarea lor fiscală.
(4)Emiterea de către societatea beneficiară/achizitoare de titluri de participare în legătură cu
fuziunea, divizarea totală, divizarea parţială sau achiziţia de titluri de participare, prevăzute la alin.
(1), unui participant al societăţii cedente/achiziţionate, în schimbul unor titluri deţinute la o societate
cedentă/achiziţionată, nu reprezintă transfer impozabil în înţelesul prezentului titlu, respectiv titlului
IV, după caz.
(5)În situaţia în care o societate beneficiară deţine o participaţie la capitalul societăţii cedente,
veniturile acesteia, provenite din anularea participaţiei sale, nu se impozitează dacă participaţia
societăţii beneficiare la capitalul societăţii cedente este mai mare de 10%.
(6)În cazul operaţiunilor de reorganizare prevăzute la alin. (1) se aplică următoarele reguli:
a)valoarea fiscală a unui activ sau pasiv, transferate societăţii beneficiare, este egală cu valoarea
fiscală pe care activul/pasivul a avut-o la societatea cedentă;
b)în cazul divizării totale şi divizării parţiale, valoarea fiscală a titlurilor de participare deţinute de un
participant al societăţii cedente înainte de divizare se alocă titlurilor de participare emise de
societatea beneficiară, proporţional cu raportul dintre valoarea de înregistrare sau preţul de piaţă a
titlurilor de participare emise de societatea beneficiară şi valoarea de înregistrare sau preţul de piaţă a
titlurilor de participare deţinute la societatea cedentă înainte de divizare;
c)în cazul fuziunii şi achiziţiei de titluri de participare, valoarea fiscală a titlurilor de participare
primite de un participant al unei societăţi cedente/achiziţionate, de la o societate beneficiară/
achizitoare, trebuie să fie egală cu valoarea fiscală a titlurilor de participare deţinute de către această
persoană, înainte de efectuarea operaţiunii;
d)în cazul transferului de active, valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de societatea
cedentă este egală cu valoarea fiscală pe care activele şi pasivele transferate au avut-o la această
societate înainte de efectuarea operaţiunii;
e)societatea beneficiară calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu regulile prevăzute la art. 28, precum şi orice câştig sau pierdere, aferente activelor şi pasivelor transferate, în concordanţă cu
dispoziţiile care ar fi fost aplicate societăţii cedente dacă fuziunea, divizarea totală, divizarea parţială
sau transferul de active nu ar fi avut loc;
f)transferul unui provizion sau al unei rezerve, anterior deduse din baza impozabilă a societăţii
cedente, care nu provin de la sediile permanente din străinătate ale acesteia, dacă sunt preluate, în
aceleaşi condiţii de deducere, de către societatea beneficiară, nu se consideră reducere sau anulare a
provizionului sau rezervei, potrivit art. 26 alin. (5), la momentul transferului;
g)în situaţia în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală, în anul curent sau din anii
precedenţi, nerecuperată până la data la care operaţiunile respective produc efecte, aceasta se
recuperează potrivit prevederilor art. 31.
(7)Prevederile prezentului articol nu se aplică atunci când fuziunea, divizarea sub orice formă,
transferul de active sau achiziţia de titluri de participare are drept consecinţă frauda şi evaziunea
fiscală constatată în condiţiile legii.

Art. 33: Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor totale, divizărilor parţiale,

transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între societăţi din România şi societăţi din
alte state membre ale Uniunii Europene
(1)Prevederile prezentului articol se aplică:
a)operaţiunilor de fuziune, divizare totală, divizare parţială, transferurilor de active şi schimburilor de
acţiuni în care sunt implicate societăţi din două sau mai multe state membre, din care una este din
România;
b)transferului sediului social al unei societăţi europene din România în alt stat membru, în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind
statutul societăţii europene (SE), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 294 din
10 noiembrie 2001, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului din 22 iulie
2003 privind statutul societăţii cooperative europene (SCE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. L 207 din 18 august 2003.
(2)În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. fuziune - operaţiunea prin care:
a)una sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă
totalitatea activelor şi pasivelor către o altă societate existentă, în schimbul emiterii către
participanţii lor a titlurilor de participare reprezentând capitalul celeilalte societăţi şi, dacă este
cazul, al plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenţa valorii nominale,
a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;
b)două sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă
totalitatea activelor şi pasivelor unei alte societăţi care se înfiinţează, în schimbul emiterii către
participanţii lor a unor titluri de participare reprezentând capitalul noii societăţi şi, dacă este cazul,
a plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenţa valorii nominale, a
valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;
c)o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor
şi pasivelor către societatea care deţine toate titlurile de participare ce reprezintă capitalul său;
2. divizare totală - operaţiunea prin care o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără
lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către două sau mai multe societăţi existente
ori nou-înfiinţate, în schimbul emiterii către participanţii săi, pe bază de proporţionalitate, de
titluri de participare reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în
numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii
nominale contabile echivalente a titlurilor;
3. divizare parţială - operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, una sau mai
multe ramuri de activitate, către una sau mai multe societăţi existente ori nou-înfiinţate, lăsând cel
puţin o ramură de activitate în societatea cedentă, în schimbul emiterii către participanţii săi, pe
bază de proporţionalitate, de titluri de participare reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi,
dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa
valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;
4. active şi pasive transferate - activele şi pasivele societăţii cedente care, în urma fuziunii,
divizării totale sau divizării parţiale, sunt integrate unui sediu permanent al societăţii beneficiare,
situat în statul membru al societăţii cedente, şi care contribuie la generarea profiturilor sau
pierderilor luate în calcul la stabilirea bazei de impozitare;
5. transfer de active - operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau
una ori mai multe ramuri ale activităţii sale către altă societate, în schimbul transferării titlurilor de
participare reprezentând capitalul societăţii beneficiare;
6. schimb de acţiuni - operaţiunea prin care o societate dobândeşte o participaţie în capitalul altei
societăţi în aşa fel încât dobândeşte majoritatea drepturilor de vot sau majoritatea titlurilor de
participare în societatea respectivă sau, deţinând această majoritate, achiziţionează încă o
participaţie, în schimbul emiterii către participanţii acesteia din urmă, în schimbul titlurilor lor, a
titlurilor reprezentând capitalul societăţii iniţiale şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de
maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale
contabile echivalente a titlurilor emise ca valoare de schimb;
7. societate cedentă - societatea care îşi transferă activele şi pasivele ori care transferă totalitatea
sau una ori mai multe dintre ramurile activităţii sale;
8. societate beneficiară - societatea care primeşte activele şi pasivele sau totalitatea ori una sau
mai multe dintre ramurile de activitate ale societăţii cedente;
9. societate achiziţionată - societatea în care altă societate deţine o participaţie, în urma unui
schimb de titluri de participare;
10. societate achizitoare - societatea care achiziţionează o participaţie, din acţiunile unei societăţi,
în urma unui schimb de titluri de participare;
11. ramură de activitate - totalitatea activului şi pasivului unei diviziuni dintr-o societate care, din
punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o entitate capabilă să
funcţioneze prin propriile mijloace;
12. societate dintr-un stat membru - orice societate care îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii:
a)are una dintre formele de organizare prezentate în anexa nr. 3, care face parte integrantă din
prezentul titlu;
b)în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată ca avându-şi sediul
fiscal în statul membru şi, în temeiul convenţiei încheiate cu un stat terţ privind evitarea dublei
impuneri, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
c)plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni
sau exceptări, unul dintre impozitele prevăzute în anexa nr. 4, care face parte integrantă din
prezentul titlu, sau un impozit similar impozitului pe profit reglementat de prezentul titlu;
13. transferul sediului social - operaţiunea prin care o societate europeană sau o societate
cooperativă europeană, fără să se lichideze ori fără să creeze o societate nouă, îşi transferă sediul
social din România într-un alt stat membru.
(3)Operaţiunile de fuziune, divizare sub orice formă nu sunt transferuri impozabile pentru diferenţa
dintre preţul de piaţă al elementelor din activ şi pasiv transferate şi valoarea lor fiscală.
(4)Dispoziţiile alin. (3) se aplică numai dacă societatea beneficiară calculează amortizarea şi orice
câştig sau pierdere, aferente activelor şi pasivelor transferate, în concordanţă cu dispoziţiile care ar fi
fost aplicate societăţii cedente dacă fuziunea, divizarea sub orice formă nu ar fi avut loc.
(5)În cazul în care provizioanele sau rezervele constituite au fost anterior deduse la calculul
rezultatului fiscal de către societatea cedentă şi nu provin de la sediile permanente din străinătate,
aceste provizioane sau rezerve pot fi preluate, în aceleaşi condiţii de deducere, de către sediul
permanent al societăţii beneficiare situat în România, societatea beneficiară asumându-şi astfel
drepturile şi obligaţiile societăţii cedente.
(6)Referitor la operaţiunile menţionate la alin. (1) lit. a), în situaţia în care societatea cedentă
înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului titlu, aceasta se recuperează de către
sediul permanent al societăţii beneficiare situat în România.
(7)Atunci când o societate beneficiară deţine o participaţie la capitalul societăţii cedente, veniturile
societăţii beneficiare provenite din anularea participaţiei sale nu se impozitează în cazul în care
participaţia societăţii beneficiare la capitalul societăţii cedente este mai mare de 10%.
(8)În cazul schimbului de acţiuni se aplică următoarele:
a)atribuirea, în cazul fuziunii, divizării totale sau al unui schimb de acţiuni, a titlurilor de participare
reprezentând capitalul societăţii beneficiare ori achizitoare unui participant al societăţii cedente sau
achiziţionate, în schimbul unor titluri reprezentând capitalul acestei societăţi, nu reprezintă
transferuri impozabile potrivit prezentului titlu şi titlului IV, după caz;
b)atribuirea, în cazul divizării parţiale, a titlurilor de participare ale societăţii cedente, reprezentând
capitalul societăţii beneficiare, nu reprezintă transferuri impozabile potrivit prezentului titlu şi titlului
IV, după caz;
c)dispoziţiile lit. a) se aplică numai dacă acţionarul nu atribuie titlurilor de participare primite o
valoare fiscală mai mare decât valoarea pe care acestea o aveau înainte de fuziune, divizare totală sau
schimb de acţiuni;
d)dispoziţiile lit. b) se aplică numai dacă acţionarul nu atribuie titlurilor de participare primite şi
celor deţinute în compania cedentă o valoare fiscală mai mare decât valoarea titlurilor deţinute la
societatea cedentă înainte de divizarea parţială;
e)profitul sau venitul provenit din cesionarea ulterioară a titlurilor de participare se impozitează
potrivit prevederilor prezentului titlu sau ale titlului IV, după caz;
f)expresia valoare fiscală reprezintă valoarea ce este utilizată pentru calcularea veniturilor sau
pierderilor, în scopul determinării venitului impozabil ori aportului de capital al unui participant al
societăţii.
(9)Dispoziţiile alin. (3)-(8) se aplică şi transferului de active.
(10)În cazul în care activele şi pasivele societăţii cedente din România transferate într-o operaţiune
de fuziune, divizare totală, divizare parţială sau transfer de active includ şi activele şi pasivele unui
sediu permanent situat într-un alt stat membru, inclusiv în statul membru în care este rezidentă
societatea beneficiară, dreptul de impozitare a sediului permanent respectiv revine statului membru
în care este situată societatea beneficiară.
(11)Reguli aplicabile în cazul transferului sediului social al unei societăţi europene sau al unei
societăţi cooperative europene:
a)atunci când o societate europeană sau o societate cooperativă europeană transferă sediul social din
România într-un alt stat membru, acest transfer al sediului social nu reprezintă transfer impozabil
pentru plusvaloarea calculată ca diferenţă între preţul de piaţă al elementelor din activ şi pasiv
transferate şi valoarea lor fiscală, pentru acele active şi pasive ale societăţii europene ori societăţii
cooperative europene, care rămân efectiv integrate unui sediu permanent al societăţii europene sau al
societăţii cooperative europene în România şi care contribuie la generarea profitului ori pierderii
luate în calcul din punct de vedere fiscal;
b)transferul este neimpozabil numai dacă societăţile europene sau societăţile cooperative europene
calculează amortizarea şi orice câştiguri sau pierderi aferente activelor şi pasivelor care rămân efectiv
integrate unui sediu permanent ca şi cum transferul sediului social nu ar fi avut loc;
c)provizioanele sau rezervele care anterior transferului sediului social au fost deduse la calculul
rezultatului fiscal de către societăţile europene ori societăţile cooperative europene şi care nu provin
de la sediile permanente din străinătate pot fi preluate, în aceleaşi condiţii de deducere, de către
sediul permanent din România al societăţii europene sau al societăţii cooperative europene;
d)referitor la operaţiunile menţionate la alin. (1) lit. b), în situaţia în care o societate europeană sau o
societate cooperativă europeană înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului titlu,
aceasta se recuperează de către sediul permanent al societăţii europene ori al societăţii cooperative
europene situat în România;
e)transferul sediului social al societăţilor europene sau al societăţilor cooperative europene nu trebuie
să determine impozitarea venitului, profitului sau plusvalorii acţionarilor.
(12)Prevederile prezentului articol nu se aplică atunci când fuziunea, divizarea sub orice
formă, transferul de active sau schimbul de acţiuni:
a)are drept consecinţă frauda şi evaziunea fiscală constatată în condiţiile legii;
b)are drept efect faptul că o societate, implicată sau nu în operaţiune, nu mai îndeplineşte condiţiile
necesare reprezentării angajaţilor în organele de conducere ale societăţii, în conformitate cu
acordurile în vigoare înainte de operaţiunea respectivă. Această prevedere se aplică în măsura în care
în societăţile la care face referire prezentul articol nu se aplică dispoziţiile comunitare care conţin
norme echivalente privind reprezentarea angajaţilor în organele de conducere ale societăţii.
(13)Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 2009/133/CE a Consiliului din 19
octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor
parţiale, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din state membre diferite şi
transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria L, nr. 310 din 25 noiembrie 2009, cu amendamentele ulterioare.

Art. 34: Asocieri cu sau fără personalitate juridică

(1)Într-o asociere fără personalitate juridică între două sau mai multe persoane juridice române,
veniturile şi cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, conform prevederilor contractului de
asociere.
(2)Veniturile şi cheltuielile determinate de operaţiunile asocierii, transmise pe bază de decont
fiecărui asociat, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se iau în calcul pentru determinarea
profitului impozabil al fiecărui asociat. Documentele justificative aferente operaţiunilor asocierii sunt
cele care au stat la baza înregistrării în evidenţa contabilă de către persoana desemnată de asociaţi,
conform prevederilor contractului de asociere.
(3)Persoana juridică română, parteneră într-o asociere cu personalitate juridică, înregistrată într-un
stat străin, la stabilirea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor prezentului titlu, va lua în calcul şi
veniturile/cheltuielile atribuite, respectiv repartizările de profit primite, după caz, conform
prevederilor contractuale.

Art. 35: Reguli generale aplicabile persoanelor juridice cu sediul în România, înfiinţate potrivit

legislaţiei europene, şi persoanelor juridice străine rezidente în România potrivit locului
conducerii efective
Prevederile referitoare la persoana juridică română cuprinse la art. 23, 24, 32, 34, 38, 39, precum şi
art. 43 se aplică în aceleaşi condiţii şi situaţii persoanelor juridice cu sediul în România, înfiinţate
potrivit legislaţiei europene, şi persoanelor juridice străine rezidente în România potrivit locului
conducerii efective.
Pentru aplicarea art. 24 şi 33 persoanele juridice străine rezidente în România potrivit locului
conducerii efective trebuie să aibă una dintre formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1,
respectiv anexa nr. 3, din prezentul titlu.

Art. 36: Rezultatul fiscal al unui sediu permanent

(1)Persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în
România au obligaţia de a plăti impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil
sediului permanent.
(2)Rezultatul fiscal se determină în conformitate cu regulile stabilite în cap. II al prezentului
titlu, în următoarele condiţii:
a)numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se iau în calcul pentru determinarea
rezultatului fiscal;
b)numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se iau în calcul pentru determinarea
rezultatului fiscal.
(3)Rezultatul fiscal al sediului permanent se determină prin tratarea acestuia ca persoană separată şi
independentă şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea valorii de piaţă a unui
transfer efectuat între persoana juridică străină şi sediul său permanent. La stabilirea valorii de piaţă a
transferului efectuat între persoana juridică străină şi sediul său permanent se au în vedere
prevederile din Raportul 2010 privind alocarea profiturilor către sediile permanente, emis de
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi publicat pe site-ul acestei organizaţii la
adresa https://www.oecd.org/ctp/transfer-pricing/45689524.pdf.
(4)În situaţia în care, înainte de sfârşitul unui an fiscal, nu se determină dacă activităţile unui
nerezident în România vor fi pe o durată suficientă pentru a deveni un sediu permanent, veniturile şi
cheltuielile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în următorul an fiscal, în situaţia în care durata
legală de 6 luni sau termenul prevăzut în convenţia de evitare a dublei impuneri, după caz, sunt
depăşite. Din impozitul pe profit datorat de sediul permanent, de la începutul activităţii, se scad, dacă
au fost plătite în perioada anterioară înregistrării sediului permanent, potrivit titlului VI, sumele
reprezentând impozite cu reţinere la sursă.
(5)În situaţia în care persoana juridică străină îşi desfăşoară activitatea în România printr-un singur
sediu permanent, acesta este şi sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor care revin
potrivit prezentului titlu.

Art. 37: Rezultatul fiscal al persoanei juridice străine care îşi desfăşoară activitatea prin

intermediul mai multor sedii permanente în România
(1)Persoana juridică străină care desfăşoară activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente
în România are obligaţia să stabilească unul dintre aceste sedii ca sediu permanent desemnat pentru
îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit prezentului titlu. La nivelul sediului permanent
desemnat se cumulează veniturile, respectiv cheltuielile sediilor permanente aparţinând aceleiaşi
persoane juridice străine.
(2)Rezultatul fiscal al persoanei juridice străine care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul
mai multor sedii permanente se determină la nivelul sediului permanent desemnat să
îndeplinească obligaţiile care îi revin potrivit prezentului titlu, în conformitate cu regulile
stabilite în cap. II, în următoarele condiţii:
a)numai veniturile ce sunt atribuibile fiecărui sediu permanent se transmit spre a fi cumulate de
sediul permanent desemnat pentru a îndeplini obligaţiile fiscale;
b)numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii veniturilor fiecărui sediu permanent se transmit spre
a fi cumulate de sediul permanent desemnat pentru a îndeplini obligaţiile fiscale.
(3)Rezultatul fiscal la nivelul sediului permanent desemnat se determină pe baza veniturilor şi
cheltuielilor înregistrate de fiecare sediu permanent aparţinând aceleiaşi persoane juridice străine, cu
respectarea prevederilor alin. (2), şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea valorii
de piaţă a unui transfer efectuat între persoana juridică străină şi sediul său permanent, conform
prevederilor din Raportul 2010 privind alocarea profiturilor către sediile permanente, emis de
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi publicat pe site-ul acestei organizaţii la
adresa https://www.oecd.org/ctp/transfer-pricing/45689524.pdf.
(4)Sediul permanent desemnat în România calculează, declară şi plăteşte obligaţiile ce revin potrivit
titlului II, pe baza veniturilor şi cheltuielilor înregistrate de toate sediile permanente care aparţin
aceleiaşi persoane juridice străine.
(5)În situaţia în care sediul fix care îndeplineşte obligaţiile fiscale potrivit titlului VII constituie şi
sediu permanent în sensul art. 8, sediul fix este şi sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea
obligaţiilor care revin potrivit prezentului titlu.

Art. 38: Veniturile unei persoane juridice străine obţinute din transferul proprietăţilor

imobiliare situate în România sau al oricăror drepturi legate de aceste proprietăţi, veniturile
din exploatarea resurselor naturale situate în România şi veniturile din vânzarea-cesionarea
titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română
(1)Persoanele juridice străine au obligaţia de a plăti impozit pe profit pentru rezultatul fiscal
aferent următoarelor activităţi/operaţiuni:
a)transferul proprietăţilor imobiliare situate în România, inclusiv din închirierea sau cedarea
folosinţei proprietăţii sau a oricăror drepturi legate de această proprietate imobiliară;
b)vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română, dacă nu
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 23 lit. i), în următoarele cazuri:
1. nu se face dovada rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a
dublei impuneri;
2. între România şi statul de rezidenţă al persoanei juridice străine care înstrăinează titlurile de
participare nu este încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri;
3. dreptul de impozitare revine României, în condiţiile aplicării prevederilor convenţiilor de
evitare a dublei impuneri;
c)exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv vânzarea-cesionarea oricărui drept
aferent acestor resurse naturale.
(2)Persoana juridică străină care obţine veniturile menţionate la alin. (1) are obligaţia de a declara şi
plăti impozit pe profit, potrivit art. 41 şi 42.

Art. 39: Evitarea dublei impuneri

(1)Impozitul plătit unui stat străin se scade din impozitul pe profit, dacă se aplică prevederile
convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin.
(2)Dacă o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu
permanent sau venituri supuse unui impozit cu reţinere la sursă care, potrivit prevederilor convenţiei
de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar
respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului, impozitul
plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se scade din
impozitul pe profit determinat potrivit prevederilor prezentului titlu.
(3)Dacă o persoană juridică străină rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un
stat din Spaţiul Economic European îşi desfăşoară activitatea în România printr-un sediu permanent
şi acel sediu permanent obţine venituri dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt
stat din Spaţiul Economic European, iar acele venituri sunt impozitate atât în România, cât şi în statul
unde au fost obţinute veniturile, atunci impozitul plătit în statul de unde au fost obţinute veniturile,
fie direct, fie indirect, prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce
se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul plătit de un sediu permanent din România
pentru veniturile obţinute dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat din
Spaţiul Economic European este dedus în România, dacă:
a)venitul a fost obţinut de sediul permanent din România al unei persoane juridice străine rezidente
într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat din Spaţiul Economic European;
b)venitul a fost obţinut dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat din Spaţiul
Economic European; şi
c)se prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că
impozitul a fost plătit în acel stat membru al Uniunii Europene sau în acel stat din Spaţiul Economic
European.
(5)Prevederile alin. (3) şi (4) nu se aplică sediilor permanente din România ale persoanelor juridice
străine rezidente într-un stat din Spaţiul Economic European, altul decât un stat membru al Uniunii
Europene, cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze
schimbul de informaţii.
(6)Creditul acordat pentru impozitele plătite unui stat străin într-un an fiscal nu poate depăşi
impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 la profitul
impozabil obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu,
sau la venitul obţinut din statul străin. Creditul se acordă din impozitul pe profit calculat pentru anul
în care impozitul a fost plătit statului străin. Plata impozitului în străinătate se dovedeşte printr-un
document justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului străin sau de către plătitorul de
venit/agentul care reţine la sursă impozitul în situaţia în care autoritatea competentă a statului străin
nu eliberează un astfel de document. Pentru veniturile pentru care nu se realizează reţinerea la sursă,
impozitul plătit în străinătate de persoana juridică se dovedeşte printr-un document justificativ,
eliberat de autoritatea competentă a statului străin sau prin copia declaraţiei fiscale sau a
documentului similar depusă/depus la autoritatea competentă străină însoţită de documentaţia care
atestă plata acestuia, în situaţia în care autoritatea competentă a statului străin nu eliberează
documentul justificativ.
(7)Când o persoană juridică română realizează profituri dintr-un stat străin prin intermediul unui
sediu permanent care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de
România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede ca metodă de
evitare a dublei impuneri metoda scutirii, profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în România.

Art. 40: Pierderi fiscale externe

Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat membru al
Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România
nu are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri este deductibilă doar din veniturile obţinute
de sediul permanent respectiv. În acest caz, pierderile realizate printr-un sediu permanent se deduc
numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se
recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

Art. 401: Definiţii specifice

Indice
În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. costurile îndatorării - cheltuiala reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte
costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile, inclusiv alte cheltuieli suportate în
legătură cu obţinerea de finanţare potrivit reglementărilor legale în vigoare, cum ar fi, dar fără a se
limita la acestea: plăţi în cadrul împrumuturilor cu participare la profit, dobânzi imputate la
instrumente cum ar fi obligaţiunile convertibile şi obligaţiunile cu cupon zero, sume în cadrul unor
mecanisme de finanţare alternative cum ar fi «finanţele islamice», costul de finanţare al plăţilor de
leasing financiar, dobânda capitalizată inclusă în valoarea contabilă a unui activ aferent sau
amortizarea dobânzii capitalizate, sume calculate pe baza unui randament al finanţării în temeiul
normelor privind preţurile de transfer acolo unde este cazul, dobânzi noţionale în cadrul unor
instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente
împrumuturilor unei entităţi, anumite câştiguri şi pierderi generate de diferenţele de curs valutar la
împrumuturi şi instrumente legate de obţinerea de finanţare, comisioane de garantare pentru
mecanisme de finanţare, comisioane de intermediere şi costuri similare aferente împrumuturilor de
fonduri;
2. costurile excedentare ale îndatorării - suma cu care costurile îndatorării unui contribuabil
depăşesc veniturile din dobânzi şi alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care
le primeşte contribuabilul;
3. perioadă fiscală - perioada impozabilă stabilită potrivit prevederilor art. 16;
4. întreprindere asociată - oricare dintre următoarele situaţii:
a)o entitate în care contribuabilul deţine direct sau indirect o participaţie, şi anume drepturi de vot
sau deţineri de capital în proporţie de 25% sau mai mult, sau are dreptul să primească 25% sau
mai mult din profitul entităţii respective;
b)o persoană fizică sau o entitate care deţine direct sau indirect o participaţie, şi anume drepturi de
vot sau deţineri de capital în proporţie de 25% sau mai mult într-un contribuabil, sau are dreptul să
primească 25% sau mai mult din profitul contribuabilului;
c)în cazul în care o persoană fizică sau o entitate deţine direct sau indirect o participaţie de 25%
sau mai mult într-un contribuabil şi în una sau mai multe entităţi, toate entităţile în cauză, inclusiv
contribuabilul, sunt considerate întreprinderi asociate;
41. în sensul art. 406 şi 407:
a)în cazul în care tratamentul neuniform decurge din situaţiile prevăzute de pct. 11 al prezentului
articol lit. a) subpct. (ii)-(v) sau dintr-o dublă deducere şi, respectiv, în cazul în care este necesară
o ajustare în temeiul art. 406 alin. (3) sau al art. 407, definiţia întreprinderii asociate se modifică
astfel încât procentul impus de 25% să fie înlocuit cu un procent impus de 50%;
b)o persoană care acţionează împreună cu o altă persoană în ceea ce priveşte drepturile de vot sau
proprietatea asupra capitalului unei entităţi este considerată deţinătoare a unei participaţii în ceea
ce priveşte toate drepturile de vot în cadrul entităţii respective sau proprietatea asupra capitalului
entităţii respective care sunt deţinute de cealaltă persoană;
c)o întreprindere asociată înseamnă, de asemenea, o entitate care face parte din acelaşi grup
consolidat în scopuri de contabilitate financiară ca şi contribuabilul, o întreprindere în care
contribuabilul are o influenţă semnificativă asupra conducerii sau o întreprindere care are o
influenţă semnificativă asupra conducerii contribuabilului;
5. întreprindere financiară - oricare dintre următoarele entităţi:
a)o instituţie de credit sau o întreprindere de investiţii, potrivit art. 7 alin. (11) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 2 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni
de piaţă, sau un administrator de fonduri de investiţii alternative, astfel cum este definit la art. 3
pct. 2 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu
modificările şi completările ulterioare, sau o societate de administrare a unui organism de
plasament colectiv în valori mobiliare, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în
valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 10/2015, cu modificările ulterioare;
b)o întreprindere de asigurare, definită ca fiind un asigurător potrivit art. 1 alin. (2) pct. 3 din
Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu
modificările ulterioare;
c)o întreprindere de reasigurare, definită ca fiind un reasigurător potrivit art. 1 alin. (2) pct. 45 din
Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare;
d)un administrator de pensii, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 411/2004
privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
e)instituţii de pensii care gestionează sisteme de pensii considerate a fi sisteme de securitate
socială care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al
Consiliului şi al Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului,
precum şi orice entitate juridică instituită în scopul investirii în astfel de sisteme;
f)un fond de investiţii alternative (FIA) administrat de un AFIA, astfel cum este definit la art. 3
pct. 20-22 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu
modificările ulterioare;
g)un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012, cu modificările ulterioare;
h)o contraparte centrală, astfel cum este definită la art. 2 pct. 1 din Regulamentul (UE) nr.
648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului;
i)un depozitar central de titluri de valoare, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) pct. 1 din
Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului;
6. stat membru - are înţelesul dat la art. 24 alin. (5) lit. a);
7. stat terţ - are înţelesul dat la art. 24 alin. (5) lit. c);
8. transferul de active - operaţiunea prin care România pierde dreptul de a impozita activele
transferate, în timp ce activele rămân în proprietatea legală sau economică a aceluiaşi contribuabil;
9. transferul rezidenţei fiscale - operaţiunea prin care contribuabilul nu mai are rezidenţa fiscală
în România şi dobândeşte rezidenţă fiscală în alt stat membru sau într-un stat terţ;
10. transferul unei activităţi economice desfăşurate printr-un sediu permanent - operaţiunea prin
care contribuabilul nu mai are prezenţă fiscală în România şi dobândeşte o astfel de prezenţă în alt
stat membru sau într-un stat terţ, fără să dobândească rezidenţă fiscală în acel stat membru sau stat
terţ.
11. tratament neuniform al elementelor hibride - o situaţie care implică un contribuabil sau
o entitate, în ceea ce priveşte art. 406 alin. (3), şi conduce la un tratament neuniform de
deducere fără includere sau de dublă deducere; în înţelesul acestei definiţii se au în vedere
următoarele:
a)deducerea fără includere apare atunci când:
(i)plata este efectuată în temeiul unui instrument financiar şi aceasta nu urmează să fie inclusă
într-o perioadă de timp rezonabilă, iar tratamentul neuniform poate fi pus pe seama diferenţelor în
ceea ce priveşte calificarea instrumentului sau a plăţii respective. În sensul prezentului subpunct, o
plată efectuată în temeiul unui instrument financiar este tratată ca fiind inclusă în venit într-un
interval de timp rezonabil, în cazul în care acea plată este inclusă de către jurisdicţia plătitorului
într-o perioadă fiscală care debutează în termen de 12 luni de la sfârşitul perioadei fiscale a
plătitorului sau este rezonabil să se prevadă că plata va fi inclusă de către jurisdicţia beneficiarului
plăţii într-o perioadă fiscală viitoare, iar condiţiile plăţii sunt cele preconizate a fi convenite între
întreprinderi independente;
(ii)plata este efectuată către o entitate hibridă, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor
diferenţe privind alocarea plăţilor efectuate către entitatea hibridă în temeiul legislaţiei jurisdicţiei
în care entitatea hibridă este stabilită sau înregistrată şi al legislaţiei jurisdicţiei oricărei persoane
care participă la entitatea hibridă respectivă;
(iii)plata este efectuată către o entitate cu unul sau mai multe sedii permanente, iar tratamentul
neuniform este rezultatul unor diferenţe privind alocarea plăţilor între sediul central şi sediul
permanent sau între două sau mai multe sedii permanente ale aceleiaşi entităţi în temeiul
legislaţiei jurisdicţiei în care îşi desfăşoară activitatea entitatea respectivă;
(iv)plata este efectuată către un sediu permanent ignorat;
(v)plata este efectuată de către o entitate hibridă, iar tratamentul neuniform este rezultatul faptului
că plata este ignorată în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
(vi)plata este o plată preconizată între sediul central şi sediul permanent sau între două sau mai
multe sedii permanente, iar tratamentul neuniform este rezultatul faptului că plata este ignorată în
temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
b)o plată reprezentând randamentul aferent unui instrument financiar transferat nu conduce la un
tratament neuniform al elementelor hibride în conformitate cu lit. a) subpct. (i), în cazul în care
plata este efectuată de un comerciant financiar în cadrul unui transfer hibrid pe piaţa reglementată,
cu condiţia ca jurisdicţia plătitorului să impună comerciantului financiar includerea tuturor
sumelor încasate în legătură cu instrumentul financiar transferat;
c)un tratament neuniform apare numai în temeiul lit. a) subpct. (v) şi (vi), precum şi dintr-o dublă
deducere, în măsura în care jurisdicţia plătitorului permite ca deducerea să fie compensată cu o
sumă care nu reprezintă venituri cu dublă includere;
d)un tratament neuniform nu este considerat tratament neuniform al unor elemente hibride, cu
excepţia cazului în care apare între întreprinderi asociate, între un contribuabil şi o întreprindere
asociată, între sediul central şi sediul permanent, între două sau mai multe sedii permanente ale
aceleiaşi entităţi sau în cadrul unui acord structurat;
e)în sensul pct. 11 al art. 401, art. 406, art. 407, precum şi al art. 408, se utilizează termenii
şi expresiile următoare:
(i)tratament neuniform - o dublă deducere sau o deducere fără includere;
(ii)dublă deducere - o deducere a aceleiaşi plăţi sau a aceloraşi cheltuieli sau pierderi în jurisdicţia
în care îşi are originea plata, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile, în jurisdicţia
plătitorului, precum şi într-o altă jurisdicţie, respectiv jurisdicţia investitorului. În cazul unei plăţi
efectuate de către o entitate hibridă sau un sediu permanent, jurisdicţia plătitorului este jurisdicţia
în care îşi are sediul sau se situează entitatea hibridă sau sediul permanent;
(iii)deducere fără includere - deducerea unei plăţi sau a unei plăţi preconizate între sediul principal
şi sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente în orice jurisdicţie în care plata
sau plata preconizată este tratată ca efectuată, în jurisdicţia plătitorului fără o includere
corespunzătoare în scopuri fiscale a aceleiaşi plăţi sau plăţi preconizate, în jurisdicţia
beneficiarului plăţii. Jurisdicţia beneficiarului plăţii este orice jurisdicţie în care plata sau plata
preconizată este primită sau tratată ca fiind primită în conformitate cu legislaţia oricărei alte
jurisdicţii;
(iv)deducere - suma care este tratată ca deductibilă din rezultatul fiscal/venitul impozabil în
temeiul legislaţiei din jurisdicţia plătitorului sau a investitorului. Deducerea/Deductibilitatea
pentru o plată înseamnă că, după o determinare corespunzătoare a caracterului şi a modului de
tratare a plăţii în conformitate cu legislaţia din jurisdicţia plătitorului, plata este luată în
considerare ca o deducere sau o scutire fiscală echivalentă de impozit în temeiul legislaţiei acestei
jurisdicţii atunci când se calculează venitul net al contribuabilului;
(v)includere - suma luată în considerare la calcularea rezultatului fiscal/venitului impozabil în
temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii. O plată în temeiul unui instrument financiar
nu ar trebui tratată ca inclusă în măsura în care plata se califică pentru orice avantaj fiscal exclusiv
datorită modului în care plata se califică în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
(vi)venituri cu dublă includere - orice element de venit care este inclus atât în temeiul prezentului
titlu, cât şi în temeiul legislaţiei celeilalte jurisdicţii implicate în apariţia tratamentului neuniform;
(vii)instrument financiar - orice instrument, în măsura în care generează rentabilitate financiară
sau o rentabilitate a capitalurilor proprii, care este impozitată pe baza normelor de impozitare a
datoriei, participaţiei sau instrumentelor financiare derivate în conformitate cu legislaţia din
jurisdicţia beneficiarului plăţii sau din cea a plătitorului şi include un transfer hibrid;
(viii)transfer hibrid - orice acord referitor la transferul unui instrument financiar, în cazul în care
randamentul aferent instrumentului financiar transferat este tratat în scopuri fiscale ca fiind obţinut
simultan de mai mult de una dintre părţile la acordul respectiv;
(ix)avantaj fiscal - o scutire fiscală, o reducere a cotei de impozitare sau orice tip de credit/
rambursare fiscală, altul decât un credit fiscal pentru impozitul reţinut la sursă;
(x)entitate hibridă - orice entitate sau acord care este considerată/considerat ca fiind o entitate
impozabilă în temeiul legislaţiei existente dintr-o jurisdicţie şi ale cărei/cărui venituri sau
cheltuieli sunt tratate ca venituri sau cheltuieli ale uneia sau mai multor altor persoane în temeiul
legislaţiei dintr-o altă jurisdicţie;
(xi)persoană - o persoană fizică sau o entitate;
(xii)sediu permanent ignorat - orice entitate care este tratată ca dând naştere unui sediu permanent
în temeiul legislaţiei din jurisdicţia în care se află sediul social şi care nu este tratată ca dând
naştere unui sediu permanent în temeiul legislaţiei din cealaltă jurisdicţie;
(xiii)comerciant financiar - o persoană sau o entitate care desfăşoară activitatea de cumpărare şi
vânzare de instrumente financiare, în mod regulat şi în nume propriu, cu scop lucrativ;
(xiv)transfer hibrid pe piaţa reglementată - orice transfer hibrid încheiat de un comerciant
financiar în cursul activităţii uzuale desfăşurate, şi nu ca parte a unui acord structurat;
12. grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară - un grup compus din toate entităţile
care sunt incluse în totalitate în situaţiile financiare consolidate întocmite în conformitate cu
standardele internaţionale de raportare financiară sau cu sistemul naţional de raportare financiară
al unui stat membru;
13. acord structurat - orice acord care implică un tratament neuniform al elementelor hibride în
care preţul tratamentului neuniform este fixat în clauzele acordului sau un acord care a fost
conceput pentru a avea ca rezultat un tratament neuniform al elementelor hibride, cu excepţia
cazului în care nu s-ar fi putut aştepta în mod rezonabil ca respectivul contribuabil sau o
întreprindere asociată să aibă cunoştinţă de tratamentul neuniform şi acesta/aceasta nu a beneficiat
de o parte din valoarea avantajului fiscal rezultat din tratamentul neuniform al elementelor hibride.

Art. 402: Reguli privind limitarea deductibilităţii dobânzii şi a altor costuri echivalente

Indice
dobânzii din punct de vedere economic
(1)În sensul prezentului articol, diferenţa dintre costurile excedentare ale îndatorării, astfel cum sunt
definite potrivit art. 401 pct. 2, şi plafonul deductibil prevăzut la alin. (4) este dedusă limitat în
perioada fiscală în care este suportată, până la nivelul a 30% din baza de calcul stabilită conform
algoritmului prevăzut la alin. (2).
(2)Baza de calcul utilizată pentru stabilirea costurilor excedentare ale îndatorării, deductibile la
calculul rezultatului fiscal, o reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile înregistrate conform
reglementărilor contabile aplicabile, în perioada fiscală de referinţă, din care se scad veniturile
neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale
îndatorării, precum şi sumele deductibile reprezentând amortizarea fiscală, determinate potrivit art. 16.02.2026
28.
(3)În condiţiile în care baza de calcul are o valoare negativă sau egală cu zero, diferenţa dintre
costurile excedentare ale îndatorării şi plafonul deductibil prevăzut la alin. (4) este nedeductibilă în
perioada fiscală de referinţă şi se reportează potrivit alin. (7).
(4)Contribuabilul are dreptul de a deduce, într-o perioadă fiscală, costurile excedentare ale îndatorării
până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro. Costurile
excedentare ale îndatorării rezultate din tranzacţii/operaţiuni care nu finanţează achiziţia/producţia
imobilizărilor în curs de execuţie/activelor stabilite potrivit art. 181 alin. (3) şi (12), respectiv art. 18
3 alin. (2) şi (9), şi care sunt efectuate cu persoane afiliate, definite potrivit art. 7 pct. 26, se deduc,
într-o perioadă fiscală, până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de
500.000 euro. Costurile totale excedentare ale îndatorării rezultate din tranzacţii/operaţiuni efectuate
atât cu persoanele afiliate respective, cât şi cu persoanele neafiliate, care pot fi deduse într-o perioadă
fiscală, nu pot depăşi plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000
euro. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentul în lei a plafoanelor respective este
cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a trimestrului/anului
fiscal. Plafonul de 500.000 euro aferent costurilor excedentare ale îndatorării efectuate cu persoane
afiliate nu se aplică instituţiilor de credit -persoane juridice române, sucursalelor din România ale
instituţiilor de credit - persoane juridice străine, instituţiilor financiare nebancare, sucursalelor din
România ale instituţiilor financiare nebancare şi întreprinderilor de investiţii definite potrivit legii.
(5)Prin excepţie de la alin. (1) şi (4), în cazul în care contribuabilul este o entitate independentă, în
sensul că nu face parte dintr-un grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară, şi nu are nicio
întreprindere asociată şi niciun sediu permanent, acesta deduce integral costurile excedentare ale
îndatorării, în perioada fiscală în care acestea sunt suportate.
(6)Se exclud din domeniul de aplicare al alin. (1) şi (4) costurile excedentare ale îndatorării rezultate
din împrumuturi utilizate pentru finanţarea unui proiect de infrastructură publică pe termen lung care
are scopul de a furniza, de a îmbunătăţi, de a opera şi/sau de a menţine un activ de mari dimensiuni,
considerat a fi de interes public general, dacă operatorii de proiect sunt înregistraţi în Uniunea
Europeană, iar costurile îndatorării, activele utilizate în scopul proiectului şi veniturile înregistrate de
operatorii de proiect provin din/sunt în Uniunea Europeană. Excluderea ia în considerare atât
veniturile din dobânzi şi alte venituri echivalente din punct de vedere economic dobânzilor, cât şi
cheltuielile reprezentând dobânzi şi alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic,
aferente unor proiecte de infrastructură publică pe termen lung.
(7)Costurile excedentare ale îndatorării care nu pot fi deduse în perioada fiscală de calcul în
conformitate cu alin. (1) se reportează, fără limită de timp, în anii fiscali următori în aceleaşi condiţii
de deducere, conform prezentului articol. Dreptul de reportare al contribuabililor care îşi încetează
existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se transferă contribuabililor nouînfiinţaţi,
respectiv celor care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz,
proporţional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/
divizare. Dreptul de reportare al contribuabililor care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei
operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se împarte între
aceşti contribuabili şi cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu
activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele
menţinute de persoana juridică cedentă.
(71)(71) Pentru aplicarea plafoanelor deductibile prevăzute la alin. (4), costurile totale
excedentare ale îndatorării reportate se alocă tranzacţiilor/operaţiunilor efectuate cu persoane
afiliate care nu finanţează achiziţia/producţia imobilizărilor în curs de execuţie/activelor
stabilite potrivit art. 181 alin. (3) şi (12) sau art. 183 alin. (2) şi (9), respectiv cu persoane
neafiliate/persoane afiliate care finanţează achiziţia/producţia imobilizărilor în curs de
execuţie/activelor stabilite potrivit art. 181 alin. (3) şi (12) sau art. 183 alin. (2) şi (9), astfel:
a)se determină ponderea costului excedentar nededus aferent tranzacţiilor/operaţiunilor efectuate cu
persoane afiliate care nu finanţează achiziţia/producţia imobilizărilor în curs de execuţie/activelor
stabilite potrivit art. 181 alin. (3) şi (12), respectiv art. 183 alin. (2) şi (9), în costurile totale
excedentare ale îndatorării nededuse, înainte de aplicarea limitei de 30%, prevăzută la alin. (1);
b)se determină ponderea costului excedentar nededus aferent tranzacţiilor/operaţiunilor efectuate cu
persoane neafiliate şi/sau cu persoane afiliate care finanţează achiziţia/producţia imobilizărilor în
curs de execuţie/activelor stabilite potrivit art. 181 alin. (3) şi (12) sau art. 183 alin. (2) şi (9), în
costurile totale excedentare ale îndatorării nededuse, înainte de aplicarea limitei de 30%, prevăzută la
alin. (1);
c)procentul determinat potrivit lit. a), respectiv lit. b) se înmulţeşte cu suma reprezentând costurile
totale excedentare ale îndatorării reportate după aplicarea limitei de 30%, prevăzută la alin. (1).
(8)Pentru contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi (4), prin excepţie de la art. 7
pct. 44 şi 45, valoarea fiscală a activelor nu include costuri de dobândă şi alte costuri echivalente
dobânzii din punct de vedere economic.
(9)Regulile prevăzute de prezentul articol sunt aplicabile şi dobânzilor şi pierderilor nete din
diferenţe de curs valutar, reportate potrivit prevederilor art. 27, prevederi în vigoare până la data de
31 decembrie 2017 inclusiv. În cazul entităţilor independente prevăzute la alin. (5), dobânzile şi
pierderile nete din diferenţe de curs valutar, reportate potrivit prevederilor art. 27 în vigoare până la
data de 31 decembrie 2017 inclusiv, sunt integral deductibile.

Art. 403: Regimul fiscal al transferurilor de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate

Indice
economică desfăşurată printr-un sediu permanent pentru care România pierde dreptul de
impozitare
(1)Pentru transferurile de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate economică desfăşurată
printr-un sediu permanent, aşa cum sunt definite la pct. 8, 9 şi 10 ale art. 401, contribuabilul
este supus impozitului pe profit, în conformitate cu următoarele reguli:
a)se determină diferenţa între valoarea de piaţă a activelor, potrivit alin. (10), transferate într-o
perioadă impozabilă şi valoarea lor fiscală, potrivit art. 7 pct. 44 şi 45;
b)în cazul în care diferenţa calculată potrivit lit. a) reprezintă un câştig, asupra acestuia se aplică cota
prevăzută la art. 17;
c)în cazul în care diferenţa calculată potrivit lit. a) reprezintă o pierdere, aceasta se recuperează din
câştigurile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natură, potrivit modalităţii de recuperare prevăzute de
art. 31.
(2)Impozitul calculat potrivit alin. (1) se declară şi se plăteşte, pentru perioada fiscală de referinţă,
potrivit prevederilor art. 41 şi 42.
(3)Prezentul articol se aplică în următoarele situaţii:
a)contribuabilul transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt
stat membru sau dintr-un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul
de a impozita activele transferate;
b)contribuabilul transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la un alt
sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a
transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
c)contribuabilul îşi transferă rezidenţa fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat
terţ, cu excepţia acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în România;
d)contribuabilul transferă activitatea economică desfăşurată în România printr-un sediu permanent
către un alt stat membru sau către un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România
pierde dreptul de a impozita activele transferate.
(4)Prin derogare de la prevederile art. 184 alin. (1) din Codul de procedură fiscală,
contribuabilul care aplică regulile prevăzute la alin. (1)-(3) beneficiază de dreptul de eşalonare
la plată pentru acest impozit, prin achitarea în rate egale pe parcursul a cinci ani, dacă se află
în oricare dintre următoarele situaţii:
a)transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt stat membru
sau dintr-un stat terţ care este parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, denumit în
continuare Acordul privind SEE, iar, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita
activele transferate;
b)transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la un alt sediu permanent
dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, iar, ca urmare a
transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
c)transferă rezidenţa fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat terţ care este parte la
Acordul privind SEE, cu excepţia acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în
România;
d)transferă activitatea economică desfăşurată în România printr-un sediu permanent către un alt stat
membru sau către un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, în măsura în care, ca urmare a
transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate.
(41)În situaţia în care, la acordarea eşalonării la plată prevăzută de alin. (4), există un risc real şi
demonstrabil de nerecuperare a creanţei bugetare, în termen de cel mult 10 zile de la data
comunicării de către organul fiscal a acordului de principiu, contribuabilul are obligaţia constituirii
unei garanţii cu respectarea prevederilor art. 193 alin. (6), (7), (71), (8), (11), (12), (17) şi (24) din
Codul de procedură fiscală. Prin risc real şi demonstrabil se înţelege existenţa în evidenţa fiscală a
contribuabilului, la data depunerii declaraţiei conţinând impozitul prevăzut la alin. (1), a unor
obligaţii bugetare restante cu o vechime mai mare de 90 de zile şi/sau cu o valoare totală mai mare de
20.000 lei, inclusiv impozitul prevăzut la alin. (1). În acest caz, eşalonarea la plată se acordă cu
condiţia constituirii garanţiei.
(42)Prevederile alin. (41) nu se aplică în cazul contribuabililor pentru care poate fi atrasă
răspunderea solidară potrivit dispoziţiilor art. 4210.
(43)Pe perioada derulării eşalonării la plată acordate în temeiul alin. (4) se percep dobânzi în
cuantumul prevăzut la art. 197 din Codul de procedură fiscală.
(44)Eşalonarea la plată prevăzută la alin. (4) nu se acordă în următoarele cazuri:
a)contribuabilul se află în procedura falimentului sau în lichidare potrivit prevederilor legale în
vigoare;
b)impozitul pe profit calculat potrivit alin. (1)-(3), la data depunerii declaraţiei, intră sub incidenţa
prevederilor art. 167 din Codul de procedură fiscală, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată
de la buget.
(5)Prevederile alin. (4) se aplică în ceea ce priveşte statele terţe care sunt parte la Acordul privind
SEE dacă acestea au încheiat un acord cu România sau cu Uniunea Europeană referitor la asistenţa
reciprocă în materie de recuperare a creanţelor fiscale, echivalentă cu asistenţa reciprocă prevăzută în
Directiva 2010/24/UE a Consiliului, ale cărei prevederi sunt transpuse în cadrul capitolului II
«Asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte
măsuri» al titlului X «Aspecte internaţionale» din Codul de procedură fiscală.
(6)Eşalonarea la plată acordată potrivit alin. (4) îşi pierde valabilitatea imediat şi datoria
fiscală poate fi recuperată în următoarele cazuri:
a)activele transferate sau activitatea economică desfăşurată printr-un sediu permanent sunt vândute
sau sunt cedate în oricare alt mod;
b)activele transferate sunt ulterior retransferate într-un stat terţ;
c)rezidenţa fiscală a contribuabilului sau activitatea economică transferată iniţial din România la un
sediu permanent dintr-un alt stat membru este ulterior retransferată într-un stat terţ.
d)contribuabilul intră în faliment sau face obiectul unei proceduri de lichidare potrivit prevederilor
legale în vigoare;
e)contribuabilul nu achită ratele de eşalonare în cuantumul şi la termenele de plată din graficul de
eşalonare. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea dacă rata de eşalonare este achitată într-un
termen de cel mult 90 de zile de la expirarea termenului de plată al acesteia, conform graficului de
eşalonare.
(7)Prevederile de la lit. b) şi c) ale alin. (6) nu se aplică în ceea ce priveşte statele terţe care sunt părţi
la Acordul privind SEE dacă acestea au încheiat un acord cu România sau cu Uniunea Europeană
referitor la asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor fiscale, echivalentă cu asistenţa
reciprocă prevăzută în Directiva 2010/24/UE a Consiliului, ale cărei prevederi au fost transpuse în
cadrul capitolului II «Asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe,
impozite, drepturi şi alte măsuri» al titlului X «Aspecte internaţionale» din Codul de procedură
fiscală.
(8)[textul din Art. 403, alin. (8) din titlul II, capitolul III^1 a fost abrogat la 03-sep-2021 de Art. I,
punctul 10. din Ordonanta 8/2021]
(9)În cazul transferului activelor, al rezidenţei fiscale sau al activităţii economice desfăşurate printrun
sediu permanent, din alt stat membru în România, prin excepţie de la art. 7 pct. 44 şi 45, valoarea
fiscală a acestor active, utilizată la determinarea rezultatului fiscal, este valoarea stabilită de către
statul membru al contribuabilului sau al sediului permanent care a efectuat transferul în România,
întrebuinţată pentru calculul impozitului pe profit la momentul pierderii dreptului de impozitare de
către celălalt stat membru, în afară de cazul în care această valoare nu reflectă valoarea de piaţă.
(10)În sensul alin. (1) şi (9), prin valoare de piaţă se înţelege suma în schimbul căreia un activ poate
fi transferat sau obligaţiile reciproce pot fi stinse între cumpărători şi vânzători independenţi
interesaţi, într-o tranzacţie directă. Valoarea de piaţă se stabileşte potrivit prevederilor art. 11.
(11)Sub condiţia stabilirii faptului că activele transferate revin în termen de maximum 12 luni în
România, prezentul articol nu se aplică transferurilor de active legate de: finanţarea prin instrumente
financiare sau constituite ca garanţie, îndeplinirea anumitor cerinţe prudenţiale de capital sau de
gestionare a lichidităţilor.

Art. 404: Regula generală antiabuz

Indice
(1)În scopul calculării obligaţiilor fiscale, nu se ia în considerare un demers sau o serie de demersuri
care, având în vedere toate faptele şi circumstanţele relevante, nu sunt oneste, fiind întreprinse cu
scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obţine un avantaj fiscal care contravine
obiectului sau scopului urmărit prin prevederile fiscale aplicabile. Un demers poate cuprinde mai
multe etape sau părţi.
(2)În sensul alin. (1), un demers sau o serie de demersuri sunt considerate ca nefiind oneste în măsura
în care nu sunt întreprinse din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică, astfel
cum prevede art. 11.
(3)În cazul în care un demers sau o serie de demersuri nu este/sunt luat/luate în considerare în
conformitate cu alin. (1), obligaţia fiscală se calculează în conformitate cu prezentul titlu.

Art. 405: Reguli privind societăţile străine controlate

Indice
(1)O entitate este considerată societate străină controlată şi i se aplică prevederile prezentului
articol, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)contribuabilul, singur sau împreună cu întreprinderile sale asociate, deţine o participaţie directă sau
indirectă de mai mult de 50% din drepturile de vot sau deţine direct sau indirect mai mult de 50% din
capitalul entităţii sau are dreptul să primească mai mult de 50% din profiturile entităţii respective;
b)impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile sale de către entitatea sau sediul permanent este
mai mic decât diferenţa dintre impozitul pe profit care ar fi fost perceput de la entitate sau sediul
permanent, calculat în conformitate cu prevederile prezentului titlu şi impozitul pe profit plătit
efectiv pentru profiturile sale de către entitate sau de către sediul permanent. În sensul prezentei
litere, nu este luat în considerare sediul permanent al unei entităţi tratate ca societate străină
controlată, în măsura în care sediul nu este supus impozitării sau este scutit de impozit în jurisdicţia
societăţii străine controlate respective.
(2)Prevederile prezentului articol se aplică şi sediilor permanente din state membre/state terţe ale
unui contribuabil plătitor de impozit pe profit, ale căror profituri nu sunt supuse impozitării sau sunt
scutite de impozit în România.
(3)În cazul în care o entitate sau un sediu permanent este considerată/considerat societate
străină controlată, potrivit prevederilor alin. (1), contribuabilul plătitor de impozit pe profit
care o controlează include în baza impozabilă veniturile nedistribuite ale entităţii care au
provenit din următoarele:
a)dobânzi sau orice alte venituri generate de active financiare;
b)redevenţe sau orice alte venituri generate de drepturi de proprietate intelectuală;
c)dividende şi venituri din transferul titlurilor de participare;
d)venituri din leasing financiar;
e)venituri din activităţi de asigurare, activităţi bancare sau alte activităţi financiare;
f)venituri de la societăţi care le obţin din bunuri şi servicii cumpărate de la întreprinderi asociate şi
sunt vândute acestora fără nicio valoare economică adăugată sau cu o valoare adăugată mică.
(4)Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care societatea străină controlată îşi are rezidenţa
fiscală sau este situată într-un stat membru/stat terţ care este parte la Acordul privind SEE şi
desfăşoară o activitate economică semnificativă, susţinută de personal, echipamente, active şi spaţii,
astfel cum o demonstrează faptele şi circumstanţele relevante. (N.R.: prevederile prezentului aliniat
se aplica cu prima zi a anului fiscal modificat care începe ulterior datei de 1 ianuarie 2019)
(5)Nu sunt considerate societăţi străine controlate în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2)
următoarele:
a)entitatea sau sediul permanent, dacă aceasta/acesta înregistrează într-o perioadă fiscală venituri din
categoriile prevăzute de alin. (3), reprezentând o treime sau mai puţin de o treime din totalul
veniturilor înregistrate în perioada fiscală de calcul;
b)întreprinderea financiară care înregistrează într-o perioadă fiscală venituri de natura celor
prevăzute la alin. (3) care provin din operaţiuni desfăşurate cu contribuabilul român sau cu
întreprinderile asociate ale acestuia, reprezentând o treime sau mai puţin de o treime din totalul
veniturilor înregistrate de întreprinderea financiară.
(6)Veniturile prevăzute la alin. (3) se includ în baza impozabilă a contribuabilului plătitor de impozit
pe profit, potrivit dispoziţiilor prezentului titlu, proporţional cu participaţia contribuabilului în
entitate, astfel cum este definită la alin. (1) lit. a).
(7)Veniturile prevăzute de alin. (3) se includ în baza impozabilă a contribuabilului, aferentă perioadei
sale fiscale în cursul căreia se încheie perioada fiscală a entităţii controlate/sediului permanent.
(8)Pierderile fiscale înregistrate de un sediu permanent calificat, potrivit alin. (1) şi (2), ca entitate
străină controlată, urmează regimul instituit la art. 40.
(9)Pentru evitarea dublei impuneri, în situaţia în care entitatea distribuie profit contribuabilului, iar
acest profit distribuit este deja inclus în veniturile impozabile ale contribuabilului în temeiul
prezentului articol, cuantumul veniturilor incluse anterior în baza impozabilă a contribuabilului se
deduce în perioada fiscală în care se calculează cuantumul impozitului datorat pentru profitul
distribuit.
(10)Pentru evitarea dublei impuneri, în cazul în care contribuabilul cedează participaţia sa într-o
entitate controlată sau activitatea economică desfăşurată printr-un sediu permanent, iar o parte a
încasărilor din cedare a fost inclusă anterior în baza impozabilă a contribuabilului, în temeiul
prezentului articol, cuantumul respectiv se deduce în perioada fiscală în care se calculează cuantumul
impozitului datorat pentru încasările respective.
(11)Contribuabilul scade din impozitul pe profit datorat, potrivit prevederilor art. 39, impozitul plătit
unui stat străin de către entitatea controlată/sediul său permanent.

Art. 406: Tratamentele neuniforme ale elementelor hibride

Indice
(1)În situaţia în care există un tratament neuniform al unor elemente hibride care are drept
rezultat o dublă deducere se aplică una dintre următoarele reguli:
a)în cazul unui contribuabil care desfăşoară activitate într-o altă jurisdicţie, printr-un sediu
permanent, respectiv deţine o entitate hibridă stabilită/înregistrată într-o altă jurisdicţie, nu i se
acordă deducere pentru suma duplicată aferentă unei plăţi efectuate/cheltuieli suportate/pierderi
suferite de sediul permanent/entitatea hibridă, dedusă în jurisdicţia în care este stabilit/înregistrat
sediul permanent, respectiv entitatea hibridă;
b)în cazul unei entităţi hibride/entităţi tratate drept sediu permanent, nu i se acordă deducerea pentru
plata efectuată, cheltuiala suportată sau pierderea suferită de aceasta, în măsura în care jurisdicţia
investitorului său acordă deducere pentru suma duplicată aferentă plăţii/cheltuielii/pierderii realizate
de entitate;
c)orice deducere pentru plata efectuată, cheltuiala suportată sau pierderea suferită de un contribuabil
este eligibilă pentru compensare cu venituri cu dublă includere, indiferent dacă acestea apar în
perioada fiscală curentă sau în cea ulterioară.
(2)În măsura în care există un tratament neuniform al unor elemente hibride care are drept
rezultat o deducere fără includere se aplică una dintre următoarele reguli:
a)în situaţia în care contribuabilul are calitatea de plătitor, acestuia nu i se acordă deducerea pentru
plata efectuată;
b)în situaţia în care contribuabilul are calitatea de beneficiar al unei plăţi, acesta include în veniturile
impozabile cuantumul plăţii respective dacă jurisdicţia în care îşi are originea plata a permis
deducerea acesteia.
(3)Unui contribuabil nu i se acordă dreptul de deducere a unei plăţi în măsura în care acea plată
finanţează, direct sau indirect, cheltuieli deductibile care conduc la un tratament neuniform al
elementelor hibride prin intermediul unei tranzacţii sau al unei serii de tranzacţii între întreprinderi
asociate sau încheiate ca parte a unui acord structurat, cu excepţia cazului în care unul dintre statele
implicate în tranzacţie sau în seria de tranzacţii a realizat o ajustare echivalentă în raport cu un astfel
de tratament neuniform al elementelor hibride.
(4)Se exclud din domeniul de aplicare al alin. (2):
a)pentru lit. b), tratamentele neuniforme ale elementelor hibride, astfel cum sunt definite la art. 401
pct. 11 lit. a) subpct. (ii), (iii), (iv) sau (vi);
b)pentru lit. a) şi b), tratamentele neuniforme ale elementelor hibride care rezultă dintr-o plată
de dobânzi efectuată în cadrul unui instrument financiar către o întreprindere asociată, în
cazul în care:
(i)instrumentul financiar are caracteristici de conversie, de recapitalizare internă sau de reducere a
valorii contabile;
(ii)instrumentul financiar a fost emis cu scopul unic de a satisface cerinţele de capacitate de absorbţie
a pierderilor aplicabile sectorului bancar şi instrumentul financiar este recunoscut ca atare în cerinţele
de capacitate de absorbţie a pierderilor care se aplică contribuabilului;
(iii)instrumentul financiar a fost emis:
(a)în legătură cu instrumente financiare cu caracteristici de conversie, de recapitalizare internă sau de
reducere a valorii contabile, la nivelul unei societăţi-mamă;
(b)la un nivel necesar pentru a satisface cerinţele aplicabile în materie de capacitate de absorbţie a
pierderilor;
(c)nu ca parte a unui acord structurat; şi
(iv)deducerea totală netă pentru grupul consolidat în cadrul acordului nu depăşeşte cuantumul la care
s-ar fi ridicat dacă contribuabilul ar fi emis un astfel de instrument financiar direct pe piaţă.
(5)Prevederile alin. (4) lit. b) se aplică până la 31 decembrie 2022.
(6)În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride implică venitul unui sediu
permanent ignorat, care nu face obiectul impozitării în România, prin care un contribuabil cu
rezidenţa fiscală în România îşi desfăşoară activitatea într-un alt stat membru/stat terţ, contribuabilul
român include în baza impozabilă veniturile care, în caz contrar, ar fi atribuite sediului permanent
ignorat. Această regulă se aplică, cu excepţia cazului în care România scuteşte veniturile respective
în temeiul unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate cu un alt stat membru/stat terţ.
(7)În măsura în care un transfer hibrid are rolul de a genera o reducere a impozitului reţinut la sursă
pentru o plată care decurge dintr-un instrument financiar transferat către mai multe părţi implicate,
beneficiile unei astfel de reduceri se limitează proporţional cu veniturile nete impozabile legate de o
astfel de plată.

Art. 407: Tratamentele neuniforme ale elementelor hibride inversate

Indice
(1)În cazul în care una sau mai multe entităţi nerezidente asociate care deţin în total o participare
directă sau indirectă de minimum 50% privind drepturile de vot, capitalul sau cota de profit într-o
entitate hibridă înregistrată sau stabilită în România, sunt situate într-o jurisdicţie sau în jurisdicţii
care tratează respectiva entitate hibridă ca pe un contribuabil, entitatea hibridă este considerată
rezident fiscal în România şi i se percepe impozit pe profit, potrivit prevederilor prezentului titlu, în
măsura în care venitul entităţii hibride nu este impozitat într-un alt mod în temeiul legislaţiei din
oricare altă jurisdicţie implicată.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică unui organism de plasament colectiv, stabilit în România, care
îmbracă forma unui fond sau a unui organism de investiţii cu deţinere largă şi care deţine un
portofoliu diversificat de titluri de valoare şi face obiectul regulamentului privind protecţia
investitorilor, conform legilor speciale în materie, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia investitorilor.

Art. 408: Tratamentele neuniforme ale rezidenţei fiscale

Indice
În măsura în care sumele reprezentând plăţi, cheltuieli sau pierderi realizate de un contribuabil care
îşi are rezidenţa fiscală în România şi într-o altă jurisdicţie fiscală sunt deductibile din baza
impozabilă în ambele jurisdicţii, contribuabilului nu i se acordă dreptul de deducere în cazul în care
cealaltă jurisdicţie fiscală permite ca deducerea duplicată să fie compensată cu venituri care nu
reprezintă venituri cu dublă includere. În situaţia în care cealaltă jurisdicţie este tot un stat membru
şi, în temeiul unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi acel stat,
contribuabilul nu este considerat ca fiind rezident fiscal în România, acestuia nu i se acordă
deducerea pentru plăţile/cheltuielile/pierderile respective.

Art. 409: Utilizarea normelor elaborate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare

Indice
Economică în materie de tratamente neuniforme ale elementelor hibride
În aplicarea art. 406-408 se utilizează şi normele/conceptele/definiţiile/exemplele elaborate de
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică cuprinse în raportul său privind neutralizarea
efectelor schemelor bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride, acţiunea 2 - raport final
2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4010: Compatibilitatea cu legislaţia europeană

Dispoziţiile prezentului capitol transpun prevederile Directivei 2016/1.164/UE a Consiliului din 12
iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au
incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L, nr. 193 din 19 iulie 2016, precum şi pe cele ale Directivei 2017/952/UE a Consiliului din 29
mai 2017 de modificare a Directivei (UE) 2016/1.164 în ceea ce priveşte tratamentul neuniform al
elementelor hibride care implică ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L,
nr. 144 din 7 iunie 2017.

Art. 41: Declararea şi plata impozitului pe profit

(1)Calculul, declararea şi plata impozitului pe profit, cu excepţiile prevăzute de prezentul articol, se
efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-III.
Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la
termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 42. Nu intră sub
incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între
prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii
procedurii de lichidare.
(2)Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5), pot opta pentru calculul, declararea şi
plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul până la care se
efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit,
prevăzut la art. 42.
(3)Opţiunea pentru sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit se efectuează la
începutul anului fiscal pentru care se solicită aplicarea prevederilor alin. (2). Opţiunea este
obligatorie pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi. Ieşirea din sistemul anual de declarare şi plată a
impozitului se efectuează la începutul anului fiscal pentru care se solicită aplicarea prevederilor alin.
(1). Contribuabilii comunică organelor fiscale competente modificarea sistemului anual/trimestrial de
declarare şi plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la
data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv. Contribuabilii care intră sub incidenţa
prevederilor art. 16 alin. (5) comunică organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului anual/
trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit, în termen de 30 de zile de la începutul anului
fiscal modificat.
(4)Instituţiile de credit - persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de
credit - persoane juridice străine - au obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit anual, cu plăţi
anticipate efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este
termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 42.
(5)Următorii contribuabili au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, astfel:
a)persoanele juridice române prevăzute la art. 15 au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit,
anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează
impozitul, cu excepţia celor care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), care au obligaţia să
depună declaraţia şi să plătească impozitul pe profit aferent anului fiscal respectiv până la data de 25
a celei de-a doua luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat;
b)contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice şi a
cartofului, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara şi de a plăti impozitul pe profit anual,
până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul, cu
excepţia celor care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), care au obligaţia să depună
declaraţia şi să plătească impozitul pe profit aferent anului fiscal respectiv până la data de 25 a celei
de-a doua luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat;
c)contribuabilii prevăzuţi la art. 13 alin. (1) lit. d) au obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit
trimestrial, conform alin. (1).
(6)Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5), aplică sistemul de declarare şi plată
prevăzut la alin. (1) în anul pentru care se datorează impozit pe profit, dacă în anul precedent
se încadrează în una dintre următoarele situaţii:
a)au fost nou-înfiinţaţi, cu excepţia contribuabililor nou-înfiinţaţi ca efect al unor operaţiuni de
reorganizare efectuate potrivit legii;
b)au înregistrat pierdere fiscală sau nu au datorat impozit pe profit anual, cu excepţia prevăzută la
alin. (11);
c)s-au aflat în inactivitate temporară sau au declarat pe propria răspundere că nu desfăşoară activităţi
la sediul social/sediile secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul comerţului
sau în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, după caz;
d)au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (8), contribuabilii prevăzuţi la alin. (4) nou-înfiinţaţi, înfiinţaţi
în cursul anului precedent sau care la sfârşitul anului fiscal precedent înregistrează pierdere fiscală,
respectiv nu au datorat impozit pe profit anual, precum şi cei care în anul precedent au fost plătitori
de impozit pe veniturile microîntreprinderilor efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe
profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei
pentru care se efectuează plata anticipată, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului
pentru care se efectuează plata anticipată, pentru trimestrele I-III. Definitivarea şi plata impozitului
pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei
privind impozitul pe profit prevăzut la art. 42. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii
care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în
care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.
(8)Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu
plăţi anticipate efectuate trimestrial, determină plăţile anticipate trimestriale în sumă de o
pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor
de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează
plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
efectuează plata, cu excepţia plăţii anticipate aferente trimestrului IV care se declară şi se
plăteşte până la data de 25 decembrie, respectiv până la data de 25 a ultimei luni din anul fiscal
modificat. Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) actualizează
plăţile anticipate trimestriale cu ultimul indice al preţurilor de consum comunicat pentru anul
în care începe anul fiscal modificat. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia
se determină plăţile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit anual, conform declaraţiei
privind impozitul pe profit. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se
dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în
care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.
*) Pentru anul fiscal 2017, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor
anticipate în contul impozitului pe profit anual este 101,4%.
*) Pentru anul fiscal 2018, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor
anticipate în contul impozitului pe profit anual este 103,1%.
*) Pentru anul fiscal 2019, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor
anticipate în contul impozitului pe profit anual este 102,8%.
*) Pentru anul fiscal 2020, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor
anticipate în contul impozitului pe profit anual este 103,1%.
*) Pentru anul fiscal 2025, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor
anticipate în contul impozitului pe profit anual este 104,4%.
*) Pentru anul fiscal 2026, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor
anticipate în contul impozitului pe profit anual este 106,5%.
(9)În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară, plăţile anticipate trimestriale se efectuează în sumă de o
pătrime din impozitul pe profit aferent anului precedent determinat potrivit alin. (8), fără a lua în
calcul influenţa ce provine din aplicarea prevederilor art. 21.
(10)Prin excepţie de la prevederile alin. (8), contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a
impozitului pe profit prevăzut la alin. (2) şi care, în primul an al perioadei obligatorii prevăzute la
alin. (3), înregistrează pierdere fiscală, respectiv nu au datorat impozit pe profit anual, pentru cel deal
doilea an al perioadei obligatorii efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la
nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru
care se efectuează plata anticipată până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru
care se efectuează plata anticipată, pentru trimestrele I-III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit
aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind
impozitul pe profit prevăzut la art. 42.
(11)În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit prevăzut
la alin. (2) şi care, în anul precedent, au beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe profit,
conform legii, iar în anul pentru care se calculează şi se efectuează plăţile anticipate nu mai
beneficiază de facilităţile fiscale respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia
se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit determinat conform declaraţiei privind
impozitul pe profit pentru anul precedent, luându-se în calcul şi impozitul pe profit scutit.
(12)În cazul următoarelor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii, contribuabilii
care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate
efectuate trimestrial, stabilesc impozitul pe profit pentru anul precedent, ca bază de
determinare a plăţilor anticipate, potrivit următoarelor reguli:
a)contribuabilii care absorb prin fuziune una sau mai multe persoane juridice române, începând cu
trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit
datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte
societăţi cedente;
b)contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea a două sau mai multe persoane juridice române însumează
impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societăţile cedente. În situaţia în care toate
societăţile cedente înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi
determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (10);
c)contribuabilii înfiinţaţi prin divizarea sub orice formă a unei persoane juridice române împart
impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă proporţional cu valoarea
activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii. În situaţia în care
societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi
determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (10);
d)contribuabilii care primesc active şi pasive prin operaţiuni de divizare sub orice formă a unei
persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte,
potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe
profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat proporţional cu valoarea
activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii;
e)contribuabilii care transferă, potrivit legii, o parte din patrimoniu uneia sau mai multor societăţi
beneficiare, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii,
recalculează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent proporţional cu valoarea activelor şi
pasivelor menţinute de către persoana juridică care transferă activele.
(13)În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit
anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, şi care, în cursul anului, devin sedii permanente
ale persoanelor juridice străine ca urmare a operaţiunilor prevăzute la art. 33, începând cu
trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, aplică următoarele reguli
pentru determinarea plăţilor anticipate datorate:
a)în cazul fuziunii prin absorbţie, sediul permanent determină plăţile anticipate în baza impozitului
pe profit datorat pentru anul precedent de către societatea cedentă;
b)în cazul divizării totale, divizării parţiale şi transferului de active, sediile permanente determină
plăţile anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă,
recalculat pentru fiecare sediu permanent, proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate,
potrivit legii. Societăţile cedente care nu încetează să existe în urma efectuării unei astfel de
operaţiuni, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii,
ajustează plăţile anticipate datorate potrivit regulilor prevăzute la alin. (12) lit. e).
(14)Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu
plăţi anticipate efectuate trimestrial, implicaţi în operaţiuni transfrontaliere, altele decât cele
prevăzute la alin. (13), aplică următoarele reguli în vederea determinării impozitului pe profit
pentru anul precedent, în baza căruia se determină plăţile anticipate:
a)în cazul contribuabililor care absorb una sau mai multe persoane juridice străine, începând cu
trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, impozitul pe profit pentru anul
precedent, în baza căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit datorat de societatea
absorbantă în anul fiscal precedent celui în care se realizează operaţiunea;
b)contribuabilii care absorb cel puţin o persoană juridică română şi cel puţin o persoană juridică
străină, începând cu trimestrul în care operaţiunea respectivă produce efecte, potrivit legii, însumează
impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru
acelaşi an de celelalte societăţi române cedente;
c)contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea uneia sau mai multor persoane juridice române cu una sau
mai multe persoane juridice străine însumează impozitul pe profit datorat de societăţile române
cedente. În situaţia în care toate societăţile cedente române înregistrează pierdere fiscală în anul
precedent, contribuabilul nou-înfiinţat determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi
(10).
(15)Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), pentru primul an
fiscal modificat, aplică şi următoarele reguli de declarare şi plată a impozitului pe profit:
a)contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit trimestrial şi pentru care anul fiscal
modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv
primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui un trimestru, pentru care
contribuabilul are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, până la data de 25 inclusiv a
primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplică şi în
cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului IV al
anului calendaristic;
b)contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate
trimestrial, pentru anul fiscal modificat continuă efectuarea plăţilor anticipate la nivelul celor
stabilite înainte de modificare; în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv
în a treia lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv primele două luni ale
trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui un trimestru pentru care contribuabilul are
obligaţia declarării şi efectuării plăţilor anticipate, în sumă de 1/12 din impozitul pe profit
datorat pentru anul precedent, pentru fiecare lună a trimestrului, până la data de 25 inclusiv a
primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplică
şi în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului
IV al anului calendaristic.
Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada
cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării şi data
închiderii procedurii de lichidare.
(16)Persoanele juridice care se dizolvă cu lichidare, potrivit legii, au obligaţia să depună declaraţia
anuală de impozit pe profit pentru perioada prevăzută la art. 16 alin. (6) şi să plătească impozitul pe
profit aferent până la data depunerii situaţiilor financiare la organul fiscal competent.
(17)Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă fără lichidare au obligaţia să depună
declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul până la închiderea perioadei
impozabile.
(171)Contribuabilii care aplică şi prevederile art. 403 au obligaţia de a calcula, declara şi plăti,
trimestrial, impozitul pe profit stabilit potrivit art. 403, până la data de 25 a lunii următoare
trimestrului pentru care se calculează impozitul. Plata acestui impozit se efectuează într-un cont de
venituri distinct.
(18)Impozitul reglementat de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat.
(19)Prin excepţie de la prevederile alin. (18), impozitul pe profit, dobânzile/majorările de întârziere şi
amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene,
precum şi cele datorate de societăţile în care consiliile locale şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari,
care realizează proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau a altor organisme
internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de împrumut ratificate, respectiv aprobate prin acte
normative, sunt venituri ale bugetelor locale respective până la sfârşitul anului fiscal în care se
încheie proiectul care face obiectul acordului/contractului de împrumut.
(20)Pentru aplicarea sistemului de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi
anticipate efectuate trimestrial, indicele preţurilor de consum necesar pentru actualizarea
plăţilor anticipate se comunică, prin ordin al ministrului finanţelor publice, până la data de 15
aprilie a anului fiscal pentru care se efectuează plăţile anticipate.
*) Pentru anul fiscal 2017, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor
anticipate în contul impozitului pe profit anual este 101,4%.
*) Pentru anul fiscal 2021, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor
anticipate în contul impozitului pe profit anual este 102,4%.
*) Pentru anul fiscal 2023, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor
anticipate în contul impozitului pe profit anual este 109,6%.
*) Pentru anul fiscal 2026, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor
anticipate în contul impozitului pe profit anual este 106,5%.
*) ATENŢIE! Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 33/2020: "(1)Contribuabilii plătitori de impozit pe profit,
indiferent de sistemul de declarare şi plată prevăzut de art. 41 din Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care plătesc impozitul datorat pentru trimestrul I al
anului 2020, respectiv pentru plata anticipată aferentă aceluiaşi trimestru, până la termenul scadent
de 25 aprilie 2020 inclusiv, beneficiază de o bonificaţie calculată asupra impozitului pe profit datorat,
astfel:
- a) 5% pentru contribuabilii mari stabiliţi potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală nr. 3.609/2016 privind organizarea activităţii de administrare a marilor
contribuabili;
- b) 10% pentru contribuabilii mijlocii stabiliţi potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală nr. 3.610/2016 privind organizarea activităţii de administrare a contribuabililor
mijlocii, cu modificările ulterioare;
- c) 10% pentru ceilalţi contribuabili care nu se încadrează la lit. a) şi b).
(11)Contribuabilii plătitori de impozit pe profit, indiferent de sistemul de declarare şi plată prevăzut
la art. 41 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi contribuabilii plătitori de impozit pe venitul microîntreprinderilor, care achită impozitul
datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială până la termenele scadente, 25 iulie 2020 inclusiv,
pentru trimestrul II, respectiv 25 octombrie 2020 inclusiv, pentru trimestrul III, beneficiază de o
bonificaţie de 10% calculată asupra impozitului datorat trimestrial/plăţii anticipate trimestriale.
(2)Prevederile alin. (1) şi (11) se aplică în mod corespunzător şi pentru contribuabilii care intră sub
incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările
ulterioare. Aceşti contribuabili beneficiază de bonificaţia prevăzută în alin. (1) dacă achită impozitul
datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială până la termenul scadent cuprins în perioada 25
aprilie-25 iunie 2020 inclusiv şi, respectiv, în alin. (11), dacă achită impozitul datorat trimestrial/
plata anticipată trimestrială până la termenul scadent cuprins, după caz, în perioada 26 iunie-25
septembrie 2020 inclusiv şi în perioada 26 septembrie-25 decembrie 2020 inclusiv.
(3)Prevederile alin. (1) şi (11) se aplică în mod corespunzător şi de către contribuabilii care intră sub
incidenţa Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, pentru impozitul pe profit/
plata anticipată trimestrială aferente trimestrelor I, respectiv pentru trimestrele II şi III ale anului
2020, determinat pentru activităţile desfăşurate, altele decât cele corespunzătoare codurilor CAEN
prevăzute de lege.
(4)Pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor aferent trimestrului I al anului 2020,
până la data de 25 aprilie 2020 inclusiv, contribuabilii beneficiază de o bonificaţie de 10% calculată
asupra impozitului datorat pentru trimestrul respectiv.
(5)Contribuabilii care aplică prevederile alin. (1)-(4) determină impozitul pe profit/impozitul pe
veniturile microîntreprinderilor de plată prin scăderea din impozitul datorat a bonificaţiei calculate
potrivit prezentului articol.
(6)Pentru plătitorii de impozit pe profit, bonificaţia calculată potrivit prezentului articol se înscrie în
mod distinct în declaraţia anuală de impozit pe profit."
(7)Pentru definitivarea impozitului pe profit aferent anului fiscal prin declaraţia anuală privind
impozitul pe profit, bonificaţia aplicată potrivit prevederilor prezentului articol se scade din valoarea
impozitului pe profit aferent anului fiscal, iar în cazul în care bonificaţia depăşeşte valoarea
impozitului pe profit aferent anului fiscal, suma aferentă bonificaţiei care se ia în calcul este la
nivelul valorii impozitului respectiv. În sensul prezentului alineat, valoarea impozitului pe profit
aferent anului fiscal reprezintă impozitul pe profit după scăderea creditului fiscal extern, impozitului
pe profit scutit sau redus, sumelor reprezentând sponsorizare şi/sau mecenat, burse private, în limita
prevăzută de lege, reducerii conform Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a
TVA, costului de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale.
(8)Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) -(3), în cazul contribuabililor cu anul fiscal modificat care
aplică sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit, precum şi în cazul celor cu
anul fiscal modificat care intră sub incidenţa prevederilor art. 41 alin. (10) din Legea nr. 227/2015,
cu modificările şi completările ulterioare, diferenţa de impozit pe profit datorat determinată la
definitivarea impozitului pe profit aferent anului fiscal se consideră impozit pe profit datorat aferent
ultimului trimestru. Acestor contribuabili li se aplică prevederile alin. (1) -(3) pentru diferenţa de
impozit pe profit datorat, determinată la definitivarea impozitului pe profit aferent anului fiscal.
Prevederile prezentului alineat se aplică şi pentru diferenţa de impozit pe profit datorat, determinată
la definitivarea impozitului pe profit aferent anului fiscal, dacă aceasta este plătită până la termenul
scadent cuprins în perioada 26 decembrie 2020-25 februarie 2021 inclusiv.
(9)Contribuabilii prevăzuţi la alin. (8) care au depus declaraţia privind impozitul pe profit fără
aplicarea bonificaţiilor prevăzute la alin. (1) -(3) pot beneficia de acestea, pentru diferenţa de impozit
pe profit datorat determinată la definitivarea impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv, prin
depunerea unei declaraţii rectificative, cu respectarea condiţiilor prevăzute în cadrul acestor alineate.
(10)În sensul prevederilor prezentului articol, bonificaţia se acordă şi pentru impozitul pe profit
datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială, care se stinge cu impozitul pe profit de recuperat din
anii fiscali precedenţi. Aceste prevederi se aplică şi pentru stingerile efectuate pentru impozitul pe
profit datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială aferente trimestrelor I şi II ale anului 2020,
respectiv pentru cele aferente perioadelor scadente prevăzute la alin. (2) pentru contribuabilii cu anul
fiscal modificat, cu impozitul pe profit de recuperat din anii fiscali precedenţi. De aceste prevederi
pot beneficia şi contribuabilii care au depus declaraţia privind impozitul pe profit datorat trimestrial/
plata anticipată trimestrială aferentă trimestrelor I şi/sau II ale anului 2020, respectiv pentru
perioadele scadente prevăzute la alin. (2) pentru contribuabilii cu anul fiscal modificat, fără aplicarea
bonificaţiilor prevăzute la alin. (1) -(3), prin depunerea unei declaraţii rectificative şi cu respectarea
condiţiilor prevăzute în cadrul acestor alineate.

Art. 42: Depunerea declaraţiei de impozit pe profit

(1)Contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 25
martie inclusiv a anului următor, cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 41 alin. (5) lit. a) şi b),
alin. (16) şi (17), care depun declaraţia anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în
cadrul acestor alineate.
(2)Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) au obligaţia să depună o
declaraţie anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul pe profit aferent anului fiscal
respectiv, până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea anului fiscal modificat,
cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 41 alin. (5) lit. a) şi b), alin. (16) şi (17), care depun
declaraţia anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.
(3)Contribuabilii care efectuează cheltuieli potrivit art. 25 alin. (4) lit. ţ), sponsorizări şi/sau acte de
mecenat au obligaţia de a depune declaraţia informativă privind beneficiarii bunurilor/serviciilor/
sponsorizărilor/mecenatului aferentă anului în care au înregistrat cheltuielile respective, precum şi,
după caz, aferentă anului în care se aplică prevederile art. 25 alin. (4) lit. i), până la termenele
prevăzute la alin. (1) şi (2). Modelul şi conţinutul declaraţiei informative se aprobă prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
(4)În cazul în care valoarea stabilită potrivit art. 25 alin. (4) lit. i), diminuată cu sumele reportate,
după caz, nu a fost utilizată integral, contribuabilii pot dispune redirecţionarea impozitului pe profit,
în limita valorii astfel calculate, pentru efectuarea de sponsorizări şi/sau acte de mecenat până la
termenele de depunere a declaraţiei anuale de impozit pe profit, prin depunerea unui/unor formular/
formulare de redirecţionare. În cazul contribuabililor membri ai unui grup fiscal, redirecţionarea
poate fi dispusă numai de persoana juridică responsabilă. Obligaţia plăţii sumei redirecţionate din
impozitul pe profit revine organului fiscal competent. Redirecţionarea impozitului pe profit pentru
sponsorizarea entităţilor persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv a unităţilor de cult, poate fi
efectuată doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data plăţii sumei respective de către
organul fiscal, în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, potrivit
art. 25 alin. (41). Procedura, modelul şi conţinutul formularului de redirecţionare se stabilesc prin
ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(41)În situaţia în care, ulterior depunerii formularului de redirecţionare potrivit alin. (4), impozitul pe
profit datorat al anului pentru care s-a dispus redirecţionarea se rectifică în sensul diminuării
acestuia, iar contribuabilii au redirecţionat o sumă mai mare decât suma care putea fi redirecţionată,
potrivit legii, aceştia datorează bugetului de stat diferenţa de impozit pe profit care a fost
redirecţionată în plus. Procedura privind determinarea şi regularizarea diferenţei de impozit pe profit
care a fost redirecţionată în plus faţă de sumele care pot fi redirecţionate, potrivit legii, se stabileşte
prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(5)Prin excepţie de la alin. (1) şi (2), pentru impozitul pe profit stabilit potrivit art. 403, contribuabilii
nu au obligaţia declarării acestuia prin declaraţia anuală de impozit pe profit.

Art. 421

Indice
Prevederile prezentului capitol instituie sistemul de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe
profit şi reglementează impozitarea grupului fiscal.

Art. 422: Definiţii specifice

Indice
În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. Grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit se constituie din cel puţin două dintre
următoarele entităţi, denumite în continuare membri:
(i)o persoană juridică română/persoană juridică cu sediul social în România înfiinţată potrivit
legislaţiei europene şi una sau mai multe persoane juridice române/persoane juridice cu sediul
social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene la care aceasta deţine, în mod direct sau
indirect, cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot al
acestora;
(ii)cel puţin două persoane juridice române la care o persoană fizică română deţine, în mod direct
sau indirect, cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot;
(iii)cel puţin două persoane juridice române deţinute, în mod direct sau indirect, în proporţie de
cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, de o persoană
juridică/fizică, rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei
impuneri sau într-un stat cu care s-a încheiat un acord privind schimbul de informaţii;
(iv)cel puţin o persoană juridică română deţinută, în mod direct sau indirect, în proporţie de cel
puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, de o persoană
juridică rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei
impuneri sau într-un stat cu care s-a încheiat un acord privind schimbul de informaţii şi sediul
permanent/sediul permanent desemnat din România al acestei persoane juridice străine.
2. Persoana juridică responsabilă reprezintă persoana juridică română/persoana juridică cu sediul
social în România înfiinţată potrivit legislaţiei europene, membră a unui grup fiscal în domeniul
impozitului pe profit, desemnată pentru determinarea rezultatului fiscal consolidat al grupului
fiscal, depunerea declaraţiei de impozit pe profit şi efectuarea plăţii impozitului pe profit în
numele grupului.

Art. 423: Reguli de aplicare a sistemului de consolidare fiscală şi constituire a grupului fiscal

Indice
(1)Perioada de aplicare a sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit este de 5
ani fiscali, calculaţi începând cu primul an al aplicării sistemului de consolidare fiscală şi până la
desfiinţarea grupului fiscal, iar sistemul este opţional. Opţiunea se comunică organului fiscal
competent pe baza unei cereri comune depuse de reprezentantul legal al persoanei juridice
responsabile semnată de către reprezentanţii legali ai tuturor membrilor grupului. Cererea se depune
cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea perioadei pentru care se solicită aplicarea consolidării
fiscale. Sistemul de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit se aplică începând cu anul
fiscal următor depunerii cererii.
(2)Pentru constituirea grupului fiscal membrii trebuie să îndeplinească, la data depunerii
cererii, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)condiţia de deţinere prevăzută la art. 422 pct. 1 trebuie să fie îndeplinită pentru o perioadă
neîntreruptă de un an, anterioară începerii perioadei de consolidare fiscală prevăzută la alin. (1);
b)sunt contribuabili plătitori de impozit pe profit, conform art. 13 alin. (1) lit. a), b) şi e), care aplică
acelaşi sistem de plată a impozitului pe profit prevăzut la art. 41;
c)au acelaşi an fiscal, potrivit art. 16;
d)nu fac parte dintr-un alt grup fiscal în domeniul impozitului pe profit;
e)nu sunt plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor;
f)nu intră sub incidenţa prevederilor art. 18;
g)nu se află în dizolvare/lichidare, potrivit legii.
(3)Condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. b)-g) şi condiţia de deţinere prevăzută la art. 422 pct. 1 trebuie
îndeplinite pe întreaga perioadă de consolidare fiscală.
(4)[textul din Art. 423, alin. (4) din titlul II, capitolul IV^1 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 23. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(5)În situaţia în care se decide menţinerea grupului fiscal şi continuarea sistemului de consolidare
fiscală în domeniul impozitului pe profit, după încheierea perioadei de consolidare de 5 ani fiscali,
persoana juridică responsabilă reînnoieşte opţiunea. Opţiunea se comunică organului fiscal
competent pe baza unei cereri comune depuse de reprezentantul legal al persoanei juridice
responsabile semnată de către reprezentanţii legali ai tuturor membrilor grupului, în care se
precizează şi perioada pentru care grupul decide continuarea aplicării sistemului de consolidare
fiscală. Cererea se depune cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea perioadei pentru care se solicită
continuarea aplicării sistemului de consolidare fiscală.
(6)Procedura de implementare şi de administrare a grupului fiscal, precum şi modelul şi conţinutul
cererii comune şi a unor formulare se stabilesc prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

Art. 424: Intrarea sau ieşirea unui membru din grupul fiscal

Indice
(1)În cazul în care o entitate îndeplineşte condiţia de deţinere prevăzută la art. 422 pct. 1 şi condiţiile
prevăzute la art. 423 alin. (2) aceasta poate intra ca membru al unui grup fiscal începând cu anul
fiscal următor îndeplinirii condiţiilor. Intrarea se efectuează pe baza unei cereri de modificare, în
cazul căreia se utilizează procedura de comunicare a opţiunii prevăzute la art. 423 alin. (1).
(2)În cazul în care o entitate nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 422 pct. 1 sau condiţiile
prevăzute la art. 423 alin. (2) lit. b)-g) aceasta iese din grupul fiscal şi nu mai aplică sistemul de
consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit începând cu trimestrul următor celui în care
condiţiile nu mai sunt îndeplinite.
(3)În cazul operaţiunilor de reorganizare, ieşirea/intrarea membrilor din/în grupul fiscal se efectuează
în cursul anului fiscal.
(4)Persoana juridică responsabilă trebuie să comunice organului fiscal competent modificarea
grupului fiscal, astfel:
a)în situaţia prevăzută la alin. (1) cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea anului fiscal pentru care
solicită intrarea în grupul fiscal;
b)pentru situaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), în termen de 15 zile de la producerea evenimentului
care a generat această situaţie.

Art. 425: Reguli privind calcularea rezultatului fiscal consolidat

Indice
(1)Fiecare membru al grupului fiscal determină rezultatul fiscal în mod individual potrivit regulilor
stabilite de prezentul titlu, luând în considerare şi prevederile art. 427.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) al art. 13 şi art. 19, rezultatul fiscal consolidat al grupului
fiscal se determină prin însumarea algebrică a rezultatelor fiscale determinate în mod individual de
fiecare membru al grupului fiscal. Rezultatul fiscal consolidat pozitiv este profit impozabil, iar
rezultatul fiscal consolidat negativ este pierdere fiscală. Impozitul pe profit se calculează prin
aplicarea cotei prevăzute la art. 17 asupra rezultatului fiscal consolidat pozitiv al grupului.
(3)Rezultatul fiscal consolidat al grupului fiscal se calculează trimestrial/anual, cumulat de la
începutul anului fiscal.
(4)La determinarea impozitului pe profit datorat de grupul fiscal se vor avea în vedere sumele
reprezentând: creditul fiscal, impozitul pe profit scutit potrivit art. 22 şi art. 221, scutiri şi reduceri de
impozit pe profit calculate potrivit legislaţiei în vigoare, sumele reprezentând cheltuielile de
sponsorizare şi/sau mecenat, potrivit legii, şi alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit
legislaţiei în vigoare, determinate de fiecare membru şi comunicate persoanei juridice responsabile.
Aceste sume se scad în limita impozitului pe profit datorat de grupul fiscal.
(41)Membrul grupului fiscal calculează, trimestrial/anual, impozitul pe profit numai în scopul
determinării sumelor prevăzute la alin. (4) şi art. 45 alin. (10) care se comunică persoanei juridice
responsabile. Acest impozit nu se datorează de membrul grupului şi nu se transmite persoanei
juridice responsabile.
(42)Pentru aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5), la nivelul persoanei juridice responsabile şi
al membrilor grupului fiscal se au în vedere şi următoarele reguli:
a)persoana juridică responsabilă care efectuează scăderea sumei aferente impozitului pe profit scutit
din impozitul pe profit datorat de grupul fiscal comunică fiecărui membru care a transmis astfel de
sume partea ce îi revine acestuia din suma scăzută la nivelul grupului fiscal;
b)partea care se comunică fiecărui membru, potrivit lit. a), se determină înmulţind suma scăzută la
nivelul grupului fiscal cu raportul dintre sumele transmise de fiecare membru şi totalul sumelor
primite de persoana responsabilă de la membrii grupului fiscal;
c)suma care se repartizează de către membrul grupului fiscal pentru constituirea rezervei, potrivit art. 22 alin. (5), este cea comunicată de persoana juridică responsabilă, potrivit lit. a).
(5)În scopul determinării rezultatului fiscal consolidat al grupului fiscal persoana juridică
responsabilă este obligată să evidenţieze în registrul de evidenţă fiscală rezultatele fiscale individuale
determinate de fiecare membru, potrivit alin. (1), precum şi sumele care se scad din impozitul pe
profit datorat de grup potrivit alin. (4), inclusiv cele ale persoanei juridice responsabile.

Art. 426: Regimul tranzacţiilor intra-grup privind preţurile de transfer

Indice
Fiecare membru al grupului fiscal are obligaţia să întocmească dosarul preţurilor de transfer care va
cuprinde atât tranzacţiile desfăşurate cu membrii grupului fiscal, precum şi cu entităţile afiliate din
afara grupului fiscal. Prin derogare de la prevederile alin. (2) al art. 108 din Legea nr. 207/2015, cu
modificările şi completările ulterioare, dosarele preţurilor de transfer întocmite de fiecare membru al
grupului fiscal vor fi prezentate de către persoana juridică responsabilă.

Art. 427: Reguli privind regimul pierderilor fiscale

Indice
(1)Pierderile fiscale înregistrate de un membru al grupului înainte de aplicarea sistemului de
consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit se recuperează, în conformitate cu prevederile
art. 31, de către membrul respectiv, numai din profiturile impozabile ale acestuia.
(2)Pierderile fiscale înregistrate de un membru al grupului în perioada aplicării sistemului de
consolidare fiscală se recuperează din rezultatul fiscal consolidat al grupului.
(21)În perioada aplicării sistemului de consolidare fiscală, rezultatul fiscal consolidat negativ
înregistrat de grupul fiscal se recuperează în procent de 70% din rezultatul fiscal consolidat pozitiv al
acestuia, potrivit art. 31. Recuperarea rezultatelor fiscale consolidate negative se efectuează în
ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
(3)În cazul desfiinţării grupului fiscal după perioada prevăzută la art. 423 alin. (1), rezultatele fiscale
consolidate negative, înregistrate şi nerecuperate în perioada consolidării fiscale, se recuperează de
către persoana juridică responsabilă în procent de 70% din rezultatul fiscal consolidat pozitiv al
grupului, potrivit art. 31, pe perioada rămasă cuprinsă între anul înregistrării pierderii fiscale şi limita
celor 7 ani, respectiv 5 ani, după caz.

Art. 428: Reguli de calcul în situaţia ieşirii unui membru din grupul fiscal sau desfiinţării

Indice
grupului fiscal
(1)În cazul în care condiţia prevăzută la pct. 1 al art. 422 sau una dintre condiţiile prevăzute la art. 42
3 alin. (2), lit. b)-f) nu mai sunt îndeplinite de unul dintre membri, înainte de expirarea perioadei de 5
ani fiscali, dar condiţiile sunt îndeplinite de ceilalţi membri, inclusiv în ceea ce priveşte numărul de
membri, perioada de consolidare fiscală se încheie numai pentru membrul care nu mai îndeplineşte
condiţiile respective. Membrul grupului care în cursul anului fiscal nu mai îndeplineşte una dintre
condiţii calculează impozitul pe profit, în mod individual, începând cu trimestrul următor celui în
care cel puţin una dintre condiţii nu mai este îndeplinită. Pentru perioada în care s-a aplicat sistemul
de consolidare membrul grupului recalculează impozitul pe profit pe baza rezultatelor fiscale
individuale, cu perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite potrivit Codului de procedură fiscală,
după caz, de la data aplicării sistemului şi până la sfârşitul trimestrului în care nu mai sunt îndeplinite
condiţiile. În mod corespunzător, şi persoana juridică responsabilă recalculează impozitul pe profit
datorat de grup cu perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite potrivit Codului de procedură
fiscală, după caz, de la data aplicării sistemului şi până la sfârşitul trimestrului în care nu mai sunt
îndeplinite condiţiile şi are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale rectificative. În acest caz membrul
care iese din grup are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, potrivit art. 41 şi 42.
(2)Prevederile referitoare la recalcularea impozitului şi perceperea de creanţe fiscale accesorii
stabilite potrivit Codului de procedură fiscală, după caz, prevăzute de alin. (1) se aplică pentru fiecare
membru şi pentru persoana juridică responsabilă şi în situaţia în care grupul fiscal se desfiinţează
înainte de expirarea perioadei de 5 ani fiscali ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la pct. 1
al art. 422 sau a condiţiilor de la art. 423 alin. (2), lit. b)-f), precum şi în situaţia în care drept urmare
a neîndeplinirii condiţiilor numărul minim de cel puţin doi membri nu este îndeplinit.
(3)Prevederile referitoare la recalcularea impozitului pe profit prevăzut la alin. (1) nu se aplică
în următoarele situaţii:
a)vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la unul dintre membrii grupului, cu condiţia
ca, drept urmare a acestei operaţiuni, deţinerea să scadă sub 25% din valoarea/numărul titlurilor de
participare sau al drepturilor de vot;
b)dizolvarea, potrivit legii, a unui membru al grupului;
c)ieşirea unui membru al grupului ca urmare a operaţiunilor de reorganizare prevăzute la art. 32 alin.
(1) şi art. 33 alin. (1) lit. a);
(4)În situaţiile prevăzute la alin. (3) persoana juridică responsabilă trebuie să comunice organului
fiscal competent modificarea grupului fiscal. Membrul grupului care iese din grup, potrivit alin. (3),
este verificat de organul fiscal competent pentru efectuarea inspecţiei fiscale.
(5)În cazul în care în mod voluntar toţi membrii grupului fiscal solicită desfiinţarea grupului în cursul
unui an fiscal, înainte de expirarea perioadei de 5 ani fiscali, grupul fiscal se desfiinţează începând cu
anul fiscal următor. Fiecare membru al grupului calculează impozitul pe profit, în mod individual,
pentru perioada în care s-a aplicat sistemul de consolidare prin recalcularea impozitului pe profit pe
baza rezultatelor fiscale individuale, cu perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite potrivit
Codului de procedură fiscală, după caz, de la data aplicării sistemului şi până la începutul anului
fiscal în care grupul se desfiinţează. În mod corespunzător, şi persoana juridică responsabilă
recalculează impozitul pe profit datorat de grup cu perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite
potrivit Codului de procedură fiscală, după caz, de la data aplicării sistemului şi până la începutul
anului fiscal în care grupul se desfiinţează şi are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale rectificative. În
acest caz membrii care ies din grup au obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, potrivit art. 41 şi 42.

Art. 429: Declararea şi plata impozitului pe profit, depunerea declaraţiei anuale de impozit pe

Indice
profit
(1)Pentru grupul fiscal care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit trimestrial,
fiecare membru al grupului fiscal determină individual rezultatul fiscal şi îl comunică persoanei
juridice responsabile, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-III.
Pentru trimestrul IV comunicarea se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind
impozitul pe profit prevăzut la art. 42.
(2)Calculul, declararea şi plata impozitului pe profit trimestrial datorat de grupul fiscal se efectuează
de către persoana juridică responsabilă până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii
trimestrelor I, II şi III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se
efectuează de persoana juridică responsabilă până la termenul de depunere a declaraţiei privind
impozitul pe profit prevăzut la art. 42.
(3)Pentru grupul fiscal care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi
anticipate efectuate trimestrial, plăţile anticipate trimestriale se stabilesc în sumă de o pătrime din
impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, determinate prin însumarea impozitului pe profit
datorat pentru anul precedent de fiecare membru al grupului cu aplicarea corespunzătoare şi a
celorlalte reguli pentru determinarea/declararea/efectuarea plăţilor anticipate trimestriale, după caz,
potrivit art. 41. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual de persoana juridică
responsabilă este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 42.
(4)Persoana juridică responsabilă este obligată să depună o declaraţie anuală consolidată privind
impozitul pe profit în care raportează rezultatele întregului grup fiscal şi este responsabilă pentru
plata impozitului pe profit calculat pentru întregul grup fiscal. Declaraţia anuală privind impozitul pe
profit se depune la organul fiscal competent, împreună cu declaraţia anuală privind impozitul pe
profit a fiecărui membru, până la data de 25 martie inclusiv a anului următor/până la data de 25 a
celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea anului fiscal modificat.
(5)Persoana juridică responsabilă are obligaţia de a depune declaraţia informativă privind beneficiarii
sponsorizărilor/mecenatului/burselor private efectuate de membrii grupului, până la termenul
prevăzut la alin. (4).

Art. 4210: Alte obligaţii

Fiecare membru al grupului trebuie să se supună controlului fiscal competent şi să răspundă separat
şi în solidar pentru plata impozitului pe profit datorat de grupul fiscal pentru perioada cât aparţine
respectivului grup fiscal. Organul fiscal competent în administrarea persoanelor care fac parte din
grupul fiscal este organul fiscal desemnat în acest scop în conformitate cu prevederile Legii nr.
207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4211: Reguli antiabuz

Prevederile prezentului capitol nu se aplică atunci când opţiunea privind aplicarea sistemului de
consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit are ca scop frauda şi evaziunea fiscală.

Art. 43: Declararea, reţinerea şi plata impozitului pe dividende

(1)O persoană juridică română care plăteşte dividende către o persoană juridică română are obligaţia
să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe dividende reţinut către bugetul de stat, astfel cum se
prevede în prezentul articol.
(2)Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra
dividendului brut plătit unei persoane juridice române. Impozitul pe dividende se declară şi se
plăteşte la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte
dividendul.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în cazul în care dividendele distribuite, potrivit legii,
nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora, impozitul pe
dividende aferent se plăteşte, după caz, până la data de 25 ianuarie a anului următor, respectiv până la
data de 25 a primei luni a anului fiscal modificat următor anului în care s-a aprobat distribuirea
dividendelor. Aceste prevederi nu se aplică pentru dividendele distribuite şi neplătite până la sfârşitul
anului în care s-a aprobat distribuirea acestora, dacă în ultima zi a anului fiscal respectiv,
calendaristic sau modificat, după caz, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (4) lit. a) şi b).
(4)Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană
juridică română unei alte persoane juridice române, dacă, la data plăţii dividendelor, fiecare
dintre aceste persoane îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)persoana juridică beneficiară a dividendelor:
(i)deţine minimum 10% din titlurile de participare ale persoanei juridice române care plăteşte
dividendele, pe o perioadă de un an împlinit până la data plăţii acestora inclusiv;
(ii)este constituită ca o «societate pe acţiuni», «societate în comandită pe acţiuni», «societate cu
răspundere limitată», «societate în nume colectiv», «societate în comandită simplă» sau are forma de
organizare a unei alte persoane juridice aflate sub incidenţa legislaţiei române;
(iii)plăteşte, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau orice alt impozit care
substituie impozitul pe profit;
b)persoana juridică care plăteşte dividendele:
(i)este constituită ca o «societate pe acţiuni», «societate în comandită pe acţiuni», «societate cu
răspundere limitată», «societate în nume colectiv», «societate în comandită simplă» sau are forma de
organizare a unei alte persoane juridice aflate sub incidenţa legislaţiei române;
(ii)plăteşte, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau orice alt impozit care
substituie impozitul pe profit.
(5)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi dividendelor distribuite/plătite fondurilor de pensii
administrate privat şi/sau fondurilor de pensii facultative.
(6)[textul din Art. 43, alin. (6) din titlul II, capitolul V a fost abrogat la 01-ian-2016 de Art. I, punctul
3. din Ordonanta urgenta 50/2015]

Art. 44: Pierderi fiscale din perioadele de scutire

Orice pierdere fiscală netă care apare în perioada în care contribuabilul a fost scutit de impozitul pe
profit poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, potrivit art. 31. Pierderea fiscală netă
este diferenţa dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire şi profitul impozabil total în
aceeaşi perioadă.

Art. 45: Reguli specifice

(1)Contribuabilii care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, conform prevederilor legale,
pentru impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele
devin scadente, beneficiază în continuare de această facilitate pe durata derulării contractelor
respective; cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu
valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.
(2)Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile
şi care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora conform
prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie, până la
data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe
amortizabile cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. În cazul în
care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculează şi se
stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii.
(3)Pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013, de sediile permanente care aparţin
aceleiaşi persoane juridice străine, care au aplicat prevederile art. 37, rămasă nerecuperată la data de
30 iunie 2013, se recuperează pe perioada rămasă din perioada iniţială de 7 ani, în ordinea
înregistrării acesteia.
(4)În aplicarea prevederilor art. 22, pentru activele care se realizează pe parcursul mai multor ani
consecutivi şi care sunt puse în funcţiune în anul 2016, se ia în considerare valoarea acestora
înregistrată începând cu 1 iulie 2014. Scutirea de impozit a profitului reinvestit se aplică şi în cazul
activelor produse/achiziţionate în perioada 1 iulie 2014 - 31 decembrie 2015 inclusiv şi puse în
funcţiune în anul 2016.
(5)Prevederile art. 29 alin. (4) şi (5) se aplică pentru contractele încheiate începând cu data intrării în
vigoare a prezentei legi.
(6)Sistemul de consolidare fiscală se aplică astfel:
a)pentru contribuabilii care intră sub incidenţa art. 16 alin. (1), începând cu anul fiscal 2022, potrivit
cererii;
b)pentru contribuabilii care intră sub incidenţa art. 16 alin. (5), cu prima zi a anului fiscal modificat
care începe ulterior datei de 1 ianuarie 2022, potrivit cererii.
(7)Contribuabilii care la determinarea impozitului pe profit aferent anului 2020 scad costul de
achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale achiziţionate şi puse în funcţiune în anii 2018 şi
2019, potrivit Legii nr. 153/2020, pentru care au aplicat în anii respectivi prevederile art. 22, adaugă
la impozitul datorat şi valoarea impozitului pe profit scutit aferent acestor aparate.
(8)Prin excepţie de la prevederile art. 41 alin. (8), contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe
profit anual, cu plăţi anticipate, şi care intră sub incidenţa prevederilor art. I din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/
creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative, efectuează plata
anticipată pentru trimestrul I al fiecărui an fiscal/an fiscal modificat la nivelul sumei rezultate din
aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata
anticipată, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului I. Această regulă este aplicabilă
şi pentru contribuabilii care sunt în al doilea an al perioadei obligatorii prevăzute la art. 41 alin. (3).
Aplicarea regulii de calcul a plăţii anticipate pentru trimestrul I începe cu anul fiscal 2022, respectiv
cu anul fiscal modificat care începe în anul 2022, şi se încheie cu anul fiscal 2026, respectiv cu anul
fiscal modificat care începe în anul 2026, după caz.
(9)Sumele care se scad din impozitul pe profit anual, prevăzute la art. I alin. (12) lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020, se completează cu «Alte sume care se scad din
impozitul pe profit, potrivit legislaţiei în vigoare».
(10)Pentru determinarea impozitului pe profit datorat de grupul fiscal, potrivit cap. IV1 "Reguli
privind consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit" din titlul II, pe perioada aplicării
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020, fiecare membru al grupului fiscal
determină şi comunică persoanei juridice responsabile suma reprezentând impozitul pe profit redus,
potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020, în funcţie de situaţia individuală.
(11)Prin excepţie de la termenul prevăzut la art. 429 alin. (4), în cazul în care cel puţin unul din
membrii grupului fiscal intră sub incidenţa prevederilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor
proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative, pe perioada aplicării prevederilor
respective, persoana juridică responsabilă este obligată să depună declaraţia anuală consolidată până
la data de 25 iunie inclusiv a anului următor, respectiv până la data de 25 a celei de-a şasea luni
inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat, după caz. În această situaţie, pentru grupul fiscal
care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit trimestrial, comunicarea către
persoana juridică responsabilă a rezultatului fiscal pentru trimestrul IV de către membrii grupului
fiscal se efectuează până la data de 25 iunie inclusiv a anului următor, respectiv până la data de 25 a
celei de-a şasea luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat, după caz.
(12)Persoanele juridice prevăzute la art. 41 alin. (16) şi (17) care intră sub incidenţa prevederilor art.
I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 nu aplică prevederile art. I alin. (13) lit. a) ale
acestei ordonanţe şi au obligaţia să depună declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească
impozitul pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.
(13)În cazul burselor private, prevederile art. 25 alin. (12) se aplică pentru cele acordate până la data
de 31 decembrie 2023 inclusiv, respectiv până la sfârşitul anului fiscal modificat care se încheie în
anul 2024.
(14)Prevederile art. 26 alin. (1) lit. f) se aplică şi pentru determinarea rezultatului fiscal şi a
impozitului pe profit aferent anului fiscal 2023.
(15)Depunerea formularului/formularelor de redirecţionare a impozitului pe profit aferent anului
2023/anului fiscal modificat care se încheie în anul 2024 se efectuează până la termenele prevăzute la
art. 42 alin. (4).
(16)Ultimul an fiscal în care sumele reprezentând burse/aparate de marcat electronice fiscale, rămase
de reportat, potrivit legii, se scad din impozitul pe profit este anul fiscal 2023, respectiv anul fiscal
modificat care se încheie în anul 2024.
(17)Sumele reprezentând aparate de marcat electronice fiscale, rămase de reportat, potrivit legii,
după scăderea din impozitul pe profit aferent anului fiscal 2023/anului fiscal modificat care se
încheie în anul 2024, reprezintă elemente similare cheltuielilor începând cu anul 2024, respectiv
începând cu anul fiscal modificat care începe în anul 2024. În acest caz, cheltuielile reprezentând
amortizarea fiscală a aparatelor de marcat electronice fiscale sunt cheltuieli nedeductibile la calculul
rezultatului fiscal.
(18)Începând cu 1 ianuarie 2024/anul fiscal modificat care începe în anul 2024, sumele care se scad
din impozitul pe profit anual, prevăzute la art. I alin. (12) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 153/2020, nu mai cuprind bursele private şi costul de achiziţie a aparatelor de marcat
electronice fiscale.
(19)Costurile excedentare ale îndatorării reportate la 31 decembrie 2023 potrivit prevederilor art. 402
se alocă, pentru aplicarea alin. (4) al acestui articol în anii fiscali următori, plafonului deductibil
reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro.
(20)Prevederile art. 181 alin. (111) se aplică şi pentru determinarea impozitului minim pe cifra de
afaceri aferent anului fiscal 2024/anului fiscal modificat care începe în anul 2024.
(21)Contribuabilii care intră sub incidenţa art. 461 şi art. 462 din titlul II1, pe perioada aplicării
acestor prevederi, sunt exceptaţi de la aplicarea prevederilor art. 181.
(211)Contribuabilii care au scăzut valoarea imobilizărilor în curs de execuţie/activelor potrivit
indicatorilor I şi A din cadrul art. 181 alin. (3), în vigoare până la data de 31 decembrie 2026
inclusiv/ultima zi a anului fiscal modificat care se încheie în anul 2027 inclusiv, respectiv din
cadrul art. 462 alin. (2), în vigoare până la data de 31 decembrie 2026 inclusiv/ultima zi a
anului fiscal modificat care se încheie în anul 2027 inclusiv, au obligaţia de a păstra în
patrimoniu activele respective pe perioada rămasă din perioada egală cu jumătate din durata
de utilizare economică, stabilită potrivit reglementărilor contabile aplicabile, dar nu mai mult
de 5 ani. În cazul nerespectării obligaţiei, pentru sumele respective se recalculează impozitul
minim pe cifra de afaceri/impozitul specific pe cifra de afaceri şi, după caz, se percep creanţe
fiscale accesorii potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codului de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, de la trimestrul/anul scăderii acestora, potrivit
prevederilor art. 181 alin. (3), în vigoare până la data de 31 decembrie 2026 inclusiv/ultima zi a
anului fiscal modificat care se încheie în anul 2027 inclusiv, respectiv potrivit prevederilor art. 462 alin. (2), în vigoare până la data de 31 decembrie 2026 inclusiv/ultima zi a anului fiscal
modificat care se încheie în anul 2027 inclusiv. În acest caz, contribuabilul are obligaţia
depunerii declaraţiei fiscale rectificative. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi activele care
se înscriu în oricare dintre următoarele situaţii:
a)sunt transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, efectuate potrivit legii;
b)sunt înstrăinate în procedura de lichidare/faliment, potrivit legii;
c)sunt distruse, pierdute, furate sau defecte şi înlocuite, în condiţiile în care aceste situaţii sunt
demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de contribuabil. În cazul activelor furate,
contribuabilul demonstrează furtul pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
d)sunt scoase din patrimoniu ca urmare a îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege.
(212)
Costurile excedentare ale îndatorării rezultate din tranzacţii/operaţiuni care au finanţat achiziţia/
producţia imobilizărilor în curs de execuţie/activelor stabilite potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) şi
(12), în vigoare până la data de 31 decembrie 2026 inclusiv/ultima zi a anului fiscal modificat care se
încheie în anul 2027 inclusiv, respectiv potrivit prevederilor art. 462 alin. (2), în vigoare până la data
de 31 decembrie 2026 inclusiv/ultima zi a anului fiscal modificat care se încheie în anul 2027
inclusiv, se alocă, pentru aplicarea prevederilor art. 402 alin. (4) în anii fiscali următori, plafonului
deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro.
(22)În cazul grupului fiscal, prevederile art. 461 şi 462 din titlul II1 se aplică în mod corespunzător
de către membri, în funcţie de situaţia individuală.
(23)Începând cu anul fiscal 2025, respectiv anul fiscal modificat care începe în anul 2025, trimiterea
la prevederile art. 183 alin. (2) şi (9) din cadrul art. 402 se consideră efectuată la prevederile art. 462
alin. (2) şi (7).
(24)
[textul din Art. 45, alin. (24) din titlul II, capitolul VI a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. VI,
punctul 1. din Ordonanta urgenta 89/2025]

Art. 46: Reguli pentru contribuabilii-instituţii de credit care aplică reglementările contabile

conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară
Sumele înregistrate în rezultatul reportat din provizioane specifice, ca urmare a implementării
reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară ca bază a
contabilităţii, în soldul creditor al contului Rezultatul reportat din provizioane specifice, reprezentând
diferenţele dintre valoarea provizioanelor specifice determinate la data de 31 decembrie 2011 potrivit
Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor şi
plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de
credit, cu modificările şi completările ulterioare, şi ajustările pentru depreciere, evidenţiate la data de
1 ianuarie 2012 potrivit Standardelor internaţionale de raportare financiară, aferente elementelor
pentru care au fost constituite respectivele provizioane specifice, sunt tratate ca rezerve, acestea
urmând să fie impozitate potrivit art. 26 alin. (5), iar sumele înregistrate în soldul debitor al contului
Rezultatul reportat din provizioane specifice, reprezentând diferenţele dintre valoarea provizioanelor
specifice determinate la data de 31 decembrie 2011 potrivit Regulamentului Băncii Naţionale a
României nr. 3/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi ajustările pentru depreciere,
evidenţiate la data de 1 ianuarie 2012 potrivit Standardelor internaţionale de raportare financiară,
aferente elementelor pentru care au fost constituite respectivele provizioane specifice, reprezintă
elemente similare cheltuielilor, în mod eşalonat, în tranşe egale, pe o perioadă de 3 ani.

Art. 461: Impozit suplimentar pentru instituţiile de credit - persoane juridice române şi

Indice
sucursalele din România ale instituţiilor de credit - persoane juridice străine
(1)Instituţiile de credit - persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de
credit - persoane juridice străine datorează suplimentar impozitului pe profit un impozit specific
pe cifra de afaceri calculat prin aplicarea asupra cifrei de afaceri a următoarelor cote de
impozitare:
a)2%, pentru perioada 1 ianuarie 2025-30 iunie 2025 inclusiv, respectiv 4%, pentru perioada 1 iulie
2025-31 decembrie 2025 inclusiv;
b)4%, pentru perioada 1 ianuarie 2026-31 decembrie 2026 inclusiv;
c)2%, pentru perioada 1 iulie 2025-31 decembrie 2026 inclusiv, prin excepţie de la lit. a) şi b), pentru
instituţiile de credit - persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit -
persoane juridice străine, care deţin o cotă de piaţă mai mică de 0,2% din totalul activelor nete ale
sectorului bancar din România, calculată ca medie aritmetică a cotelor de piaţă ale instituţiei de credit/
sucursalei, din anul precedent celui de calcul. Cota de piaţă reprezintă procentul aferent activelor
instituţiei de credit/sucursalei în totalul activelor sectorului bancar şi se calculează ca raport între
totalul activelor contabile nete ale instituţiei de credit/sucursalei şi totalul activelor contabile nete
agregate pentru sectorul bancar, inclusiv sucursalele din România ale instituţiilor de credit persoane
juridice străine.
(2)Pentru aplicarea alin. (1), cifra de afaceri cuprinde:
a)venituri din dobânzi;
b)venituri din dividende;
c)venituri din taxe şi comisioane;
d)câştiguri (pierderi) din derecunoaşterea activelor şi datoriilor financiare care nu sunt evaluate la
valoarea justă prin profit sau pierdere, net;
e)câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea tranzacţionării, net;
f)câştiguri sau pierderi aferente activelor financiare nedestinate tranzacţionării, evaluate obligatoriu la
valoarea justă prin profit sau pierdere, net;
g)câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare desemnate ca fiind evaluate la
valoarea justă prin profit sau pierdere, net;
h)câştiguri sau pierderi din contabilitatea de acoperire, net;
i)diferenţe de curs de schimb (câştig sau pierdere), net;
j)câştiguri sau pierderi din derecunoaşterea activelor nefinanciare, net;
k)alte venituri din exploatare.
(3)Impozitul pe cifra de afaceri se calculează, se declară şi se plăteşte trimestrial, astfel:
a)pentru trimestrele I-III, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
efectuează plata;
b)pentru trimestrul IV, până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.
(4)Impozitul pe cifra de afaceri se calculează cumulat de la începutul anului fiscal. Impozitul pe cifra
de afaceri datorat trimestrial se determină ca diferenţă între impozitul pe cifra de afaceri calculat
cumulat de la începutul anului fiscal şi impozitul pe cifra de afaceri datorat pentru perioada anterioară
celei de calcul.
(41)Prin excepţie de la prevederile alin. (4), pentru determinarea impozitului pe cifra de afaceri aferent
perioadei 1 iulie 2025-31 decembrie 2025 inclusiv, cota de impozitare de 4% prevăzută la alin. (1) lit.
a) se aplică asupra cifrei de afaceri prevăzute la alin. (2) realizate începând cu data de 1 iulie 2025.
(42)Contribuabilii care aplică cota de impozitare de 4% prevăzute alin. (1) lit. a), care în perioada 1
iulie 2025-31 decembrie 2025 inclusiv efectuează operaţiuni, potrivit reglementărilor contabile, ce
determină creşterea/diminuarea elementelor cuprinse în calculul cifrei de afaceri corespunzătoare
perioadei 1 ianuarie 2025-30 iunie 2025 inclusiv, recalculează impozitul pe cifra de afaceri aferent
perioadei 1 ianuarie 2025-30 iunie 2025 inclusiv, prin depunerea unei declaraţii rectificative în
condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
(43)Pentru determinarea impozitului pe cifra de afaceri, erorile constatate, definite potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, care se corectează pe seama rezultatului reportat, pentru
elementele cifrei de afaceri corespunzătoare unor ani fiscali anteriori, se iau în calculul cifrei de afaceri
a anului pentru care se constată eroarea, prin depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură fiscală.
(5)Modelul şi conţinutul declaraţiei impozitului suplimentar se stabilesc prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală se emite în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 290/2024.
(6)Impozitul suplimentar reprezintă venit la bugetul de stat şi se administrează de către Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările
ulterioare.

Art. 462: Impozit suplimentar pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele

Indice
petrol şi gaze naturale
(1)Persoanele juridice române, altele decât cele prevăzute la art. 15, sau persoanele juridice străine care
în mod individual sau într-o formă de asociere livrează bunuri, prestează servicii pe teritoriul României
sau livrează bunuri de pe teritoriul României, care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze
naturale, corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la alin. (12), datorează suplimentar impozitului
pe profit un impozit specific pe cifra de afaceri calculat potrivit alin. (2).
(11)Persoanele juridice străine care în mod individual sau într-o formă de asociere livrează bunuri,
prestează servicii pe teritoriul României sau livrează bunuri de pe teritoriul României, desfăşurând
activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale, care nu au înregistrat un sediu permanent în România,
datorează impozit specific pe cifra de afaceri, calculat potrivit alin. (2). În acest caz, indicatorul VT,
prevăzut la alin. (2), reprezintă veniturile realizate din livrările/prestările de servicii pe teritoriul
României, respectiv din livrările de pe teritoriul României corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute
la alin. (12), stabilite pe baza valorii înscrise în declaraţia vamală sau în documentele care atestă
livrările intracomunitare. În sensul prezentului alineat, livrarea de pe teritoriul României înseamnă
orice operaţiune care presupune scoaterea bunurilor de pe teritoriul României.
(12)Codurile CAEN corespunzătoare activităţilor, principale sau secundare, desfăşurate în
sectoarele petrol şi gaze naturale sunt următoarele:
a)0610 - «Extracţia petrolului brut»;
b)0620 - «Extracţia gazelor naturale»;
c)0910 - «Activităţi de servicii anexe extracţiei petrolului brut şi gazelor naturale»;
d)1920 - «Fabricarea produselor obţinute prin rafinarea petrolului»;
e)3522 - «Distribuţia combustibililor gazoşi, prin conducte»;
f)3523 - «Comercializarea combustibililor gazoşi, prin conducte»;
g)4671 - «Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate»,
respectiv 4681 - «Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor
derivate», după caz;
h)4730 - «Comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate»,
respectiv «Comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule», după caz;
i)4950 - «Transporturi prin conducte».
(13)Contribuabilii care obţin venituri din vânzarea combustibililor solizi, naftalinei, uleiului pentru
încălzire, petrolului lampant, hidrogenului, produselor lubrifiante şi de răcire, în cadrul activităţilor
corespunzătoare codurilor CAEN: 4671 - «Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi
şi al produselor derivate»/4681 - «Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al
produselor derivate», 4730 - «Comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine
specializate»/4730 - «Comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule», şi a căror activitate
principală desfăşurată corespunde altor coduri CAEN decât celor prevăzute la alin. (12) nu datorează
impozit specific pe cifra de afaceri începând cu trimestrul în care obţin aceste venituri. Prevederile
prezentului alineat nu se aplică în cazul în care aceşti contribuabili desfăşoară ca activităţi secundare şi
alte activităţi corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la alin. (12) decât cele menţionate în
prezentul alineat.
(14)În cazul în care, în cursul anului fiscal, persoanele juridice române sau străine prevăzute la alin. (1)
şi (11) încep să desfăşoare activităţile corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la alin. (12),
datorează impozit specific pe cifra de afaceri începând cu trimestrul în care se desfăşoară activităţile
respective. În situaţia în care activităţile respective corespund codurilor CAEN menţionate la alin. (13),
aceste persoane aplică în mod corespunzător, în cursul anului, regulile prevăzute la alin. (13).
Prevederile prezentului alineat se aplică şi persoanelor juridice nou-înfiinţate în cursul anului fiscal
respectiv.
(15)În cazul în care, în cursul anului fiscal, contribuabilii care datorează impozit specific pe cifra de
afaceri, potrivit alin. (1) şi (11), încetează să mai desfăşoare activităţile corespunzătoare codurilor
CAEN prevăzute la alin. (12), aceştia nu mai datorează acest impozit începând cu trimestrul următor
trimestrului în care nu se mai desfăşoară activităţile respective.
(2)Impozitul specific pe cifra de afaceri prevăzut la alin. (1) se determină astfel:
ICAS = 0,5% x (VT - Vs - I - A), unde indicatorii au următoarea semnificaţie:
ICAS - impozit specific pe cifra de afaceri, determinat cumulat de la începutul anului fiscal/anului
fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul;
VT - venituri totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la
sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz;
Vs - venituri care se scad din veniturile totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului
fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz, reprezentând:
(i)veniturile neimpozabile prevăzute la art. 23 şi 24;
(ii)veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
(iii)veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
(iv)veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
(v)veniturile din subvenţii;
(vi)veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele
produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
(vii)veniturile reprezentând accizele care au fost reflectate concomitent în conturile de cheltuieli;
I - valoarea imobilizărilor în curs de execuţie ocazionate de achiziţia/producţia de active, înregistrate în
evidenţa contabilă începând cu data de 1 ianuarie 2025, respectiv începând cu prima zi a anului fiscal
modificat care începe în anul 2025;
A - amortizarea contabilă la nivelul costului istoric aferentă activelor achiziţionate/produse începând cu
data de 1 ianuarie 2025/prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2025. Nu se cuprinde în
acest indicator amortizarea contabilă a activelor incluse în valoarea indicatorului I.
(3)Impozitul specific pe cifra de afaceri se calculează, se declară şi se plăteşte trimestrial, astfel:
a)pentru trimestrele I-III, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
efectuează plata;
b)pentru trimestrul IV, până la data depunerii declaraţiei anuale privind impozitul pe profit.
(31)Persoanele juridice prevăzute la alin. (11) calculează, declară şi plătesc impozitul specific pe cifra
de afaceri, pentru trimestrele I-IV, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului respectiv.
(4)Impozitul specific pe cifra de afaceri se calculează cumulat de la începutul anului fiscal. Impozitul
specific pe cifra de afaceri datorat trimestrial se determină ca diferenţă între impozitul specific pe cifra
de afaceri calculat cumulat de la începutul anului fiscal şi impozitul specific pe cifra de afaceri datorat
pentru perioada anterioară celei de calcul.
(5)Modelul şi conţinutul declaraţiei impozitului specific pe cifra de afaceri se stabilesc prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(6)Impozitul specific pe cifra de afaceri reprezintă venit la bugetul de stat şi se administrează de către
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările
ulterioare.
(7)Activele luate în calcul pentru determinarea indicatorilor I şi A, prevăzuţi la alin. (2), sunt cele
stabilite prin ordin al ministrului finanţelor, iar selecţia categoriilor de active eligibile se realizează pe
baza unor criterii legate de natura activităţii desfăşurate.
(8)În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi în sectoarele prevăzute la alin. (1) şi activităţi de
distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale şi care sunt reglementaţi/licenţiaţi de
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru determinarea impozitului
specific, nu cuprind, în cadrul indicatorilor VT, Vs, I şi A din formula de calcul al impozitului specific
prevăzută la alin. (2), elementele aferente activităţilor de distribuţie/furnizare/transport de energie
electrică şi gaze naturale.
(9)Contribuabilii care desfăşoară exclusiv activităţi de distribuţie/furnizare/transport de energie
electrică şi gaze naturale şi care sunt reglementaţi/licenţiaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare
în Domeniul Energiei nu intră sub incidenţa prezentului articol.
(10)Prevederile prezentului articol se aplică până la data de 31 decembrie 2026 inclusiv, respectiv
ultima zi a anului fiscal modificat care se încheie în anul 2027 inclusiv.
(11)Contribuabilii care scad valoarea imobilizărilor în curs de execuţie/activelor potrivit
indicatorilor I şi A din cadrul alin. (2) au obligaţia de a păstra în patrimoniu activele respective
cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata de utilizare economică, stabilită potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, dar nu mai mult de 5 ani. În cazul nerespectării acestei
condiţii, pentru sumele respective se recalculează impozitul suplimentar şi se percep creanţe
fiscale accesorii potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, din
trimestrul scăderii acestora, potrivit alin. (2). În acest caz, contribuabilul are obligaţia depunerii
declaraţiei fiscale rectificative, după caz. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi activele care se
înscriu în oricare dintre următoarele situaţii:
a)sunt transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, efectuate potrivit legii;
b)sunt înstrăinate în procedura de lichidare/faliment, potrivit legii;
c)sunt distruse, pierdute, furate sau defecte şi înlocuite, în condiţiile în care aceste situaţii sunt
demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de contribuabil. În cazul activelor furate,
contribuabilul demonstrează furtul pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
d)sunt scoase din patrimoniu ca urmare a îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege.
(12)Impozitul specific pe cifra de afaceri datorat de persoane nerezidente din tranzacţiile prevăzute la
alin. (1) şi (11) nu intră în sfera de aplicare a convenţiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de
România cu alt stat.
(13)Persoanele juridice străine prevăzute la alin. (11), stabilite în Uniunea Europeană, îşi pot îndeplini
direct obligaţiile fiscale privind impozitul specific pe cifra de afaceri sau pot desemna un reprezentant
pentru calcularea, declararea şi plata acestui impozit, precum şi pentru constituirea de garanţii potrivit
alin. (16)-(20). Persoanele juridice străine prevăzute la alin. (11), nestabilite în Uniunea Europeană,
sunt obligate să îşi desemneze un reprezentant pentru calcularea, declararea şi plata acestui impozit,
precum şi pentru constituirea de garanţii potrivit alin. (16)-(20). Plata impozitului se efectuează prin
decontare bancară, până la termenul prevăzut la alin. (31).
(14)Reprezentantul prevăzut la alin. (13), după ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este
angajat, din punctul de vedere al drepturilor şi obligaţiilor privind impozitul specific pe cifra de afaceri,
pentru toate operaţiunile pentru care a fost mandatat, efectuate în România de contribuabilul nestabilit
în România.
(15)Reprezentantul trebuie să fie persoană juridică română cu domiciliul fiscal în România şi răspunde
în solidar cu persoana juridică străină pentru declararea şi plata impozitului specific pe cifra de afaceri
potrivit prezentului articol.
(16)Persoanele juridice prevăzute la alin. (11) sau reprezentantul acestora sunt/este obligate/obligat să
constituie garanţie sub formă de scrisoare de garanţie emisă de o instituţie de credit sau consemnare de
mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului pe seama organului fiscal central. Cuantumul
garanţiei este de 1 milion euro, echivalent în lei, stabilit la cursul comunicat de Banca Naţională a
României la data constituirii garanţiei.
(17)Scrisoarea de garanţie emisă de o instituţie de credit se depune la organul fiscal central şi trebuie să
respecte prevederile art. 211 lit. b) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(18)Termenul de constituire a garanţiei prevăzute la alin. (16) este de 15 zile de la data înregistrării
persoanelor prevăzute la alin. (11) sau a reprezentantului acestora.
(19)În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (11) sau reprezentantul acestora nu plătesc/nu
plăteşte impozitul în cel mult 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. (31), organul
fiscal central execută garanţia pentru stingerea acestui impozit declarat şi neachitat, iar concomitent
înştiinţează persoanele prevăzute la alin. (11) sau reprezentantul acestora cu privire la acest fapt.
(20)În cazul executării garanţiei potrivit alin. (19), persoanele prevăzute la alin. (11) sau reprezentantul
acestora au/are obligaţia reîntregirii garanţiei până la cuantumul prevăzut la alin. (16), în termen de cel
mult 15 zile de la data comunicării deciziei de reîntregire a garanţiei.
(21)Nerespectarea dispoziţiilor alin. (16)-(20) atrage interzicerea efectuării oricăror formalităţi vamale
sau în domeniul mişcării produselor accizabile cu privire la mărfurile aflate în responsabilitatea
persoanelor juridice care nu şi-au respectat obligaţiile prevăzute, până la momentul îndeplinirii acestor
obligaţii.
(22)În aplicarea alin. (21), organul fiscal central informează organul vamal teritorial competent.

Art. 47

(1)În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a)[textul din Art. 47, alin. (1), litera A. din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. I, subpunctul
III.., punctul 6. din Ordonanta urgenta 79/2017]
b)[textul din Art. 47, alin. (1), litera B. din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. I, subpunctul
III.., punctul 6. din Ordonanta urgenta 79/2017]
c)a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 250.000 euro, respectiv 100.000 euro
începând cu 1 ianuarie 2026. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel
valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile;
d)capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi unităţile administrativteritoriale;
e)nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele
judecătoreşti, potrivit legii.
f)[textul din Art. 47, alin. (1), litera F. din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 64, punctul 3.
din Ordonanta urgenta 156/2024]
g)are cel puţin un salariat, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 48 alin. (3);
h)are asociaţi/acţionari care deţin, în mod direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor
de participare sau al drepturilor de vot şi este singura persoană juridică stabilită de către asociaţi/
acţionari să aplice prevederile prezentului titlu;
i)a depus în termen situaţiile financiare anuale, dacă are această obligaţie potrivit legii.
(11)În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. c) limita privind veniturile realizate se verifică luând în
calcul veniturile realizate de persoana juridică română, cumulate cu veniturile întreprinderilor
legate cu aceasta, iar elementele care se iau în calcul sunt cele care constituie baza impozabilă
prevăzută la art. 53. În sensul prezentului titlu, persoana juridică română este legată cu o altă
persoană dacă există oricare dintre următoarele raporturi (N.R. se aplică pentru verificarea
condiţiei de la art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare, inclusiv pentru încadrarea ca microîntreprindere în anul fiscal 2024):
a)persoana juridică română care verifică condiţia deţine la o altă persoană juridică română, direct şi/sau
indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, sau aceasta
are dreptul de a numi sau de a revoca administratorul/majoritatea membrilor consiliului de
administraţie, de conducere ori de supraveghere al acelei alte persoane juridice române;
b)persoana juridică română care verifică condiţia este deţinută de o altă persoană juridică română,
direct şi/sau indirect, cu peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de
vot, sau, la persoana juridică română care verifică condiţia, această altă persoană juridică română are
dreptul de a numi sau de a revoca administratorul/majoritatea membrilor consiliului de administraţie,
de conducere ori de supraveghere;
c)persoana juridică română care verifică condiţia este legată cu o altă persoană juridică română dacă o
persoană deţine, în mod direct şi/sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare
sau al drepturilor de vot, sau are dreptul de a numi sau de a revoca administratorul/majoritatea
membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere atât la prima persoană
juridică, cât şi la cea de-a doua persoană juridică. În situaţia în care persoana care deţine titlurile de
participare/drepturile de vot sau de numire/revocare este o persoană juridică română, persoana juridică
română care verifică condiţia cumulează şi veniturile acestei persoane;
d)persoana juridică română care verifică condiţia dacă are unul sau mai mulţi acţionari/asociaţi care
deţin, direct şi/sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor
de vot ale acestei persoane juridice române, acţionari/asociaţi care desfăşoară şi activitate economică
prin intermediul unei persoane fizice autorizate/întreprinderi individuale/întreprinderi familiale/altei
forme de organizare a unei activităţi economice, fără personalitate juridică, autorizată potrivit legilor în
vigoare. În această situaţie, veniturile înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile sau
norma anuală de venit, stabilită/ajustată/redusă, potrivit prevederilor titlului IV, ale/a persoanei fizice
autorizate/întreprinderii individuale/întreprinderii familiale/altei forme de organizare a unei activităţi
economice fără personalitate juridică, autorizată potrivit legilor în vigoare, se cumulează cu cele
realizate de persoana juridică română/alte întreprinderi legate.
(2)[textul din Art. 47, alin. (2) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 31. din

Art. 48: Reguli de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii

(1)Impozitul reglementat de prezentul titlu este opţional.
(2)Persoanele juridice române pot opta să aplice impozitul reglementat de prezentul titlu începând cu
anul fiscal următor celui în care îndeplinesc condiţiile de microîntreprindere prevăzute la art. 47 alin.
(1) şi dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor ulterior datei de 1
ianuarie 2023, potrivit prevederilor prezentului titlu.
(21)Microîntreprinderile nu pot opta pentru plata impozitului pe profit în cursul anului fiscal, opţiunea
putând fi exercitată începând cu anul fiscal următor, cu excepţiile prevăzute la art. 52. Opţiunea se
comunică organelor fiscale competente, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
(22)Microîntreprinderile care au desfăşurat, până la data de 31 decembrie 2023 inclusiv, activităţi
corespunzătoare codurilor CAEN: 5510 - Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare, 5520 - Facilităţi
de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată, 5530 - Parcuri pentru rulote, campinguri şi
tabere, 5590 - Alte servicii de cazare, 5610 - Restaurante, 5621 - Activităţi de alimentaţie (catering)
pentru evenimente, 5629 - Alte servicii de alimentaţie n.c.a., 5630 - Baruri şi alte activităţi de servire a
băuturilor aplică condiţia de a nu mai fi fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor,
prevăzută la alin. (2), începând cu anul fiscal 2024.
(23)Prin excepţie de la prevederile art. 52, respectiv de la art. 47 alin. (1) şi alin. (4),
microîntreprinderea care se află în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului, potrivit
prevederilor legale, continuă să fie plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pentru
întreaga perioadă în care înregistrează această situaţie de inactivitate.
(3)O persoană juridică română care este nou-înfiinţată poate opta să plătească impozit pe veniturile
microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă condiţiile prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. d) şi
h) sunt îndeplinite la data înregistrării în registrul comerţului, iar cea de la lit. g) în termen de 30 de zile
inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice respective.
(31)În sensul prezentului titlu, în cazul în care raportul de muncă este suspendat, potrivit legii, condiţia
referitoare la deţinerea unui salariat se consideră îndeplinită dacă perioada de suspendare este mai mică
de 30 de zile şi situaţia este înregistrată pentru prima dată în anul fiscal respectiv. În caz contrar sunt
aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 52 alin. (2).
(32)O microîntreprindere care s-a aflat în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului,
potrivit prevederilor legale, continuă să fie plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor de
la data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii de reluare a activităţii, dacă îndeplineşte condiţiile
prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. d), h) şi i), iar pe cea de la lit. g) în termen de 30 de zile inclusiv de la
data înregistrării menţiunii în Registrul Comerţului.
(4)[textul din Art. 48, alin. (4) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. I, subpunctul III..,
punctul 9. din Ordonanta urgenta 79/2017]
(5)[textul din Art. 48, alin. (5) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. I, subpunctul III..,
punctul 9. din Ordonanta urgenta 79/2017]
(51)[textul din Art. 48, alin. (51) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. I, subpunctul III..,
punctul 9. din Ordonanta urgenta 79/2017]
(52)[textul din Art. 48, alin. (52) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. I, subpunctul III..,
punctul 9. din Ordonanta urgenta 79/2017]
(6)
[textul din Art. 48, alin. (6) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. I, subpunctul III.., punctul
9. din Ordonanta urgenta 79/2017]
(7)[textul din Art. 48, alin. (7) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I, punctul 12. din
Ordonanta 16/2022]
(8)[textul din Art. 48, alin. (8) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I, punctul 12. din
Ordonanta 16/2022]

Art. 49: Aria de cuprindere a impozitului

Impozitul stabilit prin prezentul titlu, denumit impozit pe veniturile microîntreprinderilor, se aplică
asupra bazei impozabile determinate potrivit art. 53.

Art. 50: Anul fiscal

(1)Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.
(2)În cazul unei microîntreprinderi care se înfiinţează sau îşi încetează existenţa, anul fiscal este
perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.

Art. 51: Cotele de impozitare

(1)Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 1%.
(11)[textul din Art. 51, alin. (11) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. I, punctul 5. din
Ordonanta urgenta 89/2025]
(2)
[textul din Art. 51, alin. (2) din titlul III a fost abrogat la 24-dec-2020 de Art. I, punctul 22. din Legea
296/2020]
(3)[textul din Art. 51, alin. (3) din titlul III a fost abrogat la 24-dec-2020 de Art. I, punctul 22. din
Legea 296/2020]
(4)În sensul prezentului titlu, prin salariat se înţelege persoana angajată cu contract individual
de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare. Condiţia se consideră îndeplinită şi în cazul
microîntreprinderilor care:
a)au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parţial dacă fracţiunile de normă
prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
b)au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remuneraţia acestora
este cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.
(41)[textul din Art. 51, alin. (41) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. I, punctul 5. din
Ordonanta urgenta 89/2025]
(42)[textul din Art. 51, alin. (42) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. I, punctul 5. din
Ordonanta urgenta 89/2025]
(43)[textul din Art. 51, alin. (43) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. I, punctul 5. din
Ordonanta urgenta 89/2025]
(5)[textul din Art. 51, alin. (5) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I, punctul 14. din
Ordonanta 16/2022]
(6)[textul din Art. 51, alin. (6) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I, punctul 14. din
Ordonanta 16/2022]

Art. 52: Reguli de ieşire din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor în cursul

anului
(1)Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 250.000 euro,
respectiv 100.000 euro începând cu 1 ianuarie 2026, aceasta datorează impozit pe profit începând cu
trimestrul în care s-a depăşit această limită, fără posibilitatea de a mai opta pentru perioada următoare
să aplice prevederile prezentului titlu.
(2)În cazul în care, în cursul unui an fiscal, o microîntreprindere nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută
la art. 47 alin. (1) lit. g) şi/sau nu a depus în termen situaţiile financiare anuale pentru exerciţiul
financiar precedent anului fiscal respectiv, dacă avea această obligaţie potrivit legii,
microîntreprinderea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care nu mai este îndeplinită
oricare dintre aceste condiţii.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru o microîntreprindere cu un singur salariat, al cărui
raport de muncă încetează, condiţia prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. g) se consideră îndeplinită dacă, în
termen de 30 de zile de la încetarea raportului de muncă, este angajat un nou salariat cu contract
individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puţin 12
luni.
(4)Microîntreprinderile care în cursul unui trimestru încep să desfăşoare activităţi dintre cele prevăzute
de art. 47 alin. (3) lit. f)-i) datorează impozit pe profit începând cu trimestrul respectiv.
(5)Limitele fiscale prevăzute la alin. (1) se verifică pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la
începutul anului fiscal. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la
închiderea exerciţiului financiar precedent.
(51)În cazul microîntreprinderii care, în cursul anului, se găseşte în situaţia prevăzută la art. 47 alin. (1
1), suplimentar faţă de regulile prevăzute la alin. (5), limita fiscală privitoare la plafonul de 250.000
euro, respectiv 100.000 euro începând cu 1 ianuarie 2026, prevăzută la alin. (1), se verifică luând în
calcul veniturile acesteia cumulate cu veniturile întreprinderilor legate.
(52)În aplicarea prevederilor alin. (51), împreună cu veniturile întreprinderilor legate cu
microîntreprinderea care se găseşte în situaţia prevăzută la art. 47 alin. (11) lit. d) se cumulează şi o
pătrime din norma anuală de venit stabilită/ajustată/redusă pentru anul fiscal curent a persoanelor fizice
autorizate/întreprinderilor individuale/întreprinderilor familiale/altor forme de organizare a unei
activităţi economice fără personalitate juridică, autorizate potrivit legilor în vigoare, care datorează
impozit pe baza normei anuale de venit, potrivit prevederilor titlului IV.(N.R. se aplică pentru
verificarea condiţiei de la art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, inclusiv pentru încadrarea ca microîntreprindere în anul fiscal
2024)
(6)Calculul şi plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care se încadrează în prevederile
alin. (1), (2), (4) şi (7) se efectuează luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu
trimestrul respectiv.
(7)În situaţia în care, în cursul anului fiscal, oricare dintre asociaţii/acţionarii unei microîntreprinderi
deţine, în mod direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al
drepturilor de vot şi la alte microîntreprinderi, asociaţii/acţionarii trebuie să stabilească
microîntreprinderea/microîntreprinderile care iese/ies de sub incidenţa prezentului titlu şi care urmează
să aplice prevederile titlului II începând cu trimestrul în care se înregistrează situaţia respectivă, astfel
încât condiţia de deţinere a unei singure microîntreprinderi să fie îndeplinită. Ieşirea din sistemul de
impunere pe veniturile microîntreprinderilor se comunică organului fiscal competent, potrivit
prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 53: Baza impozabilă

(1)Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din
orice sursă, din care se scad:
a)veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
b)veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
c)veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
d)veniturile din subvenţii;
e)veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost
cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care
persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;
e1)veniturile din ajustări pentru pierderi aşteptate aferente activelor financiare constituite de persoanele
juridice române care desfăşoară activităţi în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi
reasigurărilor, al pieţei de capital, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil
sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile
microîntreprinderilor.
f)veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost
cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
g)veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele
produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
h)veniturile din diferenţe de curs valutar;
i)veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute,
rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
j)valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul "709", potrivit
reglementărilor contabile aplicabile;
k)veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii, titulari iniţiali
aflaţi în evidenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii legali ai acestora;
l)despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
m)veniturile obţinute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei
impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.
n)dividendele primite de la o persoană juridică română.
o)dividendele primite de la o filială a microîntreprinderii, persoană juridică situată într-un alt stat
membru al Uniunii Europene, în măsura în care atât microîntreprinderea, cât şi filiala îndeplinesc
condiţiile prevăzute la art. 24; dispoziţiile prezentei litere prevalează faţă de cele ale lit. m).
(2)Pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă
determinată potrivit alin. (1) se adaugă următoarele:
a)valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul "609", potrivit
reglementărilor contabile aplicabile;
b)în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care îşi
încetează existenţa, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile
financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din
evaluarea sau decontarea acestora, şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare
aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului; în cazul microîntreprinderilor care devin plătitoare
de impozit pe profit, potrivit art. 52, această diferenţă reprezintă elemente similare veniturilor în primul
trimestru pentru care datorează impozit pe profit; în cazul microîntreprinderilor care devin plătitoare de
impozit pe profit, potrivit art. 52, în primul trimestru al anului fiscal, diferenţa respectivă nu reprezintă
elemente similare veniturilor în acest prim trimestru;
c)rezervele, cu excepţia celor reprezentând facilităţi fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva
legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul
profitului impozabil şi nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare
de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei
rezervei, distribuirii acesteia către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii
contribuabilului sau oricărui altui motiv;
d)rezervele reprezentând facilităţi fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost şi
plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire
către participanţi sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situaţia
în care rezervele fiscale sunt menţinute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul pentru
determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.
(3)[textul din Art. 53, alin. (3) din titlul III a fost abrogat la 23-aug-2020 de Art. I, punctul 2. din Legea
153/2020]

Art. 54: Reguli de determinare a condiţiilor de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile

microîntreprinderilor
(1)Pentru încadrarea în condiţiile privind nivelul veniturilor prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. c) şi la art. 52 alin. (1) se iau în calcul aceleaşi elemente care constituie baza impozabilă prevăzută la art. 53.
(2)Verificarea aplicării prevederilor art. 47 alin. (1) lit. h) şi i), alin. (4) şi art. 52 alin. (7) se efectuează
pe baza unei proceduri aprobate prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(3)Pentru anul fiscal 2025/2026, limita veniturilor realizate, reprezentând echivalentul în lei a 250.000
euro, respectiv echivalentul în lei a 100.000 euro începând cu 1 ianuarie 2026, se verifică pe baza
veniturilor realizate de către persoana juridică română la data de 31 decembrie 2024, respectiv la data
de 31 decembrie 2025. Condiţia referitoare la ponderea veniturilor din consultanţă şi/sau management
în veniturile totale, de la data de 31 decembrie 2024, nu se aplică pentru calculul limitei de 250.000
euro.
(4)Începând cu 1 ianuarie 2025, în aplicarea prevederilor art. 48 alin. (22), se au în vedere, după caz, şi
activităţile corespunzătoare codurilor CAEN 5611 - Restaurante, 5612 - Activităţi ale unităţilor mobile
de alimentaţie, 5622 - Alte servicii de alimentaţie n.c.a.

Art. 541: Reguli tranzitorii

Indice
Pentru aplicarea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii în anul fiscal 2024, condiţia
prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. i) se consideră îndeplinită dacă situaţiile financiare anuale sunt depuse
până la data de 31 martie 2024 inclusiv.

Art. 55: Termenele de declarare a menţiunilor

(1)Persoanele juridice care se înfiinţează în cursul unui an fiscal, precum şi microîntreprinderile care
intră sub incidenţa prevederilor art. 52 comunică organelor fiscale competente aplicarea/ieşirea din
sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit prevederilor Codului de procedură
fiscală.
(2)Persoanele juridice române comunică organelor fiscale competente aplicarea sistemului de
impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 martie inclusiv a anului pentru
care se plăteşte impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
*) Pentru anul 2024, termenul prevăzut la art. 55 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 227/2015 se prorogă până
la data de 15 aprilie 2024 inclusiv. Contribuabilii care au comunicat organelor fiscale competente
aplicarea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, respectiv ieşirea din sistemul de
impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei
ordonanţe de urgentă, depun, după caz, o nouă declaraţie de menţiuni pentru încadrarea în condiţiile
prevăzute la art. 47 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
(3)În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condiţiile impuse la art. 47 alin. (1) lit. d) şi e) nu
mai este îndeplinită, microîntreprinderea comunică organelor fiscale competente ieşirea din sistemul de
impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 martie inclusiv a anului fiscal următor.
(4)Microîntreprinderile care, în anul 2023, devin plătitoare de impozit pe profit ca urmare a
neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 47 alin. (1) comunică organelor fiscale competente ieşirea din
sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 martie inclusiv a anului
fiscal 2023.
(5)Microîntreprinderile care devin plătitoare de impozit pe profit ca urmare a neîndeplinirii
condiţiilor prevăzute la art. 47 sau ca urmare a exercitării opţiunii comunică organelor fiscale
competente ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data de
31 martie inclusiv a anului fiscal următor.
*) Pentru anul 2024, termenul prevăzut la art. 55 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 227/2015 se prorogă până
la data de 15 aprilie 2024 inclusiv. Contribuabilii care au comunicat organelor fiscale competente
aplicarea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, respectiv ieşirea din sistemul de
impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei
ordonanţe de urgentă, depun, după caz, o nouă declaraţie de menţiuni pentru încadrarea în condiţiile
prevăzute la art. 47 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.

Art. 56: Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale

(1)Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.
(11)
[textul din Art. 56, alin. (11) din titlul III a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 43. din

Art. 57: Prevederi fiscale referitoare la amortizare şi impozitul pe dividende

(1)Microîntreprinderile sunt obligate să tină evidenta amortizării fiscale, potrivit art. 28 al titlului II.
(2)Pentru declararea, reţinerea şi plata impozitului pe dividendele plătite către o persoană juridică
română, microîntreprinderile sunt obligate să aplice prevederile art. 43 al titlului II.

Art. 58: Contribuabili

Următoarele persoane datorează plata impozitului conform prezentului titlu şi sunt numite în
continuare contribuabili:
a)persoanele fizice rezidente;
b)persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu
permanent în România;
c)persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România;
d)persoanele fizice nerezidente care obţin venituri prevăzute la art. 129.

Art. 59: Sfera de cuprindere a impozitului

(1)Impozitul prevăzut în prezentul titlu, denumit în continuare impozit pe venit, se aplică
următoarelor venituri:
a)în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obţinute din
orice sursă, atât din România, cât şi din afara României;
b)în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât cele prevăzute la lit. a), veniturilor obţinute din
orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, începând cu data de la care acestea devin
rezidenţi în România;
c)în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate independentă prin intermediul
unui sediu permanent în România, venitului net atribuibil sediului permanent;
d)în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate dependentă în România, venitului
salarial net din această activitate dependentă;
e)în cazul persoanelor fizice nerezidente, care obţin veniturile prevăzute la art. 58 lit. d), venitului
determinat conform regulilor prevăzute în prezentul titlu, ce corespund categoriei respective de venit.
(2)Persoana fizică nerezidentă care îndeplineşte condiţia de rezidenţă prevăzută la art. 7 pct. 28 lit. b)
este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi
din afara României, începând cu prima zi în care declară că centrul intereselor vitale se află în
România.
(21)Persoana fizică nerezidentă care îndeplineşte condiţia de rezidenţă prevăzută la art. 7 pct. 28 lit.
c) este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi
din afara României, începând cu prima zi a sosirii în România.
(3)Fac excepţie de la prevederile alin. (2) persoanele fizice care dovedesc că sunt rezidenţi ai unor
state cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, cărora le sunt aplicabile
prevederile convenţiilor.
(4)Persoana fizică nerezidentă care a îndeplinit pe perioada şederii în România condiţiile de rezidenţă
potrivit art. 7 pct. 28 lit. b) sau c) va fi considerată rezidentă în România până la data la care persoana
fizică părăseşte România. Această persoană are obligaţia completării şi depunerii la autoritatea
competentă din România a formularului prevăzut la art. 230 alin. (7), cu 30 de zile înaintea plecării
din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate care depăşesc în total
183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, şi nu va mai face dovada schimbării
rezidenţei fiscale într-un alt stat.
(5)Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedeşte schimbarea rezidenţei
într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, este obligată în
continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din
afara României, până la data schimbării rezidenţei. Această persoană are obligaţia completării şi
depunerii la autoritatea competentă din România a formularului prevăzut la art. 230 alin. (7), cu 30
de zile înaintea plecării din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în
străinătate care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, şi
va face dovada schimbării rezidenţei fiscale într-un alt stat.
(6)Rezidenţii statelor cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri trebuie să
îşi dovedească rezidenţa fiscală printr-un certificat de rezidenţă emis de către autoritatea fiscală
competentă din statul străin sau printr-un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea
fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei conform legislaţiei interne a acelui stat.
Acest certificat/document este valabil pentru anul/anii pentru care este emis.
(7)Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedeşte schimbarea rezidenţei
într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri este obligată în
continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din
afara României, pentru anul calendaristic în care are loc schimbarea rezidenţei, precum şi în
următorii 3 ani calendaristici. Această persoană are obligaţia completării şi depunerii la autoritatea
competentă din România a formularului prevăzut la art. 230 alin. (7), cu 30 de zile înaintea plecării
din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate care depăşesc în total
183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

Art. 60: Scutiri

Sunt scutiţi de la plata impozitului pe venit următorii contribuabili:
1. persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, pentru veniturile realizate din:
a)activităţi independente, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere;
a1)venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
b)salarii şi asimilate salariilor, prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3);
c)pensii;
d)activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, altele decât cele prevăzute la art. 105, realizate în
mod individual şi/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică;
e)transmiterea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire,
prevăzute la art. 111, indiferent de momentul dezbaterii succesiunii;
2.
[textul din Art. 60, punctul 2. din titlul IV, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 64,
punctul 7. din Ordonanta urgenta 156/2024]
3. persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la
art. 76 alin. (1)-(3), ca urmare a desfăşurării activităţii de cercetare-dezvoltare şi inovare,
definită conform Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi
dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu
modificările şi completările ulterioare, potrivit procedurii stabilite prin ordin comun al
ministrului finanţelor publice şi al ministrului cercetării şi inovării, în următoarele condiţii:
a)scutirea se acordă pentru toate persoanele care sunt incluse în echipa unui proiect de cercetaredezvoltare
şi inovare, astfel cum este definit în Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu
indicatori de rezultat definiţi;
b)scutirea se acordă în limita cheltuielilor cu personalul alocat proiectului de cercetare-dezvoltare
şi inovare, evidenţiate distinct în bugetul proiectului;
c)statul de plată aferent veniturilor din salarii şi asimilate salariilor, obţinute de fiecare angajat din
activităţile desfăşurate în proiectul de cercetare-dezvoltare şi inovare, se întocmeşte separat pentru
fiecare proiect.
*) Prevederile art. 60 pct. 3 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare,
astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 136/2017, se aplică începând cu veniturile realizate
din salarii şi asimilate salariilor aferente lunii următoare intrării în vigoare a prezentei legi.
4.
[textul din Art. 60, punctul 4. din titlul IV, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I,
punctul 23. din Ordonanta 16/2022]
5.
[textul din Art. 60, punctul 5. din titlul IV, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 64,
punctul 7. din Ordonanta urgenta 156/2024]
6. Prosumatorii persoane fizice, altele decât cele organizate conform Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 182/2016, pentru veniturile obţinute din vânzarea energiei electrice la
furnizorii de energie electrică cu care respectivii prosumatori au încheiate contracte de furnizare a
energiei electrice, dacă centralele electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile
pe care le deţin au puterea electrică instalată de cel mult 27 kW pe loc de consum.
7.
[textul din Art. 60, punctul 7. din titlul IV, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 64,
punctul 7. din Ordonanta urgenta 156/2024]
*) Prin derogare de la prevederile art. 60, pe perioada stării de urgenţă instituite prin decret emis de
Preşedintele României, pentru indemnizaţiile prevăzute la art. XI alin. (1) şi art. XV din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum
şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice
determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, cu modificările şi completările ulterioare,
şi la art. 3 din Legea nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinţilor pentru supravegherea
copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ, cu modificările şi completările
ulterioare, suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, respectiv din bugetul de stat, nu se acordă
facilităţi fiscale. Prevederile se aplică indemnizaţiilor acordate din bugetul de asigurări pentru şomaj
sau bugetul de stat începând cu luna aprilie 2020.
*) OUG 111/2021: Prin derogare de la prevederile art. 60, 1381 şi art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea
nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pentru indemnizaţiile prevăzute la art. 1 alin.
(1) şi art. 6 alin. (1) şi (2) suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, respectiv bugetul de stat
alocat Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, nu se acordă facilităţi fiscale.

Art. 601

Indice
[textul din Art. 601 din titlul IV, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 64, punctul 8. din
Ordonanta urgenta 156/2024]

Art. 61: Categorii de venituri supuse impozitului pe venit

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt
următoarele:
a)venituri din activităţi independente, definite conform art. 67;
a1)venituri din drepturi de proprietate intelectuală, definite potrivit art. 70;
b)venituri din salarii şi asimilate salariilor, definite conform art. 76;
c)venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 83;
d)venituri din investiţii, definite conform art. 91;
e)venituri din pensii, definite conform art. 99;
f)venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, definite conform art. 103;
g)venituri din premii şi din jocuri de noroc, definite conform art. 108;
h)venituri din transferul proprietăţilor imobiliare, definite conform art. 111;
i)venituri din alte surse, definite conform art. 114 şi 117.

Art. 62: Venituri neimpozabile

În înţelesul impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt impozabile:
a)ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială, primite de la bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte
fonduri publice sau colectate public, inclusiv cele din fonduri externe nerambursabile, precum şi cele
de aceeaşi natură primite de la organizaţii neguvernamentale, potrivit statutelor proprii, sau de la alte
persoane;
b)indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate, potrivit legii, persoanelor fizice,
altele decât cele care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor;
c)indemnizaţiile pentru: risc maternal, maternitate, creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav,
îngrijirea pacientului cu afecţiuni oncologice, potrivit legii;
d)recompense acordate conform legii din fonduri publice;
e)veniturile realizate din valorificarea, prin centrele de colectare, a bunurilor mobile sub forma
deşeurilor care fac obiectul programelor naţionale finanţate din bugetul de stat sau din alte fonduri
publice;
f)veniturile de orice fel, în bani sau în natură, primite ca urmare a predării deşeurilor din patrimoniul
personal, altele decât metale feroase şi neferoase şi aliajele acestora din patrimoniul personal,
încadrate ca deşeuri potrivit legii, prevăzute la art. 114;
g)sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum şi orice
alte drepturi, cu excepţia câştigurilor primite de la societăţile de asigurări ca urmare a contractului de
asigurare încheiat între părţi, cu ocazia tragerilor de amortizare;
h)despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu
material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale;
i)sumele primite ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică, conform legii;
j)sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităţilor naturale,
precum şi pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;
k)pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, pensiile acordate în cazurile
de invaliditate sau de deces pentru personalul participant, potrivit legii, la misiuni şi operaţii în afara
teritoriului statului român, pensiile acordate în cazurile de invaliditate sau de deces, survenite în
timpul sau din cauza serviciului, personalului încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine
publică şi siguranţă naţională, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraţi în
gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin
contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative
şi cele finanţate de la bugetul de stat;
l)sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat, conform legii;
m)veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi
mobile din patrimoniul personal, altele decât câştigurile din transferul titlurilor de valoare şi/sau
aurului de investiţii prevăzute la cap. V - Venituri din investiţii, precum şi altele decât cele definite la
cap. IX - Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, şi nici veniturile
primite ca urmare a transmiterii prin acte pentru cauză de moarte a posesiei de fapt notate, în
condiţiile legii, de autorul succesiunii în cartea funciară;
n)drepturile în bani şi în natură primite de:
- militarii în termen, soldaţii şi gradaţii profesionişti care urmează modulul instruirii individuale,
elevii, studenţii şi cursanţii instituţiilor de învăţământ din sectorul de apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională;
- personalul militar, militarii în termen, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare, rezerviştii, pe timpul concentrării sau mobilizării;
o)bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare în cadru
instituţionalizat;
o1)bursele, premiile şi alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport, echipamente de lucru/
protecţie şi altele asemenea primite de elevi pe parcursul învăţământului profesional şi tehnic şi elevi/
studenţi pe parcursul învăţământului dual preuniversitar/universitar, potrivit reglementărilor legale
din domeniul educaţiei naţionale;
p)sumele sau bunurile, inclusiv titluri de valoare şi aur de investiţii, primite cu titlu de moştenire ori
donaţie. Pentru proprietăţile imobiliare, în cazul moştenirilor şi donaţiilor se aplică reglementările
prevăzute la art. 111 alin. (2) şi (3);
q)veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare pentru activităţile
desfăşurate în România în calitatea lor oficială, în condiţii de reciprocitate, în virtutea regulilor
generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este
parte;
r)veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi
institutelor culturale ale României amplasate în străinătate, precum şi veniturile în valută primite de
personalul încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, trimis în
misiune permanentă în străinătate, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
s)veniturile primite de oficialii organismelor şi organizaţiilor internaţionale din activităţile
desfăşurate în România în calitatea lor oficială, cu condiţia ca poziţia acestora de oficial să fie
confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;
ş)veniturile primite de cetăţeni străini pentru activitatea de consultanţă desfăşurată în România, în
conformitate cu acordurile de finanţare nerambursabilă încheiate de România cu alte state, cu
organisme internaţionale şi organizaţii neguvernamentale;
t)veniturile primite de cetăţeni străini pentru activităţi desfăşurate în România, în calitate de
corespondenţi de presă, cu condiţia reciprocităţii acordate cetăţenilor români pentru venituri din
astfel de activităţi şi cu condiţia ca poziţia acestor persoane să fie confirmată de Ministerul Afacerilor
Externe;
ţ)sumele reprezentând diferenţa de dobândă subvenţionată pentru creditele primite în conformitate cu
legislaţia în vigoare;
u)subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, dacă subvenţiile sunt acordate în conformitate
cu legislaţia în vigoare;
v)veniturile reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură, stabilite potrivit legii, primite de
persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii, orfanii şi văduvele de război, accidentaţii de
război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată
cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, persoanele
care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului
Muncii în perioada 1950-1961 şi soţiile celor decedaţi, urmaşii eroilor-martiri, răniţii şi luptătorii
pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească
anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987, precum şi persoanele persecutate de către regimurile
instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice;
w)
premiile obţinute de sportivii medaliaţi la campionatele mondiale, europene şi la jocurile olimpice/
paralimpice. Nu sunt venituri impozabile premiile, primele şi indemnizaţiile sportive acordate
sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevăzuţi în legislaţia în materie, în vederea
realizării obiectivelor de înaltă performanţă: clasarea pe locurile 1-6 la campionatele europene,
campionatele mondiale şi jocurile olimpice/paralimpice, precum şi calificarea şi participarea la
turneele finale ale campionatelor mondiale şi europene, prima grupă valorică, precum şi la jocurile
olimpice/paralimpice, în cazul jocurilor sportive. De asemenea, nu sunt venituri impozabile primele
şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevăzuţi
de legislaţia în materie, în vederea pregătirii şi participării la competiţiile internaţionale oficiale ale
loturilor reprezentative ale României. Au acelaşi regim fiscal primele acordate sportivilor,
antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevăzuţi în legislaţia în materie, din sumele încasate de
cluburi ca urmare a calificării şi participării la competiţii intercluburi oficiale europene sau mondiale;
x)premiile şi alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport şi altele asemenea, obţinute de elevi şi
studenţi în cadrul competiţiilor interne şi internaţionale, inclusiv elevi şi studenţi nerezidenţi în
cadrul competiţiilor desfăşurate în România;
y)prima de stat acordată pentru economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ,
în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu
modificările şi completările ulterioare;
z)alte venituri care nu sunt impozabile, astfel cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.

Art. 63: Reguli generale aplicabile veniturilor realizate din operaţiunea de fiducie

(1)Transferul de la constituitor la fiduciar al masei patrimoniale fiduciare nu generează venituri
impozabile, în înţelesul prezentului titlu, la momentul transferului, pentru părţile implicate, respectiv
constituitor şi fiduciar, în cazul în care părţile respective sunt contribuabili potrivit prezentului titlu.
(2)Remuneraţia fiduciarului contribuabil potrivit prezentului titlu, notar public sau avocat, primită
pentru administrarea masei patrimoniale, constituie, în înţelesul prezentului titlu, venit din activitatea
adiacentă şi se supune impunerii cumulat cu veniturile din activitatea desfăşurată de notar sau avocat,
potrivit prevederilor cap. II - Venituri din activităţi independente.
(3)Tratamentul fiscal al veniturilor realizate din administrarea masei patrimoniale de către fiduciar,
altele decât remuneraţia fiduciarului, se stabileşte în funcţie de natura venitului respectiv şi se supune
impunerii potrivit regulilor proprii fiecărei categorii de venituri. La determinarea venitului impozabil
nu se deduc pierderile fiscale ale constituitorului, acestea reprezentând pierderi definitive. În cazul în
care constituitorul este contribuabil potrivit prezentului titlu, obligaţiile fiscale ale acestuia în
legătură cu masa patrimonială administrată vor fi îndeplinite de fiduciar.
(4)Venitul realizat în bani şi în natură de beneficiarul persoană fizică la transferul masei patrimoniale
de la fiduciar se supune impunerii potrivit prevederilor cap. X - Venituri din alte surse. Fac excepţie
veniturile realizate de beneficiar din transferul masei patrimoniale, în situaţia în care acesta este
constituitorul, caz în care veniturile respective sunt neimpozabile. Obligaţia evaluării veniturilor
realizate, la preţul stabilit prin expertiză tehnică, la locul şi la data primirii acestora, revine
fiduciarului. Pierderile fiscale înregistrate din administrarea masei patrimoniale de către fiduciar
reprezintă pierderi definitive şi nu se deduc la determinarea venitului impozabil pentru beneficiar
ulterior transferului masei patrimoniale de la fiduciar la beneficiarul persoană fizică.

Art. 64: Cotele de impozitare

(1)Cota de impozit este de 10% şi se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei
surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
a)activităţi independente;
a1)drepturi de proprietate intelectuală;
b)salarii şi asimilate salariilor;
c)cedarea folosinţei bunurilor;
d)investiţii;
e)pensii;
f)activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;
g)premii;
h)alte surse.
(2)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) cotele de impozit prevăzute expres pentru categoriile de
venituri cuprinse în titlul IV.

Art. 65: Perioada impozabilă

(1)Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în
situaţia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

Art. 66: Stabilirea sumelor fixe

Sumele sunt calculate prin rotunjire la un leu, prin neglijarea fracţiunilor de până la 50 de bani
inclusiv şi majorarea la leu a fracţiunilor ce depăşesc 50 de bani.

Art. 67: Definirea veniturilor din activităţi independente

(1)Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile din activităţi de producţie, comerţ,
prestări de servicii şi veniturile din profesii liberale, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de
asociere, inclusiv din activităţi adiacente.
(11)În categoria veniturilor din activităţi independente se cuprind şi cele realizate de contribuabilii
care obţin venituri din prestarea de servicii de cazare, precum şi veniturile din închirierea pe termen
scurt a unui număr de peste 7 camere situate în locuinţe proprietate personală, iar pentru stabilirea
impozitului sunt aplicabile prevederile art. 683.
(2)Constituie venituri din profesii liberale veniturile obţinute din prestarea de servicii cu caracter
profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea
profesiei respective.
(3)[textul din Art. 67, alin. (3) din titlul IV, capitolul II a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 5. din Ordonanta urgenta 18/2018]

Art. 671: Definirea veniturilor din România din activităţi independente

Indice
Veniturile obţinute din activităţi independente desfăşurate în România, potrivit legii, se consideră ca
fiind obţinute din România, indiferent dacă sunt primite din România sau din străinătate.

Art. 68: Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activităţi independente,

determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate
(1)Venitul net anual din activităţi independente se determină în sistem real, pe baza datelor din
contabilitate, ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de
venituri, cu excepţia situaţiilor în care sunt aplicabile prevederile art. 681, 683 şi 69.
(2)Venitul brut cuprinde:
a)sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea activităţii;
b)veniturile sub formă de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legătură cu
o activitate independentă;
c)câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă,
exclusiv contravaloarea bunurilor din patrimoniul personal afectate exercitării activităţii, rămase la
încetarea activităţii;
d)veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau de a nu concura cu o
altă persoană;
e)veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate
independentă;
f)veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală, instalate ca aparate de taxat pe
autovehiculele de transport persoane sau bunuri în regim de taxi.
(3)Nu sunt considerate venituri brute:
a)aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei
activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia;
b)sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
c)sumele primite ca despăgubiri;
d)sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări şi mecenat, conform legii, sau donaţii.
(4)Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile efectuate în scopul
desfăşurării activităţii independente, pentru a putea fi deduse, în funcţie de natura acestora,
sunt:
a)să fie efectuate în cadrul activităţilor independente, justificate prin documente;
b)să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;
c)să reprezinte cheltuieli cu salariile şi cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit cap.
III - Venituri din salarii şi asimilate salariilor, cu excepţiile prevăzute de prezentul capitol;
d)să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II, după caz;
e)să respecte regulile privind deducerea cheltuielilor reprezentând investiţii în mijloace fixe pentru
cabinetele medicale, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (20);
f)să reprezinte cheltuieli cu prime de asigurare efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii
pentru care este autorizat contribuabilul;
3. bunurile utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor
contractuale;
4. asigurarea de risc profesional;
g)să fie efectuate pentru salariaţi pe perioada delegării/detaşării în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul serviciului, reprezentând indemnizaţiile plătite acestora, precum şi cheltuielile
de transport şi cazare;
h)să fie efectuate pe perioada deplasării contribuabilului care îşi desfăşoară activitatea individual şi/
sau într-o formă de asociere, în ţară şi în străinătate, în scopul desfăşurării activităţii, reprezentând
cheltuieli de cazare şi transport, altele decât cele prevăzute la alin. (7) lit. k);
i)să reprezinte contribuţii de asigurări sociale plătite la sistemele proprii de asigurări sociale şi/sau
contribuţii profesionale obligatorii plătite, potrivit legii, organizaţiilor profesionale din care fac parte
contribuabilii;
j)să fie efectuate în scopul desfăşurării activităţii şi reglementate prin acte normative în vigoare;
k)în cazul activelor neamortizabile prevăzute la art. 28 alin. (4), cheltuielile sunt deductibile la
momentul înstrăinării şi reprezintă preţul de cumpărare sau valoarea stabilită prin expertiză tehnică la
data dobândirii, după caz.
(41)Sunt cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate pentru organizarea şi desfăşurarea
învăţământului profesional şi tehnic şi învăţământului dual preuniversitar şi universitar, în
conformitate cu reglementările legale din domeniul educaţiei naţionale, cu excepţia cheltuielilor cu
amortizarea care sunt deductibile potrivit prevederilor alin. (4) lit. d).
(42)Sunt cheltuieli deductibile contravaloarea testelor medicale de diagnosticare a infecţiei
COVID-19 efectuate pentru contribuabil, cu scopul depistării şi prevenirii răspândirii coronavirusului
SARS-CoV-2, pentru asigurarea desfăşurării activităţii, individual sau într-o formă de asociere, pe
perioada instituirii stării de urgenţă sau de alertă, potrivit legii.
(5)Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a)cheltuielile pentru acordarea de burse private, efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din
baza de calcul determinată conform alin. (6);
b)cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6);
c)cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de până la 5% asupra valorii
anuale a cheltuielilor efectuate cu salariile personalului, pentru destinaţiile prevăzute la art. 25 alin.
(3) lit. b) din titlul II, după caz;
d)scăzămintele, perisabilităţile, pierderile rezultate din manipulare/depozitare, potrivit legislaţiei în
materie, inclusiv cheltuielile cu bunuri cu termen depăşit de valabilitate potrivit legii;
e)cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;
f)cheltuielile reprezentând voucherele de vacanţă acordate de angajatori, potrivit legii;
g)contribuţiile la fonduri de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative,
cu modificările şi completările ulterioare, şi cele reprezentând contribuţii la schemele de pensii
facultative, calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către
Autoritatea de Supraveghere Financiară, efectuate către entităţi autorizate, stabilite în state membre
ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, plătite în scopul personal al
contribuabilului, indiferent dacă activitatea se desfăşoară individual sau într-o formă de asociere, în
limita echivalentului în lei a 400 euro anual pentru fiecare persoană;
h)primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de
abonament, plătite în scopul personal al contribuabilului, indiferent dacă activitatea se desfăşoară
individual sau într-o formă de asociere, în limita echivalentului în lei a 400 euro anual pentru fiecare
persoană;
i)cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât şi în scopul personal al contribuabilului
sau asociaţilor sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activităţii
independente;
j)cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, aferente autoturismelor folosite de contribuabil
sau membru asociat sunt deductibile limitat potrivit alin. (7) lit. k) la cel mult un singur autoturism
aferent fiecărei persoane;
k)cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii datorate în calitate de angajatori, potrivit
titlului V;
l)[textul din Art. 68, alin. (5), litera L. din titlul IV, capitolul II a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art.
I, punctul 8. din Ordonanta urgenta 18/2018]
m)cheltuieli pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, potrivit legii;
n)dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care
desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza
contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a
României, pentru împrumuturile în lei, în vigoare la data restituirii împrumutului şi, respectiv, nivelul
ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută, prevăzută la art. 27 alin. (7) lit. b);
o)cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de
leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing
financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societăţile de
leasing;
p)cotizaţii plătite la asociaţiile profesionale în limita a 4.000 euro anual;
q)cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizaţiilor
profesionale din care fac parte contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat.
r)contravaloarea abonamentelor, plătite în scopul personal al contribuabilului, indiferent dacă
activitatea se desfăşoară individual sau într-o formă de asociere, în limita echivalentului în lei a 100
euro anual pentru fiecare persoană, oferite de furnizori ale căror activităţi sunt încadrate la codurile
CAEN 9311, 9312 sau 9313, care acţionează în nume propriu în cazul abonamentelor care includ
dreptul de a utiliza facilităţile sportive, în vederea practicării sportului şi educaţiei fizice cu scop de
întreţinere, profilactic sau terapeutic, ori în calitate de intermediari pentru serviciile medicale, în
cazul în care abonamentele respective includ şi servicii medicale;
(6)Baza de calcul se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât
cheltuielile pentru acordarea de burse private şi cheltuielile de protocol.
(7)Nu sunt cheltuieli deductibile:
a)sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
b)cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României
sau în străinătate;
c)impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în
străinătate;
d)cheltuielile cu primele de asigurare, precum şi cu serviciile medicale furnizate sub formă de
abonament, altele decât cele prevăzute la alin. (4) lit. f), alin. (5) lit. h) şi cele efectuate pentru
persoanele care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor, definite potrivit prevederilor cap. III -
Venitul din salarii şi asimilate salariilor;
e)donaţii de orice fel;
f)dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a
încălcării dispoziţiilor legale în vigoare şi penalităţile, datorate autorităţilor române/străine, potrivit
prevederilor legale, cu excepţia celor plătite, conform clauzelor din contractele comerciale încheiate
cu aceste autorităţi;
g)ratele aferente creditelor angajate;
h)cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrulinventar;
i)cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile, dacă
inventarul nu este acoperit de o poliţă de asigurare;
j)impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
k)50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în
scopul desfăşurării activităţii şi a căror masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 3.500 kg şi
nu au mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietate
sau în folosinţă. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele
respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii
de curierat;
2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de
taximetrie;
4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte
persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;
5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.
În cazul vehiculelor rutiere motorizate, aflate în proprietate sau în folosinţă, care nu fac obiectul
limitării deducerii cheltuielilor, se vor aplica regulile generale de deducere.
Modalitatea de aplicare a acestor prevederi se stabileşte prin normele metodologice date în
aplicarea art. 68;
k1)cheltuielile cu amortizarea bunurilor din patrimoniul personal afectate exercitării activităţii,
potrivit legii;
k2)[textul din Art. 68, alin. (7), litera K^2. din titlul IV, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2024 de
Art. 53, punctul 48. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
k3)cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat, efectuate potrivit legii;
k4)cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, indiferent de natura lor, dovedite ulterior ca fiind
legate de fapte de corupţie, potrivit legii;
l)alte sume prevăzute prin legislaţia în vigoare.
(71)În cazul transformării/schimbării formei de exercitare a unei activităţi, cu respectarea
legislaţiei în materie specifică fiecărei forme de exercitare, în condiţiile continuării activităţii,
sunt aplicabile următoarele reguli:
a)nu se include în venitul brut al activităţii care urmează să se transforme/schimbe şi nu este supusă
impozitării contravaloarea bunurilor şi drepturilor, inclusiv creanţele neîncasate care se transferă în
patrimoniul afacerii în care s-a transformat/schimbat;
b)pentru cheltuielile reprezentând sumele datorate de entitatea care se transformă/schimbă, la data
transformării/schimbării, se respectă regulile generale privind deducerea cheltuielilor la entitatea în
care s-a transformat/schimbat;
c)în venitul brut al activităţii care urmează să se transforme/schimbe se include şi suma reprezentând
contravaloarea bunurilor şi drepturilor din patrimoniul afacerii care trec în patrimoniul personal al
contribuabilului, la momentul transformării/schimbării activităţii, operaţiune considerată din punct de
vedere fiscal o înstrăinare. Evaluarea acestora se face la preţurile practicate pe piaţă sau stabilite prin
expertiză tehnică.
(8)Contribuabilii pentru care determinarea venitului anual se efectuează în sistem real au obligaţia să
completeze Registrul de evidenţă fiscală, în vederea stabilirii venitului net anual.
(9)Modelul şi conţinutul Registrului de evidenţă fiscală se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor
publice.

Art. 681: Stabilirea impozitului pentru veniturile din activităţi independente realizate în baza

Indice
contractelor de activitate sportivă, potrivit legii
(1)Contribuabilii care realizează venituri în baza contractelor de activitate sportivă, încheiate potrivit
Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, datorează
impozit pe venit, impozitul fiind final.
(2)Plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă
contabilă au şi obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a plăti impozitul corespunzător sumelor plătite
prin reţinere la sursă.
(3)Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut din care se deduce
contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată şi reţinută la sursă potrivit prevederilor titlului V.
Impozitul pe venit se reţine la sursă, de către plătitorii de venituri prevăzuţi la alin. (2), la momentul
plăţii venitului.
(4)Impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
(5)Plătitorii de venituri prevăzuţi la alin. (2) nu au obligaţia calculării, reţinerii la sursă şi plăţii
impozitului din veniturile plătite dacă efectuează plăţi către asocierile fără personalitate juridică,
precum şi către entităţi cu personalitate juridică, care organizează şi conduc contabilitate proprie,
potrivit legii, pentru care plata impozitului pe venit se face de către fiecare asociat, pentru venitul său
propriu.
(6)Contribuabilii nu au obligaţia de completare a Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a
evidenţei contabile.
(7)[textul din Art. 681, alin. (7) din titlul IV, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 50. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(8)[textul din Art. 681, alin. (8) din titlul IV, capitolul II a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 6. din Legea 30/2019]
(9)[textul din Art. 681, alin. (9) din titlul IV, capitolul II a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 6. din Legea 30/2019]
(10)[textul din Art. 681, alin. (10) din titlul IV, capitolul II a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 6. din Legea 30/2019]
(11)[textul din Art. 681, alin. (11) din titlul IV, capitolul II a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 6. din Legea 30/2019]

Art. 682: Plăţi anticipate ale impozitului pentru unele venituri din activităţi independente

Indice
(1)Veniturile realizate de către contribuabili, alţii decât titularul dreptului de proprietate, fost
proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, de la Autoritatea Naţională pentru
Restituirea Proprietăţilor, ca urmare a valorificării dreptului de creanţă dobândit în legătură cu
măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor
preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România potrivit prevederilor Legii nr.
165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi
completările ulterioare, sunt calificate ca fiind venituri din activităţi independente, dacă sunt
îndeplinite cel puţin 4 din criteriile prevăzute la art. 7 pct. 3.
(2)Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri prevăzute la alin.
(1) pentru care determinarea venitului net anual se efectuează în sistem real, pe baza datelor din
contabilitate, au obligaţia să efectueze plăţi anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul
de stat.
(3)Plata anticipată se efectuează prin reţinerea la sursă a impozitului de către CEC Bank - S.A. pe
baza datelor şi informaţiilor furnizate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin
aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut, la fiecare plată.
(4)Impozitul reţinut la sursă se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care a fost reţinut.
(5)Plăţile anticipate sunt luate în calcul la definitivarea impozitului anual datorat de către
contribuabili, pe baza declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale, prevăzută la
art. 122.

Art. 683: Stabilirea impozitului pentru veniturile realizate din prestarea de servicii de cazare

Indice
(1)Sunt considerate venituri din prestarea de servicii de cazare veniturile obţinute de operatorii
economici definiţi potrivit legislaţiei specifice domeniului turismului - contribuabili potrivit
prezentului titlu, prin punerea la dispoziţie a unui spaţiu amenajat în scopul înnoptării pentru o
perioadă determinată, măsurată în zile.
(2)Venitul net anual din prestarea de servicii de cazare se determină prin deducerea din venitul brut a
cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei forfetare de 30% asupra venitului brut. Venitul brut
reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, încasate în
cursul anului fiscal. La determinarea venitului brut sunt avute în vedere prevederile art. 68 alin. (2)
lit. a), b), d) şi e) şi alin. (3).
(3)Nu se cuprinde în venitul brut comisionul reţinut de către entităţile care facilitează închirierea pe
termen scurt a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, inclusiv interfeţele electronice,
cum ar fi o piaţă online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare.
(4)În situaţia în care sumele sunt încasate în valută, echivalentul în lei al acestora se determină prin
utilizarea cursului de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară
anterioară încasării.
(5)Veniturile din prestarea de servicii de cazare, realizate într-o fracţiune de an sau în perioade
diferite ce reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an, se consideră venit anual.
(6)Impozitul anual datorat se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net anual,
determinat potrivit alin. (2), impozitul fiind final.
(7)Pentru determinarea venitului net din prestarea de servicii de cazare, contribuabilii completează
numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidenţă fiscală şi nu au obligaţii privind
evidenţa contabilă.
(8)Contribuabilii au obligaţia să completeze şi să păstreze fişa de ocupare a capacităţii de cazare
prevăzută la art. 85 alin. (8).
(9)Impozitul anual datorat se stabileşte de contribuabil prin depunerea Declaraţiei unice privind
impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, până la termenul legal de
depunere prevăzut la art. 122 alin. (3).
(10)Plata impozitului anual datorat pentru venitul net anual se efectuează la bugetul de stat, până la
termenul legal de depunere a Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale
datorate de persoanele fizice, prevăzut la art. 122 alin. (3).
(11)În cazul în care, în cursul aceluiaşi an fiscal, contribuabilul desfăşoară activităţi independente de
prestare de servicii de cazare, precum şi activităţi independente pentru care venitul net anual se
determină pe baza normelor anuale de venit sau în sistem real, pe baza datelor din contabilitate în
partidă simplă, pentru aceste venituri rămân aplicabile prevederile art. 68 şi 69, după caz.
(12)Prevederile prezentului articol se aplică şi în situaţia prevăzută la art. 83 alin. (4).

Art. 69: Stabilirea venitului net anual pe baza normelor de venit

(1)În cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi independente, altele decât venituri
din profesii liberale definite la art. 67 alin. (2), venitul net anual se determină pe baza normelor de
venit de la locul desfăşurării activităţii.
(2)Ministerul Finanţelor Publice elaborează nomenclatorul activităţilor pentru care venitul net
se poate determina pe baza normelor anuale de venit, care se aprobă prin ordin al ministrului
finanţelor publice, în conformitate cu activităţile din Clasificarea activităţilor din economia
naţională - CAEN, aprobată prin ordin al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică.
Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, respectiv a municipiului Bucureşti au
următoarele obligaţii:
a)stabilirea nivelului normelor de venit;
b)publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care urmează a se
aplica, precum şi a coeficienţilor de corecţie stabiliţi prin consultarea consiliilor judeţene/Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, după caz.
(3)Norma de venit pentru fiecare activitate desfăşurată de contribuabil nu poate fi mai mică decât
nivelul a 12 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, în vigoare la data de 1 ianuarie a
anului de realizare a venitului. Prevederile prezentului alineat se aplică şi în cazul în care activitatea
se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, norma de venit fiind stabilită pentru
fiecare membru asociat.
(4)La stabilirea normelor anuale de venit, plafonul de venit determinat prin înmulţirea cu 12 a
salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată reprezintă venitul net anual înainte de aplicarea
criteriilor. Criteriile pentru stabilirea normelor de venit de către direcţiile generale regionale ale
finanţelor publice sunt cele prevăzute în normele metodologice.
(5)În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate care generează venituri din activităţi
independente, altele decât venituri din profesii liberale, definite la art. 67 alin. (2), pe perioade mai
mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activităţi se reduce proporţional, astfel
încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfăşurată activitatea respectivă.
(6)Dacă un contribuabil desfăşoară două sau mai multe activităţi care generează venituri din activităţi
independente, altele decât venituri din profesii liberale, definite la art. 67 alin. (2), venitul net din
aceste activităţi se stabileşte de către contribuabil prin însumarea nivelului normelor de venit
corespunzătoare fiecărei activităţi.
(7)În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate inclusă în nomenclatorul prevăzut la alin.
(2) şi o altă activitate independentă, venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din
contabilitate, potrivit prevederilor art. 68.
(8)Contribuabilii care desfăşoară activităţi pentru care venitul net se determină pe bază de norme de
venit au obligaţia să completeze numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidenţă fiscală
şi nu au obligaţii privind evidenţa contabilă.
(9)Contribuabilii, pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit şi care în anul fiscal
anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro,
începând cu anul fiscal următor au obligaţia determinării venitului net anual în sistem real. Cursul de
schimb valutar utilizat pentru determinarea echivalentului în lei al sumei de 25.000 euro este cursul
de schimb mediu anual comunicat de Banca Naţională a României, pentru anul de realizare a
venitului. Această categorie de contribuabili are obligaţia să completeze şi să depună Declaraţia
unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice până la termenul
legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. (3).
(10)Contribuabilii pot ajusta normele anuale de venit de la alin. (4) în declaraţia unică privind
impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice. Ajustarea normelor anuale de
venit se realizează de către contribuabil prin aplicarea coeficienţilor de corecţie publicaţi de către
Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, respectiv a municipiului Bucureşti, asupra
normelor anuale de venit.
(11)Procedura de ajustare a normei de venit, pentru determinarea venitului net anual, se stabileşte
prin norme.

Art. 691: Opţiunea de a stabili venitul net anual, în sistem real pe baza datelor din

Indice
contabilitate
(1)Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente, impuşi pe bază de norme de venit, au
dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 68.
(2)Opţiunea de a determina venitul net în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit
prevederilor art. 68, este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi
se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă contribuabilul nu solicită revenirea la sistemul
anterior. Pentru a reveni la sistemul anterior, contribuabilul completează corespunzător Declaraţia
unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, aferentă
veniturilor realizate în anul următor expirării perioadei de 2 ani, şi depune formularul la organul
fiscal competent, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. (3).
(3)Opţiunea pentru determinarea venitului net anual în sistem real, inclusiv în cazul contribuabililor
care încep activitatea în cursul anului fiscal, se exercită prin completarea Declaraţiei unice privind
impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice cu informaţii privind
determinarea venitului net anual în sistem real şi depunerea formularului la organul fiscal competent
în termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. (3). În acest caz, perioada de 2 ani fiscali
cuprinde anul fiscal de realizare a veniturilor pentru care se depune Declaraţia unică privind
impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prin care se exercită opţiunea
şi anul fiscal următor acestuia.

Art. 692: Stabilirea impozitului pentru veniturile din activităţi independente pentru care

Indice
venitul net anual se stabileşte pe baza normelor de venit
(1)Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente pentru care venitul net anual se
stabileşte pe baza normelor de venit au obligaţia stabilirii impozitului anual datorat, pe baza
Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prin
aplicarea cotei de 10% asupra normei anuale de venit ajustate, după caz.
(2)Plata impozitului anual datorat determinat potrivit prevederilor alin. (1) se efectuează la bugetul
de stat, până la termenul legal de depunere a Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi
contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, prevăzut la art. 122 alin. (3).

Art. 693: Impozitarea venitului net anual din activităţi independente

Indice
Venitul net anual din activităţi independente determinat în sistem real pe baza datelor din
contabilitate se impozitează potrivit prevederilor cap. XI - Venitul net anual impozabil.

Art. 70: Definirea veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală

Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din
drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor, inclusiv din crearea unor lucrări de artă
monumentală, brevete de invenţie, desene şi modele, mărci şi indicaţii geografice, topografii pentru
produse semiconductoare şi altele asemenea.

Art. 71: Definirea veniturilor din România din drepturi de proprietate intelectuală

Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt considerate ca fiind obţinute din România,
numai dacă sunt primite de la un plătitor de venit din România sau de la un nerezident prin
intermediul unui sediu permanent al acestuia stabilit în România.

Art. 72: Stabilirea impozitului pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală plătite

de persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă
(1)Contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală datorează impozit pe
venit, impozitul fiind final.
(2)Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv din crearea unor lucrări de artă
monumentală, se determină de către plătitorii venitului, persoane juridice sau alte entităţi care au
obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate
prin aplicarea cotei forfetare de 40% asupra venitului brut.
(3)În cazul exploatării de către moştenitori a drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi în
cazul remuneraţiei reprezentând dreptul de suită şi al remuneraţiei compensatorii pentru copia
privată, venitul net se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de
gestiune colectivă sau altor plătitori de asemenea venituri, potrivit legii, fără aplicarea cotei forfetare
de cheltuieli prevăzute la alin. (2).
(4)Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net şi se reţine la sursă, de
către plătitorii de venituri prevăzuţi la alin. (2), la momentul plăţii veniturilor.
(5)Impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final şi se plăteşte la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
*) (1)Prin derogare de la dispoziţiile art. 72 alin. (5), art. 224 alin. (5) şi art. 227 alin. (1) din Legea
nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile
impozabile obţinute din România de rezidenţi şi nerezidenţi din activităţi desfăşurate în domeniul
organizării de evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale sau de divertisment,
ori din participarea efectivă la astfel de activităţi, impozitul se calculează, respectiv se reţine în
momentul plăţii venitului şi se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care a avut loc evenimentul. Impozitul se calculează, se reţine, se declară şi
se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca
Naţională a României pentru ziua în care se efectuează plata venitului către nerezidenţi.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică în cazul în care evenimentele culturale, artistice, sportive, ştiinţifice,
educaţionale sau de divertisment sunt reprogramate până la finalul anului 2021 ca urmare a situaţiei
epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (1) certificatul de atestare a impozitului plătit în România se
eliberează persoanei nerezidente după plata impozitului la bugetul de stat, potrivit 232 din Legea nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(6)Plătitorii de venituri prevăzuţi la alin. (2) nu au obligaţia calculării, reţinerii la sursă şi plăţii
impozitului din veniturile plătite dacă efectuează plăţi către asocierile fără personalitate juridică,
precum şi către entităţi cu personalitate juridică, care organizează şi conduc contabilitate proprie,
potrivit legii, pentru care plata impozitului pe venit se face de către fiecare asociat, pentru venitul său
propriu.
(7)Contribuabilii nu au obligaţia de completare a Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a
evidenţei contabile.
(8)[textul din Art. 72, alin. (8) din titlul IV, capitolul II^1 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 51. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(9)[textul din Art. 72, alin. (9) din titlul IV, capitolul II^1 a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 8. din Legea 30/2019]
(10)[textul din Art. 72, alin. (10) din titlul IV, capitolul II^1 a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 8. din Legea 30/2019]
(11)
[textul din Art. 72, alin. (11) din titlul IV, capitolul II^1 a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 9. din Legea 30/2019]
(12)[textul din Art. 72, alin. (12) din titlul IV, capitolul II^1 a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 9. din Legea 30/2019]

Art. 721: Stabilirea venitului net anual din drepturi de proprietate intelectuală

Indice
(1)Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv din crearea unor lucrări de artă
monumentală, primit de la alţi plătitori decât cei prevăzuţi la art. 72 alin. (2), se stabileşte de
contribuabili prin scăderea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40%
asupra venitului brut.
(2)În cazul exploatării de către moştenitori a drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi în
cazul remuneraţiei reprezentând dreptul de suită şi al remuneraţiei compensatorii pentru copia
privată, venitul net se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de
gestiune colectivă sau altor plătitori de asemenea venituri, potrivit legii, fără aplicarea cotei forfetare
de cheltuieli prevăzute la alin. (1).
(3)Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală, contribuabilii pot
completa numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidenţă fiscală.
(4)Obligaţiile declarative sunt cele stabilite pentru veniturile nete anuale din activităţi independente
determinate în sistem real.

Art. 73: Opţiunea de a stabili venitul net anual, în sistem real pe baza datelor din contabilitate

(1)Contribuabilii care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze
pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 68.
(2)Opţiunea de a determina venitul net în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit
prevederilor art. 68, este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi
se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă contribuabilul nu solicită revenirea la sistemul
anterior. Pentru a reveni la sistemul anterior, contribuabilul completează corespunzător Declaraţia
unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, aferentă
veniturilor realizate în anul următor expirării perioadei de 2 ani, şi depune formularul la organul
fiscal competent, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. (3).
(3)Opţiunea pentru determinarea venitului net anual în sistem real, inclusiv în cazul contribuabililor
care încep să realizeze venituri în cursul anului fiscal, se exercită prin completarea Declaraţiei unice
privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice cu informaţii privind
determinarea venitului net anual în sistem real şi depunerea formularului la organul fiscal competent
în termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. (3). În acest caz, perioada de 2 ani fiscali
cuprinde anul fiscal de realizare a veniturilor pentru care se depune Declaraţia unică privind
impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice pentru care se exercită
opţiunea şi anul fiscal următor acestuia.
(4)Obligaţiile declarative şi regulile de impunere sunt cele stabilite pentru veniturile nete anuale din
activităţi independente determinate în sistem real.

Art. 74

[textul din Art. 74 din titlul IV, capitolul II^1 a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I, punctul 18. din
Ordonanta urgenta 18/2018]

Art. 75

[textul din Art. 75 din titlul IV, capitolul II^1 a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I, punctul 19. din
Ordonanta urgenta 18/2018]

Art. 76: Definirea veniturilor din salarii şi asimilate salariilor

(1)Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană
fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a
unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de
perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate persoanelor care obţin venituri din
salarii şi asimilate salariilor.
(2)Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi următoarelor tipuri de
venituri, considerate asimilate salariilor:
a)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite
potrivit legii;
b)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice
fără scop patrimonial;
c)solda lunară acordată potrivit legii;
d)sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor, potrivit legii sau actului constitutiv,
după caz, precum şi participarea la profitul unităţii pentru managerii cu contract de management,
potrivit legii;
e)sume reprezentând participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
f)remuneraţia obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii directoratului de la
societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi
drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
g)remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza
contractului de mandat, potrivit Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari, cu modificările şi completările ulterioare;
h)sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor constituite prin subscripţie publică;
i)sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum şi
sumele primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete şi altele asemenea;
j)sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
k)indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică detaşării
transnaţionale, prestaţiile suplimentare primite de lucrătorii mobili prevăzuţi în Hotărârea
Guvernului nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează
activităţi mobile de transport rutier, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte sume de
aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare,
primite de salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii în altă
localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte
plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i)în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de
muncă ocupat;
(ii)în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita
a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează
distinct pentru fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din
luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din
perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate.
k1)prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate potrivit legii, altele decât
cele prevăzute la alin. (2) lit. k), pentru partea care depăşeşte limitele prevăzute la alin. (41) lit. a);
l)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu
angajatori nerezidenţi, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în interesul serviciului,
pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată
personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin
hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a angajatorului nerezident de care ar beneficia
personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă;
m)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru
acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare primite pe perioada deplasării în altă localitate,
în ţară şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul
juridic, de către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv, contractului de
administrare/mandat, de către directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de
mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem
dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi de către manageri, în baza
contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care depăşeşte plafonul
neimpozabil stabilit astfel:
(i)în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic;
(ii)în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita
a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic.
Plafonul aferent valorii a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic se calculează distinct pentru
fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 remuneraţii la numărul de zile lucrătoare din luna
respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din perioada
deplasării.
n)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul
desfăşurării activităţii, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu
entităţi nerezidente, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român
trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a
Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a entităţii nerezidente de care ar beneficia personalul din
instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă;
o)remuneraţia administratorilor societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome,
desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală
a acţionarilor şi în consiliul de administraţie;
p)sume reprezentând salarii/solde, diferenţe de salarii/solde, dobânzi acordate în legătură cu acestea,
precum şi actualizarea lor cu indicele de inflaţie, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv cele acordate potrivit
hotărârilor primei instanţe, executorii de drept;
q)indemnizaţiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de neconcurenţă, stabilite
conform contractului individual de muncă;
r)remuneraţia brută primită pentru activitatea prestată de zilieri, potrivit legii;
r1)veniturile obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activităţi în cadrul misiunilor
diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale româneşti din străinătate, în conformitate cu
prevederile art. 5 alin. (1) din cap. IV secţiunea a 3-a al anexei nr. IV la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
s)orice alte sume sau avantaje în bani ori în natură.
(3)Avantajele, în bani sau în natură, primite în legătură cu o activitate menţionată la alin. (1) şi
(2), precum şi cele primite de la terţi ca urmare a unei relaţii contractuale între părţi, cu
excepţia celor prevăzute la alin. (4), includ, însă nu sunt limitate la:
a)utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii sau închiriat de
la o terţă persoană, în scop personal, cu excepţia deplasării pe distanţă dus-întors de la domiciliu sau
reşedinţă la locul de muncă/locul desfăşurării activităţii;
a1)veniturile prevăzute la alin. (41) lit. d)-f) şi h)-j), pentru partea care depăşeşte limitele prevăzute
la alin. (41);
b)cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii
oferite gratuit ori la un preţ mai mic decât preţul pieţei, altele decât cele care se încadrează în limitele
prevăzute la alin. (41) lit. b) şi c);
c)împrumuturi nerambursabile;
d)anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;
e)abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;
f)permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
g)primele de asigurare, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament plătite de
către suportator pentru angajaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii şi asimilate salariilor,
la momentul plăţii acestora, altele decât cele obligatorii şi cele care se încadrează în condiţiile
prevăzute la alin. (41) lit. f);
h)bilete de valoare sub forma tichetelor cadou acordate potrivit legii, cu excepţia destinaţiilor şi
limitelor prevăzute la alin. (4) lit. a), tichetelor de masă, voucherelor de vacanţă, tichetelor de creşă şi
tichetelor culturale, acordate potrivit legii.
i)indemnizaţia de hrană şi indemnizaţia de vacanţă acordate potrivit prevederilor Legii-cadru nr.
153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările
ulterioare.
(4)Următoarele venituri nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a)ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru
dispozitive medicale, ajutoarele pentru naştere/adopţie, ajutoarele pentru pierderi produse în
gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, veniturile reprezentând cadouri în
bani şi/sau în natură, inclusiv tichete cadou, oferite salariaţilor, precum şi cele oferite pentru
copiii minori ai acestora, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului,
acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în
contractul de muncă sau în regulamentul intern.
Nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice,
dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi/sau finanţate din buget, cu excepţia
indemnizaţiilor de vacanţă acordate potrivit legii.
În cazul cadourilor în bani şi/sau în natură, inclusiv tichetele cadou, oferite de angajatori, veniturile
sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea acestora pentru fiecare persoană în parte, cu fiecare
ocazie din cele de mai jos, nu depăşeşte 300 lei:
(i)cadouri oferite angajaţilor, precum şi cele oferite pentru copiii minori ai acestora, cu ocazia
Paştelui, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase;
(ii)cadouri oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie;
(iii)cadouri oferite angajaţilor în beneficiul copiilor minori ai acestora cu ocazia zilei de 1 iunie;
b)drepturile de hrană acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
c)hrană acordată de angajatori angajaţilor, în cazul în care potrivit legislaţiei în materie este interzisă
introducerea alimentelor în incinta unităţii;
d)contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii ori căminului
militar de garnizoană şi de unitate, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau
specificităţii activităţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensaţia lunară
pentru chirie pentru personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă
naţională, precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportată de persoana fizică, conform legilor
speciale;
e)cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia persoanelor cu rol de
reprezentare a intereselor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
f)contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a
alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi privind
sănătatea şi securitatea în muncă, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament,
ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;
g)contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au
reşedinţa şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, pentru situaţiile în care nu se asigură
locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;
h)indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică detaşării
transnaţionale, prestaţiile suplimentare primite de lucrătorii mobili prevăzuţi în Hotărârea Guvernului
nr. 38/2008, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de
salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii în altă localitate, în ţară sau
în străinătate, în interesul serviciului, în limita plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2) lit. k),
precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;
i)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de
muncă cu angajatori nerezidenţi, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în interesul
serviciului, în limita plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2) lit. l), precum şi cele primite pentru
acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;
j)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada deplasării, în altă localitate,
în ţară şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic,
de către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de
către directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, de către
membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de
supraveghere, potrivit legii, şi de către manageri, în baza contractului de management prevăzut de
lege, în limita plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2) lit. m), precum şi cele primite pentru
acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare. Plafonul zilnic neimpozabil se acordă numai dacă
durata deplasării este mai mare de 12 ore, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de deplasare în
interesul desfăşurării activităţii;
k)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada deplasării în
România, în interesul desfăşurării activităţii, de către administratori sau directori, care au
raporturi juridice stabilite cu entităţi nerezidente, astfel cum este prevăzut în raporturile
juridice respective, în limita plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2) lit. n), precum şi cele
primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare.
Plafonul zilnic neimpozabil se acordă numai dacă durata deplasării este mai mare de 12 ore,
considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de deplasare în interesul desfăşurării activităţii;
l)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de persoanele fizice care desfăşoară o
activitate în baza unui statut special prevăzut de lege pe perioada deplasării, respectiv delegării sau
detaşării, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în limitele prevăzute de actele normative speciale
aplicabile acestora, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;
m)sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul
serviciului;
n)indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă
localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui
salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi mutare acordate personalului din
instituţiile publice, potrivit legii;
o)sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi dependente desfăşurate într-un stat
străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv, inclusiv din activităţi dependente
desfăşurate la bordul navelor şi aeronavelor operate în trafic internaţional. Fac excepţie veniturile
salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România ori are sediul
permanent în România, care sunt impozabile în România numai în situaţia în care România are drept
de impunere;
p)cheltuielile efectuate de angajatori/plătitori pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea
angajaţilor, administratorilor stabiliţi potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat
şi directorilor care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, astfel cum
este prevăzut în raporturile juridice respective, pregătire legată de activitatea desfăşurată de
persoanele respective pentru angajator/plătitor;
q)costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice,
efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
r)avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării şi la momentul
exercitării acestora;
s)[textul din Art. 76, alin. (4), litera S. din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 16.02.2026
53, punctul 54. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
ş)[textul din Art. 76, alin. (4), litera Ş. din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art.
I, punctul 37. din Ordonanta 16/2022]
t)[textul din Art. 76, alin. (4), litera T. din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art.
I, punctul 37. din Ordonanta 16/2022]
ţ)avantajele sub forma utilizării în scop personal a vehiculelor pentru care cheltuielile sunt
deductibile în cota de 50% conform prevederilor art. 25 alin. (3) lit. l) şi art. 68 alin. (7) lit. k).
ţ1)avantajele sub forma utilizării în scop personal a vehiculelor prevăzute la art. 25 alin. (3) lit. l)
care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, aflate în proprietatea sau folosinţa
persoanelor juridice ce aplică regimul de impozitare al microîntreprinderilor sau impozitul specific
unor activităţi.
u)avantajele în natură acordate persoanelor fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate
salariilor ca urmare a ocupării unor funcţii considerate de către angajator/plătitor esenţiale pentru
desfăşurarea activităţii şi care se află în izolare preventivă la locul de muncă sau în zone special
dedicate în care nu au acces persoane din exterior, pentru o perioadă stabilită de angajator/plătitor, în
cazul instituirii stării de asediu, de urgenţă sau de alertă, potrivit legii.
v)[textul din Art. 76, alin. (4), litera V. din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art.
I, punctul 37. din Ordonanta 16/2022]
w)[textul din Art. 76, alin. (4), litera W. din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2023 de
Art. I, punctul 37. din Ordonanta 16/2022]
y)contravaloarea cheltuielilor suportate de angajator/plătitor cu acoperirea costurilor cu testarea
epidemiologică şi/sau vaccinarea pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi
asimilate salariilor, în scopul împiedicării răspândirii bolilor care pun în pericol sănătatea acestora şi
cea publică.
x)
[textul din Art. 76, alin. (4), litera X. din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 54. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(41)(41) Următoarele venituri cumulate lunar nu reprezintă venit impozabil în înţelesul
impozitului pe venit, în limita plafonului lunar de cel mult 33% din salariul de bază
corespunzător locului de muncă ocupat sau din solda lunară/salariul lunar acordată/acordat
potrivit legii:
a)prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate potrivit legii, altele decât
cele prevăzute la alin. (2) lit. k), în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia de
delegare/detaşare, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice;
b)contravaloarea hranei acordate de către angajator pentru angajaţii proprii, persoane fizice care
realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, în alte situaţii decât cea prevăzută la alin. (4) lit.
c), astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern, în limita valorii
maxime, potrivit legii, a unui tichet de masă/persoană/zi, prevăzută la data acordării, în conformitate
cu legislaţia în vigoare. La stabilirea plafonului lunar neimpozabil nu se iau în calcul numărul de zile
din luna în care persoana fizică desfăşoară activitate în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu
sau se află în concediu de odihnă/medical/delegare. Prin hrană se înţelege hrana preparată în unităţi
proprii sau achiziţionată de la unităţi specializate. Prevederile nu sunt aplicabile angajaţilor care
beneficiază de tichete de masă, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
c)cazarea şi contravaloarea chiriei pentru spaţiile de cazare/de locuit puse de către angajatori
la dispoziţia angajaţilor proprii, persoane fizice care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul
intern, în limita unui plafon neimpozabil de 20% din salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată/lună/persoană, în următoarele condiţii:
(i)angajatul, soţul/soţia acestuia nu deţin o locuinţă în proprietate personală sau în folosinţă în
localitatea în care îşi desfăşoară activitatea;
(ii)spaţiul de cazare/de locuit se află în unităţile proprii, inclusiv de tip hotelier sau într-un imobil
închiriat în acest scop de la o terţă persoană, de către angajator;
(iii)contractul de închiriere dintre angajator şi terţă persoană este încheiat în condiţiile legii;
(iv)plafonul neimpozabil se acordă unuia dintre soţi, în cazul în care ambii soţi desfăşoară activitate
în aceeaşi localitate, la acelaşi angajator sau la angajatori diferiţi, pe baza declaraţiei pe propria
răspundere a acestuia.
La determinarea plafonului de 20% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se ia în
calcul valoarea cea mai mică a salariului minim brut pe ţară, în vigoare în luna pentru care se acordă
avantajele.
Verificarea îndeplinirii condiţiilor se efectuează pe baza documentelor justificative şi constituie
responsabilitatea angajatorului;
d)contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada
concediului, pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator, astfel
cum este prevăzut în contractul individual de muncă, regulamentul intern, sau primite în baza unor
legi speciale şi/sau finanţate din buget, în limita unui plafon anual, pentru fiecare angajat,
reprezentând nivelul unui câştig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor
sociale de stat pe anul în care au fost acordate. Prevederile nu sunt aplicabile angajaţilor care
beneficiază de vouchere de vacanţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e)contribuţiile la un fond de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, şi cele reprezentând contribuţii la scheme de pensii facultative, calificate
astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere
Financiară, administrate de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene
sau aparţinând Spaţiului Economic European, suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în
limita a 400 euro anual pentru fiecare persoană;
f)primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de
abonament, suportate de angajator pentru angajaţii proprii, astfel încât la nivelul anului să nu se
depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro, pentru fiecare persoană;
g)[textul din Art. 76, alin. (41), litera G. din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2024 de
Art. 53, punctul 55. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
h)contravaloarea abonamentelor suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita
echivalentului în lei a 100 euro anual pentru fiecare persoană, oferite de furnizori ale căror activităţi
sunt încadrate la codurile CAEN 9311, 9312 sau 9313, care acţionează în nume propriu în cazul
abonamentelor care includ dreptul de a utiliza facilităţile sportive, în vederea practicării sportului şi
educaţiei fizice cu scop de întreţinere, profilactic sau terapeutic, ori în calitate de intermediari pentru
serviciile medicale, în cazul în care abonamentele respective includ şi servicii medicale;
i)sumele suportate de către angajator pentru plasarea copiilor angajaţilor proprii în unităţi de
educaţie timpurie, potrivit legii, în limita stabilită de acesta, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună
pentru fiecare copil. În cazul sumelor plătite direct de către angajat, acestea se acordă de către
angajator, în limita aceluiaşi plafon, pe baza documentelor justificative prezentate de angajat.
Suma se acordă unui singur părinte, astfel cum este definit la art. 77 alin. (11), la un singur angajator,
prin prezentarea unei declaraţii pe propria răspundere din partea părintelui. În situaţia în care
desfăşoară activitate la mai mulţi angajatori, angajatul are obligaţia să declare că nu beneficiază de
astfel de plăţi de la un alt angajator;
j)diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin negociere şi dobânda practicată pe
piaţă, pentru credite şi depozite.
(42)Ordinea în care veniturile prevăzute la alin. (41) se includ în plafonul lunar de cel mult 33% din
salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat sau din solda lunară/salariul lunar acordată/
acordat potrivit legii se stabileşte de angajator.
(5)Avantajele primite în bani şi în natură şi imputate salariatului în cauză nu se impozitează.
(6)Indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada delegării în altă localitate,
în România şi în străinătate, se consideră venituri aferente lunii în care se aprobă decontul. Impozitul
se calculează şi se reţine prin cumularea cu veniturile din salarii şi asimilate salariilor aferente lunii
respective, iar plata impozitului la bugetul de stat se efectuează lunar sau trimestrial, potrivit
prevederilor art. 80 şi 82, după caz.
(7)
Pentru indemnizaţii şi orice alte sume de aceeaşi natură, impozabile, primite pe perioada detaşării/
deplasării, potrivit prevederilor alin. (2) lit. k)-n), impozitul se calculează şi se reţine la fiecare plată,
iar plata impozitului la bugetul de stat se efectuează lunar sau trimestrial, potrivit prevederilor art. 80
şi 82, după caz.
(8)Sumele reprezentând contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul,
pe perioada concediului, pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, în condiţiile alin.
(41) lit. d), se consideră venituri aferente lunii în care se aprobă decontul, respectiv venituri aferente
lunii în care sunt acordate, în situaţia în care nu există obligaţia prezentării unor documente
justificative.
(9)Sumele reprezentând contribuţiile la un fond de pensii facultative suportate de angajator pentru
angajaţii proprii, în condiţiile alin. (41) lit. e), se consideră venituri aferente lunilor corespunzătoare
celor pentru care s-a efectuat plata, pe baza documentelor justificative.
(10)Sumele reprezentând primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale
furnizate sub formă de abonament suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în condiţiile alin. (4
1) lit. f), se consideră venituri aferente lunilor corespunzătoare celor pentru care s-a efectuat plata, pe
baza documentelor justificative.
(11)Sumele reprezentând contravaloarea abonamentelor suportate de angajator pentru angajaţii
proprii, în condiţiile alin. (41) lit. h) se consideră venituri aferente lunilor corespunzătoare celor
pentru care s-a efectuat plata, pe baza documentelor justificative.
(12)Sumele suportate/acordate de către angajator pentru plasarea copiilor angajaţilor proprii în unităţi
de educaţie timpurie, potrivit legii, în condiţiile alin. (41) lit. i), se consideră venituri aferente lunilor
corespunzătoare celor pentru care s-a efectuat plata, pe baza documentelor justificative.
(13)Sumele reprezentând diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin negociere şi
dobânda practicată pe piaţă, pentru credite şi depozite, se consideră venituri aferente fiecăreia dintre
lunile în care este scadent creditul, respectiv luna în care se înregistrează în cont dobânda aferentă
depozitului.
(14)Impozitul datorat în cazul sumelor prevăzute la alin. (8)-(13) se calculează şi se reţine prin
cumularea cu veniturile din salarii şi asimilate salariilor aferente lunii în care se consideră venit, iar
plata impozitului la bugetul de stat se efectuează lunar sau trimestrial, potrivit prevederilor art. 80 şi
82, după caz.

Art. 77: Deducere personală

(1)Persoanele fizice prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (21) au dreptul la deducerea din
venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare
lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de bază.
(2)Deducerea personală cuprinde deducerea personală de bază şi deducerea personală suplimentară şi
se acordă în limita venitului impozabil lunar realizat.
(3)Deducerea personală de bază se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de
până la 2.000 de lei peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin
hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna de realizare a venitului. În situaţia în care, în cursul
aceleiaşi luni, se utilizează mai multe valori ale salariului minim brut pe ţară, se ia în calcul valoarea
cea mai mică a salariului minim brut pe ţară.
(4)Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de până la nivelul
prevăzut la alin. (3) inclusiv, deducerile personale de bază se stabilesc potrivit următorului
tabel:
Persoane aflate în întreţinere
fără 1 pers. 2 pers. 3 pers. 4 şi peste
Venit brut lunar Procent
din
salariul
minim
Procent
din
salariul
minim
Procent
din
salariul
minim
Procent
din
salariul
minim
Procent
din
salariul
minim
de la ... la ...
1 salariul minim 20,00% 25,00% 30,00% 35,00% 45,00%
salariul minim + 1
leu
salariul minim + 50 lei 19,50% 24,50% 29,50% 34,50% 44,50%
salariul minim + 51
lei
salariul minim + 100
lei
19,00% 24,00% 29,00% 34,00% 44,00%
salariul minim + 101
lei
salariul minim + 150
lei
18,50% 23,50% 28,50% 33,50% 43,50%
salariul minim + 151
lei
salariul minim + 200
lei
18,00% 23,00% 28,00% 33,00% 43,00%
salariul minim + 201
lei
salariul minim + 250
lei
17,50% 22,50% 27,50% 32,50% 42,50%
salariul minim + 251
lei
salariul minim + 300
lei
17,00% 22,00% 27,00% 32,00% 42,00%
salariul minim + 301
lei
salariul minim + 350
lei
16,50% 21,50% 26,50% 31,50% 41,50%
salariul minim + 351
lei
salariul minim + 400
lei
16,00% 21,00% 26,00% 31,00% 41,00%
salariul minim + 401
lei
salariul minim + 450
lei
15,50% 20,50% 25,50% 30,50% 40,50%
salariul minim + 451
lei
salariul minim + 500
lei
15,00% 20,00% 25,00% 30,00% 40,00%
salariul minim + 501
lei
salariul minim + 550
lei
14,50% 19,50% 24,50% 29,50% 39,50%
salariul minim + 551
lei
salariul minim + 600
lei
14,00% 19,00% 24,00% 29,00% 39,00%
salariul minim + 601
lei
salariul minim + 650
lei
13,50% 18,50% 23,50% 28,50% 38,50%
salariul minim + 651
lei
salariul minim + 700
lei
13,00% 18,00% 23,00% 28,00% 38,00%
salariul minim + 701
lei
salariul minim + 750
lei
12,50% 17,50% 22,50% 27,50% 37,50%
salariul minim + 751
lei
salariul minim + 800
lei
12,00% 17,00% 22,00% 27,00% 37,00%
salariul minim + 801
lei
salariul minim + 850
lei
11,50% 16,50% 21,50% 26,50% 36,50%
salariul minim + 851
lei
salariul minim + 900
lei
11,00% 16,00% 21,00% 26,00% 36,00%
salariul minim + 901
lei
salariul minim + 950
lei
10,50% 15,50% 20,50% 25,50% 35,50%
salariul minim + 951
lei
salariul minim + 1.000
lei
10,00% 15,00% 20,00% 25,00% 35,00%
salariul minim +1001
lei
salariul minim + 1.050
lei
9,50% 14,50% 19,50% 24,50% 34,50%
salariul minim +
1.051 lei
salariul minim + 1.100
lei
9,00% 14,00% 19,00% 24,00% 34,00%
salariul minim +
1.101 lei
salariul minim + 1.150
lei
8,50% 13,50% 18,50% 23,50% 33,50%
salariul minim +
1.151 lei
salariul minim + 1.200
lei
8,00% 13,00% 18,00% 23,00% 33,00%
salariul minim +
1.201 lei
salariul minim + 1.250
lei
7,50% 12,50% 17,50% 22,50% 32,50%
salariul minim +
1.251 lei
salariul minim + 1.300
lei
7,00% 12.00% 17,00% 22,00% 32,00%
salariul minim +
1.301 lei
salariul minim + 1.350
lei
6,50% 11,50% 16,50% 21,50% 31,50%
salariul minim +
1.351 lei
salariul minim + 1.400
lei
6,00% 11,00% 16,00% 21,00% 31,00%
salariul minim +
1.401 lei
salariul minim + 1.450
lei
5,50% 10,50% 15,50% 20,50% 30,50%
salariul minim +
1.451 lei
salariul minim + 1.500
lei
5,00% 10,00% 15,00% 20,00% 30,00%
salariul minim +
1.501 lei
salariul minim + 1.550
lei
4,50% 9,50% 14,50% 19,50% 29,50%
salariul minim +
1.551 lei
salariul minim + 1.600
lei
4,00% 9,00% 14,00% 19,00% 29,00%
salariul minim +
1.601 lei
salariul minim + 1.650
lei
3,50% 8,50% 13,50% 18,50% 28,50%
salariul minim +
1.651 lei
salariul minim + 1.700
lei
3,00% 8,00% 13,00% 18,00% 28,00%
salariul minim +
1.701 lei
salariul minim + 1.750
lei
2,50% 7,50% 12,50% 17,50% 27,50%
salariul minim +
1.751 lei
salariul minim + 1.800
lei
2,00% 7.00% 12,00% 17,00% 27,00%
salariul minim +
1.801 lei
salariul minim + 1.850
lei
1,50% 6,50% 11,50% 16,50% 26,50%
salariul minim +
1.851 lei
salariul minim + 1.900
lei
1,00% 6,00% 11,00% 16,00% 26,00%
salariul minim +
1.901 lei
salariul minim + 1.950
lei
0,50% 5,50% 10,50% 15,50% 25,50%
salariul minim +
1.951 lei
salariul minim + 2.000
lei
0,00% 5,00% 10,00% 15,00% 25,00%
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste nivelul prevăzut la alin.
(3) nu se acordă deducerea personală de bază.
(5)Persoana în întreţinere poate fi soţia/soţul, copiii sau alţi membri de familie, rudele
contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri,
impozabile şi neimpozabile, nu depăşesc lunar 20% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat
în plată, cu excepţia veniturilor prevăzute la art. 62 lit. o), w) şi x) şi/sau a pensiilor de urmaş
cuvenite conform legii, precum şi a prestaţiilor sociale acordate potrivit art. 58 din Legea nr.
448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
(6)În cazul în care o persoană este întreţinută de mai mulţi contribuabili, suma reprezentând
deducerea personală de bază se atribuie unui singur contribuabil, conform înţelegerii între părţi.
Pentru copiii minori ai contribuabililor, suma reprezentând deducerea personală de bază se atribuie
fiecărui contribuabil în întreţinerea căruia/cărora se află aceştia.
(7)Copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniţi, ai contribuabilului sunt consideraţi întreţinuţi.
(8)Suma reprezentând deducerea personală de bază se acordă pentru persoanele aflate în întreţinerea
contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreţinute.
Perioada se rotunjeşte la luni întregi în favoarea contribuabilului.
(9)Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi
silvice în suprafaţă de peste 10.000 m2 în zonele colinare şi de şes şi de peste 20.000 m2 în zonele
montane.
(10)Deducerea personală suplimentară se acordă astfel:
a)15% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru persoanele fizice cu vârsta de
până la 26 de ani, care realizează venituri din salarii al căror nivel este de până la nivelul prevăzut la
alin. (3);
b)100 de lei lunar pentru fiecare copil cu vârsta de până la 18 ani, dacă acesta este înscris într-o
unitate de învăţământ, părintelui care realizează venituri din salarii, indiferent de nivelul acestora.
(11)Prin părinte, în sensul alin. (10) lit. b), se înţelege: părintele firesc, potrivit Legii nr. 287/2009
privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, adoptatorul, persoana care are copilul/
copiii în încredinţare în vederea adopţiei, persoana care are în plasament copilul sau în tutelă,
persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(12)În cazul în care copilul este întreţinut de ambii părinţi, deducerea personală suplimentară
prevăzută la alin. (10) lit. b) se acordă unuia dintre părinţi prin prezentarea documentului care atestă
înscrierea copilului într-o unitate de învăţământ şi a unei declaraţii pe propria răspundere din partea
părintelui beneficiar.
(13)În situaţia în care părintele desfăşoară activitate la mai mulţi angajatori, în plus faţă de
documentele prevăzute la alin. (12), părintele care beneficiază de deducerea personală suplimentară
prevăzută la alin. (10) lit. b) are obligaţia să declare că nu beneficiază de astfel de deduceri de la un
alt angajator.
(14)Deducerea personală determinată potrivit prezentului articol nu se acordă personalului trimis în
misiune permanentă în străinătate, potrivit legii.

Art. 78: Determinarea impozitului pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor

(1)Beneficiarii de venituri din salarii şi asimilate salariilor datorează un impozit lunar, final, care se
calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri, cu excepţia persoanelor fizice care
realizează în România venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare a contractelor de muncă
încheiate cu angajatori care nu sunt rezidenţi fiscali români, pentru care sunt aplicabile prevederile
art. 82.
(2)Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:
a)la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul
determinată ca diferenţă între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a
contribuţiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în
conformitate cu instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, precum şi,
după caz, a contribuţiei individuale la bugetul de stat datorată potrivit legii, şi următoarele:
1. (i) deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
2. (ii)cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă, potrivit legii;
3. (iii) contribuţiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările
şi completările ulterioare, şi cele la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate
cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară,
administrate de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau
aparţinând Spaţiului Economic European, suportate de angajaţi, astfel încât la nivelul anului să nu
se depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro;
4. (iv)primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub
formă de abonament, suportate de angajaţi, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească
echivalentul în lei al sumei de 400 euro. Contractul de asigurare, respectiv abonamentul vizează
servicii medicale furnizate angajatului şi/sau oricărei persoane aflate în întreţinerea sa, aşa cum
este definită la art. 77 alin. (5);
5. (v)contravaloarea abonamentelor suportate de angajaţi, în limita echivalentului în lei a
100 euro anual, oferite de furnizori ale căror activităţi sunt încadrate la codurile CAEN
9311, 9312 sau 9313, care acţionează în nume propriu în cazul abonamentelor care includ
dreptul de a utiliza facilităţile sportive, în vederea practicării sportului şi educaţiei fizice cu
scop de întreţinere, profilactic sau terapeutic, ori în calitate de intermediari pentru serviciile
medicale, în cazul în care abonamentele respective includ şi servicii medicale.
Abonamentul vizează servicii furnizate angajatului şi/sau oricărei persoane aflate în întreţinerea
sa, aşa cum este definită la art. 77 alin. (5), în limita aceluiaşi plafon, indiferent de numărul de
persoane.
b)pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul
determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile sociale obligatorii aferente unei luni,
datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele juridice internaţionale la care
România este parte, precum şi, după caz, a contribuţiei individuale la bugetul de stat datorate potrivit
legii, pe fiecare loc de realizare a acestora.
(21)În cazul avantajelor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor
contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut
special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de calcul,
reţinere, plată şi declarare a impozitului revine, după cum urmează:
a)angajatorului rezident fiscal român, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate de alte
entităţi decât acesta şi plata se efectuează prin intermediul angajatorului;
b)plătitorilor de venituri rezidenţi fiscali români, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt
acordate de alte entităţi decât angajatorul, cu excepţia situaţiei persoanelor fizice care realizează în
România venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare a contractelor de muncă încheiate cu
angajatori care nu sunt rezidenţi fiscali români, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 82.
(3)În cazul veniturilor din salarii şi/sau al diferenţelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade
anterioare, conform legii, impozitul se calculează şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate
cu reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara funcţiei de bază la data plăţii,
şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.
(4)În cazul veniturilor reprezentând salarii/solde, diferenţe de salarii/solde, dobânzi acordate în
legătură cu acestea, precum şi actualizarea lor cu indicele de inflaţie, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv
cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept, impozitul se calculează şi se
reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii pentru
veniturile realizate în afara funcţiei de bază, şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în
care au fost plătite.
(5)Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din salarii şi
asimilate salariilor, pentru fiecare contribuabil.
(6)Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din
impozitul stabilit la alin. (5), pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi
funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse
private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 1231.(N.R. se aplică începând cu
veniturile aferente lunii aprilie 2019)
*) Potrivit art. XIX alin. (6) din O.U.G. nr. 226/2020, prin derogare de la prevederile art. 78 alin. (6)
şi art. 1231 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice
beneficiare ale indemnizaţiilor suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj sau decontate din
Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, după caz, acordate potrivit art. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 282/2020,
şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 147/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
278/2020, precum şi potrivit Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinţilor pentru
supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ, cu modificările şi
completările ulterioare, nu pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din
impozitul pe venit datorat aferent indemnizaţiilor respective, pentru susţinerea entităţilor nonprofit/
unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
*) OUG 111/2021: prin derogare de la prevederile art. 78 alin. (6) şi art. 1231 din Legea nr.
227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice beneficiare ale indemnizaţiilor
prevăzute la art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) şi (2) suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
respectiv din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, nu pot dispune
asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent acestor
indemnizaţii, pentru susţinerea entităţilor nonprofit/unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de
burse private, conform legii.
*) Prin derogare de la prevederile art. 78, art. 139 alin. (1), art. 140, art. 157 alin. (1) şi ale art. 2204
alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1
ianuarie 2023, în cazul salariaţilor care desfăşoară activitate în baza contractului individual de
muncă, încadraţi cu normă întreagă, la locul unde se află funcţia de bază, nu se datorează impozit pe
venit şi nu se cuprinde în baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii suma de 200 lei/
lună, reprezentând venituri din salarii şi asimilate salariilor, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii: a) nivelul salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual de
muncă, fără a include sporuri şi alte adaosuri, este egal cu nivelul salariului minim brut pe ţară
garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna căreia îi sunt aferente
veniturile; b) venitul brut realizat din salarii şi asimilate salariilor, astfel cum este definit la art. 76
alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în baza aceluiaşi
contract individual de muncă, pentru aceeaşi lună, nu depăşeşte nivelul de 4.000 lei inclusiv.Condiţia
prevăzută la alin. (1) lit. a) nu se consideră a fi îndeplinită dacă, în perioada cuprinsă între data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi 31 decembrie 2023, este diminuat nivelul
salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual de muncă, fără a include sporuri
şi alte adaosuri. Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în acelaşi condiţii şi în următoarele cazuri: a)
salariaţilor care desfăşoară activitate în sectorul agricol şi industria alimentară şi nu beneficiază de
facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 7, art. 1382 şi la art. 154 alin. (1) lit. s) din Legea nr.
227/2015, cu modificările şi completările ulterioare; b) veniturilor din salarii şi asimilate salariilor,
astfel cum sunt definite la art. 76 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările
ulterioare, obţinute în baza unui raport de serviciu, potrivit legii. Suma de 200 de lei prevăzută la alin
(1) se diminuează în funcţie de: a) perioada din lună în care salariul de bază/solda lunară din
contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, sunt menţinute la nivelul salariului
minim brut pe ţară garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului; b) data de la care angajaţii noi
sunt încadraţi în muncă la un nivel al salariului/soldei lunare, după caz, egal cu nivelul salariului
minim brut pe ţară garantat în plată; c) fracţia din lună pentru care se determină veniturile din salarii
şi asimilate salariilor; d) data de la care încetează contractul individual de muncă/raportul de serviciu,
după caz. Prin derogare de la prevederile art. 146 alin. (56) şi ale art. 168 alin. (61) din Legea nr.
227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile aferente anului 2023, nivelul
salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare în luna pentru care se aplică
prevederile art. 146 alin. (56)-(59) şi ale art. 168 alin. (61) din Legea nr. 227/2015, cu modificările
şi completările ulterioare, se diminuează cu suma de 200 lei lunar. Prevederile prezentului articol se
aplică veniturilor aferente lunilor ianuarie-decembrie 2023 inclusiv.

Art. 79: Acordarea dreptului contribuabilului de a dispune asupra destinaţiei unei sume din

impozit
(1)
[textul din Art. 79, alin. (1) din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I, punctul
10. din Legea 30/2019]
(2)[textul din Art. 79, alin. (2) din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 11. din Legea 30/2019]
(3)[textul din Art. 79, alin. (3) din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 11. din Legea 30/2019]
(4)
[textul din Art. 79, alin. (4) din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I, punctul
10. din Legea 30/2019]
(5)[textul din Art. 79, alin. (5) din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 11. din Legea 30/2019]

Art. 80: Termenul de plată a impozitului

(1)Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine
impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l
plăti la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste
venituri.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, calculat şi
reţinut la data efectuării plăţii acestor venituri, se plăteşte, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare trimestrului pentru care se datorează, de către următorii plătitori de venituri din
salarii şi venituri asimilate salariilor:
a)asociaţii, fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, persoane juridice;
b)persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care, în anul anterior, au înregistrat venituri
totale de până la 100.000 euro şi au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;
c)persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care, în anul anterior,
au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;
d)persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale, precum şi persoanele fizice care exercită
profesii liberale şi asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, persoanele
fizice care deţin capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, care
au, potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de muncă.
(3)Numărul mediu de salariaţi şi veniturile totale se stabilesc potrivit prevederilor art. 147 alin. (6) şi
(7).
(4)În cazul instituţiilor publice, plătitori de salarii şi de venituri asimilate, sunt aplicabile prevederile
alin. (1).

Art. 81: Obligaţii declarative ale plătitorilor de venituri din salarii

(1)Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia să completeze şi să depună
Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa
nominală a persoanelor asigurate pentru fiecare beneficiar de venit, până la termenul de plată a
impozitului, inclusiv.
(11)Declararea veniturilor din salarii şi asimilate salariilor se face potrivit prevederilor ordinului
comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, preşedintelui Casei Naţionale de
Pensii Publice, preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al preşedintelui Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prevăzut la art. 147 alin. (17).
(2)Plătitorul de venituri este obligat să elibereze contribuabilului, la cererea acestuia, un document
care să cuprindă cel puţin informaţii privind: datele de identificare ale contribuabilului, venitul
realizat în cursul anului, deducerile personale acordate, impozitul calculat şi reţinut. Documentul
eliberat contribuabilului, la cererea acestuia, nu reprezintă un formular tipizat.

Art. 82: Plata impozitului pentru anumite venituri salariale şi asimilate salariilor

(1)Contribuabililor care îşi desfăşoară activitatea în România şi care obţin venituri sub formă de
salarii şi asimilate salariilor din străinătate, precum şi persoanelor fizice române care obţin venituri
din salarii, ca urmare a activităţii desfăşurate la misiunile diplomatice şi posturile consulare
acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol.
(2)Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a declara şi de a plăti impozit lunar la
bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul.
Impozitul aferent unei luni se stabileşte potrivit art. 78.
(21)În cazul contribuabililor care obţin avantaje în bani şi/sau în natură de la terţi care nu sunt
rezidenţi fiscali români, impozitul se calculează, se declară şi se plăteşte de către contribuabil.
(22)Prin excepţie de la prevederile alin. (21), în cazul contribuabililor care obţin avantaje în bani şi/
sau în natură de la terţi care nu sunt rezidenţi fiscali români, angajatorul rezident poate opta pentru
calcularea, reţinerea şi plata impozitului pe venit datorat.
(3)Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) care îşi prelungeşte perioada de şedere în România, peste
perioada menţionată în convenţia de evitare a dublei impuneri, este obligat să declare şi să plătească
impozit pentru întreaga perioadă de desfăşurare a activităţii în România, până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare împlinirii termenului prevăzut de respectiva convenţie.
(4)Misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi reprezentanţele
organismelor internaţionale ori reprezentanţele societăţilor şi ale organizaţiilor economice străine,
autorizate potrivit legii să îşi desfăşoare activitatea în România, pot opta ca, pentru angajaţii acestora,
care realizează venituri din salarii impozabile în România, să îndeplinească obligaţiile privind
calculul, reţinerea şi plata impozitului pe veniturile din salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplică
contribuabililor, în cazul în care opţiunea de mai sus este formulată şi comunicată organului fiscal
competent.
(5)Persoana fizică, juridică sau orice altă entitate la care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea,
potrivit alin. (1), este obligată să ofere informaţii organului fiscal competent referitoare la data
începerii desfăşurării activităţii de către contribuabil şi, respectiv, a încetării acesteia, în termen de 30
de zile de la data producerii evenimentului, cu excepţia situaţiei în care îndeplineşte obligaţia privind
calculul, reţinerea şi plata impozitului pe veniturile din salarii, potrivit alin. (4).
(6)Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul
anual datorat pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează si funcţionează în condiţiile
legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate
cu reglementările art. 1231.(N.R. se aplică începând cu veniturile aferente lunii aprilie 2019)
(7)[textul din Art. 82, alin. (7) din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 13. din Legea 30/2019]

Art. 83: Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul

personal
(1)Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal sunt veniturile, în bani şi/sau
în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar,
uzufructuar sau alt deţinător legal, altele decât veniturile din activităţi independente.
(2)Sunt considerate venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi veniturile obţinute de către proprietar,
uzufructuar sau alt deţinător legal din închirierea pe termen scurt a unui număr cuprins între 1 şi 7
camere inclusiv, situate în locuinţe proprietate personală, indiferent de numărul de locuinţe în care
sunt situate acestea, în cursul unui an fiscal.
(3)Închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali a camerelor
situate în locuinţe proprietate personală reprezintă închirierea neîntreruptă a unei camere aceleiaşi
persoane, pentru perioade de maximum 30 de zile, într-un an calendaristic. În situaţia în care
închirierea se realizează pentru o fracţie de zi, se consideră închiriere pentru o zi.
(4)Începând cu anul fiscal în care numărul camerelor închiriate pe termen scurt, situate în locuinţe
proprietate personală, este de peste 7 camere, veniturile realizate reprezintă venituri din activităţi
independente şi se supun impunerii potrivit prevederilor art. 683.
(5)Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal, altele
decât veniturile din arendare şi cele din închirierea pe termen scurt de către proprietari a camerelor
situate în locuinţe proprietate personală, au obligaţia înregistrării contractului încheiat între părţi,
precum şi a modificărilor survenite ulterior, în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea/
producerea modificării acestuia, la organul fiscal competent. În situaţia în care bunul este deţinut în
comun, prin contractul de închiriere sau, după caz, prin actul de modificare a acestuia, se desemnează
proprietarul, uzufructuarul sau alt deţinător legal care îndeplineşte obligaţia înregistrării contractului
încheiat între părţi.
(6)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (5) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.

Art. 84: Stabilirea venitului net anual din cedarea folosinţei bunurilor

(1)Venitul brut din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile
plătite de persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, din
arendarea bunurilor agricole, precum şi din închirierea pe termen scurt de către proprietari,
uzufructuari sau alţi deţinători legali a camerelor situate în locuinţe proprietate personală reprezintă
totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilite potrivit
contractului încheiat între părţi, pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării acestora.
Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina
proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte
contractantă.
(2)În cazul veniturilor obţinute din închirierea bunurilor mobile şi imobile din patrimoniul
personal, venitul brut se stabileşte pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între părţi
pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei.
*) (1)Prin derogare de la prevederile art. 84 alin. (1)-(3), cu modificările şi completările ulterioare, în
anul 2020 nu sunt venituri impozabile veniturile din cedarea folosinţei bunurilor imobile obţinute în
baza unor contracte de închiriere/subînchiriere sau uzufruct.
(2)Contribuabilii care beneficiază de prevederile alin. (1) sunt aceia care reduc pe perioada anului
2020 contravaloarea folosinţei bunului imobil, stabilită în bani şi/sau în natură, potrivit contractului
încheiat între părţi, cu cel puţin 30% faţă de contravaloarea folosinţei bunului imobil aferentă lunii
februarie 2020.
(3)Perioada pe care contribuabilii pot beneficia de prevederile alin. (1) este perioada pe care s-a
negociat scăderea contravalorii folosinţei bunului imobil, dar nu mai mult de 31 decembrie 2020.
(4)Prin derogare de la prevederile art. 170 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările
ulterioare, în anul 2020 nu intră în plafonul de calcul anual definit la art. 170 alin. (2) contravaloarea
folosinţei bunului imobil, stabilită în bani şi/sau în natură, potrivit contractului încheiat între părţi,
redusă cu cel puţin 30% faţă de contravaloarea folosinţei bunului imobil aferentă lunii februarie
2020.
(5)De prevederile alin. (1) şi (4) beneficiază şi persoanele fizice care în anul 2019 au realizat venituri
din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere şi,
începând cu anul 2020, au calificat aceste venituri în categoria veniturilor din activităţi independente,
în condiţiile stabilite la alin. (2) şi (3).
(6)În cazul contribuabililor plătitori de impozit pe profit şi ai celor care datorează impozitul pe
veniturile microîntreprinderilor, veniturile din cedarea folosinţei bunurilor imobile obţinute în baza
unor contracte de închiriere/subînchiriere sau uzufruct sunt impozabile doar în proporţie de 80% din
valoarea lor.
(7)Contribuabilii care beneficiază de prevederile alin. (6) sunt aceia care reduc pe perioada anului
2020 contravaloarea folosinţei bunului imobil, stabilită în bani şi/sau în natură, potrivit contractului
încheiat între părţi, cu cel puţin 20% faţă de contravaloarea folosinţei bunului imobil aferentă lunii
februarie 2020.
(8)Veniturile pentru care se beneficiază de prevederile alin. (6) sunt doar acele venituri rezultate din
contractele pentru care contribuabilii au redus contravaloarea folosinţei bunului imobil, potrivit alin.
(7).
(9)Perioada pe care contribuabilii pot beneficia de prevederile alin. (6) este perioada pe care s-a
negociat scăderea contravalorii folosinţei bunului imobil, dar nu mai mult de 31 decembrie 2020.
(3)Venitul net anual din cedarea folosinţei bunurilor, altul decât cel plătit de persoane juridice sau
alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, din arendarea bunurilor agricole,
precum şi din închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali a
camerelor situate în locuinţe proprietate personală se stabileşte prin deducerea din venitul brut a
cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 20% asupra venitului brut.
(31)În situaţia în care chiria reprezintă echivalentul în lei al unei valute, venitul brut anual se
determină pe baza chiriei lunare evaluate la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare,
comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului.
(4)În cazul veniturilor obţinute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal, venitul
brut se stabileşte pe baza raportului juridic/contractului încheiat între părţi şi reprezintă totalitatea
sumelor în bani încasate şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură primite.
(5)În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se face pe baza preţurilor medii ale
produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene şi, respectiv, ale Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, ca urmare a propunerilor direcţiilor teritoriale de specialitate ale
Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, hotărâri ce trebuie emise înainte de începerea anului
fiscal. Aceste hotărâri se transmit, în cadrul aceluiaşi termen, direcţiilor generale regionale ale
finanţelor publice, pentru a fi comunicate unităţilor fiscale din subordine.
(6)În cazul în care preţurile medii ale produselor agricole, stabilite potrivit prevederilor alin. (5), au
fost modificate în cursul anului fiscal de realizare a venitului, potrivit procedurii de la alin. (5) noile
preţuri pentru evaluarea în lei a veniturilor din arendă exprimate în natură, pentru determinarea bazei
impozabile, se aplică începând cu data de 1 a lunii următoare comunicării acestora către direcţiile
generale regionale ale finanţelor publice.
(7)Venitul net din arendă se stabileşte la fiecare plată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor
determinate prin aplicarea cotei de 20% asupra venitului brut.
(8)Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reţinere la sursă de către plătitorii de venit la
momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net, impozitul fiind final.
(9)Impozitul astfel calculat şi reţinut pentru veniturile din arendă se plăteşte la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
(10)Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor nu au obligaţia completării
Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a evidenţei contabile.
(11)[textul din Art. 84, alin. (11) din titlul IV, capitolul IV a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 63. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]

Art. 841: Reguli privind stabilirea impozitului pentru veniturile din cedarea folosinţei

Indice
bunurilor, altele decât cele din arendarea bunurilor agricole şi din închirierea în scop turistic a
camerelor situate în locuinţe proprietate personală, plătite de persoane juridice sau alte entităţi
care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă
(1)În cazul veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, altele decât cele din arendarea bunurilor
agricole şi din închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali a
camerelor situate în locuinţe proprietate personală, plătite de persoane juridice sau alte entităţi care
au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau
echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilite potrivit contractului încheiat între părţi. Venitul
brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina
proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte
contractantă.
(2)În situaţia în care chiria reprezintă echivalentul în lei al unei valute, venitul brut se determină pe
baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în care
se efectuează plata.
(3)Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor, altul decât venitul din arendarea bunurilor agricole şi
din închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali a camerelor
situate în locuinţe proprietate personală, se stabileşte la fiecare plată, de către plătitorii de venit,
persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, prin deducerea
din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 20% asupra acestuia.
(4)Plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă
contabilă au şi obligaţia de a calcula, reţine, declara şi plăti impozitul corespunzător sumelor plătite,
precum şi de a elibera, la solicitarea proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal,
beneficiar de venit, un document care să ateste cuantumul impozitului pe venit reţinut şi plătit.
(5)Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net şi se reţine la sursă, de
către plătitorii de venituri prevăzuţi la alin. (4), la momentul plăţii veniturilor.
(6)Impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
(7)Contribuabilii nu au obligaţia de completare a Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a
evidenţei contabile.
(8)Prin excepţie de la prevederile alin. (3)-(6), în situaţia în care venitul brut este plătit exclusiv în
natură, precum şi în cazul sumelor reprezentând garanţie utilizată pentru plata chiriei stabilită prin
contract, proprietarul, uzufructuarul sau alt deţinător legal are obligaţia să stabilească venitul net
anual prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 20% asupra
venitului brut, precum şi să calculeze şi să plătească impozitul pe venit. Impozitul anual datorat se
stabileşte prin depunerea Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate
de persoanele fizice, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. (3).
(9)Persoanele juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă declară
veniturile prevăzute la alin. (8) în declaraţia prevăzută la art. 132 alin. (2) aferentă anului în care au
fost realizate veniturile.

Art. 85: Reguli de stabilire a impozitului pentru veniturile realizate din închirierea pe termen

scurt a camerelor situate în locuinţe proprietate personală
(1)Contribuabilii care realizează venituri din închirierea pe termen scurt a camerelor situate în
locuinţe proprietate personală, între 1 şi 7 camere inclusiv, indiferent de numărul de locuinţe în care
sunt situate acestea, alţii decât cei care realizează venituri din activităţi independente pentru care sunt
aplicabile prevederile art. 683, datorează impozit pe venit.
(2)Venitul net anual din închirierea pe termen scurt a camerelor situate în locuinţe proprietate
personală se determină prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei
forfetare de 30% asupra venitului brut. Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau
echivalentul în lei al veniturilor în natură încasate în cursul anului fiscal.
(3)Nu se cuprinde în venitul brut comisionul reţinut de către entităţile care facilitează închirierea pe
termen scurt a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, inclusiv interfeţele electronice,
cum ar fi o piaţă online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare.
(4)În situaţia în care sumele sunt încasate în valută, echivalentul în lei al acestora se determină prin
utilizarea cursului de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară
anterioară încasării.
(5)Veniturile din închirierea pe termen scurt a camerelor situate în locuinţe proprietate personală,
realizate într-o fracţiune de an sau în perioade diferite ce reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an, se
consideră venit anual.
(6)Impozitul anual datorat se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net anual,
determinat potrivit alin. (2), impozitul fiind final.
(7)Pentru determinarea venitului net din închirierea pe termen scurt a camerelor situate în locuinţe
proprietate personală, contribuabilii completează numai partea referitoare la venituri din Registrul de
evidenţă fiscală şi nu au obligaţii privind evidenţa contabilă.
(8)Contribuabilii au obligaţia să completeze şi să păstreze fişa de ocupare a capacităţii de cazare,
astfel încât să rezulte perioada de ocupare a camerei, precum şi datele de identificare a persoanei/
persoanelor care a/au ocupat-o.
(9)Modelul, conţinutul, precum şi modalitatea de gestionare a formularului tipizat «Fişa de ocupare a
capacităţii de cazare» se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(10)Impozitul anual datorat se stabileşte de contribuabil prin depunerea Declaraţiei unice privind
impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, până la termenul legal de
depunere prevăzut la art. 122 alin. (3).
(11)Impozitul anual datorat se plăteşte integral la bugetul de stat.

Art. 86

[textul din Art. 86 din titlul IV, capitolul IV a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. I, punctul 55. din
Legea 296/2020]

Art. 87

[textul din Art. 87 din titlul IV, capitolul IV a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII, punctul 11. din
Legea 239/2025]

Art. 88

[textul din Art. 88 din titlul IV, capitolul IV a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 65. din

Art. 89: Impozitarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor

Pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt aplicabile, după caz, reglementările cap. XI -
Venitul net anual impozabil.

Art. 90: Reguli aplicabile contribuţiilor sociale aferente veniturilor realizate din cedarea

folosinţei bunurilor
Acest text a fost abrogat.

Art. 91: Definirea veniturilor din investiţii

Veniturile din investiţii cuprind:
a)venituri din dividende;
b)venituri din dobânzi;
c)câştiguri din transferul titlurilor de valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare,
inclusiv instrumente financiare derivate;
d)câştiguri din transferul aurului de investiţii, definit potrivit legii;
e)venituri din lichidarea unei persoane juridice.

Art. 92: Definirea veniturilor din România din transferul titlurilor de valoare

Sunt considerate ca fiind obţinute din România, indiferent dacă sunt primite în România sau în
străinătate, următoarele:
a)venituri din transferul titlurilor de valoare, altele decât instrumentele financiare derivate, astfel cum
sunt definite la art. 7 pct. 41, emise de rezidenţi români;
b)veniturile din operaţiuni cu instrumente financiare derivate, astfel cum sunt definite la art. 7 pct.
23, realizate printr-un intermediar definit potrivit legislaţiei în materie, rezident fiscal român sau
nerezident care are în România un sediu permanent ce are calitatea de intermediar, la care persoana
fizică are deschis contul.

Art. 93: Venituri neimpozabile

(1)Nu sunt venituri impozabile următoarele:
a)veniturile realizate din deţinerea şi transferul instrumentelor financiare care atestă datoria publică a
statului, precum şi a unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv din operaţiunile de tip repo şi
reverse/repo cu aceste instrumente, indiferent de piaţa/locul de tranzacţionare unde are loc
operaţiunea;
b)venituri repartizate membrilor caselor de ajutor reciproc în funcţie de fondul social deţinut;
c)veniturile realizate la prima tranzacţionare a acţiunilor emise de Fondul Proprietatea de
către persoanele fizice cărora le-au fost emise aceste acţiuni, în condiţiile titlurilor I şi VII din
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele
măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.
Acelaşi regim fiscal se aplică şi veniturilor realizate la prima tranzacţionare a acţiunilor emise de
Fondul Proprietatea, de către moştenitorii titlurilor de conversie sau acţiunilor dobândite înainte de
prima tranzacţionare;
d)veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite potrivit legii, titularii
iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii acestora.
(2)Nu generează venituri impozabile următoarele:
a)transferul de titluri de valoare şi/sau aur de investiţii la momentul dobândirii acestora cu titlu de
moştenire ori donaţie;
a1)transferul de titluri de valoare şi/sau aur de investiţii la momentul dobândirii acestora în cazul
partajului judiciar sau voluntar, precum şi al regimului separaţiei de bunuri;
b)transferurile directe de proprietate asupra valorilor mobiliare/părţilor sociale, în
următoarele situaţii:
(i)ieşirea din indiviziune, la momentul transferului respectiv, inclusiv în cazul celor operate de către
depozitarul central, potrivit legislaţiei pieţei de capital;
(ii)transferurile între soţi;
c)acordarea şi valorificarea prin orice modalitate a punctelor primite drept măsuri compensatorii, de
către titularii drepturilor de proprietate, foşti proprietari sau moştenitorii acestora, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură
sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România,
cu modificările şi completările ulterioare;
d)conversia certificatelor de depozit în acţiuni suport/drepturi de alocare suport şi a acţiunilor/
drepturilor de alocare în certificate de depozit în conformitate cu prevederile legislaţiei în materie
privind acţiunile suport pentru certificatele de depozit;
e)acordarea valorilor mobiliare sub forma drepturilor de preferinţă în conformitate cu prevederile
legislaţiei în materie, inclusiv subscrierea;
f)distribuirea de titluri de participare noi, definite la art. 7, sau majorarea valorii nominale a titlurilor
de participare existente, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de
emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de valoare, efectuată de o persoană juridică
unui participant la persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea
persoană juridică;
g)distribuirea în bani sau în natură, efectuată ca urmare a restituirii cotei-părţi din aporturi, cu ocazia
reducerii capitalului social, potrivit legii;
h)distribuirea de prime de emisiune, proporţional cu partea ce îi revine fiecărui participant la
persoana juridică;
i)conversia acţiunilor nominative în acţiuni la purtător sau a acţiunilor la purtător în acţiuni
nominative, a acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă, a unei categorii de obligaţiuni în altă categorie
sau în acţiuni, în conformitate cu prevederile legislaţiei în materie;
j)transferurile de proprietate asupra valorilor mobiliare la momentul transferului ca efect al
împrumutului de valori mobiliare conform legislaţiei aplicabile, de la cel care le dă cu împrumut,
denumit creditor, respectiv la cel care are obligaţia să le returneze, denumit debitor, precum şi la
momentul restituirii valorilor mobiliare împrumutate;
k)transferurile de proprietate asupra valorilor mobiliare la momentul constituirii de garanţii în
legătură cu împrumutul de valori mobiliare, conform legislaţiei aplicabile;
l)operaţiunile efectuate în condiţiile prevăzute la art. 32 şi 33;
m)aportul în natură reprezentând acţiuni emise de societăţi/părţi sociale, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 94: Determinarea câştigului/pierderii din transferul titlurilor de valoare, altele decât

instrumentele financiare derivate, precum şi din transferul aurului de investiţii
(1)Câştigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât instrumentele financiare derivate
şi cele reglementate la alin. (2)-(6), reprezintă diferenţa pozitivă/negativă realizată între valoarea de
înstrăinare/preţul de vânzare şi valoarea lor fiscală, după caz, pe tipuri de titluri de valori, care
include costurile aferente tranzacţiei şi costuri legate de transferul de proprietate aferente
împrumutului de valori mobiliare, dovedite cu documente justificative.
(2)În cazul tranzacţiilor cu acţiuni primite de persoanele fizice cu titlu gratuit, în cadrul Programului
de privatizare în masă, câştigul/pierderea se determină ca diferenţă pozitivă/negativă realizată între
preţul de vânzare şi valoarea fiscală, reprezentată de valoarea nominală a acestora.
(3)În cazul tranzacţiilor cu titluri de participare dobândite la preţ preferenţial sau gratuit, în cadrul
sistemului stock options plan, câştigul se determină ca diferenţă între preţul de vânzare şi valoarea
fiscală a acestora reprezentată de preţul de achiziţie preferenţial care include costurile aferente
tranzacţiei. Pentru cele dobândite cu titlu gratuit valoarea fiscală este considerată egală cu zero.
(4)În cazul transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare, câştigul/pierderea
se determină ca diferenţă pozitivă/negativă între preţul de vânzare şi valoarea fiscală,
reprezentată de preţul de cumpărare, definit în norme aprobate prin instrucţiuni comune
emise de preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ministrul finanţelor publice.
Pentru vânzarea în lipsă a valorilor mobiliare, câştigul/pierderea obţinut/obţinută de către
contribuabilul care efectuează tranzacţia de vânzare în lipsă se determină ca diferenţă pozitivă/
negativă între preţul de vânzare în lipsă al valorilor mobiliare împrumutate şi valoarea fiscală a
valorilor mobiliare cu care se închide tranzacţia de vânzare în lipsă, din care sunt scăzute costurile
aferente operaţiunii de împrumut al valorilor mobiliare şi cele aferente tranzacţiilor.
În cazul executării garanţiilor aferente valorilor mobiliare împrumutate şi nerestituite la scadenţă
câştigul/pierderea obţinut/obţinută de către contribuabilul creditor se determină ca diferenţă pozitivă/
negativă între valoarea garanţiei şi valoarea fiscală a valorilor mobiliare care trebuiau restituite.
În cazul împrumutului de valori mobiliare, câştigul obţinut de persoana fizică în calitate de creditor
este reprezentat de comisionul aferent împrumutului, aşa cum este prevăzut în contractul de
împrumut, se consideră câştig obţinut din transferul titlurilor de valoare şi se impozitează în
conformitate cu prevederile prezentului cod, în acest sens.
(5)În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la organismele de
plasament colectiv câştigul/pierderea se determină ca diferenţă pozitivă/negativă între preţul de
vânzare/răscumpărare şi valoarea fiscală, reprezentată de preţul de cumpărare/subscriere/emisiune
care include şi cheltuielile de tranzacţionare/subscriere, definite în norme aprobate prin instrucţiuni
comune emise de preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ministrul finanţelor publice.
(6)Câştigul/pierderea din operaţiuni cu aur de investiţii, definit potrivit legii, reprezintă diferenţa
pozitivă/negativă dintre preţul de vânzare şi valoarea fiscală, care include şi costurile aferente
tranzacţiei.
(7)Câştigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare dobândite prin schimb, inclusiv cu ocazia
reorganizărilor, se determină la înstrăinarea ulterioară a acestora, ca fiind diferenţa pozitivă/negativă
dintre preţul de vânzare şi valoarea fiscală definită/stabilită potrivit prevederilor art. 32 şi 33, după
caz.
(8)În cazul operaţiunilor reglementate potrivit legii pentru excluderea/retragerea persoanelor fizice
asociaţi/acţionari, câştigul/pierderea se determină ca diferenţa între valoarea reprezentând drepturile
cuvenite asociatului/acţionarului cu luarea în calcul a datoriilor societăţii şi valoare fiscală a titlurilor
de valoare transferate.
(9)Pentru titlurile de valoare dobândite în urma unei succesiuni, preţul de cumpărare/valoarea
fiscală la momentul transferului ulterior o reprezintă preţul de achiziţie plătit de deţinătorul
defunct dovedit cu documente justificative, al cărui moştenitor este persoana care dobândeşte
titlurile de valoare în cauză, la care se adaugă cheltuielile aferente întocmirii actelor de
succesiune. În cazul în care nu există documente pentru justificarea preţului de cumpărare/
valoarea fiscală de către deţinătorul defunct, valoarea fiscală este considerată zero.
Pentru titlurile de valoare dobândite în urma unei donaţii, la momentul înstrăinării acestora, valoarea
fiscală luată în calcul pentru determinarea câştigului este zero.
(10)Determinarea câştigului/pierderii din transferul titlurilor de valoare, altele decât
instrumentele financiare derivate, se efectuează, după caz:
a)la data încheierii tranzacţiei, pe baza documentelor justificative, de către entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1), dacă operaţiunea se efectuează prin una dintre entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1);
b)la data efectuării plăţilor preţului tranzacţiei, pe baza documentelor justificative, de către
beneficiarul de venit, dacă operaţiunea nu se efectuează prin una dintre entităţile prevăzute la art. 961
alin. (1);
c)la data încheierii tranzacţiei de vânzare în lipsă, indiferent de modalitatea prin care se realizează
decontarea acesteia, de către entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1), pe baza documentelor
justificative, în cazul tranzacţiilor de vânzare în lipsă. Dacă tranzacţia nu se efectuează prin una
dintre entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1), determinarea câştigului/pierderii se efectuează de către
beneficiarul de venit, pe baza documentelor justificative;
d)la data plăţii comisionului aferent operaţiunii de împrumut de valori mobiliare prevăzute în
contractul de împrumut, în cazul operaţiunii de împrumut de valori mobiliare. Determinarea
câştigului se face de către entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1), pe baza documentelor justificative.
Dacă operaţiunea nu se efectuează prin una dintre entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1),
determinarea câştigului se efectuează de către beneficiarul de venit, pe baza documentelor
justificative;
e)la data stabilirii valorii de răscumpărat a titlurilor de participare, în cazul răscumpărării titlurilor de
participare la organismele de plasament colectiv, de către entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1).
Dacă operaţiunea nu se efectuează prin una dintre entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1), obligaţia
determinării câştigului/pierderii revine beneficiarului de venit;
f)la momentul încheierii tranzacţiei, pe baza documentelor justificative, în cazul transferului
dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la organismele de plasament colectiv ca
urmare a tranzacţionării acestora pe pieţe reglementate sau sisteme alternative de tranzacţionare, de
către entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1). Dacă tranzacţia nu se efectuează prin una dintre
entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1), obligaţia determinării câştigului/pierderii revine
beneficiarului de venit.
(11)Venitul impozabil realizat din lichidarea unei persoane juridice reprezintă excedentul
distribuţiilor în bani sau în natură peste aportul la capitalul social al persoanei fizice beneficiare. Se
consideră venituri din lichidarea unei persoane juridice, din punct de vedere fiscal, şi veniturile
obţinute în cazul reducerii capitalului social, potrivit legii, altele decât cele primite ca urmare a
restituirii cotei-părţi din aporturi. Venitul impozabil reprezintă diferenţa între distribuţiile în bani sau
în natură efectuate peste valoarea fiscală a titlurilor de valoare.

Art. 95: Stabilirea venitului din operaţiuni cu instrumentele financiare derivate, efectuate prin

intermediari definiţi potrivit legislaţiei în materie
(1)Câştigul/Pierderea din operaţiuni cu instrumentele financiare derivate reprezintă diferenţa
pozitivă/negativă dintre veniturile realizate din poziţiile închise şi cheltuielile aferente acestor poziţii,
evidenţiate în cont, pentru fiecare tip de contract şi scadenţă, indiferent dacă acesta a ajuns sau nu la
scadenţă. În cazul instrumentelor financiare derivate ce prevăd decontări periodice între părţi, fără
închiderea poziţiei, câştigul/pierderea din operaţiuni cu astfel de instrumente financiare reprezintă
diferenţa pozitivă/negativă dintre veniturile realizate cu ocazia decontărilor periodice şi cheltuielile
aferente, evidenţiate în cont.
(2)Determinarea câştigului/pierderii din operaţiuni cu instrumentele financiare derivate se face de
către intermediar, aşa cum este definit de legislaţia în materie, rezident fiscal român sau nerezident
care are în România un sediu permanent ce are calitatea de intermediar, la momentul fiecărei
tranzacţii, pe bază de documente justificative.
(3)Veniturile realizate din operaţiuni cu poziţii închise cu instrumente financiare derivate reprezintă
încasările efective din toate aceste operaţiuni, cu poziţii închise, evidenţiate în contul beneficiarului
de venit, mai puţin încasările de principal.
(4)Cheltuielile aferente operaţiunilor cu poziţii închise cu instrumente financiare derivate reprezintă
plăţile aferente acestor poziţii închise, evidenţiate în contul beneficiarului de venit, inclusiv costurile
aferente tranzacţiilor, mai puţin plăţile de principal.
(5)Determinarea câştigului/pierderii se efectuează la momentul fiecărei tranzacţii pentru instrumente
financiare derivate, în cazul poziţiilor închise de către intermediar definit potrivit legislaţiei în
materie, rezident fiscal român sau nerezident care are în România un sediu permanent ce are calitatea
de intermediar.

Art. 951: Stabilirea venitului din operaţiuni cu instrumentele financiare derivate, care nu sunt

Indice
efectuate prin intermediari definiţi potrivit legislaţiei în materie
(1)Câştigul/Pierderea din operaţiuni cu instrumentele financiare derivate care nu sunt efectuate
printr-un intermediar definit potrivit legislaţiei în materie, rezident fiscal român sau nerezident care
are în România un sediu permanent ce are calitatea de intermediar, se determină potrivit prevederilor
art. 95 alin. (1), pentru poziţiile închise începând din prima zi de tranzacţionare a anului fiscal şi până
în ultima zi de tranzacţionare a acestuia, inclusiv. Determinarea câştigului/pierderii se efectuează
potrivit art. 95 alin. (1) şi în cazul instrumentelor financiare derivate ce prevăd decontări periodice
între părţi, fără închiderea poziţiei, în cadrul unui an fiscal.
(2)Determinarea câştigului/pierderii se efectuează anual, cumulat, la sfârşitul anului fiscal, de către
beneficiarul de venit, pe bază de documente justificative.
(3)Veniturile realizate din operaţiuni cu poziţii închise cu instrumente financiare derivate şi
cheltuielile aferente operaţiunilor respective se determină potrivit prevederilor art. 95 alin. (3) şi (4).

Art. 96: Determinarea câştigului net anual/pierderii nete anuale din transferul titlurilor de

valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, care nu sunt efectuate prin entităţile
prevăzute la art. 961 alin. (1), precum şi din transferul aurului de investiţii
(1)Câştigul net anual/pierderea netă anuală se determină ca diferenţă între câştigurile şi
pierderile înregistrate în cursul anului fiscal respectiv, cumulat de la începutul anului din
transferul titlurilor de valoare, şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv
instrumente financiare derivate, precum şi din transferul aurului de investiţii, definit potrivit
legii.
La determinarea câştigului net anual/pierderii nete anuale sunt luate în calcul şi costurile aferente
tranzacţiilor care nu pot fi alocate direct fiecărei tranzacţii.
(2)Câştigul net anual/Pierderea netă anuală se determină de către contribuabil, pe baza declaraţiei
unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, depusă potrivit
prevederilor art. 122.
(3)
[textul din Art. 96, alin. (3) din titlul IV, capitolul V a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I, punctul
6. din Legea 142/2022]
(4)[textul din Art. 96, alin. (4) din titlul IV, capitolul V a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I,
punctul 6. din Legea 142/2022]

Art. 961: Stabilirea obligaţiilor intermediarilor definiţi potrivit legislaţiei în materie,

Indice
societăţilor de administrare a investiţiilor, societăţilor de investiţii autoadministrate şi
administratorilor de fonduri de investiţii alternative, rezidenţi fiscali români sau nerezidenţi
care au în România un sediu permanent ce are calitatea de intermediar
(1)Intermediarii definiţi potrivit legislaţiei în materie, societăţile de administrare a investiţiilor,
societăţile de investiţii autoadministrate, administratorii de fonduri de investiţii alternative,
rezidenţi fiscali români sau nerezidenţi care au în România un sediu permanent ce are calitatea
de intermediar, după caz, care efectuează transferurile/operaţiunile prevăzute la art. 94 şi 95,
atât pentru veniturile obţinute din România, cât şi pentru cele obţinute din străinătate, altele
decât din transferul aurului de investiţii, au următoarele obligaţii:
a)calcularea câştigului/pierderii pentru fiecare transfer/operaţiune efectuat/efectuată pentru
contribuabil;
b)calcularea, reţinerea la sursă, declararea şi plata impozitului pe venit, conform art. 97 alin. (81)-(85
);
c)transmiterea către fiecare contribuabil a informaţiilor privind totalul câştigurilor/pierderilor şi a
impozitului calculat şi reţinut la sursă, în formă scrisă sau prin mijloace electronice, pentru
tranzacţiile efectuate în cursul anului fiscal, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent
pentru anul anterior;
d)depunerea, anual, a declaraţiei prevăzute la art. 132 alin. (2).
(2)Entităţile prin care sunt efectuate transferuri ale aurului de investiţii au următoarele
obligaţii:
a)determinarea câştigului/pierderii pentru fiecare transfer;
b)transmiterea către fiecare contribuabil a informaţiilor privind totalul câştigurilor/pierderilor, în
formă scrisă sau prin mijloace electronice, pentru transferurile efectuate în cursul anului fiscal
anterior, în cadrul termenului prevăzut la art. 132 alin. (2);
c)depunerea anuală a declaraţiei privind totalul câştigurilor/pierderilor, pentru fiecare contribuabil, în
cadrul termenului prevăzut la art. 132 alin. (2), potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui
ANAF.

Art. 97: Reţinerea impozitului din veniturile din investiţii

(1)Veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la vedere/conturi curente, precum şi cele la
depozitele clienţilor, constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem
colectiv pentru domeniul locativ, se impun cu o cotă de 10% din suma acestora, impozitul fiind final,
indiferent de data constituirii raportului juridic. Impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii
de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului.
Plata impozitului se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării în cont.
Impozitul datorat se plăteşte integral la bugetul de stat.
(2)Veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de
economisire dobândite, contractele civile încheiate se impun cu o cotă de 10% din suma acestora,
impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic. Pentru veniturile sub formă de
dobânzi, impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul
înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul
răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În situaţia sumelor primite sub formă de
dobândă pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului datorat de
către plătitorii de venit se efectuează la momentul plăţii dobânzii. Plata impozitului pentru veniturile
din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în
cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plăţii dobânzii, pentru venituri de
această natură, pe baza contractelor civile. Impozitul datorat se plăteşte integral la bugetul de stat.
(3)Veniturile sub forma dobânzilor plătite de societatea emitentă a valorilor mobiliare împrumutate,
pe parcursul perioadei de împrumut înaintea restituirii acestora, se impun cu o cotă de 10% din suma
acestora, impozitul fiind final. Calculul şi reţinerea impozitului se efectuează de plătitorul de venit la
data la care acestea sunt plătite. Termenul de plată al impozitului este până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care au fost plătite contribuabilului îndreptăţit.
(4)În situaţia în care se constată elemente care generează modificarea veniturilor din dobânzi şi/sau a
bazei de impunere aferente veniturilor unei persoane fizice, pentru care plătitorul de venit a efectuat
calculul impozitului pe venit, stabilirea diferenţelor de impozit se efectuează la data constatării
elementelor care generează modificarea. Regularizarea diferenţelor de impozit se efectuează de către
plătitorul de venit începând cu luna constatării.
(5)Venitul impozabil obţinut din lichidarea unei persoane juridice de către acţionari/asociaţi persoane
fizice sau din reducerea capitalului social, potrivit legii, care nu reprezintă distribuţii în bani sau în
natură ca urmare a restituirii cotei-părţi din aporturi se impun cu o cotă de 10%, impozitul fiind final.
Obligaţia calculării, reţinerii şi plăţii impozitului revine persoanei juridice. Impozitul calculat şi
reţinut la sursă în cazul lichidării persoanei juridice se plăteşte până la data depunerii situaţiei
financiare finale la oficiul registrului comerţului, întocmită de lichidatori, respectiv până la data de
25 a lunii următoare celei în care a fost distribuit venitul reprezentând reducerea capitalului social.
(6)În aplicarea prevederilor prezentului capitol se utilizează şi norme aprobate prin instrucţiuni
comune emise de preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ministrul finanţelor publice.
(7)Veniturile sub formă de dividende, inclusiv câştigul obţinut ca urmare a deţinerii de titluri de
participare definite de legislaţia în materie la organisme de plasament colectiv, se impozitează cu o
cotă de 16% din suma acestora, impozitul fiind final. Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe
veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor/sumelor
reprezentând câştigul obţinut ca urmare a deţinerii de titluri de participare de către acţionari/asociaţi/
investitori. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
în care se face plata. În cazul dividendelor/câştigurilor obţinute ca urmare a deţinerii de titluri de
participare, distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor/asociaţilor/investitorilor până la
sfârşitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora, impozitul pe dividende/câştig se plăteşte
până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor distribuirii. Impozitul datorat se virează integral
la bugetul de stat.
(8)În cazul dividendelor şi/sau dobânzilor plătite de societatea emitentă a valorilor mobiliare
împrumutate, pe parcursul perioadei de împrumut înaintea restituirii acestora, calculul şi reţinerea
impozitului se efectuează de plătitorul de venit la data la care acestea sunt plătite. Termenul de virare
a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost plătite
contribuabilului îndreptăţit.
(81)Veniturile sub forma câştigurilor din transferul titlurilor de valoare şi din operaţiuni cu
instrumente financiare derivate, determinate conform art. 94 şi 95, pentru transferuri/
operaţiuni efectuate prin entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1), se impun prin reţinere la
sursă astfel:
a)în cazul titlurilor de valoare:
(i)prin aplicarea unei cote de 3% asupra fiecărui câştig din transferul titlurilor de valoare care au fost
dobândite şi înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile inclusiv de la data dobândirii;
(ii)prin aplicarea unei cote de 6% asupra fiecărui câştig din transferul titlurilor de valoare care au fost
dobândite şi înstrăinate într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii;
b)în cazul operaţiunilor cu instrumente financiare derivate:
(i)prin aplicarea unei cote de 3% asupra fiecărui câştig din efectuarea de operaţiuni cu instrumente
financiare derivate deţinute o perioadă mai mare de 365 de zile inclusiv de la data dobândirii;
(ii)prin aplicarea unei cote de 6% asupra fiecărui câştig din efectuarea de operaţiuni cu instrumente
financiare derivate deţinute o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii.
Pentru determinarea perioadei în care au fost deţinute se consideră că titlurile de valoare şi
instrumentele financiare sunt înstrăinate/răscumpărate în aceeaşi ordine în care au fost dobândite,
respectiv primul intrat - primul ieşit, pe fiecare simbol.
(82)Pentru calculul câştigului prevăzut la alin. (81), valoarea fiscală se determină prin aplicarea
metodei preţului mediu ponderat, cuprinzând şi costurile aferente transferului/operaţiunii, pe fiecare
simbol, indiferent de perioada de deţinere.
(83)Obligaţia calculării şi reţinerii la sursă a impozitului pe venit rezultat din alin. (81) revine
entităţilor prevăzute la art. 961 alin. (1), la fiecare transfer/operaţiune.
(84)Impozitul pe venit calculat şi reţinut la sursă se declară şi se virează la bugetul de stat de către
entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a
fost reţinut şi este impozit final.
(85)Pierderile obţinute din transferul titlurilor de valoare şi din operaţiuni cu instrumente financiare
derivate, efectuate prin entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1), după caz, nu se reportează şi nu se
compensează, acestea reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.
(9)[textul din Art. 97, alin. (9) din titlul IV, capitolul V a fost abrogat la 01-ian-2016 de Art. I,
punctul 13. din Ordonanta urgenta 50/2015]

Art. 971: Stabilirea impozitului pentru unele venituri din dobânzi

Indice
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 97 alin. (2), în cazul obligaţiunilor emise de societăţi, persoane
juridice rezidente în România, pe pieţe de capital din afara României, veniturile sub formă de
dobânzi plătite de societatea emitentă şi înregistrate în contul contribuabilului în cursul anului fiscal
se impun cu o cotă de 10% din suma acestora.
(2)Impozitul pe veniturile sub formă de dobânzi se calculează de contribuabili pe baza declaraţiei
unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, depusă potrivit
prevederilor art. 122.

Art. 98: Impozitarea câştigului net anual impozabil

Câştigul net anual impozabil din transferul titlurilor de valoare, din orice alte operaţiuni cu
instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi din transferul aurului de
investiţii se impozitează potrivit prevederilor cap. XI din prezentul titlu.

Art. 99: Definirea veniturilor din pensii

(1)Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile
sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii
facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat, diferenţe de venituri din pensii, precum şi sume
reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie.
(2)Drepturile primite în conformitate cu prevederile Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii
administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 204/2006
privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Legii nr. 1/2020 privind
pensiile ocupaţionale, cu completările ulterioare, reprezintă venituri din pensii.

Art. 100: Stabilirea venitului impozabil lunar din pensii

(1)Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a sumei
neimpozabile lunare de 3.000 lei şi, după caz, a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate
potrivit prevederilor titlului V - Contribuţii sociale obligatorii.
(2)Pentru sumele primite ca plată unică de către participanţii la fondurile de pensii administrate
privat şi moştenitorii acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 411/2004, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, venitul impozabil este constituit din sumele care depăşesc
contribuţiile nete ale participanţilor, la care fiecare fond de pensii acordă un singur plafon de venit
neimpozabil stabilit conform prevederilor alin. (1) şi, după caz, deduce contribuţia de asigurări
sociale de sănătate datorată potrivit prevederilor titlului V - Contribuţii sociale obligatorii, în limita
venitului impozabil.
(3)Pentru sumele primite ca plăţi eşalonate în rate de către participanţii la fondurile de pensii
administrate privat şi moştenitorii acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 411/2004,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, venitul impozabil este constituit din sumele
care depăşesc contribuţiile nete ale participanţilor, la care se aplică plafonul de venit neimpozabil
stabilit conform prevederilor alin. (1) şi, după caz, se deduce contribuţia de asigurări sociale de
sănătate datorată potrivit prevederilor titlului V - Contribuţii sociale obligatorii, în limita venitului
impozabil, pentru fiecare rată lunară de la fiecare fond de pensii.
(4)Pentru sumele primite ca plată unică de către participanţii la fondurile de pensii facultative şi/sau
fondurile de pensii ocupaţionale şi moştenitorii acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr.
204/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2020, cu modificările şi
completările ulterioare, venitul impozabil este constituit din sumele care depăşesc contribuţiile nete
ale participanţilor, la care fiecare fond de pensii acordă un singur plafon de venit neimpozabil stabilit
conform prevederilor alin. (1) şi, după caz, deduce contribuţia de asigurări sociale de sănătate
datorată potrivit prevederilor titlului V - Contribuţii sociale obligatorii, în limita venitului impozabil.
(5)Pentru sumele primite ca plăţi eşalonate în rate de către participanţii la fondurile de pensii
facultative şi/sau ocupaţionale, precum şi moştenitorii acestora, în conformitate cu prevederile Legii
nr. 204/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2020, cu modificările şi
completările ulterioare, venitul impozabil este constituit din sumele care depăşesc contribuţiile nete
ale participanţilor, la care se aplică plafonul de venit neimpozabil stabilit conform prevederilor alin.
(1) şi, după caz, se deduce contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată potrivit prevederilor
titlului V - Contribuţii sociale obligatorii, în limita venitului impozabil, pentru fiecare rată lunară de
la fiecare fond de pensii.

Art. 101: Calculul impozitului pe venitul din pensii şi termenul de plată

(1)Orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul, potrivit prevederilor
prezentului articol, la data efectuării plăţii pensiei, de a-l reţine şi de a-l plăti la bugetul de stat până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei. Impozitul reţinut este
impozit final.
(2)Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 10% asupra venitului impozabil lunar
din pensii determinat potrivit art. 100.
(3)În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin
împărţirea pensiei plătite la fiecare dintre lunile cărora le este aferentă pensia.
(4)Drepturile de pensie restante ca urmare a acordării/revizuirii/recalculării/actualizării pensiei se
defalcă pe lunile la care se referă, în vederea calculării/recalculării, după caz, a impozitului datorat,
reţinerii şi plăţii acestuia, în conformitate cu reglementările legale în vigoare în luna pentru care se
acordă drepturile. Impozitul se reţine la data efectuării plăţii şi se plăteşte până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile. Diferenţele de venituri din pensii, primite de la
acelaşi plătitor şi stabilite pentru perioadele anterioare, se impozitează separat faţă de drepturile de
pensie ale lunii curente.
(5)Veniturile din pensiile de urmaş se individualizează în funcţie de numărul acestora, iar
impozitarea se face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmaş.
(6)În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii, dobânzilor acordate în
legătură cu acestea, precum şi al sumelor reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie,
stabilite în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârilor judecătoreşti
definitive şi executorii, impozitul se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii
curente, prin aplicarea prevederilor alin. (2), impozitul reţinut fiind impozit final. Impozitul se reţine
la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii veniturilor
respective. Impozitul astfel reţinut se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în
care s-au plătit veniturile.

Art. 1011

Indice
[textul din Art. 1011 din titlul IV, capitolul VI a fost abrogat la 13-mar-2025 de Art. I, punctul 2.
din Ordonanta urgenta 11/2025]

Art. 102: Acordarea dreptului contribuabilului de a dispune asupra destinaţiei unei sume din

impozit
(1)
[textul din Art. 102, alin. (1) din titlul IV, capitolul VI a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I, punctul
15. din Legea 30/2019]
(2)[textul din Art. 102, alin. (2) din titlul IV, capitolul VI a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 16. din Legea 30/2019]
(3)[textul din Art. 102, alin. (3) din titlul IV, capitolul VI a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 16. din Legea 30/2019]

Art. 103: Definirea veniturilor

(1)Veniturile din activităţi agricole cuprind veniturile obţinute individual sau într-o formă de
asociere, fără personalitate juridică, din:
a)cultivarea produselor agricole vegetale, precum şi prelucrarea, procesarea şi valorificarea lor în
stare naturală;
b)exploatarea plantaţiilor viticole, pomicole, arbuştilor fructiferi şi altele asemenea;
c)creşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în
stare naturală.
(2)Veniturile din silvicultură şi piscicultură reprezintă veniturile obţinute din recoltarea şi
valorificarea produselor specifice fondului forestier naţional, respectiv a produselor lemnoase şi
nelemnoase, precum şi cele obţinute din exploatarea amenajărilor piscicole.

Art. 104: Determinarea venitului net anual în sistem real, pe baza datelor din contabilitate

(1)Veniturile din silvicultură şi piscicultură se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II - Venituri
din activităţi independente -, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din
contabilitate, potrivit prevederilor art. 68, contribuabilii având obligaţia de a completa Registrul de
evidenţă fiscală. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din
activităţi independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din
contabilitate. Pentru veniturile din silvicultură calificate drept venituri din alte surse se aplică
prevederile cap. X.
(2)Veniturile obţinute din valorificarea produselor prevăzute la art. 103 alin. (1) în altă modalitate
decât în stare naturală reprezintă venituri din activităţi independente şi se supun regulilor de
impunere proprii categoriei respective.
(3)Veniturile definite la art. 103 alin. (1) pentru care nu există obligaţia stabilirii normelor de venit
sunt venituri impozabile şi se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II - Venituri din activităţi
independente -, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate,
potrivit prevederilor art. 68, contribuabilii având obligaţia de a completa Registrul de evidenţă
fiscală. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activităţi
independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din
contabilitate.

Art. 105: Venituri neimpozabile

(1)Nu sunt venituri impozabile veniturile realizate de persoanele fizice/membrii asocierilor fără
personalitate juridică din valorificarea în stare naturală a următoarelor:
a)produse culese din flora sălbatică, exclusiv masa lemnoasă. În cazul masei lemnoase sunt venituri
neimpozabile numai veniturile realizate din exploatarea şi valorificarea acesteia în volum de
maximum 20 mc/an din pădurile pe care contribuabilii le au în proprietate;
b)produse capturate din fauna sălbatică, cu excepţia celor realizate din activitatea de pescuit
comercial supuse impunerii potrivit prevederilor cap. II - Venituri din activităţi independente.
(2)Veniturile definite la art. 103 alin. (1) sunt venituri neimpozabile în limitele stabilite potrivit
tabelului următor:
Nr.
crt.
Produse vegetale Suprafaţă
1. Cereale până la 2 ha
2. Plante oleaginoase până la 2 ha
3. Cartof până la 2 ha
4. Sfeclă de zahăr până la 2 ha
5. Tutun până la 1 ha
6. Hamei pe rod până la 2 ha
7. Legume în câmp până la 0,5 ha
8. Legume în spaţii protejate până la 0,2 ha
9. Leguminoase pentru boabe până la 1,5 ha
10. Pomi pe rod până la 1,5 ha
11. Vie pe rod până la 1 ha
12. Arbuşti fructiferi până la 1 ha
13. Flori şi plante ornamentale până la 0,3 ha
Animale Nr. capete/Nr. de familii de albine
1. Vaci până la 2
2. Bivoliţe până la 2
3. Oi până la 50
4. Capre până la 25
5. Porci pentru îngrăşat până la 6
6. Albine până la 75 de familii
7. Păsări de curte până la 100
*) La articolul 105 alineatul (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările
ulterioare, după numărul curent 13 se introduce un nou număr curent, numărul curent 14, cu
următorul cuprins:
Nr. crt. Produse vegetale Suprafaţă
14. Plante medicinale şi aromatice până la 2 ha
*) La articolul 105 alineatul (2), după numărul curent 14 se introduce un nou număr curent, numărul
curent 15, cu următorul cuprins:
"15 Căpşun până la 1,0 ha
*) La articolul 105 alineatul (2), după numărul curent 15 se introduce un nou număr curent, numărul
curent 16, cu următorul cuprins:
Nr. crt. Produse vegetale Suprafaţă
16. Plante furajere până la 2,0 ha inclusiv
(3)Nu sunt venituri impozabile veniturile obţinute din exploatarea păşunilor şi fâneţelor naturale.
(4)În cazul persoanelor fizice/membrilor asocierilor fără personalitate juridică, cultivarea terenurilor
cu soiuri de plante pentru producţia destinată furajării animalelor deţinute de contribuabilii respectivi
pentru care venitul se determină pe baza normelor de venit şi a celor prevăzute la alin. (2) nu
generează venit impozabil.
(5)Metodologia de aplicare a prevederilor alin. (4) se stabileşte prin ordin al ministrului agriculturii şi
dezvoltării rurale, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 106: Stabilirea venitului anual din activităţi agricole pe bază de norme de venit

(1)Venitul dintr-o activitate agricolă se stabileşte pe bază de norme de venit.
(2)Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafaţă (ha)/cap de animal/familie de albine pentru
categoriile de produse vegetale şi animalele prevăzute la art. 105 alin. (2).
(3)Normele de venit, precum şi datele necesare calculului acestora se stabilesc de către entităţile
publice mandatate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe baza metodologiei aprobate
prin hotărâre a Guvernului, şi se publică de către direcţiile generale regionale ale finanţelor publice,
până cel târziu la data de 5 februarie a anului pentru care se aplică aceste norme de venit.
(4)În cazul contribuabililor care realizează venituri din desfăşurarea a două sau mai multe activităţi
agricole pentru care venitul se determină pe bază de normă de venit, contribuabilul stabileşte venitul
anual prin însumarea veniturilor corespunzătoare fiecărei activităţi.
(5)În cazul în care în cursul anului fiscal de realizare a veniturilor s-au înregistrat pierderi ca urmare
a unor fenomene meteorologice nefavorabile ce pot fi asimilate dezastrelor naturale ca îngheţ,
grindină, polei, ploaie abundentă, secetă şi inundaţii, precum şi a epizootiilor ce afectează peste 30%
din suprafeţele destinate producţiei agricole vegetale/animalele deţinute, norma de venit se reduce
proporţional cu pierderea respectivă, indiferent de modalitatea de desfăşurare a activităţii, respectiv
individual sau într-o formă de asociere.
(6)Constatarea pagubelor prevăzute la alin. (5) şi evaluarea pierderilor se fac la cererea persoanelor
fizice/asocierilor fără personalitate juridică, care desfăşoară activităţi agricole pentru care venitul
anual se stabileşte pe bază de norme de venit, de o comisie numită prin ordin al prefectului judeţului/
municipiului Bucureşti, la propunerea directorului executiv al direcţiei agricole judeţene/
municipiului Bucureşti, comisie formată pe plan local dintr-un reprezentant al primăriei, un specialist
de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, un delegat din partea Administraţiei
Naţionale de Meteorologie şi un specialist al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
(7)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (5) şi (6) se stabileşte prin ordin al preşedintelui
A.N.A.F., cu avizul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
(8)Contribuabilii care obţin venituri determinate pe baza normei anuale de venit nu au obligaţii de
completare a Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a evidenţei contabile.
(9)În cazul reducerii normelor de venit potrivit alin. (5) şi (6), contribuabilul are obligaţia să
calculeze venitul anual şi impozitul anual prin diminuarea normei de venit aferente fiecărei categorii
de produse vegetale/categorii de animale prevăzute la art. 105 alin. (2) corespunzător cu procentul
reprezentând gradul de afectare stabilit potrivit procesului-verbal de constatare şi evaluare a
pagubelor, conform procedurii prevăzute la alin. (7), şi să depună Declaraţia unică privind impozitul
pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice până la termenul legal de depunere
prevăzut la art. 122 alin. (3).

Art. 107: Calculul şi plata impozitului pe veniturile din activităţi agricole

(1)Impozitul pe venitul din activităţi agricole se calculează de către contribuabil prin aplicarea unei
cote de 10% asupra venitului anual din activităţi agricole stabilit pe baza normei anuale de venit.
(2)Contribuabilul care desfăşoară o activitate agricolă prevăzută la art. 103 alin. (1) pentru care
venitul se determină pe baza normei anuale de venit are obligaţia de a depune anual, pentru veniturile
anului anterior, Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de
persoanele fizice la organul fiscal competent, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122
alin. (3). Informaţiile cuprinse în declaraţie vizează suprafeţele cultivate în anul de realizare a
venitului şi/sau animalele/familiile de albine deţinute la data de 25 mai inclusiv a anului de realizare
a venitului, de către contribuabili/asocieri fără personalitate juridică. Modificarea pe parcursul anului
de realizare a venitului a structurii suprafeţelor destinate producţiei agricole vegetale cultivate, a
numărului de capete de animale/familii de albine deţinute de contribuabili/asocieri fără personalitate
juridică nu conduce la recalcularea normei anuale de venit.
(3)Contribuabilii care desfăşoară activităţi agricole pentru care venitul se stabileşte pe baza normei
anuale de venit şi deţin suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în localităţi/judeţe
diferite vor opta pentru stabilirea judeţului/judeţelor unde vor beneficia de încadrarea în limitele
veniturilor neimpozabile prevăzute pentru fiecare grupă de produse vegetale/animale de la art. 105
alin. (2). Opţiunea se exercită prin completarea corespunzătoare a declaraţiei unice privind impozitul
pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice.
(4)Declaraţia prevăzută la alin. (2) nu se depune pentru veniturile prevăzute la art. 105.
(5)În cazul în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică,
obligaţia depunerii declaraţiei anuale de venit pentru asocierile fără personalitate juridică şi entităţile
supuse regimului transparenţei fiscale la organul fiscal competent revine asociatului care răspunde
pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice până în ultima zi a lunii februarie
inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaraţia cuprinde şi cota de distribuire ce
revine fiecărui membru asociat din venitul impozabil calculat la nivelul asocierii. Asociatul desemnat
are obligaţia transmiterii către fiecare membru asociat a informaţiilor referitoare la venitul impozabil
ce îi revine corespunzător cotei de distribuire din venitul impozabil calculat la nivelul asocierii, în
cadrul aceluiaşi termen.
(6)Contribuabilii care realizează venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură au
obligaţia să determine venitul anual/venitul net anual impozabil/pierderea netă anuală la nivelul
fiecărei surse de venit din cadrul categoriei.
(7)Plata impozitului anual datorat se efectuează la bugetul de stat, până la termenul legal de depunere
a Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice
prevăzut la art. 122 alin. (3).
(8)Reprezentantul desemnat să răspundă pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile
publice optează pentru stabilirea judeţului sau judeţelor unde asocierea va beneficia de încadrarea în
limitele veniturilor neimpozabile prevăzute pentru fiecare grupă de produse vegetale/animale
prevăzute la art. 105 alin. (2) prin declaraţia anuală de venit pentru asocierile fără personalitate
juridică şi entităţi supuse regimului transparenţei fiscale, la termenul prevăzut la alin. (5).
(9)Pentru aplicarea prevederilor referitoare la scutirea de la plata impozitului pe venit, prevăzută la
art. 76 alin. (1) lit. c) din Legea cooperaţiei agricole nr. 566/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, de care beneficiază persoanele fizice care obţin venituri individuale, reducerea normei de
venit se calculează de către contribuabil. Metodologia de calcul al reducerii normei de venit se
stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Art. 108: Definirea veniturilor din premii şi din jocuri de noroc

(1)Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri, altele decât cele prevăzute la art. 62,
sumele primite ca urmare a participării la Loteria bonurilor fiscale, potrivit prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 10/2015 pentru organizarea Loteriei bonurilor fiscale, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 166/2015, precum şi din promovarea produselor/serviciilor ca urmare a
practicilor comerciale.
(2)Nu sunt venituri impozabile următoarele:
a)materialele publicitare, pliantele, mostrele, punctele bonus acordate cu scopul stimulării vânzărilor;
b)reducerile comerciale de preţ acordate persoanelor fizice, altele decât cele acordate contribuabililor
care obţin venituri pentru care se aplică regulile de la capitolul III - Venituri din salarii şi asimilate
salariilor.
(3)Veniturile din jocuri de noroc cuprind toate sumele încasate, bunurile şi serviciile primite, ca
urmare a participării la jocuri de noroc, indiferent de denumirea venitului sau de forma în care se
acordă, inclusiv cele de tip jack-pot, definite conform normelor metodologice.

Art. 109: Stabilirea venitului net din premii

Venitul net este diferenţa dintre venitul din premii şi suma reprezentând venit neimpozabil.

Art. 110: Determinarea impozitului aferent veniturilor din premii şi din jocuri de noroc

(1)Veniturile sub formă de premii se impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 10% aplicată asupra
venitului net realizat din fiecare premiu.
(2)Veniturile din jocuri de noroc se impozitează prin reţinere la sursă. Impozitul datorat se
determină la fiecare plată, prin aplicarea următorului barem de impunere asupra fiecărui
venit brut primit de un participant de la un organizator sau plătitor de venituri din jocuri de
noroc:
Tranşe de venit brut - lei - Impozit - lei -
până la 10.000 inclusiv 4%
peste 10.000-66.750
inclusiv
400 + 20% pentru ceea ce depăşeşte suma de 10.000
peste 66.750 11.750 + 40% pentru ceea ce depăşeşte suma de 66.750
(21)Pentru veniturile realizate de către persoanele fizice ca urmare a participării la jocuri de noroc la
distanţă sau on-line, definite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind
organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, impozitul datorat potrivit prevederilor alin. (2)
se determină şi se reţine la sursă la fiecare transfer din contul de pe platforma de joc în contul bancar
sau similar.
(22)Impozitul datorat în cazul veniturilor obţinute ca urmare a participării la jocurile de noroc
caracteristice cazinourilor, cluburilor de poker, slot-machine şi lozuri, cu valoare mai mare decât
plafonul neimpozabil de 66.750 lei, se determină prin aplicarea baremului prevăzut la alin. (2) asupra
fiecărui venit brut primit de un participant, iar din rezultatul obţinut se scade suma de 11.750 lei.
(3)Obligaţia calculării, reţinerii şi plăţii impozitului revine organizatorilor/plătitorilor de venituri.
(4)Nu sunt impozabile următoarele venituri obţinute în bani şi/sau în natură:
a)premii sub valoarea sumei neimpozabile stabilite în sumă de 600 lei, inclusiv, realizate de
contribuabil pentru fiecare premiu;
b)veniturile obţinute ca urmare a participării la jocurile de noroc caracteristice cazinourilor,
cluburilor de poker, slot-machine şi lozuri sub valoarea sumei neimpozabile de 66.750 lei,
inclusiv, realizate de contribuabil pentru fiecare venit brut primit.
Verificarea încadrării în plafonul neimpozabil se efectuează la fiecare plată, indiferent de tipul de joc
din care a fost obţinut venitul respectiv.
În cazul în care venitul brut primit la fiecare plată depăşeşte plafonul neimpozabil de 66.750 lei,
inclusiv, impozitarea se efectuează distinct faţă de veniturile obţinute din participarea la alte tipuri de
jocuri de noroc.
(5)Impozitul calculat şi reţinut în momentul plăţii este impozit final.
(6)Impozitul pe venit astfel calculat şi reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
(7)[textul din Art. 110, alin. (7) din titlul IV, capitolul VIII a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 33. din Ordonanta urgenta 18/2018]
(8)[textul din Art. 110, alin. (8) din titlul IV, capitolul VIII a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 33. din Ordonanta urgenta 18/2018]
(9)[textul din Art. 110, alin. (9) din titlul IV, capitolul VIII a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 33. din Ordonanta urgenta 18/2018]
(10)
[textul din Art. 110, alin. (10) din titlul IV, capitolul VIII a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 33. din Ordonanta urgenta 18/2018]
(11)[textul din Art. 110, alin. (11) din titlul IV, capitolul VIII a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 33. din Ordonanta urgenta 18/2018]
(12)
[textul din Art. 110, alin. (12) din titlul IV, capitolul VIII a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 33. din Ordonanta urgenta 18/2018]
(13)[textul din Art. 110, alin. (13) din titlul IV, capitolul VIII a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 33. din Ordonanta urgenta 18/2018]

Art. 111: Definirea venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal

(1)La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice
între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra
terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează
la valoarea tranzacţiei prin aplicarea următoarelor cote:
a)3% pentru construcţiile de orice fel şi terenurile aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de
orice fel fără construcţii, deţinute o perioadă de până la 3 ani inclusiv;
b)1% pentru imobilele descrise la lit. a), deţinute o perioadă mai mare de 3 ani.
(2)Impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:
a)la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin
reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;
b)la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi afini până la gradul al III-lea
inclusiv, precum şi între soţi;
c)în cazul actelor de desfiinţare cu efect retroactiv pentru actele de transfer al dreptului de proprietate
asupra proprietăţilor imobiliare;
d)la notarea posesiei de fapt în cartea funciară în cadrul procesului de înregistrare sistematică sau
sporadică şi al intabulării ulterioare a dreptului de proprietate ca efect al notării posesiei de fapt, în
condiţiile art. 13 şi 41 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
e)în cazul transferului dreptului de proprietate imobiliară din patrimoniul personal, în condiţiile
prevederilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii
obligaţiilor asumate prin credite, pentru o singură operaţiune de dare în plată.
(21)Dispoziţiile alin. (2) lit. e) se aplică atât debitorului, cât şi codebitorilor, coplătitorilor, garanţilor
personali sau ipotecari ai debitorului, în cazul în care prin operaţiunea de dare în plată se transferă
dreptul de proprietate imobiliară din patrimoniul personal al acestora.
(22)Persoanele fizice prevăzute la alin. (21) beneficiază de prevederile alin. (2) lit. e) o singură dată,
pentru prima operaţiune de dare în plată, astfel cum rezultă din registrul prevăzut la alin. (23),
indiferent de calitatea pe care acestea o au într-o altă operaţiune de dare în plată efectuată în
condiţiile prevederilor Legii nr. 77/2016.
(23)Pentru identificarea primei operaţiuni de dare în plată, în vederea aplicării prevederilor alin. (2)
lit. e), se înfiinţează la nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România Registrul naţional
notarial de evidenţă a actelor de dare în plată prevăzute de Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a
unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, denumit în continuare
RNNEADP, în care se înscriu actele autentificate de notarul public şi hotărârile judecătoreşti de dare
în plată emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 77/2016. RNNEADP este administrat de
Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale (CNARNN - Infonot).
(24)În cazul în care darea în plată pentru care se solicită aplicarea prevederilor alin. (2) lit. e) se face
prin notarul public, persoanele fizice prevăzute la alin. (21) solicită acestuia un certificat eliberat de
CNARNN care să ateste faptul că nu s-a mai înregistrat niciun alt act de dare în plată potrivit Legii
nr. 77/2016, până la data autentificării actului de dare în plată de către acesta.
(25)Aplicarea prevederilor alin. (2) lit. e) de către notarul public se efectuează în baza certificatului
eliberat potrivit alin. (24).
(26)Notarii publici care autentifică acte de dare în plată potrivit Legii nr. 77/2016 au obligaţia să le
transmită la RNNEADP în aceeaşi zi, în vederea înregistrării lor, cu evidenţierea distinctă a
persoanelor fizice care au calitatea de parte în actul de dare în plată.
(27)În cazul în care darea în plată pentru care persoanele fizice, prevăzute la alin. (21), solicită
aplicarea prevederilor alin. (2) lit. e) se face pe cale judecătorească, acestea au obligaţia transmiterii
unui exemplar al hotărârii judecătoreşti definitive la CNARNN, în termen de 30 de zile de la data
comunicării hotărârii, în vederea înregistrării acesteia în RNNEADP.
(28)În situaţia prevăzută la alin. (27), pentru a beneficia de prevederile alin. (2) lit. e), persoanele
fizice prevăzute la alin. (21) au obligaţia depunerii unei cereri la organul fiscal competent, în termen
de 90 de zile de la data comunicării hotărârii judecătoreşti, sub sancţiunea decăderii, la care să
anexeze certificatul eliberat de CNARNN, din care să rezulte faptul că hotărârea judecătorească
definitivă s-a înregistrat în RNNEADP şi nu s-a mai înregistrat niciun alt act de dare în plată potrivit
Legii nr. 77/2016, până la data înregistrării hotărârii judecătoreşti. Certificatul se obţine de la
CNARNN - Infonot de persoana fizică, direct sau prin intermediul unui notar public.
(29)Cererea prevăzută la alin. (28) va cuprinde cel puţin informaţii privind: datele de identificare ale
contribuabilului, calitatea de parte în cadrul unei hotărâri judecătoreşti obţinute în conformitate cu
prevederile Legii nr. 77/2016, numărul şi data hotărârii judecătoreşti definitive, adresa la care este
situat bunul imobil înstrăinat care face obiectul transferului dreptului de proprietate ca urmare a
actului de dare în plată.
(3)Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de
moştenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată
în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii
succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la
valoarea masei succesorale.
(4)Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care
se transferă dreptul de proprietate, dezmembrămintele sale sau nuda proprietate.
(41)Prin excepţie de la alin. (4), în cazul în care valorile declarate de părţi în actul prin care se
transferă dreptul de proprietate, dezmembrămintele sale sau nuda proprietate sunt inferioare
valorilor minime stabilite prin studiul de piaţă realizat de către camerele notarilor publici cu
experţi evaluatori autorizaţi în condiţiile legii, baza de calcul al impozitului o reprezintă:
a)valoarea minimă stabilită prin studiul de piaţă în cazul transferului dreptului de proprietate;
b)20% din valoarea minimă stabilită prin studiul de piaţă, în cazul în care valoarea declarată de părţi
la constituirea sau transmiterea dezmembrămintelor dreptului de proprietate este inferioară acesteia.
Aceeaşi valoare se va stabili şi la stingerea pe cale convenţională sau prin consimţământul titularului
acestor dezmembrăminte;
c)80% din valoarea minimă stabilită prin studiul de piaţă, în cazul în care valoarea declarată de părţi
la transmiterea nudei proprietăţi este inferioară acesteia.
(5)Camerele notarilor publici actualizează cel puţin o dată pe an studiile de piaţă întocmite de experţi
evaluatori autorizaţi în condiţiile legii, care trebuie să conţină informaţii privind valorile minime
consemnate pe piaţa imobiliară specifică în anul precedent, şi le comunică direcţiilor generale
regionale ale finanţelor publice din cadrul A.N.A.F.
(6)Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de notarul public înainte de
autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul
calculat şi încasat se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost
încasat. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor
acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre
judecătorească ori prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se
încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de
zile de la data comunicării deciziei. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii
comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de
zile de la data hotărârii judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârii judecătoreşti
definitive şi executorii.
Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligaţia de a declara
venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea
calculării impozitului.
În cazul transferului prin executare silită impozitul datorat de contribuabilul din patrimoniul căruia a
fost transferată proprietatea imobiliară se calculează şi se încasează de către organul fiscal
competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei.
(61)În cazul veniturilor din transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate sub condiţie
suspensivă, persoanele fizice beneficiare datorează impozit pentru veniturile determinate şi încasate
ulterior autentificării actului notarial prin care se transferă dezmembrămintele dreptului de
proprietate. Impozitul se calculează de către contribuabili, la momentul încasării venitului, prin
aplicarea cotei prevăzute la alin. (1), utilizată la data autentificării actului notarial, asupra bazei de
calcul egală cu venitul încasat. Impozitul astfel calculat se declară de contribuabili până la data de 25
inclusiv a lunii următoare trimestrului în care a fost încasat venitul, prin depunerea la organul fiscal
competent a Declaraţiei privind impozitul pe veniturile din transferul dezmembrămintelor dreptului
de proprietate sub condiţie suspensivă, iar plata impozitului datorat se efectuează în cadrul aceluiaşi
termen.
(62)În cazul persoanelor fizice care încasează venituri din transferul dezmembrămintelor dreptului
de proprietate sub condiţie suspensivă, realizat prin hotărâre judecătorească definitivă ori prin altă
procedură prevăzută de lege, impozitul datorat pentru veniturile determinate şi încasate ulterior
transferului dezmembrămintelor dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească definitivă sau
alt act juridic prevăzut de lege se calculează de contribuabili prin aplicarea cotei prevăzute la alin. (1)
lit. a), asupra bazei de calcul egală cu venitul încasat, iar obligaţiile de calcul, declarare şi de plată
sunt cele prevăzute la alin. (61).
(63)În cazul contribuabililor care încasează venituri din transferul dezmembrămintelor dreptului de
proprietate sub condiţie suspensivă, ca urmare a dobândirii, prin acte între vii sau pentru cauză de
moarte, a dreptului de proprietate asupra unei proprietăţi imobiliare care a făcut obiectul unui transfer
al dezmembrămintelor dreptului de proprietate sub condiţie suspensivă, impozitul se calculează prin
aplicarea cotei prevăzute la alin. (1) lit. a), asupra bazei de calcul egală cu venitul încasat, iar
obligaţiile de calcul, declarare şi de plată sunt cele prevăzute la alin. (61).
(64)Prin excepţie de la prevederile alin. (61)-(63), în cazul veniturilor din transferul
dezmembrămintelor dreptului de proprietate sub condiţie suspensivă, plătite de persoane juridice sau
alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, plătitorii acestor venituri au obligaţia
de a calcula, reţine, declara şi plăti impozitul corespunzător sumelor plătite.
(65)Plătitorii de venituri prevăzuţi la alin. (64) calculează impozitul prin aplicarea cotei prevăzute la
alin. (61)-(63), după caz, asupra bazei de calcul egală cu venitul plătit şi îl reţin la sursă, la momentul
plăţii veniturilor.
(66)Impozitul calculat şi reţinut potrivit prevederilor alin. (64) şi (65) reprezintă impozit final, se
declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a
fost reţinut.
(67)În situaţia prevăzută la alin. (64), persoanele fizice beneficiare de venit nu au obligaţia depunerii
Declaraţiei privind impozitul pe veniturile din transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate
sub condiţie suspensivă.
(68)Modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a Declaraţiei privind impozitul pe
veniturile din transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate sub condiţie suspensivă se
aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(7)Impozitul stabilit în condiţiile alin. (1) şi (3) se distribuie astfel:
a)o cotă de 50% se face venit la bugetul de stat;
b)o cotă de 50% se face venit la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află
bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării.
(71)Prin excepţie de la prevederile alin. (7), impozitul stabilit în condiţiile alin. (61)-(65) se face
integral venit la bugetul de stat.
(8)Procedura de calculare, încasare şi plată a impozitului perceput în condiţiile alin. (1) şi (3),
precum şi obligaţiile declarative se stabilesc prin norme metodologice emise prin ordin comun al
ministrului finanţelor publice şi al ministrului justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a Notarilor
Publici din România.

Art. 112: Rectificarea impozitului

În cazul în care, după autentificarea actului sau întocmirea încheierii de finalizare în procedura
succesorală de către notarul public, se constată erori ori omisiuni în calcularea şi încasarea
impozitului prevăzut la art. 111 alin. (1) şi (3), notarul public va comunica organului fiscal competent
această situaţie, cu motivarea cauzelor care au determinat eroarea sau omisiunea. Organele fiscale
competente vor emite decizii de impunere pentru contribuabilii desemnaţi la art. 111 alin. (1) şi (3),
în vederea încasării impozitului. Răspunderea notarului public pentru neîncasarea sau calcularea
eronată a impozitului prevăzut la art. 111 alin. (1) şi (3) este angajată numai în cazul în care se
dovedeşte că neîncasarea integrală sau parţială este imputabilă notarului public care, cu intenţie, nu
şi-a îndeplinit această obligaţie.

Art. 113: Obligaţiile declarative ale notarilor publici cu privire la transferul proprietăţilor

imobiliare
Notarii publici au obligaţia să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care
a avut loc autentificarea actelor privind transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal,
la organul fiscal teritorial, o declaraţie informativă privind transferurile de proprietăţi imobiliare,
cuprinzând cel puţin următoarele elemente pentru fiecare tranzacţie:
a)părţile contractante;
b)valoarea înscrisă în documentul de transfer;
b1)[textul din Art. 113, litera B^1. din titlul IV, capitolul IX a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I,
punctul 47. din Ordonanta 16/2022]
c)impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;
d)taxele notariale aferente transferului.
e)numărul cadastral al proprietăţii imobiliare.

Art. 114: Definirea veniturilor din alte surse

(1)Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în
categoriile prevăzute la art. 61 lit. a)-h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu
prezentul titlu.
(2)În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:
a)prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul
unei activităţi pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de
venituri din salarii şi asimilate salariilor, potrivit cap. III - Venituri din salarii şi asimilate salariilor;
a1)veniturile, cu excepţia celor obţinute ca urmare a unor contracte încheiate în baza Legii nr.
53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau în baza
raporturilor de serviciu încheiate în baza Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obţinute de către operatorii statistici din
activitatea de colectare a datelor de la populaţie şi de la persoanele juridice cuprinse în cercetările
statistice efectuate în vederea producerii de statistici oficiale;
a2)indemnizaţiile pentru limită de vârstă acordate în condiţiile Legii nr. 357/2015 pentru
completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor;
a3)indemnizaţiile lunare acordate persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, potrivit
prevederilor Legii nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de
şef al statului român;
a4)indemnizaţiile lunare pentru limită de vârstă acordate persoanelor care au exercitat calitatea de
primar, viceprimar, preşedinte al consiliului judeţean şi vicepreşedinte al consiliului judeţean, potrivit
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu
modificările şi completările ulterioare;
b)câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între
părţi cu ocazia tragerilor de amortizare;
c)venituri, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, primite de
persoanele fizice pensionari, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor
legi speciale;
d)venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial;
e)venituri obţinute de persoana fizică în baza contractului de administrare încheiat potrivit
prevederilor Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată. Fac excepţie veniturile realizate din
exploatarea şi valorificarea masei lemnoase, definite potrivit legislaţiei în materie, din pădurile pe
care contribuabilii le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, care sunt neimpozabile;
f)veniturile distribuite persoanelor fizice membrii formelor asociative de proprietate - persoane
juridice, prevăzute la art. 26 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările
ulterioare, altele decât veniturile neimpozabile realizate din:
1. exploatarea şi valorificarea masei lemnoase, definite potrivit legislaţiei în materie, din pădurile
pe care le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, pentru fiecare membru asociat;
2. exploatarea masei lemnoase, definite potrivit legislaţiei în materie, din pădurile pe care le au în
proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, acordată fiecărui membru asociat;
g)veniturile din activităţi, altele decât cele de producţie, comerţ, prestări de servicii, profesii liberale
şi din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură,
pentru care sunt aplicabile prevederile cap. II - Venituri din activităţi independente şi cap. VII -
Venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;
h)bunurile şi/sau serviciile primite de un participant la persoana juridică, acordate/furnizate de către
persoana juridică în folosul personal al acestuia;
i)suma plătită unui participant la o persoană juridică, în folosul personal al acestuia, pentru bunurile
sau serviciile achiziţionate de la acesta, peste preţul pieţei pentru astfel de bunuri ori servicii;
j)distribuirea de titluri de participare, definite la art. 7, efectuată de o persoană juridică unui
participant la persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea
persoană juridică, altele decât cele prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. f);
k)dobânda penalizatoare plătită în condiţiile nerespectării termenului de plată a dividendelor
distribuite participanţilor, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
k1)veniturile obţinute de către alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar
sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor ca urmare a valorificării dreptului de creanţă dobândit în legătură cu măsurile pentru
finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv
în perioada regimului comunist în România potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013 privind măsurile
pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod
abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, altele
decât cele care se încadrează în categoria venituri din activităţi independente;
l)veniturile obţinute de cedent ca urmare a cesiunii de creanţă, respectiv de cesionar din realizarea
venitului din creanţele respective, altele decât cele prevăzute la lit. k1), inclusiv în cazul drepturilor
de creanţe salariale obţinute în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/
hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, din patrimoniul personal, altele decât cele care se
încadrează în categoriile prevăzute la art. 61 lit. a)-h) şi art. 62;
m)venituri din transferul de monedă virtuală.(N.R. se aplică începând cu impozitul pe venit datorat
pentru veniturile realizate în anul 2019)
m1)veniturile din transferul posesiei de fapt notate în cartea funciară în condiţiile art. 13 şi 41 din
Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, prin acte între vii.
m2)veniturile de orice fel, în bani sau în natură, primite ca urmare a predării metalelor feroase şi
neferoase şi aliajelor acestora, din patrimoniul personal, încadrate ca deşeuri potrivit legii;
n)[textul din Art. 114, alin. (2), litera N. din titlul IV, capitolul X a fost abrogat la 18-dec-2021 de
Art. XXIV, punctul 5. din Ordonanta urgenta 130/2021]
(3)Contribuabilii care obţin venituri din alte surse nu au obligaţii de completare a Registrului de
evidenţă fiscală şi de conducere a evidenţei contabile.

Art. 115: Calculul impozitului şi termenul de plată

(1)Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul acordării veniturilor de
către plătitorii de venituri, prin aplicarea asupra venitului brut a unei cote de:
a)10% pentru veniturile prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. a)-g), j)-k1) şi m2);
b)16% pentru veniturile prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. h) şi i).
(11)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) contribuabilii care obţin venituri din activităţile prevăzute
la art. 114 alin. (2) lit. g), care fac dovada înregistrării fiscale pentru activitatea respectivă, potrivit
legislaţiei în materie, prin depunerea declaraţiei pe propria răspundere, la plătitorii de venituri, la
momentul plăţii veniturilor.
(12)În cazul contribuabililor care realizează venituri prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. k1), impozitul
pe venit se calculează prin reţinere la sursă, la fiecare plată, de către CEC Bank - S.A. pe baza datelor
şi informaţiilor furnizate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin aplicarea
cotei de 10% asupra venitului brut.
(2)Impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final.
(21)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. k1)
pentru care stabilirea venitului impozabil se determină ca diferenţă între venituri şi cheltuieli, în baza
documentelor justificative, impozitul calculat şi reţinut reprezintă plată anticipată în contul
impozitului anual datorat.
(3)Impozitul astfel reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care a fost reţinut.

Art. 116: Declararea, stabilirea şi plata impozitului pentru unele venituri din alte surse

(1)Contribuabilii care realizează venituri din alte surse identificate ca fiind impozabile, altele decât
cele prevăzute la art. 115 alin. (1), precum şi din cele prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l), m) şi m1)
au obligaţia de a depune Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate
de persoanele fizice la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la termenul legal de
depunere prevăzut la art. 122 alin. (3).
(11)Contribuabilii care realizează veniturile prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. k1), pentru care venitul
impozabil se stabileşte potrivit prevederilor alin. (2) lit. b), au obligaţia de a depune Declaraţia unică
privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice la organul fiscal
competent, pentru fiecare an fiscal, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. (3),
în vederea definitivării impozitului anual pe venit.
(2)Impozitul pe venit datorat se calculează de către contribuabil, pe baza declaraţiei unice
privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prin aplicarea
cotei de 10% asupra:
a)venitului brut, în cazul veniturilor din alte surse pentru care contribuabilii au obligaţia depunerii
declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, altele
decât cele prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l) şi m);(N.R. se aplică începând cu impozitul pe venit
datorat pentru veniturile realizate în anul 2019)
b)venitului impozabil determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile aferente fiecărei
operaţiuni efectuate, în baza documentelor justificative, în cazul veniturilor din alte surse prevăzute
la art. 114 alin. (2) lit. k1) şi l);
c)[textul din Art. 116, alin. (2), litera C. din titlul IV, capitolul X a fost abrogat la 01-ian-2026 de
Art. XII, punctul 13. din Legea 239/2025]
(21)În cazul veniturilor din transferul de monedă virtuală prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. m),
impozitul pe venit datorat se calculează de către contribuabil, pe baza Declaraţiei unice privind
impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prin aplicarea cotei de 16%
asupra câştigului din transferul de monedă virtuală, determinat ca diferenţă pozitivă între preţul de
vânzare şi preţul de achiziţie, inclusiv costurile directe aferente tranzacţiei. Câştigul sub nivelul a 200
lei/tranzacţie nu se impozitează cu condiţia ca totalul câştigurilor într-un an fiscal să nu depăşească
nivelul de 600 lei.
(3)În cazul veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. k1) şi l), veniturile reprezintă sumele încasate
şi echivalentul în lei al veniturilor în natură, iar cheltuielile reprezintă plăţile efectuate, aferente
fiecărei operaţiuni în parte, indiferent de momentul efectuării plăţii, evidenţiate în baza documentelor
justificative.
(31)În aplicarea prevederilor alin. (21) se pot emite norme.
(32)În cazul veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. k1) şi l), încasate în mod eşalonat,
cheltuielile luate în calcul în vederea stabilirii venitului impozabil potrivit alin. (2) lit. b) se
determină proporţional cu ponderea venitului încasat din venitul reprezentând dreptul de creanţă.
(33)[textul din Art. 116, alin. (33) din titlul IV, capitolul X a fost abrogat la 03-sep-2021 de Art. I,
punctul 23. din Ordonanta 8/2021]
(4)[textul din Art. 116, alin. (4) din titlul IV, capitolul X a fost abrogat la 03-sep-2021 de Art. I,
punctul 23. din Ordonanta 8/2021]
(5)Plata impozitului anual datorat se efectuează la bugetul de stat, până la termenul legal de depunere
prevăzut la art. 122 alin. (3), al anului următor celui de realizare a venitului.
(6)[textul din Art. 116, alin. (6) din titlul IV, capitolul X a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 35. din Ordonanta urgenta 18/2018]
(7)Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) nu au obligaţii de completare a Registrului de evidenţă fiscală
şi de conducere a evidenţei contabile.

Art. 117: Definirea şi impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată

Orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă
nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin
decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor.

Art. 118: Stabilirea venitului anual impozabil

(1)Pentru veniturile prevăzute la art. 61 lit. f), contribuabilul stabileşte venitul net anual impozabil,
pe fiecare sursă din categoria de venituri respectivă, prin deducerea din venitul net anual a pierderilor
fiscale reportate.
(2)Pentru veniturile prevăzute la art. 61 lit. a), pentru care venitul net anual se determină în
sistem real, pe baza datelor din contabilitate, la determinarea venitului net anual impozabil,
contribuabilul stabileşte:
a)venitul net anual recalculat/pierderea netă recalculată pe fiecare sursă din categoriile de venituri
prevăzute, prin deducerea din venitul net anual, determinat în sistem real, a pierderilor fiscale
reportate;
b)venitul net anual impozabil care se determină prin însumarea tuturor veniturilor nete anuale,
recalculate, prevăzute la lit. a), din care se deduc contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de
asigurări sociale de sănătate datorate potrivit prevederilor titlului V, cu excepţia diferenţei de
contribuţie de asigurări sociale de sănătate prevăzută la art. 174 alin. (6).
*) Prin derogare de la prevederile art. 118 alin. (2) şi art. 123 alin. (1) din Legea 227/2015, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, contribuabilii care
datorează impozit pe venit, la data determinării impozitului pe venit aferent anului 2020, adaugă la
venitul net anual impozabil determinat la art. 118 alin. (2) lit. b) costul de achiziţie al aparatelor de
marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite la art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, achiziţionate şi puse
în funcţiune în anul 2018, precum şi în anul 2019.
(21)Pentru veniturile prevăzute la art. 61 lit. a1), pentru care venitul net anual se determină în
sistem real, pe baza datelor din contabilitate, la determinarea venitului net anual impozabil,
contribuabilul stabileşte:
a)venitul net anual recalculat/pierderea netă recalculată pe fiecare sursă din categoriile de venituri
prevăzute, prin deducerea din venitul net anual, determinat în sistem real, a pierderilor fiscale
reportate;
b)venitul net anual impozabil care se determină prin însumarea tuturor veniturilor nete anuale,
recalculate, prevăzute la lit. a), din care se deduce contribuţia de asigurări sociale datorată potrivit
prevederilor titlului V.
(22)Contribuţia de asigurări sociale deductibilă potrivit prevederilor alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b)
se stabileşte proporţional cu ponderea venitului net anual determinat în sistem real în total venituri
cumulate potrivit prevederilor art. 148 alin. (3), aplicată asupra contribuţiei de asigurări sociale
calculate potrivit art. 151 alin. (1).
(23)Contribuţia de asigurări sociale de sănătate deductibilă potrivit prevederilor alin. (2) lit. b) se
stabileşte proporţional cu ponderea venitului net anual determinat în sistem real în total venituri
cumulate potrivit prevederilor art. 170 alin. (1), aplicată asupra contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate calculată potrivit art. 174 alin. (1).
(24)Nivelul contribuţiei de asigurări sociale şi al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
deductibile potrivit alin. (2) lit. b), respectiv alin. (21) lit. b) nu poate depăşi nivelul venitului net
anual recalculat.
(3)Veniturile din categoriile prevăzute la art. 61 lit. a), a1), c) şi f), ce se realizează într-o fracţiune
de an sau în perioade diferite ce reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an, se consideră venit anual.
(4)Pierderea fiscală anuală înregistrată pe fiecare sursă din activităţi independente, din drepturi de
proprietate intelectuală şi din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, determinată în sistem
real, se reportează şi se compensează de către contribuabil în limita a 70% din veniturile nete anuale,
obţinute din aceeaşi sursă de venit în următorii 5 ani fiscali consecutivi.
(5)Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:
a)reportul se efectuează cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în următorii 5 ani consecutivi;
b)dreptul la report este personal şi netransmisibil;
c)pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute la lit. a), reprezintă pierdere
definitivă a contribuabilului.
(6)Prevederile alin. (1)-(5) nu se aplică în cazul veniturilor din activităţi agricole definite la art. 103
alin. (1), pentru care sunt stabilite norme de venit, precum şi pentru tipurile de venituri prevăzute
expres pentru categoriile de venituri pentru care impozitul este final.
(7)Pierderile din categoriile de venituri prevăzute la art. 61 lit. a), a1) şi f) provenind din străinătate
se reportează şi se compensează de către contribuabil în limita a 70% din veniturile nete anuale de
aceeaşi natură şi sursă, realizate în străinătate, pe fiecare ţară, înregistrate în următorii 5 ani fiscali
consecutivi.

Art. 119: Stabilirea câştigului net anual impozabil

(1)Câştigul net anual impozabil din transferul titlurilor de valoare, din orice alte operaţiuni cu
instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi din transferul aurului de
investiţii se determină de contribuabil ca diferenţă între câştigul net anual, calculat conform art. 96, şi
pierderile reportate din anii fiscali anteriori rezultate din aceste operaţiuni.
(2)Pierderea netă anuală din operaţiuni prevăzute la art. 91 lit. c) şi d) stabilită prin declaraţia unică
privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice se recuperează în
limita a 70% din câştigurile nete anuale obţinute în următorii 5 ani fiscali consecutivi.
(3)Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:
a)reportul se efectuează cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în următorii 5 ani consecutivi;
b)dreptul la report este personal şi netransmisibil;
c)pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute la lit. a), reprezintă pierdere
definitivă a contribuabilului.
(4)Pierderile nete anuale provenind din străinătate se reportează şi se compensează de către
contribuabil în limita a 70% din câştigurile nete anuale de aceeaşi natură şi sursă, realizate în
străinătate, pe fiecare ţară, înregistrate în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

Art. 120

[textul din Art. 120 din titlul IV, capitolul XI a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. I, punctul 11. din
Ordonanta urgenta 128/2024]

Art. 1201

Indice
[textul din Art. 1201 din titlul IV, capitolul XI a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. I, punctul 11.
din Ordonanta urgenta 128/2024]

Art. 121: Bonificaţie pentru plata impozitului pe venitul anual

(1)Începând cu anul 2021, se poate acorda bonificaţie de până la 10% din impozitul pe venitul anual.
Nivelul bonificaţiei, termenele de plată şi condiţiile de acordare se stabilesc prin legea anuală a
bugetului de stat.
(2)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor
publice.

Art. 122: Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de

persoanele fizice
(1)Contribuabilii au obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi
contribuţiile sociale la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, în cazul în care
realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri/pierderi, după caz, din următoarele
categorii de venit:
a)activităţi independente;
b)drepturi de proprietate intelectuală;
c)cedarea folosinţei bunurilor;
d)investiţii;
e)activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;
f)alte surse.
(2)Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele
fizice se depune şi în cazul în care în cursul anului fiscal contribuabilii prevăzuţi la alin. (1)
încep sau încetează o activitate, potrivit legii, respectiv încep să obţină venituri din cedarea
folosinţei bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendare şi din
cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal plătite de persoane juridice sau alte
entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, pentru care impunerea este finală,
precum şi în situaţia în care întrerup temporar activitatea sau intră în suspendare temporară a
activităţii potrivit legislaţiei în materie, respectiv în situaţiile în care intervin modificări ale
clauzelor contractuale sau în cazul încetării valabilităţii, în cursul anului fiscal, a contractelor
de închiriere încheiate între părţi.
Contribuabilii care realizează venituri impuse pe baza normelor de venit ajustează norma anuală de
venit prin reducerea acesteia proporţional cu perioada în care nu au desfăşurat activitate.
(3)Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice se
completează şi se depune la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai
inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor. Prevederea se aplică şi în situaţiile
prevăzute la alin. (2).
(4)Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice se
completează pentru fiecare sursă din cadrul fiecărei categorii de venit, indiferent de modalitatea de
determinare a venitului net anual/câştigului net anual, după caz, în vederea stabilirii şi declarării
impozitului pe venit, respectiv a pierderii fiscale anuale. Pentru veniturile realizate într-o formă de
asociere, venitul declarat este venitul net/pierderea distribuită din asociere.
(5)În cazul contribuabililor persoane fizice cu handicap grav sau accentuat, care desfăşoară activităţi
independente/activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, în mod individual şi/sau într-o formă de
asociere, pentru care venitul net se determină pe baza normelor anuale de venit sau în sistem real sau
care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală conform dispoziţiilor art. 721 sau 73,
venitul net anual sau venitul net anual impozabil, după caz, se reduce proporţional cu numărul de zile
calendaristice pentru care contribuabilul realizează venituri scutite potrivit art. 60 pct. 1, prin
depunerea Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele
fizice până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui în care a fost obţinut certificatul care
atestă încadrarea în gradul de handicap. Impozitul anual datorat se calculează de către contribuabil
pentru venitul net anual sau venitul net anual impozabil, după caz, redus proporţional cu numărul de
zile în care beneficiază de scutirea de la plata impozitului.
(6)Sunt exceptaţi de la obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi
contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, în vederea stabilirii şi declarării impozitului
pe venit, contribuabilii care realizează:
a)venituri din cele prevăzute la alin. (1) pentru care impozitul se reţine la sursă şi reprezintă impozit
final;
b)venituri sub formă de salarii şi venituri asimilate salariilor, pentru care informaţiile sunt cuprinse în
declaraţiile specifice;
c)venituri din pensii;
d)venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;
e)venituri din premii şi din jocuri de noroc;
f)venituri din vânzarea energiei electrice în calitate de prosumatori exceptaţi/scutiţi, potrivit legii, de
la plata obligaţiilor fiscale aferente cantităţii de energie electrică produse pentru autoconsum, precum
şi pentru excedentul vândut furnizorilor.
(7)Contribuabilii care realizează venituri prevăzute la alin. (1) pentru care impozitul se reţine la sursă
şi care datorează contribuţia de asigurări sociale şi/sau contribuţia de asigurări sociale de sănătate,
potrivit prevederilor titlului V - Contribuţii sociale obligatorii, au obligaţia, după caz, de a depune
declaraţia prevăzută la alin. (1) în vederea stabilirii, declarării şi plăţii contribuţiilor sociale
obligatorii.
(8)Modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a Declaraţiei unice privind
impozitul pe venit şi contribuţii sociale datorate de persoanele fizice se aprobă prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(9)Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice
constituie titlu de creanţă fiscală în sensul Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările
ulterioare.

Art. 123: Stabilirea şi plata impozitului anual datorat

(1)Impozitul anual datorat se stabileşte de contribuabili în declaraţia unică privind impozitul pe venit
şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice pentru veniturile realizate în anul fiscal anterior,
prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net anual impozabil determinat potrivit art. 118.
(11)[textul din Art. 123, alin. (11) din titlul IV, capitolul XI a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. I,
punctul 84. din Legea 296/2020]
(12)Impozitul anual datorat se stabileşte de contribuabili în Declaraţia unică privind impozitul pe
venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, pentru veniturile realizate în anul fiscal
anterior, prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual impozabil determinat potrivit
prevederilor art. 119.
(13)[textul din Art. 123, alin. (13) din titlul IV, capitolul XI a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 76. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(2)Impozitul anual datorat de contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor,
altele decât cele pentru care este prevăzută reţinerea la sursă potrivit art. 84 şi 841, sau din
închirierea pe termen scurt a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, precum şi de cei care
realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru care determinarea venitului net
anual se efectuează potrivit prevederilor art. 721 se stabileşte prin aplicarea cotei de 10% asupra
venitului net anual.
(3)[textul din Art. 123, alin. (3) din titlul IV, capitolul XI a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 78. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(4)[textul din Art. 123, alin. (4) din titlul IV, capitolul XI a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 78. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(5)[textul din Art. 123, alin. (5) din titlul IV, capitolul XI a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 19. din Legea 30/2019]
(6)[textul din Art. 123, alin. (6) din titlul IV, capitolul XI a fost abrogat la 01-apr-2019 de Art. I,
punctul 19. din Legea 30/2019]
(7)Plata impozitului anual datorat pentru venitul net anual/venitul net anual impozabil/câştigul net
anual impozabil se efectuează la bugetul de stat, până la termenul legal de depunere a Declaraţiei
unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzut la art. 122 alin. (3).
(8)Contribuabilii care realizează venituri prevăzute la art. 682 şi art. 114 alin. (2) lit. k1), la
definitivarea impozitului anual de plată iau în calcul plăţile anticipate reţinute la sursă, de către
plătitorii de venituri. În cazul sumelor de restituit către contribuabil după definitivarea impozitului
anual datorat, se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 207/2015, cu modificările şi
completările ulterioare.

Art. 1231: Acordarea dreptului contribuabilului de a dispune asupra destinaţiei unei sume din

Indice
impozit (se aplică de la 1 aprilie 2019)
(1)Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul
stabilit potrivit art. 78 alin. (6) şi art. 82 alin. (6) pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se
înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de
burse private, conform legii.
(2)Entităţile nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, precum şi unităţile de cult
beneficiază de sumele prevăzute la alin. (1) dacă la momentul plăţii acestora de către organul fiscal
sau angajatorul/plătitorul de venit figurează în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se
acordă deduceri fiscale prevăzute la art. 25 alin. (41). Sumele primite din impozitul anual datorat
sunt folosite în scopul desfăşurării activităţilor nonprofit.
(3)Pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 78 alin. (6) şi art. 82 alin. (6) obligaţia calculării şi plăţii
sumei prevăzute la alin. (1) revine organului fiscal competent, pe baza cererii depuse de aceştia până
la termenul prevăzut la art. 122 alin. (3), sub sancţiunea decăderii. Distribuirea sumei reprezentând
până la 3,5% din impozitul pe venitul datorat poate fi solicitată prin cerere pentru aceiaşi beneficiari
pentru o perioadă de cel mult 2 ani şi va putea fi reînnoită după expirarea perioadei respective.
(31)Contribuabilii prevăzuţi la art. 78 alin. (6) şi art. 82 alin. (6) pot opta pentru depunerea cererii la
entitatea nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii/unitatea de cult, beneficiară a
sumei. Entitatea nonprofit/Unitatea de cult are obligaţia de a transmite, prin mijloace electronice de
transmitere la distanţă, la organul fiscal competent un formular prin care centralizează cererile
primite de la contribuabili, până la termenul prevăzut la art. 122 alin. (3), sub sancţiunea decăderii.
(4)[textul din Art. 1231, alin. (4) din titlul IV, capitolul XI a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 81. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(5)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (3) şi (31) se stabileşte prin ordin al preşedintelui
A.N.A.F.
(6)Prin excepţie de la alin. (3), contribuabilii prevăzuţi la art. 78 alin. (6) şi art. 82 alin. (6), pentru
care impozitul pe venitul realizat se reţine la sursă, pot opta, cu acordul angajatorului/plătitorului de
venit, printr-un înscris încheiat cu acesta, pentru calcularea, reţinerea, declararea şi plata sumei
prevăzute la alin. (1) către beneficiari, până la termenul de plată a impozitului.
(7)Opţiunea de la alin. (6) rămâne valabilă pe perioada prevăzută în înscrisul încheiat între părţi,
începând cu veniturile realizate în luna exercitării opţiunii, dar nu mai mult de 2 ani fiscali
consecutivi, pentru aceiaşi beneficiari prevăzuţi la alin. (1) şi poate fi reînnoită după expirarea
perioadei respective. în acest interval contribuabilul poate renunţa la opţiunea privind distribuirea
sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit sau poate schimba beneficiarii pentru care a
optat anterior.
(8)Contribuabilii care optează pentru distribuirea prin reţinerea la sursă a sumei reprezentând până la
3,5% din impozitul pe venit datorat pentru susţinerea beneficiarilor prevăzuţi la alin. (1) nu mai pot
exercita aceeaşi opţiune pentru aceeaşi perioadă si sursă de venit.
(9)Angajatorul/Plătitorul de venit are obligaţia ca la momentul plăţii sumelor reprezentând până la
3,5% din impozitul datorat de persoanele fizice să verifice dacă entitatea nonprofit/unitatea de cult
beneficiară figurează în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale
prevăzute la art. 25 alin. (41).
(10)În situaţia în care entitatea nonprofit/unitatea de cult nu figurează în Registrul entităţilor/
unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale prevăzute la art. 25 alin. (41), angajatorul/
plătitorul de venit are obligaţia să refuze efectuarea plăţii sumelor către aceasta.
N.R. Prevederile art. 1231 se aplică şi în situaţia în care contribuabilii şi-au exprimat, până la data
intrării în vigoare a prezentei legi, opţiunea privind distribuirea din impozitul pe venit a unei sume
reprezentând cota de 2% sau 3,5% din acesta, conform dispoziţiilor art. 681 alin. (11), art. 72 alin.
(11) şi art. 79 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, prin reînnoirea acesteia conform art. 1231 alin. (2), în termen de 30 de zile de la intrarea
în vigoare a prezentei legi, sub sancţiunea decăderii.
*) Potrivit art. XIX alin. (6) din O.U.G. nr. 226/2020, prin derogare de la prevederile art. 78 alin. (6)
şi art. 1231 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice
beneficiare ale indemnizaţiilor suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj sau decontate din
Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, după caz, acordate potrivit art. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 282/2020,
şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 147/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
278/2020, precum şi potrivit Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinţilor pentru
supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ, cu modificările şi
completările ulterioare, nu pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din
impozitul pe venit datorat aferent indemnizaţiilor respective, pentru susţinerea entităţilor nonprofit/
unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
*) Prevederile alin. (6) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2021.
*) OUG 111/2021: prin derogare de la prevederile art. 78 alin. (6) şi art. 1231 din Legea nr.
227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice beneficiare ale indemnizaţiilor
prevăzute la art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) şi (2) suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
respectiv din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, nu pot dispune
asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent acestor
indemnizaţii, pentru susţinerea entităţilor nonprofit/unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de
burse private, conform legii.

Art. 124: Venituri din bunuri sau drepturi care sunt deţinute în comun

Venitul net obţinut din exploatarea bunurilor şi drepturilor de orice fel, deţinute în comun, este
considerat ca fiind obţinut de proprietari, uzufructuari sau de alţi deţinători legali, înscrişi într-un
document oficial, şi se atribuie proporţional cu cotele-părţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate
sau în mod egal, în situaţia în care acestea nu se cunosc.

Art. 125: Reguli privind asocierile fără personalitate juridică

(1)Prevederile prezentului articol nu se aplică:
a)fondurilor de pensii administrate privat şi fondurilor de pensii facultative constituite conform
prevederilor legislaţiei specifice în materie;
b)organismelor de plasament colectiv fără personalitate juridică constituite potrivit legislaţiei
specifice în materie;
c)asocierilor fără personalitate juridică, în cazul în care membrii asociaţi realizează venituri
stabilite potrivit art. 69.
În cazul asocierilor cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II sau titlului III, sunt
aplicabile prevederile alin. (7)-(9).
(2)În cadrul fiecărei asocieri fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, asociaţii au
obligaţia să încheie contracte de asociere în formă scrisă, la începerea activităţii, care să
cuprindă inclusiv date referitoare la:
a)părţile contractante;
b)obiectul de activitate şi sediul asociaţiei;
c)contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi;
d)cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii
corespunzătoare contribuţiei fiecăruia;
e)desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de
autorităţile publice;
f)condiţiile de încetare a asocierii. Contribuţiile asociaţilor conform contractului de asociere nu sunt
considerate venituri pentru asociaţie. Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal
competent, în termen de 30 de zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul să refuze
înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului
alineat.
(3)În cazul în care între membrii asociaţi există legături de rudenie până la gradul al patrulea
inclusiv, părţile sunt obligate să facă dovada că participă la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi
asupra cărora au drept de proprietate. Pot fi membri asociaţi şi persoanele fizice care au dobândit
capacitate de exerciţiu restrânsă.
(4)Asocierile au obligaţia să depună la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie
inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului, declaraţia anuală de venit, care cuprinde şi
distribuţia venitului net/pierderii aferent(e) asociaţilor conform modelului stabilit prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
(5)Venitul/Pierderea anual/anuală realizat(ă) în cadrul asocierii se distribuie asociaţilor proporţional
cu cota procentuală de participare corespunzătoare contribuţiei, conform contractului de asociere.
(6)Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (8)-
(10), va fi stabilit în aceeaşi manieră ca şi pentru categoria de venituri în care este încadrat.
(7)Obligaţia înregistrării veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţilor desfăşurate în cadrul
asocierilor cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II sau titlului III, revine persoanei
juridice.
(8)În cazul asocierilor dintre o persoană juridică contribuabil potrivit titlului II - Impozitul pe profit -
şi o persoană fizică sau orice altă entitate - asociere fără personalitate juridică (indiferent de
modalitatea de stabilire a venitului net pentru activitatea desfăşurată de persoana fizică) se distribuie
un/o venit net/pierdere netă asociatului persoană fizică proporţional cu cota procentuală de
participare corespunzătoare contribuţiei, conform contractului de asociere stabilit pe baza regulilor
prevăzute la titlul II. Impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se plăteşte de
către persoana juridică potrivit regulilor prevăzute la titlul II şi reprezintă impozit final. Pierderile nu
se compensează şi nu se reportează potrivit prevederilor titlului IV. Contribuabilul persoană fizică nu
are obligaţii fiscale potrivit titlului IV.
(81)[textul din Art. 125, alin. (81) din titlul IV, capitolul XII a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I,
punctul 55. din Ordonanta 16/2022]
(9)În cazul asocierilor dintre o persoana juridică contribuabil potrivit titlului III - Impozitul pe
veniturile microîntreprinderilor - şi o persoană fizică sau o entitate - asociere fără personalitate
juridică (indiferent de modalitatea de stabilire a venitului net pentru activitatea desfăşurată de
persoana fizică), pentru impunerea veniturilor distribuite asociatului persoană fizică proporţional cu
cota procentuală de participare corespunzătoare contribuţiei, conform contractului de asociere, se
aplică regulile prevăzute la titlul III. Impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se
plăteşte de către persoana juridică potrivit regulilor prevăzute la titlul III şi reprezintă impozit final.
Pierderile nu se compensează şi nu se reportează potrivit prevederilor titlului IV. Contribuabilul
persoană fizică nu are obligaţii fiscale potrivit titlului IV.
(10)În cazul asocierilor fără personalitate juridică constituite între contribuabili care desfăşoară
activitate individual sau contribuabili care desfăşoară activitate individual şi o asociere fără
personalitate juridică şi pentru care stabilirea venitului anual pentru activitatea desfăşurată se
efectuează pe baza normelor de venit sau prin utilizarea cotelor forfetare de cheltuieli, veniturile
realizate în cadrul asocierii respective nu sunt considerate distribuite, în vederea impunerii,
contribuabililor care datorează impozit potrivit prezentului titlu, fiind aplicabile numai regulile
stabilite pentru impunerea venitului determinat pe baza normelor de venit sau stabilit pe baza cotelor
forfetare.

Art. 126: Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităţi independente

(1)Persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară o activitate independentă, prin intermediul unui
sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net anual impozabil
din activitatea independentă, ce este atribuibil sediului permanent.
(2)Venitul net dintr-o activitate independentă care este atribuibil unui sediu permanent se
determină conform art. 68, în următoarele condiţii:
a)în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;
b)în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor venituri.

Art. 127: Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităţi dependente

Persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România sunt impozitate
potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu.

Art. 128: Reguli de stabilire a bazei de calcul al veniturilor impozabile pentru persoanele fizice

rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European
(1)Persoana fizică rezidentă într-unul din statele membre ale Uniunii Europene sau într-unul din
statele Spaţiului Economic European beneficiază de aceleaşi deduceri ca şi persoanele fizice
rezidente, la stabilirea bazei de calcul pentru veniturile impozabile obţinute din România. Baza de
calcul se determină după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia,
potrivit titlului IV.
(2)Deducerile prevăzute la alin. (1) se acordă în limita stabilită prin legislaţia română în vigoare
pentru persoana fizică rezidentă, dacă persoana fizică rezidentă într-unul dintre statele membre ale
Uniunii Europene sau într-unul dintre statele Spaţiului Economic European prezintă documente
justificative şi dacă acestea nu sunt deduse în statul de rezidenţă al persoanei fizice.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică persoanelor fizice rezidente într-unul dintre statele membre
ale Spaţiului Economic European cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza
căruia să se realizeze schimbul de informaţii.

Art. 129: Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente

(1)Persoanele fizice nerezidente, care obţin alte venituri decât cele prevăzute la art. 126, 127 şi la

Art. 130: Venituri obţinute din străinătate

(1)Persoanele fizice prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la
art. 59 alin. (2) şi (21) datorează impozit pentru veniturile obţinute din străinătate.
(2)Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra
bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura
acestuia.
(21)Prin excepţie de la alin. (2), veniturile din pensii obţinute din străinătate, altele decât pensiile
administrate privat, facultative sau ocupaţionale similare drepturilor reglementate prin Legea nr.
411/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 204/2006, cu modificările
şi completările ulterioare, respectiv Legea nr. 1/2020, cu modificările şi completările ulterioare, se
supun impozitării prin aplicarea cotei de impozit prevăzute la art. 64 alin. (1) asupra venitului brut
anual diminuat cu suma lunară neimpozabilă prevăzută la art. 100 alin. (1) şi, după caz, contribuţia
de asigurări sociale de sănătate datorată potrivit prevederilor titlului V - Contribuţii sociale
obligatorii, calculate la nivelul anului, în limita venitului impozabil anual.
(22)Prevederile alin. (21) se aplică şi veniturilor din pensii administrate privat, facultative sau
ocupaţionale, obţinute din străinătate, similare drepturilor reglementate prin Legea nr. 411/2004,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 204/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, respectiv Legea nr. 1/2020, cu modificările şi completările ulterioare, în
situaţia în care contribuabilii nu dispun de documente privind contribuţiile nete la fondurile
respective.
(3)Pentru veniturile obţinute din străinătate de natura celor obţinute din România şi neimpozabile/
scutite în conformitate cu prevederile prezentului titlu se aplică acelaşi tratament fiscal ca şi pentru
cele obţinute din România.
(31)Prin excepţie de la alin. (2), în situaţia în care venitul net anual în România se determină pe baza
normei de venit, pentru veniturile obţinute din străinătate de natura celor obţinute din România,
venitul net anual obţinut în statul străin se determină în conformitate cu regulile prevăzute la art. 68
sau se raportează la venitul brut obţinut din statul străin, după caz.
(4)Contribuabilii care obţin venituri din străinătate conform dispoziţiilor alin. (1) au obligaţia să le
declare în Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele
fizice, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. (3), precum şi să efectueze
calculul şi plata impozitului datorat, în cadrul aceluiaşi termen, cu luarea în considerare a metodei de
evitare a dublei impuneri, prevăzută de convenţia de evitare a dublei impuneri.
(7)[textul din Art. 130, alin. (7) din titlul IV, capitolul XIII a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 83. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(8)[textul din Art. 130, alin. (8) din titlul IV, capitolul XIII a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 83. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(9)[textul din Art. 130, alin. (9) din titlul IV, capitolul XIII a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 83. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(10)[textul din Art. 130, alin. (10) din titlul IV, capitolul XIII a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 83. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(5)[textul din Art. 130, alin. (5) din titlul IV, capitolul XIII a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 44. din Ordonanta urgenta 18/2018]
(6)[textul din Art. 130, alin. (6) din titlul IV, capitolul XIII a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 44. din Ordonanta urgenta 18/2018]

Art. 131: Evitarea dublei impuneri prin metoda creditului fiscal sau metoda scutirii

(1)Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelaşi venit şi pentru aceeaşi perioadă
impozabilă, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în statul străin cu care
România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, iar respectiva convenţie prevede ca
metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit
datorat în România a impozitului plătit în străinătate, în limitele prevăzute în prezentul articol.
(2)Contribuabilii persoane fizice rezidente care realizează un venit şi care, potrivit convenţiei de
evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, poate fi impus în celălalt stat, iar
respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii, respectivul
venit va fi scutit de impozit în România. Acest venit se declară în România şi se înscrie în Declaraţia
unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice până la termenul
legal de depunere, prevăzut la art. 122 alin. (3).
(3)Creditul fiscal/Scutirea se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a)se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin
în care s-a plătit impozitul;
b)impozitul plătit în străinătate, pentru venitul obţinut în străinătate, a fost efectiv plătit de persoana
fizică. Plata impozitului în străinătate se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de
autoritatea competentă a statului străin sau de către plătitorul de venit/agentul care reţine la sursă
impozitul în situaţia în care autoritatea competentă a statului străin nu eliberează un astfel de
document. Pentru veniturile pentru care nu se realizează reţinerea la sursă, impozitul plătit în
străinătate de persoana fizică se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea
competentă a statului străin, sau prin copia declaraţiei fiscale sau a documentului similar depusă/
depus la autoritatea competentă străină însoţită de documentaţia care atestă plata acestuia, în situaţia
în care autoritatea competentă a statului străin nu eliberează documentul justificativ.
c)venitul pentru care se acordă credit fiscal/scutire face parte din una dintre categoriile de venituri
prevăzute la art. 61.
(4)Creditul fiscal se stabileşte de către contribuabil la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent
venitului din sursa din Străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat
în România, aferentă venitului impozabil din străinătate. În situaţia în care contribuabilul în cauză
obţine venituri din străinătate din mai multe state, creditul fiscal admis a fi dedus din impozitul
datorat în România se va calcula, potrivit procedurii prevăzute la alin. (3), pentru fiecare ţară şi pe
fiecare natură de venit. Creditul se stabileşte din impozitul pe venit calculat pentru anul în care
impozitul a fost plătit statului străin, dacă există documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor
legale, care atestă plata impozitului în străinătate.
(5)[textul din Art. 131, alin. (5) din titlul IV, capitolul XIII a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 46. din Ordonanta urgenta 18/2018]
(6)În vederea calculului creditului fiscal, sumele în valută se transformă la cursul de schimb
mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din anul de
realizare a venitului. Veniturile din străinătate realizate de persoanele fizice rezidente, precum
şi impozitul aferent, exprimate în unităţi monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt
cotate de Banca Naţională a României, se vor transforma astfel:
a)din moneda statului de sursă într-o valută de circulaţie internaţională, cum ar fi dolari S.U.A. sau
euro, folosindu-se cursul de schimb din ţara de sursă;
b)din valuta de circulaţie internaţională în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia,
comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului respectiv.

Art. 132: Obligaţii declarative ale plătitorilor de venituri cu reţinere la sursă

(1)Plătitorii de venituri, cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, sunt obligaţi să calculeze, să
reţină, să plătească şi să declare impozitul reţinut la sursă, până la termenul de plată a acestuia
inclusiv.
(2)Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor au obligaţia să depună o declaraţie
privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal
competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat, cu excepţia
plătitorilor de venituri din salarii şi asimilate salariilor, plătitorilor de venituri din pensii, plătitorilor
de venituri din drepturi de proprietate intelectuală, plătitorilor de venituri în baza contractelor de
activitate sportivă, venituri din arendă sau din asocieri cu persoane juridice, aceştia având obligaţia
depunerii Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi
evidenţa nominală a persoanelor asigurate.
(3)Prevederile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul plătitorilor de venituri prevăzuţi la art. 841 alin. (9)
pentru veniturile prevăzute la art. 841 alin. (8).

Art. 133: Dispoziţii tranzitorii

(1)Pentru veniturile realizate în anul fiscal 2015, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare la data
realizării venitului.
(2)[textul din Art. 133, alin. (2) din titlul IV, capitolul XV a fost abrogat la 01-ian-2016 de Art. I,
punctul 16. din Ordonanta urgenta 50/2015]
(3)Prevederile prezentului titlu se vor aplica pentru veniturile realizate şi cheltuielile efectuate de
persoanele fizice începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(4)Prevederile art. 68 alin. (4) lit. k) se aplică pentru activele neamortizabile achiziţionate începând
cu data de 1 ianuarie 2016.
(5)Prevederile art. 68 alin. (4) lit. e) se aplică numai pentru mijloacele fixe achiziţionate începând cu
1 ianuarie 2012.
(6)Prevederile art. 118 alin. (3)-(5) se aplică pentru pierderile înregistrate începând cu data de 1
ianuarie 2016.
(7)
[textul din Art. 133, alin. (7) din titlul IV, capitolul XV a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. II, alin.
(2) din Legea 61/2017]
(8)Cota de impozit de 5% se aplică asupra veniturilor din dividende distribuite începând cu data de 1
ianuarie 2016.
(9)Pentru veniturile realizate în anul fiscal 2017, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare la data
realizării venitului.
(10)Prevederile prezentului titlu se aplică pentru veniturile realizate şi cheltuielile efectuate de
persoanele fizice începând cu data de 1 ianuarie 2018.
(11)În cazul veniturilor din dobânzi pentru depozitele la termen/la vedere/conturi curente constituite,
instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate, anterior datei de 1 ianuarie
2018, cota de impozit de 10% se aplică începând cu veniturile înregistrate în contul curent/de
depozit/răscumpărate/plătite, începând cu această dată.
(12)În cazul veniturilor din salarii şi asimilate salariilor, precum şi în cazul veniturilor din pensii,
prevederile prezentului titlu se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2018.
(13)Pentru veniturile realizate în anul 2017, se aplică următoarele reguli:
a)contribuabilii care aveau obligaţia depunerii declaraţiei privind venitul realizat, din România şi din
străinătate, potrivit reglementărilor în vigoare la data realizării venitului, au obligaţia depunerii
declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice,
prevăzute la art. 122, respectiv art. 130, până la data de 31 iulie 2018 inclusiv;
b)organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat prin emiterea deciziei de impunere pe baza
declaraţiei prevăzute la art. 122, potrivit reglementărilor în vigoare la data realizării venitului. La
stabilirea venitului net anual impozabil/câştigului net anual impozabil vor fi avute în vedere
pierderile fiscale reportate pentru fiecare sursă de venit, precum şi metodele de evitare a dublei
impuneri, după caz.
(14)Pentru veniturile realizate în anul 2018, se aplică următoarele reguli:
a)prin excepţie de la prevederile art. 120, termenul de depunere a declaraţiei unice privind impozitul
pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice este de până la data de 31 iulie 2018
inclusiv;
b)calculul impozitului pe venitul estimat prevăzut la art. 1201 se efectuează de contribuabili în cadrul
aceluiaşi termen.
(15)În anul 2018 se acordă următoarele bonificaţii:
a)pentru depunerea declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de
persoanele fizice prin mijloace electronice de transmitere la distanţă conform art. 79 din Legea nr.
207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, până la 15 iulie 2018 inclusiv, se acordă o
bonificaţie de 5% din impozitul pe venit plătit integral până la 15 martie 2019 inclusiv, reprezentând
obligaţiile fiscale anuale pentru anul 2018. Valoarea bonificaţiei diminuează impozitul pe venitul/
câştigul net anual şi/sau impozitul pe venitul anual, de plată;
b)pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe venit se acordă o bonificaţie de 5% din impozitul pe
venit anual estimat declarat prin Declaraţia unică şi plătit integral până la 15 decembrie 2018
inclusiv. Valoarea bonificaţiei diminuează impozitul pe venitul net anual estimat şi/sau impozitul pe
venitul anual estimat, de plată.
c)bonificaţia prevăzută la lit. a) de care beneficiază persoanele fizice care obţin venituri anuale
pentru care exista obligaţia completării şi depunerii numai a declaraţiei prevăzute la art. 120 se
acordă de către organul fiscal.
(151)Procedura de acordare a bonificaţiei prevăzută la alin. (15) se stabileşte prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
(152)Prevederile art. 68 alin. (71) nu se aplică pentru operaţiunile în curs de efectuare la data de 1
ianuarie 2021, ci numai pentru operaţiunile efectuate începând cu această dată.
(153)Prevederile art. 85 alin. (2)-(49) şi (6), art. 87, art. 89 alin. (2) şi art. 122 alin. (4) lit. a) se
aplică pentru veniturile realizate începând cu data de 1 ianuarie 2021, iar cele referitoare la
prevederile art. 85 alin. (81) şi art. 86 se aplică începând cu aceeaşi dată.
(154)Pentru veniturile realizate din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe
proprietate personală, înainte de data de 1 ianuarie 2021, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare în
perioada respectivă.
(155)Prevederile art. 92 se aplică pentru veniturile realizate începând cu data de 1 ianuarie 2021. În
cazul operaţiunilor cu instrumente financiare derivate, pierderile obţinute din operaţiuni efectuate
până la data de 1 ianuarie 2021 nu se reportează şi nu se compensează, acestea reprezentând pierderi
definitive ale contribuabilului.
(156)Costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite la art. 3
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, puse în funcţiune în anul 2020 se deduce din impozitul anual datorat potrivit
reglementărilor în vigoare în anul 2020.
(157)În anul 2021, termenul de depunere a declaraţiei anuale de venit pentru asocierile fără
personalitate juridică şi entităţile supuse regimului transparenţei fiscale, prevăzută la art. 107 alin. (5)
şi art. 125 alin. (4), este până la data de 15 aprilie 2021 inclusiv. În cadrul aceluiaşi termen, asociatul
desemnat are obligaţia transmiterii către fiecare membru asociat a informaţiilor referitoare la venitul
impozabil/venitul net/pierderea ce îi revine corespunzător cotei de distribuire din venitul impozabil
calculat la nivelul asocierii sau corespunzător cotei de participare, conform contractului de asociere,
după caz.
(16)În cazul în care condiţiile prevăzute la alin. (15) sunt îndeplinite cumulativ se aplică ambele
bonificaţii.
(17)Prevederile art. 121 alin. (2)-(6) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(18)Contribuabilii au obligaţia de determinare a venitului net anual impozabil/câştigului net anual
impozabil/pierderii nete anuale, de efectuare a calculului şi de plată a impozitului anual datorat,
pentru veniturile realizate din România şi din străinătate, pe fiecare sursă de venit, potrivit
prevederilor în vigoare în anul fiscal 2018.
(19)La stabilirea venitului net anual impozabil/câştigului net anual impozabil vor fi avute în vedere
pierderile fiscale reportate pentru fiecare sursă de venit, precum şi metodele de evitare a dublei
impuneri, după caz.
(20)Prevederile art. 682, art. 114 alin. (2) lit. k1) şi lit. l) sunt aplicabile pentru veniturile realizate
începând cu data de 1 ianuarie 2021 şi cheltuielile aferente dobândirii drepturilor de creanţă
respective, care nu au fost luate în calcul la determinarea venitului impozabil în anii anteriori anului
2021.
(21)Contribuabilii care în anul 2021 au realizat venituri din închirierea în scop turistic a unui număr
de sub 5 camere închiriate în scop turistic, situate în locuinţe proprietate personală, indiferent de
numărul de locuinţe în care sunt situate acestea, şi au determinat venitul net anual în sistem real, pe
baza datelor din contabilitate, în anul 2022 determină venitul net anual pe baza normelor de venit.
(22)În vederea determinării impozitului pe venit datorat în cazul transferului titlurilor de
valoare/operaţiunilor cu instrumente financiare derivate se aplică următoarele reguli:
a)pentru anul fiscal cuprins între 1 ianuarie 2022-31 decembrie 2022, inclusiv, se procedează
după cum urmează:
(i)pentru câştigurile/pierderile aferente perioadei, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare la data
realizării câştigului/înregistrării pierderii;
(ii)pierderea netă obţinută din transferul titlurilor de valoare şi din operaţiuni cu instrumente
financiare derivate care nu au fost efectuate prin entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1), aferentă
anului fiscal 2022, respectiv perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2022-31 decembrie 2022, inclusiv, se
reportează şi se compensează, potrivit regulilor de reportare;
b)în cazul transferului titlurilor de valoare şi operaţiunilor cu instrumente financiare derivate,
efectuate prin entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1), dobândite anterior datei de 1 ianuarie
2023, impozitul se calculează astfel:
(i)prin aplicarea unei cote de 3% asupra câştigului realizat începând cu data de 1 ianuarie 2023,
pentru cele deţinute o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii;
(ii)prin aplicarea unei cote de 1% asupra câştigului determinat potrivit legii, realizat începând cu data
de 1 ianuarie 2023, pentru cele deţinute o perioadă mai mare de 365 de zile, inclusiv, de la data
dobândirii;
c)pierderile obţinute şi necompensate până la data de 1 ianuarie 2023 din transferul titlurilor de
valoare şi din operaţiuni cu instrumente financiare derivate efectuate prin entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1) nu se reportează, acestea reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului indiferent
de data la care au fost înregistrate.
(23)În cazul contractelor de închiriere aflate în derulare la data de 1 ianuarie 2023, înregistrarea, la
organul fiscal competent, a contractului încheiat între părţi şi a modificărilor survenite se efectuează
în termen de cel mult 90 de zile de la data la care a intervenit obligaţia înregistrării acestora.
(24)Pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor aferente anilor fiscali anteriori anului 2024,
obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare în anii fiscali respectivi. Pierderea reportată, necompensată,
precum şi pierderea fiscală înregistrată în anul fiscal 2023 reprezintă pierdere definitivă a
contribuabilului.
(25)Sumele reprezentând costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, puse în
funcţiune în anul 2023, precum şi sumele de aceeaşi natură reportate, se deduc din impozitul pe
venitul anual datorat pentru anul 2023. Sumele rămase care nu sunt scăzute din impozitul pe venitul
anual datorat pentru anul 2023 nu se reportează şi reprezintă cheltuieli deductibile la stabilirea
venitului net anual, determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, începând cu veniturile
aferente anului 2024. În cazul asocierilor fără personalitate juridică, pentru stabilirea impozitului
anual datorat de fiecare membru asociat pentru anul 2023, costul de achiziţie al aparatelor de marcat
electronice fiscale puse în funcţiune în anul 2023 se distribuie proporţional cu cota procentuală de
participare corespunzătoare contribuţiei, conform contractului de asociere.
(26)Obligaţiile declarative ale notarilor publici cu privire la transferurile proprietăţilor imobiliare
efectuate în semestrul II al anului 2023 sunt cele în vigoare la data de 31 decembrie 2023.
(27)Pierderile fiscale anuale înregistrate în anii precedenţi anului 2024, rămase necompensate la data
de 31 decembrie 2023, se compensează din veniturile nete anuale sau, după caz, câştigurile nete
anuale realizate începând cu anul 2024, pe perioada rămasă din cei 7 ani, în limita a 70% din
veniturile nete anuale sau, după caz, câştigurile nete anuale respective. Pentru aplicarea limitei de
70%, pierderile fiscale anuale înregistrate în anii precedenţi anului 2024, rămase necompensate la
data de 31 decembrie 2023, se cumulează cu pierderile fiscale anuale înregistrate începând cu anul
2024.
(28)Prevederile referitoare la dreptul contribuabililor de a dispune asupra destinaţiei unei sume
reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit, stabilit potrivit art. 681 alin. (7), art. 72 alin. (8),
art. 101 alin. (12), art. 123 alin. (3) şi (4), art. 130 alin. (7)-(9), precum şi procedura de aplicare a
prevederilor corespunzătoare, prevăzută la art. 1231 şi art. 130 alin. (10), în vigoare până la data de
31 decembrie 2023, pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în
condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, potrivit legii, se
aplică pentru redirecţionarea impozitului pe venit aferent veniturilor realizate în anul 2023.
(29)Prevederile art. 83 alin. (6) referitoare la desemnarea proprietarului, uzufructuarului sau altui
deţinător legal care îndeplineşte obligaţia de înregistrare a contractului de închiriere nu se aplică în
cazul contractelor de închiriere, aflate în derulare la data de 1 ianuarie 2025, precum şi în cazul
actelor de modificare a acestora, înregistrate la organul fiscal anterior acestei date.
(30)În cazul contribuabililor care au exprimat opţiunea de determinare a veniturilor în sistem real, pe
baza datelor din contabilitate, anterior anului 2025, perioada în care aplică determinarea venitului net
în sistem real se calculează conform regulilor în vigoare la data exprimării opţiunii şi se consideră
reînnoită pentru o nouă perioadă de 2 ani fiscali consecutivi dacă contribuabilul nu solicită revenirea
la sistemul anterior. Pentru a reveni la sistemul anterior, contribuabilul completează corespunzător
Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice,
aferentă veniturilor realizate în anul următor expirării perioadei de 2 ani, şi depune formularul la
organul fiscal competent, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. (3).
(31)Pentru veniturile încasate din transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate asupra
proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal prevăzute la art. 111 alin. (61)-(63), după data
intrării în vigoare a prevederilor art. 111 alin. (61)-(63), din contracte aflate în derulare la data
intrării în vigoare a acestor prevederi sau în baza altor acte juridice, respectiv potrivit legii, obligaţiile
fiscale ale contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 111 alin. (61)-(63).
(32)Prevederile art. 111 alin. (64)-(67) sunt aplicabile şi pentru veniturile din transferul
dezmembrămintelor dreptului de proprietate sub condiţie suspensivă asupra proprietăţilor imobiliare
din patrimoniul personal, prevăzute la art. 111 alin. (64), plătite după data intrării în vigoare a
prevederilor art. 111 alin. (64)-(67), în baza unor contracte aflate în derulare la data intrării în
vigoare a acestor prevederi sau în baza altor acte juridice, respectiv potrivit legii.
(33)În cazul veniturilor încasate în cursul trimestrului IV al anului 2024 din transferul
dezmembrămintelor dreptului de proprietate asupra proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
definite potrivit art. 111 alin. (61)-(63), contribuabilii au obligaţia declarării şi plăţii impozitului
datorat până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul II al anului 2025.
(34)Pentru veniturile din activităţi independente obţinute în anul 2025 din închirierea în scop turistic,
pentru care venitul net a fost determinat în sistem real sau pe baza normelor de venit, obligaţiile
fiscale sunt cele în vigoare în anul de realizare a venitului. Pierderea reportată, necompensată,
precum şi pierderea fiscală înregistrată în anul fiscal 2025 reprezintă pierdere definitivă a
contribuabilului.
(35)Pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor obţinute în anul 2025, din închirierea în scop
turistic de către proprietari a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, altele decât cele care
constituie structuri de primire turistice, potrivit legislaţiei specifice, pentru care determinarea
venitului net a fost determinată pe baze de norme de venit, precum şi în cazul în care determinarea
venitului net a fost efectuată în sistem real, potrivit prevederilor titlului IV capitolul II - Venituri din
activităţi independente, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare în anul de realizare a venitului.
Pierderea fiscală înregistrată în anul fiscal 2025 reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului.

Art. 134: Definitivarea impunerii pe anul fiscal

Pentru definitivarea impozitului aferent venitului realizat într-un an fiscal se va elabora
formularistica necesară, ce va fi aprobată prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., în termen de 90 de zile
de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 135: Sfera contribuţiilor sociale

În sensul prezentului titlu, contribuţiile sociale definite la art. 2 alin. (2) sunt contribuţii sociale
obligatorii.

Art. 1351: Definiţii

Indice
(1)În înţelesul prezentului titlu, prin salariu de bază minim brut pe ţară se înţelege salariul de bază
minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului sau prin alte acte normative.
(2)În situaţia în care, prin hotărâre a Guvernului sau prin alte acte normative, se utilizează, în acelaşi
timp, mai multe valori ale salariului minim brut pe ţară, în aplicarea prevederilor art. 145, 146 şi 157
1, se ia în calcul valoarea cea mai mică a salariului minim brut pe ţară, dacă prin lege nu se prevede
altfel.
(3)În aplicarea prevederilor art. 148, 151, 170, 174 şi 1741, la verificarea încadrării venitului în
plafoanele anuale, precum şi la stabilirea bazei anuale de calcul al contribuţiei de asigurări sociale,
respectiv al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate se ia în calcul valoarea salariului
minim brut pe ţară stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de
realizare a venitului pentru care se stabilesc contribuţiile sociale, indiferent dacă în cursul aceluiaşi
an se utilizează mai multe valori ale salariului minim brut pe ţară.

Art. 1352: Dispoziţii generale privind regulile aplicabile veniturilor realizate din străinătate

Indice
Pentru veniturile realizate din străinătate, în vederea stabilirii contribuţiilor sociale obligatorii se
aplică regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestora, cu respectarea
legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind
sistemele de securitate socială la care România este parte.

Art. 136: Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii

Următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul public de pensii, cu
respectarea legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor
privind sistemele de securitate socială la care România este parte, după caz:
a)cetăţenii români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii,
domiciliul ori reşedinţa în România;
b)cetăţenii români, cetăţenii altor state şi apatrizii care nu au domiciliul sau reşedinţa în România,
în condiţiile prevăzute de legislaţia europeană aplicabilă în domeniul securităţii sociale, precum şi
de acordurile privind sistemele de securitate socială la care România este parte, cu excepţia
nomazilor digitali, definiţi în conformitate cu prevederile art. 2 lit. n4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, în condiţiile în care nomadul digital este prezent pe teritoriul României
pentru o perioadă sau mai multe perioade care nu depăşesc 183 de zile pe parcursul oricărui
interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
c)persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, atât pe
perioada în care persoanele fizice care realizează venituri din salarii ori asimilate salariilor
desfăşoară activitate, cât şi pe perioada în care acestea beneficiază de concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate;
d)Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie de
şomaj sau, după caz, de alte drepturi de protecţie socială ori de indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate care se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, şi pentru care
dispoziţiile legale prevăd plata de contribuţii de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor
sociale de stat din bugetul asigurărilor pentru şomaj;
e)Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate subordonate, pentru
persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. B şi alin. (2), art. 23 alin. (2) şi la art. 32 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de
sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi
completările ulterioare;
f)unităţile trimiţătoare, pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate,
inclusiv pentru categoriile de personal trimise în misiune temporară sau permanentă în străinătate
prevăzute prin hotărâre a Guvernului, pentru soţul/soţia care însoţeşte personalul trimis în misiune
permanentă în străinătate şi căruia/căreia i se suspendă raporturile de muncă sau raporturile de
serviciu şi pentru membrii Corpului diplomatic şi consular al României, cărora li se suspendă
raporturile de muncă, ca urmare a participării la cursuri ori alte forme de pregătire în străinătate, pe
o durată care depăşeşte 90 de zile calendaristice.
SECŢIUNEA 2:Veniturile pentru care se datorează contribuţia şi cotele de contribuţii

Art. 137: Categorii de venituri supuse contribuţiilor de asigurări sociale

(1)Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii, prevăzuţi la art. 136,
datorează, după caz, contribuţia de asigurări sociale pentru următoarele categorii de
venituri realizate din România şi din afara României, cu respectarea legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte, pentru care există obligaţia declarării în
România:
a)venituri din salarii sau asimilate salariilor, definite conform art. 76;
b)venituri din activităţi independente, definite conform art. 67, cu excepţia celor din vânzarea
energiei electrice de către prosumatorii, persoane fizice, altele decât cele organizate conform
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 182/2016, la furnizorii de energie electrică cu care respectivii prosumatori au încheiate
contracte de furnizare a energiei electrice, dacă centralele electrice de producere a energiei
electrice din surse regenerabile pe care le deţin au puterea electrică instalată de cel mult 27 kW pe
loc de consum.
b1)venituri din drepturi de proprietate intelectuală, definite la art. 70, cu excepţia veniturilor
prevăzute la art. 72 alin. (3);
c)indemnizaţii de şomaj;
d)indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.
(2)Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţii de asigurări sociale şi în cazul în
care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la art. 60.

Art. 138: Cotele de contribuţii de asigurări sociale

Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt următoarele:
a)25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există
obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;
b)4% datorată în cazul condiţiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, de
către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
c)8% datorată în cazul condiţiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr.
263/2010, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate
acestora.

Art. 1381

Indice
[textul din Art. 1381 din titlul V, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 64,
punctul 10. din Ordonanta urgenta 156/2024]

Art. 1382

Indice
[textul din Art. 1382 din titlul V, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 64,
punctul 11. din Ordonanta urgenta 156/2024]

Art. 1383

Indice
[textul din Art. 1383 din titlul V, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53,
punctul 88. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]

Art. 1384

Indice
[textul din Art. 1384 din titlul V, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 64,
punctul 12. din Ordonanta urgenta 156/2024]

Art. 1385

Indice
[textul din Art. 1385 din titlul V, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 64,
punctul 13. din Ordonanta urgenta 156/2024]
SECŢIUNEA 3:Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului
asigurărilor sociale de stat în cazul persoanelor care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor, precum şi în cazul persoanelor pentru care plata unor prestaţii sociale se
achită de instituţii publice

Art. 139: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor fizice care

realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor
(1)Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care
realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câştigul brut realizat din
salarii şi venituri asimilate salariilor, în ţară şi în alte state, cu respectarea prevederilor
legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind
sistemele de securitate socială la care România este parte, care include:
a)veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de
muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situaţia
personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile asupra cărora se
datorează contribuţia sunt cele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a);
*) În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. a), indemnizaţia de hrană acordată
personalului din sistemul sanitar, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (5) din Legeacadru
nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi
completările ulterioare, se cuprinde în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale şi în baza
de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2018.
b)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite
potrivit legii;
c)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor
juridice fără scop patrimonial;
d)remuneraţia administratorilor societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor
autonome, desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele primite de reprezentanţii în
adunarea generală a acţionarilor şi în consiliul de administraţie;
e)remuneraţia obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii directoratului de la
societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi
drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
f)sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum şi
sumele primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete şi altele asemenea;
g)sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor, potrivit legii sau actului
constitutiv, după caz, precum şi participarea la profitul unităţii pentru managerii cu contract de
management, potrivit legii;
h)sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
i)sume reprezentând salarii/diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv
cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept.
j)indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică
detaşării transnaţionale, prestaţiile suplimentare primite de lucrătorii mobili prevăzuţi în
Hotărârea Guvernului nr. 38/2008, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte sume de
aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi
cazare, primite de salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii
în altă localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i)în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului
de muncă ocupat;
(ii)în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în
limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează
distinct pentru fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din
luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din
perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate.
k)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu
angajatori din străinătate, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în interesul
serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna
acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter
temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a angajatorului, de care ar
beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu
respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
l)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru
acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare primite pe perioada deplasării în altă
localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, astfel cum este
prevăzut în raportul juridic, de către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv,
contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi desfăşoară activitatea în
baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societăţile
administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi de
către manageri, în baza contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i)în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 remuneraţii prevăzute în raportul
juridic;
(ii)în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în
limita a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic.
Plafonul aferent valorii a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic se calculează distinct pentru
fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 remuneraţii la numărul de zile lucrătoare din luna
respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din perioada
deplasării.
m)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul
desfăşurării activităţii, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu
entităţi din străinătate, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român
trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a
Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a entităţii, de care ar beneficia personalul din
instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă;
n)remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza
contractului de mandat, potrivit Legii nr. 230/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
o)indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator sau din Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii, primite pe perioada în care
persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor beneficiază de
concedii medicale şi de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, conform prevederilor
legale;
*) Dispoziţiile se aplică începând cu obligaţiile declarative aferente lunii ianuarie 2018.
*) Începând cu obligaţiile declarative aferente lunii ianuarie 2018, în situaţia în care din aplicarea
dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. o), art. 143 alin. (4) şi art. 144 din Legea nr 227/2015 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă un cuantum al contribuţiei de
asigurări sociale calculate mai mare decât nivelul aferent sumei reprezentând 10,5% aplicat la 35%
din 3.131 lei, corespunzătoare numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, în cazul
persoanelor care în intervalul 1 ianuarie 2018-30 iunie 2018 inclusiv se află sau intră în concediu
medical prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, cuantumul contribuţiei de asigurări sociale datorate nu poate fi mai mare decât acest
nivel, pe întreaga perioadă cuprinsă în certificatele de concediu medical iniţiale acordate oricând în
perioada 1 ianuarie 2018-30 iunie 2018 inclusiv, precum şi pe întreaga perioadă cuprinsă în
certificatele de concediu medical acordate în continuarea concediilor medicale iniţiale acordate
oricând în perioada anterioară datei de 1 iulie 2018.
*) Începând cu obligaţiile declarative aferente lunii ianuarie 2018, în situaţia în care din aplicarea
dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. o), art. 143 alin. (4) şi art. 144 din Legea nr. 227/2015 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă un cuantum al contribuţiei de
asigurări sociale calculate mai mare decât nivelul aferent sumei reprezentând 10,5% aplicat la 35%
din 3.131 lei, corespunzătoare numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, în cazul
persoanelor care în intervalul 1 ianuarie 2018-30 septembrie 2018 inclusiv se află sau intră în
concediu medical prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c)-e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, cuantumul contribuţiei de asigurări sociale datorate nu poate fi mai mare
decât acest nivel, pe întreaga perioadă cuprinsă în certificatele de concediu medical iniţiale
acordate oricând în perioada 1 ianuarie 2018-30 septembrie 2018 inclusiv, precum şi pe întreaga
perioadă cuprinsă în certificatele de concediu medical acordate în continuarea concediilor medicale
iniţiale acordate oricând în perioada anterioară datei de 1 octombrie 2018.
*) Pentru indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate aferente anului 2018 plătite înainte de
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru care cuantumul contribuţiei de
asigurări sociale aferent acestor indemnizaţii este mai mare decât nivelul prevăzut la alin. (1) şi (2),
angajatorul/plătitorul efectuează regularizarea acesteia prin depunerea declaraţiei rectificative şi
plăteşte diferenţele de indemnizaţii persoanelor în drept, până la 31 martie 2018.
p)sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
q)veniturile reprezentând plăţi compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv
sau individual de muncă.
r)indemnizaţia de hrană şi indemnizaţia de vacanţă acordată potrivit prevederilor Legii-cadru nr.
153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.
s)remuneraţia brută primită pentru activitatea prestată de zilieri, potrivit legii.
*) Potrivit art. V alin. (5) din O.U.G. nr. 26/2019, prin derogare de la prevederile art. 4 din Legea
nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile (...) intră
în vigoare (...) începând cu veniturile lunii mai 2019.
ş)valoarea nominală a tichetelor cadou prevăzute la art. 76 alin. (3) lit. h), acordate de către
angajatori, potrivit legii;
t)veniturile prevăzute la art. 142 lit. aa1), pentru partea care depăşeşte limitele prevăzute la
respectiva dispoziţie.
*) Prin derogare de la prevederile art. 78, art. 139 alin. (1), art. 140, art. 157 alin. (1) şi ale art. 220
4 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1
ianuarie 2023, în cazul salariaţilor care desfăşoară activitate în baza contractului individual de
muncă, încadraţi cu normă întreagă, la locul unde se află funcţia de bază, nu se datorează impozit
pe venit şi nu se cuprinde în baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii suma de 200
lei/lună, reprezentând venituri din salarii şi asimilate salariilor, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii: a) nivelul salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual
de muncă, fără a include sporuri şi alte adaosuri, este egal cu nivelul salariului minim brut pe ţară
garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna căreia îi sunt aferente
veniturile; b) venitul brut realizat din salarii şi asimilate salariilor, astfel cum este definit la art. 76
alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în baza aceluiaşi
contract individual de muncă, pentru aceeaşi lună, nu depăşeşte nivelul de 4.000 lei
inclusiv.Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a) nu se consideră a fi îndeplinită dacă, în perioada
cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi 31 decembrie 2023, este
diminuat nivelul salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual de muncă, fără
a include sporuri şi alte adaosuri. Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în acelaşi condiţii şi în
următoarele cazuri: a) salariaţilor care desfăşoară activitate în sectorul agricol şi industria
alimentară şi nu beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 7, art. 1382 şi la art. 154
alin. (1) lit. s) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare; b) veniturilor din
salarii şi asimilate salariilor, astfel cum sunt definite la art. 76 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015,
cu modificările şi completările ulterioare, obţinute în baza unui raport de serviciu, potrivit legii.
Suma de 200 de lei prevăzută la alin (1) se diminuează în funcţie de: a) perioada din lună în care
salariul de bază/solda lunară din contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz,
sunt menţinute la nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată stabilit prin hotărâre a
Guvernului; b) data de la care angajaţii noi sunt încadraţi în muncă la un nivel al salariului/soldei
lunare, după caz, egal cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată; c) fracţia din lună
pentru care se determină veniturile din salarii şi asimilate salariilor; d) data de la care încetează
contractul individual de muncă/raportul de serviciu, după caz. Prin derogare de la prevederile art. 146 alin. (56) şi ale art. 168 alin. (61) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările
ulterioare, pentru veniturile aferente anului 2023, nivelul salariului de bază minim brut pe ţară
garantat în plată în vigoare în luna pentru care se aplică prevederile art. 146 alin. (56)-(59) şi ale
art. 168 alin. (61) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se diminuează
cu suma de 200 lei lunar. Prevederile prezentului articol se aplică veniturilor aferente lunilor
ianuarie-decembrie 2023 inclusiv.
(2)[textul din Art. 139, alin. (2) din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 06-ian-2017
de Art. I, punctul 10. din Ordonanta urgenta 3/2017]
(3)[textul din Art. 139, alin. (3) din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 06-ian-2017
de Art. I, punctul 10. din Ordonanta urgenta 3/2017]
(4)Sumele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi f) intră în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări
sociale, indiferent dacă persoanele respective sunt din cadrul aceleiaşi entităţi ori din afara ei,
pensionari sau angajaţi cu contract individual de muncă.
*) Prevederile art. I pct. 10 din O.U.G. nr. 3/2017, referitoare la abrogarea alin. (2) şi (3) ale art. 139 se aplică începând cu veniturile aferente lunii februarie 2017.

Art. 1391: Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate pentru venituri

Indice
asimilate salariilor pentru activitatea desfăşurată în străinătate
Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care realizează
venituri reprezentând remuneraţii, indemnizaţii, alte venituri similare, precum şi orice alte
avantaje, în bani şi/sau în natură, obţinute din străinătate în calitate de membri ai consiliului de
administraţie, membri ai directoratului, membri ai consiliului de supraveghere, administratori,
directori, cenzori, membri fondatori, reprezentanţi în adunarea generală a acţionarilor sau orice alte
activităţi desfăşurate în funcţii similare pentru activitatea desfăşurată în străinătate la angajatori/
plătitori care nu au sediul permanent şi nu sunt rezidenţi fiscali în România, o reprezintă câştigul
brut realizat din venituri asimilate salariilor, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate
socială la care România este parte.

Art. 140: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajatori sau

persoane asimilate acestora
(1)Pentru persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale o reprezintă suma câştigurilor brute
prevăzute la art. 139, realizate de persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate
salariilor asupra cărora se datorează contribuţia, pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite,
speciale sau în alte condiţii de muncă.
(2)[textul din Art. 140, alin. (2) din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-nov-2023
de Art. III, punctul 20. din capitolul II din Legea 296/2023]
(3)[textul din Art. 140, alin. (3) din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-nov-2023
de Art. III, punctul 20. din capitolul II din Legea 296/2023]
*) Prin derogare de la prevederile art. 78, art. 139 alin. (1), art. 140, art. 157 alin. (1) şi ale art. 220
4 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1
ianuarie 2023, în cazul salariaţilor care desfăşoară activitate în baza contractului individual de
muncă, încadraţi cu normă întreagă, la locul unde se află funcţia de bază, nu se datorează impozit
pe venit şi nu se cuprinde în baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii suma de 200
lei/lună, reprezentând venituri din salarii şi asimilate salariilor, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii: a) nivelul salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual
de muncă, fără a include sporuri şi alte adaosuri, este egal cu nivelul salariului minim brut pe ţară
garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna căreia îi sunt aferente
veniturile; b) venitul brut realizat din salarii şi asimilate salariilor, astfel cum este definit la art. 76
alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în baza aceluiaşi
contract individual de muncă, pentru aceeaşi lună, nu depăşeşte nivelul de 4.000 lei
inclusiv.Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a) nu se consideră a fi îndeplinită dacă, în perioada
cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi 31 decembrie 2023, este
diminuat nivelul salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual de muncă, fără
a include sporuri şi alte adaosuri. Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în acelaşi condiţii şi în
următoarele cazuri: a) salariaţilor care desfăşoară activitate în sectorul agricol şi industria
alimentară şi nu beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 7, art. 1382 şi la art. 154
alin. (1) lit. s) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare; b) veniturilor din
salarii şi asimilate salariilor, astfel cum sunt definite la art. 76 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015,
cu modificările şi completările ulterioare, obţinute în baza unui raport de serviciu, potrivit legii.
Suma de 200 de lei prevăzută la alin (1) se diminuează în funcţie de: a) perioada din lună în care
salariul de bază/solda lunară din contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz,
sunt menţinute la nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată stabilit prin hotărâre a
Guvernului; b) data de la care angajaţii noi sunt încadraţi în muncă la un nivel al salariului/soldei
lunare, după caz, egal cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată; c) fracţia din lună
pentru care se determină veniturile din salarii şi asimilate salariilor; d) data de la care încetează
contractul individual de muncă/raportul de serviciu, după caz. Prin derogare de la prevederile art. 146 alin. (56) şi ale art. 168 alin. (61) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările
ulterioare, pentru veniturile aferente anului 2023, nivelul salariului de bază minim brut pe ţară
garantat în plată în vigoare în luna pentru care se aplică prevederile art. 146 alin. (56)-(59) şi ale
art. 168 alin. (61) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se diminuează
cu suma de 200 lei lunar. Prevederile prezentului articol se aplică veniturilor aferente lunilor
ianuarie-decembrie 2023 inclusiv.

Art. 141: Excepţii specifice contribuţiilor de asigurări sociale

Se exceptează de la plata contribuţiilor de asigurări sociale următoarele venituri:
a)prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit legii;
b)veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de către persoanele fizice asigurate în sisteme
proprii de asigurări sociale, din activităţi pentru care există obligaţia asigurării în aceste sisteme
potrivit legii;
c)veniturile acordate, potrivit legii, personalului militar în activitate, poliţiştilor şi funcţionarilor
publici cu statut special care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile din sectorul de apărare, ordine
publică şi securitate naţională, pentru care se datorează contribuţie individuală la bugetul de stat
potrivit Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
d)ajutoarele/sumele acordate potrivit legii, în cazul decesului personalului din cadrul instituţiilor
publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, decedat ca urmare a participării la acţiuni
militare, şi indemnizaţiile lunare de invaliditate acordate personalului ca urmare a participării la
acţiuni militare.

Art. 142: Venituri din salarii şi venituri asimilate salariilor care nu se cuprind în baza lunară

de calcul al contribuţiilor de asigurări sociale
Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiilor de asigurări sociale următoarele:
a)sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie
publică;
b)ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru
dispozitive medicale, ajutoarele pentru naştere/adopţie, ajutoarele pentru pierderi produse
în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, veniturile reprezentând cadouri
în bani şi/sau în natură, inclusiv tichete cadou, oferite salariaţilor, precum şi cele oferite
pentru copiii minori ai acestora, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al
salariatului, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern.
Nu se cuprind în baza de calcul al contribuţiei nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus,
realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi/sau
finanţate din buget, cu excepţia indemnizaţiilor de vacanţă acordate potrivit legii.
În cazul cadourilor în bani şi/sau în natură, inclusiv tichetele cadou, oferite de angajatori, veniturile
nu sunt cuprinse în baza de calcul al contribuţiei în măsura în care valoarea acestora pentru fiecare
persoană în parte, cu fiecare ocazie dintre cele de mai jos, nu depăşeşte 300 lei:
(i)cadouri oferite angajaţilor, precum şi cele oferite pentru copiii minori ai acestora, cu ocazia
Paştelui, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase;
(ii)cadouri oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie;
(iii)cadouri oferite angajaţilor în beneficiul copiilor minori ai acestora cu ocazia zilei de 1 iunie.
c)contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform
legii sau specificităţii activităţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, precum şi
compensarea diferenţei de chirie, suportată de persoana fizică, conform legilor speciale;
d)cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia persoanelor cu rol de
reprezentare a interesului public, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării,
în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e)contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a
alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi privind
sănătatea şi securitatea în muncă, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de
echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;
f)contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au
reşedinţa şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, pentru situaţiile în care nu se
asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;
g)indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică detaşării
transnaţionale, prestaţiile suplimentare primite de lucrătorii mobili prevăzuţi în Hotărârea
Guvernului nr. 38/2008, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură,
primite de salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii în altă
localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul serviciului, în limita plafonului stabilit la art. 76
alin. (2) lit. k), precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;
h)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţii care au stabilite raporturi
de muncă cu angajatori din străinătate, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în
interesul serviciului, în limita plafonului neimpozabil stabilit la art. 76 alin. (2) lit. l), precum şi
cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;
i)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada deplasării, în altă
localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, astfel cum este prevăzut în
raportul juridic, de către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv, contractului de
administrare/mandat, de către directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de
mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist
şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, şi de către manageri, în baza contractului de
management prevăzut de lege, în limita plafonului neimpozabil stabilit la art. 76 alin. (2) lit. m),
precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare. Plafonul zilnic
neimpozabil se acordă numai dacă durata deplasării este mai mare de 12 ore, considerându-se
fiecare 24 de ore câte o zi de deplasare în interesul desfăşurării activităţii;
j)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada deplasării în
România, în interesul desfăşurării activităţii, de către administratori sau directori, care au
raporturi juridice stabilite cu entităţi din străinătate, astfel cum este prevăzut în raporturile
juridice respective, în limita plafonului neimpozabil stabilit la art. 76 alin. (2) lit. n), precum
şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare.
Plafonul zilnic neimpozabil se acordă numai dacă durata deplasării este mai mare de 12 ore,
considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de deplasare în interesul desfăşurării activităţii;
k)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de persoanele fizice care desfăşoară o
activitate în baza unui statut special prevăzut de lege pe perioada deplasării, respectiv delegării şi
detaşării, în altă localitate, în ţară şi în alte state, în limitele prevăzute de actele normative speciale
aplicabile acestora, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;
l)sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul
serviciului;
m)indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o
altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita
unui salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi mutare acordate, potrivit
legilor speciale, personalului din instituţiile publice, potrivit legii;
n)cheltuielile efectuate de angajatori/plătitori pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea
angajaţilor, administratorilor stabiliţi potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/
mandat şi directorilor care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii,
astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pregătire legată de activitatea desfăşurată
de persoanele respective pentru angajator/plătitor;
o)costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice,
efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
p)avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării şi la momentul
exercitării acestuia;
q)[textul din Art. 142, litera Q. din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2024
de Art. 53, punctul 93. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
r)biletele de valoare sub forma tichetelor de masă, voucherelor de vacanţă, tichetelor de creşă,
tichetelor culturale, acordate potrivit legii;
s)următoarele avantaje primite în legătură cu o activitate dependentă:
1. utilizarea în scop personal a vehiculelor pentru care cheltuielile sunt deductibile în cota de
50%, prevăzute la art. 76 alin. (4) lit. ţ);
2. [textul din Art. 142, litera S., punctul 2. din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la
01-ian-2023 de Art. I, punctul 65. din Ordonanta 16/2022]
3. hrana şi drepturile de hrană acordate potrivit legii;
*) În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 lit. s) pct. 3, în conformitate cu dispoziţiile
art. 18 alin. (1) şi (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din
fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se cuprinde în baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale şi în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2018.
4. hrana acordată de angajatori angajaţilor, în cazul în care potrivit legislaţiei în materie este
interzisă introducerea alimentelor în incinta unităţii;
5. permisele de călătorie pe orice mijloc de transport, acordate în interes de serviciu;
6. [textul din Art. 142, litera S., punctul 6. din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la
01-ian-2023 de Art. I, punctul 65. din Ordonanta 16/2022]
7. avantajele sub forma utilizării în scop personal a vehiculelor prevăzute la art. 25 alin. (3) lit.
l) care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, aflate în proprietatea sau
folosinţa persoanelor juridice care aplică regimul de impozitare al microîntreprinderilor sau
impozitul specific unor activităţi.
ş)veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau plăţile
compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor de şomaj, potrivit actelor normative care
reglementează aceste domenii.
t)[textul din Art. 142, litera T. din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-iun-2019 de
Art. II, punctul 2. din Ordonanta urgenta 26/2019]
ţ)veniturile obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activităţi în cadrul misiunilor
diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale româneşti din străinătate, în conformitate cu
prevederile art. 5 alin. (1) din cap. IV secţiunea a 3-a al anexei nr. IV la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
u)avantajele în natură acordate persoanelor fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate
salariilor ca urmare a ocupării unor funcţii considerate de către angajator/plătitor esenţiale pentru
desfăşurarea activităţii şi care se află în izolare preventivă la locul de muncă sau în zone special
dedicate în care nu au acces persoane din exterior, pentru o perioadă stabilită de angajator/plătitor,
în cazul instituirii stării de asediu, de urgenţă sau de alertă, potrivit legii.
v)[textul din Art. 142, litera V. din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2023
de Art. I, punctul 65. din Ordonanta 16/2022]
w)[textul din Art. 142, litera W. din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2023
de Art. I, punctul 65. din Ordonanta 16/2022]
x)contravaloarea cheltuielilor suportate de angajator/plătitor cu acoperirea costurilor cu testarea
epidemiologică şi/sau vaccinarea pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi
asimilate salariilor, în scopul împiedicării răspândirii bolilor care pun în pericol sănătatea acestora
şi cea publică;
y)contribuţia asiguratorie de muncă prevăzută la cap. IX, datorată de persoanele fizice prevăzute la
art. 2201 lit. b);
z)
[textul din Art. 142, litera Z. din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2024 de
Art. 53, punctul 93. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
z1)aa) sumele reprezentând dobânzi şi actualizarea cu indicele de inflaţie, stabilite în baza
unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive
şi executorii, inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept,
sau potrivit legii, după caz, acordate în legătură cu salariile, soldele, pensiile sau alte drepturi
de asigurări sociale, inclusiv diferenţe ale acestora;
Ordinea includerii veniturilor prevăzute la pct. 1-8 în plafonul lunar de cel mult 33% din salariul
de bază corespunzător locului de muncă ocupat se stabileşte de angajator.
z2)z2) aa1) venituri cumulate lunar în limita plafonului lunar de cel mult 33% din salariul
de bază corespunzător locului de muncă ocupat sau din solda lunară/salariul lunar acordată/
acordat potrivit legii:
1. prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate potrivit legii, altele
decât cele prevăzute la art. 139 alin. (1) lit. j), în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru
indemnizaţia de delegare/detaşare, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi
instituţiilor publice;
2. contravaloarea hranei acordate de către angajator pentru angajaţii proprii, persoane fizice
care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, în alte situaţii decât cea prevăzută la
lit. s) pct. 4, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern, în
limita valorii maxime, potrivit legii, a unui tichet de masă/persoană/zi, prevăzută la data
acordării, în conformitate cu legislaţia în vigoare. La stabilirea plafonului lunar care nu se
cuprinde în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale nu se ia în calcul numărul de zile
din luna în care persoana fizică desfăşoară activitate în regim de telemuncă sau muncă la
domiciliu sau se află în concediu de odihnă/medical/delegare. Prin hrană se înţelege hrana
preparată în unităţi proprii sau achiziţionată de la unităţi specializate. Prevederile nu sunt
aplicabile angajaţilor care beneficiază de tichete de masă, în conformitate cu legislaţia în
vigoare;
3. cazarea şi contravaloarea chiriei pentru spaţiile de cazare/de locuit puse de către angajatori la
dispoziţia angajaţilor proprii, persoane fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate
salariilor, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern, în limita
unui plafon lunar de 20% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată/persoană,
acordate în condiţiile prevăzute la art. 76 alin. (41) lit. c);
4. contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada
concediului, pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator,
astfel cum este prevăzut în contractul de muncă, regulamentul intern, sau primite în baza unor
legi speciale şi/sau finanţate din buget, în limita unui plafon anual, pentru fiecare angajat,
reprezentând nivelul unui câştig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului
asigurărilor sociale de stat pe anul în care au fost acordate. Prevederile nu sunt aplicabile
angajaţilor care beneficiază de vouchere de vacanţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
5. contribuţiile la un fond de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, şi cele reprezentând contribuţii la scheme de pensii facultative, calificate
astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de
Supraveghere Financiară, administrate de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale
Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, suportate de angajator pentru
angajaţii proprii, în limita a 400 euro anual pentru fiecare persoană;
6. primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă
de abonament, suportate de angajator pentru angajaţii proprii, astfel încât la nivelul anului să nu
se depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro, pentru fiecare persoană;
7.
[textul din Art. 142, litera Z^2., punctul 7. din titlul V, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la
01-ian-2024 de Art. 53, punctul 94. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
8. contravaloarea abonamentelor suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita
echivalentului în lei a 100 euro anual pentru fiecare persoană, oferite de furnizori ale căror
activităţi sunt încadrate la codurile CAEN 9311, 9312 sau 9313, care acţionează în nume
propriu în cazul abonamentelor care includ dreptul de a utiliza facilităţile sportive, în vederea
practicării sportului şi educaţiei fizice cu scop de întreţinere, profilactic sau terapeutic, ori în
calitate de intermediari pentru serviciile medicale, în cazul în care abonamentele respective
includ şi servicii medicale;
9. sumele suportate de către angajator pentru plasarea copiilor angajaţilor proprii în unităţi de
educaţie timpurie, potrivit legii, în condiţiile prevăzute la art. 76 alin. (41) lit. i);
10. diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin negociere şi dobânda
practicată pe piaţă, pentru credite şi depozite.
Ordinea includerii veniturilor prevăzute la pct. 1-10 în plafonul lunar de cel mult 33% din salariul
de bază corespunzător locului de muncă ocupat sau din solda lunară/salariul lunar acordată/acordat
potrivit legii se stabileşte de angajator.

Art. 143: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate pentru persoanele fizice

care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, potrivit legii
(1)Pentru persoanele fizice care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul
asigurărilor pentru şomaj prevăzute la art. 136 lit. d), baza lunară de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat o reprezintă cuantumul drepturilor
băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, respectiv
indemnizaţia de şomaj, cu excepţia situaţiilor în care potrivit dispoziţiilor legale se prevede altfel.
(2)În situaţia în care totalul veniturilor prevăzute la alin. (1) este mai mare decât valoarea a de 5 ori
câştigul salarial mediu brut, contribuţia de asigurări sociale se calculează în limita acestui plafon.
Câştigul salarial mediu brut este cel utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat
şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3)Contribuţia de asigurări sociale pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se
suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiţii
normale de muncă.
(4)Pe perioada în care şomerii beneficiază de concedii medicale şi de indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală
profesională, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului
asigurărilor sociale de stat este suma reprezentând indemnizaţia de asigurări sociale de
sănătate de care beneficiază conform prevederilor legale, iar contribuţia de asigurări sociale
se suportă la nivelul cotei prevăzute la art. 138 lit. a) şi se reţine din indemnizaţia de
asigurări sociale de sănătate.
*) Dispoziţiile se aplică începând cu obligaţiile declarative aferente lunii ianuarie 2018.
*) Începând cu obligaţiile declarative aferente lunii ianuarie 2018, în situaţia în care din aplicarea
dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. o), art. 143 alin. (4) şi art. 144 din Legea nr 227/2015 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă un cuantum al contribuţiei de
asigurări sociale calculate mai mare decât nivelul aferent sumei reprezentând 10,5% aplicat la 35%
din 3.131 lei, corespunzătoare numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, în cazul
persoanelor care în intervalul 1 ianuarie 2018-30 iunie 2018 inclusiv se află sau intră în concediu
medical prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, cuantumul contribuţiei de asigurări sociale datorate nu poate fi mai mare decât acest
nivel, pe întreaga perioadă cuprinsă în certificatele de concediu medical iniţiale acordate oricând în
perioada 1 ianuarie 2018-30 iunie 2018 inclusiv, precum şi pe întreaga perioadă cuprinsă în
certificatele de concediu medical acordate în continuarea concediilor medicale iniţiale acordate
oricând în perioada anterioară datei de 1 iulie 2018.
*) Începând cu obligaţiile declarative aferente lunii ianuarie 2018, în situaţia în care din aplicarea
dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. o), art. 143 alin. (4) şi art. 144 din Legea nr. 227/2015 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă un cuantum al contribuţiei de
asigurări sociale calculate mai mare decât nivelul aferent sumei reprezentând 10,5% aplicat la 35%
din 3.131 lei, corespunzătoare numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, în cazul
persoanelor care în intervalul 1 ianuarie 2018-30 septembrie 2018 inclusiv se află sau intră în
concediu medical prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c)-e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, cuantumul contribuţiei de asigurări sociale datorate nu poate fi mai mare
decât acest nivel, pe întreaga perioadă cuprinsă în certificatele de concediu medical iniţiale
acordate oricând în perioada 1 ianuarie 2018-30 septembrie 2018 inclusiv, precum şi pe întreaga
perioadă cuprinsă în certificatele de concediu medical acordate în continuarea concediilor medicale
iniţiale acordate oricând în perioada anterioară datei de 1 octombrie 2018.
*) Pentru indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate aferente anului 2018 plătite înainte de
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru care cuantumul contribuţiei de
asigurări sociale aferent acestor indemnizaţii este mai mare decât nivelul prevăzut la alin. (1) şi (2),
angajatorul/plătitorul efectuează regularizarea acesteia prin depunerea declaraţiei rectificative şi
plăteşte diferenţele de indemnizaţii persoanelor în drept, până la 31 martie 2018.
(5)Contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii
acordate potrivit legii din bugetul asigurărilor pentru şomaj se suportă din bugetul asigurărilor
pentru şomaj, potrivit legii, la nivelul cotei contribuţiei de asigurări sociale prevăzute la art. 138 lit.
a), cu excepţia cazurilor în care, potrivit prevederilor legale, se dispune altfel.

Art. 144: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate pentru persoanele fizice

care beneficiază de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate
Pe perioada în care persoanele fizice prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 23 alin. (2) şi la art. 32 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări
sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările
şi completările ulterioare, beneficiază de concedii medicale şi de indemnizaţii de asigurări sociale
de sănătate, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor
sociale de stat este suma reprezentând indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate de care
beneficiază conform prevederilor legale, iar contribuţia de asigurări sociale se suportă la nivelul
cotei prevăzute la art. 138 lit. a) şi se reţine din indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate.
*) Dispoziţiile se aplică începând cu obligaţiile declarative aferente lunii ianuarie 2018.
*) Începând cu obligaţiile declarative aferente lunii ianuarie 2018, în situaţia în care din aplicarea
dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. o), art. 143 alin. (4) şi art. 144 din Legea nr 227/2015 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă un cuantum al contribuţiei de
asigurări sociale calculate mai mare decât nivelul aferent sumei reprezentând 10,5% aplicat la 35%
din 3.131 lei, corespunzătoare numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, în cazul
persoanelor care în intervalul 1 ianuarie 2018-30 iunie 2018 inclusiv se află sau intră în concediu
medical prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, cuantumul contribuţiei de asigurări sociale datorate nu poate fi mai mare decât acest
nivel, pe întreaga perioadă cuprinsă în certificatele de concediu medical iniţiale acordate oricând în
perioada 1 ianuarie 2018-30 iunie 2018 inclusiv, precum şi pe întreaga perioadă cuprinsă în
certificatele de concediu medical acordate în continuarea concediilor medicale iniţiale acordate
oricând în perioada anterioară datei de 1 iulie 2018.
*) Începând cu obligaţiile declarative aferente lunii ianuarie 2018, în situaţia în care din aplicarea
dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. o), art. 143 alin. (4) şi art. 144 din Legea nr. 227/2015 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă un cuantum al contribuţiei de
asigurări sociale calculate mai mare decât nivelul aferent sumei reprezentând 10,5% aplicat la 35%
din 3.131 lei, corespunzătoare numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, în cazul
persoanelor care în intervalul 1 ianuarie 2018-30 septembrie 2018 inclusiv se află sau intră în
concediu medical prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c)-e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, cuantumul contribuţiei de asigurări sociale datorate nu poate fi mai mare
decât acest nivel, pe întreaga perioadă cuprinsă în certificatele de concediu medical iniţiale
acordate oricând în perioada 1 ianuarie 2018-30 septembrie 2018 inclusiv, precum şi pe întreaga
perioadă cuprinsă în certificatele de concediu medical acordate în continuarea concediilor medicale
iniţiale acordate oricând în perioada anterioară datei de 1 octombrie 2018.
*) Pentru indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate aferente anului 2018 plătite înainte de
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru care cuantumul contribuţiei de
asigurări sociale aferent acestor indemnizaţii este mai mare decât nivelul prevăzut la alin. (1) şi (2),
angajatorul/plătitorul efectuează regularizarea acesteia prin depunerea declaraţiei rectificative şi
plăteşte diferenţele de indemnizaţii persoanelor în drept, până la 31 martie 2018.

Art. 145: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate pentru persoanele fizice

prevăzute la art. 136 lit. f)
(1)Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 136 lit. f), baza lunară de calcul al contribuţiei
de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat o reprezintă:
a)câştigul salarial brut lunar în lei, corespunzător funcţiei în care personalul român trimis în
misiune permanentă în străinătate, de către persoanele juridice din România, este încadrat în ţară;
b)ultimul salariu avut înaintea plecării, care nu poate depăşi plafonul de 3 salarii de bază minime
brute pe ţară, în cazul soţului/soţiei care însoţeşte personalul trimis în misiune permanentă în
străinătate şi căruia/căreia i se suspendă raporturile de muncă sau raporturile de serviciu;
c)totalitatea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei de încadrare în cazul membrilor corpului
diplomatic şi consular al României, cărora li se suspendă raporturile de muncă ca urmare a
participării la cursuri ori alte forme de pregătire în străinătate, pe o durată care depăşeşte 90 de zile
calendaristice, precum şi în cazul categoriilor de personal trimise în misiune temporară sau
permanentă în străinătate, prevăzute prin hotărâre a Guvernului.
(2)Prevederile art. 143 alin. (2), referitoare la plafonarea bazei de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale, se aplică şi în cazul persoanelor prevăzute la art. 136 lit. f), excepţie fiind în
cazul soţului/soţiei care însoţeşte personalul trimis în misiune permanentă în străinătate,
pentru care plafonarea bazei de calcul al contribuţiei de asigurări sociale se face la 3 salarii
de bază minime pe ţară.
*) Prevederile se aplică începând cu veniturile aferente lunii februarie 2017.
Acest text a fost abrogat.
SECŢIUNEA 4:Stabilirea, plata şi declararea contribuţiilor de asigurări sociale în cazul
persoanelor fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
instituţiilor prevăzute la art. 136 lit. d)-f), precum şi în cazul persoanelor fizice care realizează
în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din alte state

Art. 146: Stabilirea şi plata contribuţiilor de asigurări sociale

(1)Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au
obligaţia de a calcula şi de a reţine la sursă contribuţia de asigurări sociale datorată de către
persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor. Instituţiile prevăzute la art. 136 lit. d)-f), precum şi persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt
asimilate acestora au obligaţia de a calcula contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează
potrivit legii, după caz.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul persoanelor fizice care realizează în România venituri
din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte.
(21)În cazul avantajelor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor
contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut
special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de
calcul, reţinere şi plată a contribuţiei de asigurări sociale, datorată potrivit legii, revine după
cum urmează:
a)angajatorului rezident fiscal român, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate de alte
entităţi decât acesta şi plata se efectuează prin intermediul angajatorului;
b)plătitorilor de venituri rezidenţi fiscali români, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt
acordate şi plătite direct persoanei fizice de alte entităţi decât angajatorul, cu excepţia situaţiei
persoanelor fizice care realizează în România venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare a
contractelor de muncă încheiate cu angajatori care nu sunt rezidenţi fiscali români şi care datorează
contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi acordurilor privind sistemele de securitate
socială la care România este parte, pentru care sunt aplicabile prevederile alin. (4);
c)persoanelor fizice, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate şi plătite direct persoanei
fizice de plătitori de venituri care nu sunt rezidenţi fiscali români, alţii decât angajatorul.
*) O.U.G. nr. 13/2021 - Prevederile art. I pct. 2 şi 7-10 se aplică începând cu veniturile aferente
lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de
urgenţă.
(22)Prin excepţie de la prevederile alin. (21) lit. c), în cazul persoanelor fizice care obţin avantaje
în bani şi/sau în natură de la terţi care nu sunt rezidenţi fiscali români, angajatorul rezident fiscal
român sau angajatorul care nu este rezident fiscal român şi care intră sub incidenţa legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte poate opta pentru obligaţia de calcul, reţinere şi plată a
contribuţiei de asigurări sociale.
(23)Prevederile alin. (21) şi (22) sunt aplicabile şi în cazul veniturilor în bani şi/sau în natură
primite de la terţi ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de
serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale
între părţi, după caz.
(3)Contribuţia de asigurări sociale calculată şi reţinută potrivit alin. (1) se plăteşte la bugetul
asigurărilor sociale de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează,
după caz, împreună cu contribuţia angajatorului ori a persoanelor asimilate angajatorului datorată
potrivit legii.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care realizează în România venituri
din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau
reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor,
potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, au obligaţia de a
calcula contribuţia de asigurări sociale datorată de către acestea şi, după caz, pe cea datorată de
angajator, precum şi de a le plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru
care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(5)Calculul contribuţiei de asigurări sociale datorate de către persoanele fizice care obţin venituri
din salarii sau asimilate salariilor, precum şi de către instituţiile prevăzute la art. 136 lit. d)-f) se
realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 138 lit. a) asupra bazelor lunare de calcul prevăzute
la art. 139, art. 143-145, după caz, în care nu se includ veniturile prevăzute la art. 141 şi 142.
(56)Contribuţia de asigurări sociale datorată de către persoanele fizice care obţin venituri din
salarii sau asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu
timp parţial, calculată potrivit alin. (5), nu poate fi mai mică decât nivelul contribuţiei de asigurări
sociale calculate prin aplicarea cotei prevăzute la art. 138 lit. a) asupra salariului de bază minim
brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale,
corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ.
(57)Prevederile alin. (56) nu se aplică în cazul persoanelor fizice aflate în una dintre
următoarele situaţii:
a)sunt elevi sau studenţi, cu vârsta până la 26 de ani, aflaţi într-o formă de şcolarizare;
b)sunt ucenici, potrivit legii, în vârstă de până la 18 ani;
c)sunt persoane cu dizabilităţi sau alte categorii de persoane cărora prin lege li se recunoaşte
posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi;
d)au calitatea de pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, cu excepţia
pensionarilor pentru limită de vârstă care beneficiază de pensii de serviciu în baza unor legi/statute
speciale, precum şi a celor care cumulează pensia pentru limită de vârstă din sistemul public de
pensii cu pensia stabilită în unul dintre sistemele de pensii neintegrate sistemului public de pensii;
e)realizează în cursul aceleiaşi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau
mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este
cel puţin egală cu salariul de bază minim brut pe ţară.
(58)În aplicarea prevederilor alin. (57), angajatorul solicită documente justificative persoanelor
fizice aflate în situaţiile prevăzute la alin. (57) lit. a), c) şi d), iar în cazul situaţiei prevăzute la alin.
(57) lit. e), procedura de aplicare se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor.
(59)În cazul în care contribuţia de asigurări sociale calculată potrivit alin. (5) este mai mică decât
contribuţia de asigurări sociale stabilită potrivit alin. (56), diferenţa se suportă de către angajator/
plătitorul de venit în numele angajatului/beneficiarului de venit.
(51)[textul din Art. 146, alin. (51) din titlul V, capitolul II, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-
ian-2020 de Art. I, punctul 1. din Legea 263/2019]
(52)
[textul din Art. 146, alin. (52) din titlul V, capitolul II, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-ian-2020
de Art. I, punctul 1. din Legea 263/2019]
(53)[textul din Art. 146, alin. (53) din titlul V, capitolul II, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-
ian-2020 de Art. I, punctul 1. din Legea 263/2019]
(54)
[textul din Art. 146, alin. (54) din titlul V, capitolul II, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-ian-2020
de Art. I, punctul 1. din Legea 263/2019]
(55)[textul din Art. 146, alin. (55) din titlul V, capitolul II, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-
ian-2020 de Art. I, punctul 1. din Legea 263/2019]
(6)Pentru persoanele prevăzute la art. 136 lit. d)-f), în cazul în care din calcul rezultă o bază lunară
de calcul mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 143 alin.
(2), cota contribuţiei de asigurări sociale se aplică asupra echivalentului a de 5 ori câştigul salarial
mediu brut, pe fiecare loc de realizare al venitului.
(7)Calculul contribuţiei de asigurări sociale datorate de persoanele fizice şi juridice care au
calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora se realizează prin aplicarea cotelor
corespunzătoare prevăzute la art. 138 lit. b) şi c) asupra bazei de calcul prevăzute la art. 140, în
care nu se includ veniturile prevăzute la art. 141 şi 142.
(8)Calculul contribuţiei de asigurări sociale datorate de persoanele prevăzute la alin. (2) se
realizează de către acestea conform prevederilor alin. (5), (56)-(58) şi (7), după caz. Contribuţia se
plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.
(9)În cazul în care au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite în
baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii, inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept, precum şi
în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea
stabilirii prestaţiilor acordate de sistemul public de pensii, sumele respective se defalcă pe lunile la
care se referă şi se utilizează cotele de contribuţii de asigurări sociale care erau în vigoare în acea
perioadă. Contribuţiile de asigurări sociale datorate potrivit legii se calculează, se reţin la data
efectuării plăţii şi se plătesc până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste
sume.
(91)Prevederile alin. (9) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii
stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.
(92)În cazul în care prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri
judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe,
executorii de drept se dispune reîncadrarea activităţii în condiţii deosebite sau speciale de muncă
pentru perioade anterioare, precum şi achitarea de către angajator a diferenţelor de contribuţie de
asigurări sociale, în vederea stabilirii contribuţiei datorate, cotele de contribuţii de asigurări sociale
în vigoare în acea perioadă se aplică asupra bazei de calcul corespunzătoare fiecărei perioade.
Contribuţiile datorate potrivit legii se calculează şi se plătesc până la data de 25 a lunii următoare
celei în care hotărârea judecătorească devine executorie de drept.
(10)În cazul în care au fost acordate cumulat sume reprezentând indemnizaţii de şomaj, în vederea
stabilirii prestaţiilor acordate de sistemul de asigurări sociale, sumele respective se defalcă pe
lunile la care se referă şi se utilizează cotele de contribuţii de asigurări sociale care erau în vigoare
în acea perioadă. Contribuţiile de asigurări sociale datorate potrivit legii se calculează, se reţin la
data efectuării plăţii şi se plătesc până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite
aceste sume.
(11)Prevederile alin. (10) se aplică şi în cazul indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate dacă
aceste sume sunt acordate în termenul prevăzut la art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi
completările ulterioare.
(12)Persoanele fizice care realizează venituri reprezentând remuneraţii, indemnizaţii şi alte venituri
similare, precum şi orice alte avantaje, în bani şi/sau în natură obţinute din străinătate în calitate de
membri ai consiliului de administraţie, membri ai directoratului, membri ai consiliului de
supraveghere, administratori, directori, cenzori, membri fondatori, reprezentanţi în adunarea
generală a acţionarilor sau orice alte activităţi desfăşurate în funcţii similare pentru activitatea
desfăşurată în străinătate la angajatori/plătitori de venit care nu au sediul permanent şi nu sunt
rezidenţi fiscali în România, au obligaţia de a calcula şi plăti contribuţia de asigurări sociale prin
aplicarea cotei prevăzute la art. 138 lit. a) asupra bazei de calcul prevăzută la art. 1391. Contribuţia
de asigurări sociale se plăteşte până la termenul de depunere a Declaraţiei unice privind impozitul
pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, prevăzut la art. 122.

Art. 147: Depunerea Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale,

impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate
(1)Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, instituţiile
prevăzute la art. 136 lit. d)-f), precum şi persoanele fizice care realizează în România venituri din
salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte sunt obligate să depună lunar, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, Declaraţia privind obligaţiile de
plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.
(11)În cazul veniturilor reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare
a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a
unui statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de
declarare a contribuţiei de asigurări sociale potrivit alin. (1) revine persoanelor prevăzute la art. 146 alin. (21) sau (22), după caz. Prevederea se aplică şi în cazul veniturilor prevăzute la art. 146
alin. (23).
Acest text a fost abrogat.
(3)În cazul în care au fost acordate sume de natura celor prevăzute la art. 146 alin. (10) şi (11),
sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti
rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv cele acordate
potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept, precum şi în cazul în care prin astfel de
hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea stabilirii prestaţiilor acordate
de sistemul public de pensii, contribuţiile de asigurări sociale datorate potrivit legii se declară până
la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin depunerea declaraţiilor
rectificative pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.
(31)Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii
stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.
(32)În cazul în care prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri
judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe,
executorii de drept se dispune reîncadrarea activităţii în condiţii deosebite sau speciale de muncă
pentru perioade anterioare, precum şi achitarea de către angajator a diferenţelor de contribuţie de
asigurări sociale, sumele datorate potrivit legii se declară până la data prevăzută la art. 146 alin. (9
2) prin depunerea declaraţiilor rectificative pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), plătitorii de venituri din salarii şi asimilate salariilor
prevăzuţi la art. 80 alin. (2), în calitate de angajatori sau de persoane asimilate angajatorului, depun
trimestrial Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi
evidenţa nominală a persoanelor asigurate aferentă fiecărei luni a trimestrului, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare trimestrului.
(5)Depunerea trimestrială a declaraţiei prevăzute la alin. (1) constă în completarea şi depunerea a
câte unei declaraţii pentru fiecare lună din trimestru.
(6)Numărul mediu de salariaţi se calculează ca medie aritmetică a numărului de salariaţi din
declaraţiile prevăzute la alin. (1) depuse pentru fiecare lună din anul anterior.
(7)Pentru persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (4), venitul total se stabileşte pe baza
informaţiilor din situaţiile financiare ale anului anterior.
(8)Persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (4) pot opta pentru depunerea Declaraţiei privind
obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate în condiţiile alin. (1), dacă depun declaraţia privind opţiunea până la data de 31 ianuarie
inclusiv.
(9)Persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (4) care au optat pentru depunerea declaraţiei în
condiţiile alin. (1) pot trece la regimul de declarare prevăzut la alin. (4) începând cu luna ianuarie a
anului pentru care s-a depus opţiunea.
(10)Persoanele şi entităţile prevăzute la art. 80 alin. (2) lit. b) şi c) care se înfiinţează în cursul
anului aplică regimul trimestrial de declarare începând cu anul înfiinţării dacă, odată cu declaraţia
de înregistrare fiscală, declară că în cursul anului estimează un număr mediu de până la 3 salariaţi
exclusiv şi, după caz, urmează să realizeze un venit total de până la 100.000 euro.
(11)Ori de câte ori în cursul trimestrului persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor beneficiază de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate sau le
încetează calitatea de asigurat, plătitorii de venituri din salarii şi asimilate salariilor prevăzuţi la art. 80 alin. (2), în calitate de angajatori ori de persoane asimilate angajatorului, depun declaraţia
prevăzută la alin. (1) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit
concediul medical sau încetarea calităţii de asigurat. În acest caz, declaraţia/declaraţiile aferentă/
aferente perioadei rămase din trimestru se depune/se depun până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare trimestrului. În cazul în care încetarea calităţii de asigurat are loc în luna a doua a
trimestrului, se vor depune atât declaraţia pentru prima lună a trimestrului, cât şi cea pentru luna a
doua, urmând ca după încheierea trimestrului să se depună numai declaraţia pentru luna a treia.
(12)Persoanele fizice care obţin venituri sub formă de salarii ca urmare a activităţii desfăşurate la
misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi la reprezentanţele din
România ale persoanelor juridice străine depun declaraţia prevăzută la alin. (1) şi achită
contribuţiile sociale obligatorii în cazul în care misiunile şi posturile, precum şi reprezentanţele
respective nu optează pentru îndeplinirea obligaţiilor declarative şi de plată a contribuţiilor sociale.
(13)Persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, care îşi desfăşoară
activitatea în România şi obţin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social,
sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii
pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii
sociale, precum şi ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte,
au obligaţia să depună declaraţia prevăzută la alin. (1) numai dacă există un acord încheiat în acest
sens cu angajatorul.
(14)Angajatorii prevăzuţi la alin. (13) au obligaţia să transmită organului fiscal competent
informaţii cu privire la acordul încheiat cu angajaţii.
(15)Dacă între angajatorii prevăzuţi la alin. (13) şi persoanele fizice care realizează venituri din
salarii sau asimilate salariilor nu au fost încheiate acorduri, obligaţia privind plata contribuţiilor
sociale datorate de angajatori, reţinerea şi plata contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice
respective, precum şi depunerea declaraţiei prevăzute la alin. (1) revine angajatorilor.
(16)Declaraţia prevăzută la alin. (1) se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanţă,
pe portalul e-România, iar declaraţia privind opţiunea prevăzută la alin. (8) se depune pe suport
hârtie, la sediul organului fiscal competent.
(17)Modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a declaraţiei prevăzute la alin.
(1) sunt reglementate prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală, preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice, preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări
Sociale de Sănătate şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu
consultarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi cu avizul Ministerului
Finanţelor, al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi al Ministerului Sănătăţii.
(18)Evidenţa obligaţiilor de plată a contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajatori şi
asimilaţii acestora se ţine pe baza codului de identificare fiscală, iar cea privind contribuţia de
asigurări sociale datorată de persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există
obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale, potrivit prezentei legi, pe baza codului numeric
personal sau pe baza numărului de identificare fiscală, după caz.
(19)Declaraţia prevăzută la alin. (1) va cuprinde cel puţin:
a)date de identificare a persoanei fizice sau juridice care depune declaraţia;
b)codul numeric personal sau numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal, după caz;
c)numele, prenumele şi datele privind calitatea de asigurat;
d)date referitoare la raporturile de muncă şi activitatea desfăşurată;
e)date privind condiţiile de muncă;
f)date privind venituri/indemnizaţii/prestaţii.
(20)Datele cu caracter personal cuprinse în declaraţia prevăzută la alin. (1) sunt prelucrate în
condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările
ulterioare.
(21)Ministerul Afacerilor Interne, prin structurile competente, furnizează gratuit date cu caracter
personal necesare punerii în aplicare a prezentului titlu, actualizate, pentru cetăţenii români,
cetăţenii Uniunii Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European, Confederaţiei
Elveţiene şi pentru străinii care au înregistrată rezidenţa/şederea în România.
(22)Conţinutul, modalităţile şi termenele de transmitere a informaţiilor prevăzute la alin. (20) se
stabilesc prin protocoale încheiate, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, între beneficiarii acestora şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de
Date sau Inspectoratul General pentru Imigrări, după caz.
Art. 1471: Obligaţii declarative pentru persoanele fizice prevăzute la art. 1391
Persoanele fizice care realizează venituri reprezentând remuneraţii, indemnizaţii şi alte venituri
similare, precum şi orice alte avantaje, în bani şi/sau în natură, obţinute din străinătate în calitate de
membri ai consiliului de administraţie, membri ai directoratului, membri ai consiliului de
supraveghere, administratori, directori, cenzori, membri fondatori, reprezentanţi în adunarea
generală a acţionarilor sau orice alte activităţi desfăşurate în funcţii similare pentru activitatea
desfăşurată în străinătate la angajatori/plătitori de venit care nu au sediul permanent şi nu sunt
rezidenţi fiscali în România, au obligaţia să depună declaraţia prevăzută la art. 122 în vederea
declarării contribuţiei de asigurări sociale stabilite potrivit art. 146 alin. (12).
SECŢIUNEA 5:SECŢIUNEA 5: Contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele fizice
care realizează venituri din activităţi independente şi din drepturi de proprietate intelectuală

Art. 148: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de persoanele fizice care

realizează veniturile prevăzute la art. 137 alin. (1) lit. b) şi b1)
(1)Persoanele fizice care în anul fiscal pentru care se depune Declaraţia unică privind impozitul pe
venit şi contribuţiile sociale datorate de personale fizice prevăzută la art. 122 au realizat venituri
din activităţile prevăzute la art. 137 alin. (1) lit. b) şi b1), din una sau mai multe surse şi/sau
categorii de venituri, a căror valoare anuală cumulată este cel puţin egală cu 12 salarii minime
brute pe ţară, datorează contribuţia de asigurări sociale la o bază de calcul stabilită potrivit alin. (2).
(2)Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor care
realizează veniturile prevăzute la art. 137 alin. (1) lit. b) şi b1), o reprezintă venitul ales de
contribuabil, care nu poate fi mai mic decât:
a)nivelul de 12 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 salarii
minime brute pe ţară inclusiv şi 24 de salarii minime brute pe ţară;
b)nivelul de 24 de salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cel puţin egale cu 24
de salarii minime brute pe ţară.
(3)Încadrarea în plafonul anual de cel puţin 12 salarii minime brute pe ţară sau de cel puţin 24 de
salarii minime brute pe ţară, după caz, se efectuează prin cumularea veniturilor nete şi/sau a
normelor anuale de venit din activităţi independente determinate potrivit art. 68, 683 şi 69, a
venitului brut realizat în baza contractelor de activitate sportivă potrivit art. 681, precum şi a
veniturilor nete din drepturi de proprietate intelectuală determinate potrivit art. 72, 721 şi 73,
realizate în anul pentru care se datorează contribuţia.
(4)Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) care nu se încadrează în plafonul de cel puţin 12 salarii
prevăzut la alin. (3) pot opta pentru plata contribuţiei de asigurări sociale pentru anul de realizare a
venitului la un venit ales, care nu poate fi mai mic decât nivelul prevăzut la alin. (2) lit. a).
Exercitarea opţiunii se efectuează anual prin depunerea Declaraţiei unice privind impozitul pe
venit şi contribuţiile sociale datorate de personale fizice prevăzute la art. 122, până la termenul
prevăzut la art. 122 alin. (3).

Art. 149: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de persoanele fizice care

realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru care impozitul pe venit se
reţine la sursă
Acest text a fost abrogat.
Art. 150: Excepţii specifice privind veniturile prevăzute la art. 137 alin. (1) lit. b) şi b1)
(1)Persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, care nu au obligaţia asigurării
în sistemul public de pensii potrivit legii, precum şi persoanele care au calitatea de pensionari nu
datorează contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile prevăzute la art. 137 alin. (1) lit. b) şi b1
).
(2)Persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor nu datorează
contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile prevăzute la art. 137 alin. (1) lit. b1).
SECŢIUNEA 6:SECŢIUNEA 6: Stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale în cazul
persoanelor care realizează venituri din activităţi independente şi din drepturi de proprietate
intelectuală

Art. 151: Stabilirea, declararea şi plata contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor

care realizează veniturile prevăzute la art. 137 alin. (1) lit. b) şi b1)
(1)Contribuabilii prevăzuţi la art. 148 alin. (1) şi (4) calculează contribuţia de asigurări sociale prin
aplicarea cotei prevăzute la art. 138 lit. a) asupra bazei anuale de calcul menţionate la art. 148 alin.
(2), depun Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de
persoanele fizice până la termenul legal prevăzut la art. 122 alin. (3) şi au obligaţia de a efectua
plata acesteia în cadrul aceluiaşi termen.
(2)Prevederile alin. (1), precum şi cele ale art. 148 sunt aplicabile şi în cazul contribuabililor care
în cursul anului fiscal încep o activitate independentă şi/sau încep să realizeze venituri din drepturi
de proprietate intelectuală, precum şi în cazul celor care intră în suspendare temporară a activităţii
potrivit legislaţiei în materie ori îşi încetează activitatea.
(3)Prin excepţie de la prevederile art. 148 alin. (1) şi (2), pentru contribuabilii care datorează
contribuţia de asigurări sociale şi care în cursul anului de realizare a venitului se încadrează în
categoria persoanelor exceptate de la plata contribuţiei potrivit dispoziţiilor art. 150, baza anuală de
calcul al contribuţiei de asigurări sociale o reprezintă venitul ales de contribuabil, care nu poate fi
mai mic decât echivalentul salariului minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de luni calculat de la
începutul anului în care se produce evenimentul până la luna în care contribuabilul se încadrează în
categoria persoanelor exceptate de la plata contribuţiei. Dacă venitul anual realizat corespunzător
lunilor de activitate luate în calcul, cumulat conform dispoziţiilor art. 148 alin. (3), din una sau mai
multe surse de venituri, este sub nivelul plafonului minim astfel recalculat, contribuabilul nu
datorează contribuţia de asigurări sociale pentru anul respectiv.
(4)În situaţia în care persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 137 lit. b) şi b1)
au efectuat plăţi înainte de termenul legal prevăzut de lege în contul contribuţiei de asigurări
sociale datorate pentru anul în care sunt realizate veniturile, iar venitul realizat cumulat din una sau
mai multe surse de venituri este sub nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară, precum şi în cazul
persoanelor care au optat pentru plata contribuţiei sau al celor care se încadrează în categoria
persoanelor exceptate de la plata contribuţiei potrivit art. 150, contribuţia plătită nu se restituie,
aceasta fiind valorificată la stabilirea elementelor necesare determinării dreptului de pensie,
potrivit legii.
(5)Plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală prevăzuţi la art. 72 alin. (2), precum
şi plătitorii de venituri în baza contractelor de activitate sportivă prevăzuţi la art. 681 alin. (2)
stabilesc contribuţia de asigurări sociale datorată de către beneficiarul venitului prin aplicarea cotei
prevăzute la art. 138 lit. a) asupra bazei de calcul menţionate la art. 148 alin. (2).
(6)Pentru persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală sau
venituri în baza contractelor de activitate sportivă, pentru care impozitul se reţine la sursă, obţinute
de la un singur plătitor de venit, iar nivelul venitului net sau brut, după caz, estimat, pentru anul
curent, este cel puţin egal cu 12 salarii minime brute pe ţară, plătitorul de venit are obligaţia să
calculeze la o bază de calcul stabilită potrivit art. 148 alin. (2), să reţină şi să plătească contribuţia
de asigurări sociale. În contractul încheiat între părţi se precizează obligaţia plătitorului de venit de
a calcula, reţine şi plăti contribuţia prin reţinere la sursă, precum şi venitul ales pentru care
datorează contribuţia, în anul de realizare a venitului. Nivelul contribuţiei calculate şi reţinute la
fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părţi, până la concurenţa contribuţiei
aferente venitului ales precizat în contract.
(7)În situaţia în care veniturile prevăzute la alin. (6) sunt realizate din mai multe surse, iar
veniturile nete sau brute, după caz, estimate a se realiza de la cel puţin un plătitor de venit sunt
egale sau mai mari decât nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară, contribuabilul desemnează prin
contractul încheiat între părţi plătitorul de venit de la care venitul realizat este cel puţin egal cu 12
salarii minime brute pe ţară şi care are obligaţia să calculeze la o bază de calcul stabilită potrivit
art. 148 alin. (2), să reţină şi să plătească contribuţia şi stabileşte venitul ales pentru care datorează
contribuţia, în anul de realizare a venitului. Nivelul contribuţiei calculate şi reţinute la fiecare plată
de către plătitorul de venit este cel stabilit de părţi, până la concurenţa contribuţiei aferente
venitului ales precizat în contract.
(8)Plătitorii de venit prevăzuţi la art. 681 alin. (2) şi art. 72 alin. (2) care, potrivit alin. (6) sau (7),
au obligaţia calculării, reţinerii, plăţii şi declarării contribuţiei de asigurări sociale depun declaraţia
prevăzută la art. 147 alin. (1) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care aceasta a
fost reţinută. Plata contribuţiei de asigurări sociale se efectuează în cadrul aceluiaşi termen.
(9)În cazul în care contribuabilii realizează venituri din cele prevăzute la art. 137 alin. (1) lit. b) şi
b1), pentru care s-au aplicat prevederile alin. (6) sau (7), după caz, contribuţia reţinută de către
plătitorul de venit fiind aferentă unei baze de calcul mai mici decât nivelul a 24 de salarii minime
brute pe ţară, iar nivelul veniturilor cumulate realizate prevăzute la art. 148 alin. (3) este cel puţin
egal cu 24 de salarii minime brute pe ţară, aceştia au obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind
impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice la termenul prevăzut la art. 122 alin. (3), în vederea stabilirii contribuţiei de asigurări sociale aferente unei baze de calcul egale
cu venitul ales care nu poate fi mic decât nivelul a 24 de salarii minime brute pe ţară. În acest caz,
contribuţia reţinută de către plătitorul de venit este luată în calcul la stabilirea contribuţiei de
asigurări sociale datorate de către respectivii contribuabili.
(10)Prevederile alin. (6) şi (7) nu se aplică în cazul în care nivelul venitului net din drepturi de
proprietate intelectuală sau nivelul venitului brut în baza contractelor de activitate sportivă, pentru
care impozitul se reţine la sursă, estimat a se realiza pe fiecare sursă de venit, este sub nivelul a 12
salarii minime brute pe ţară, iar nivelul venitului net sau brut, după caz, cumulat realizat este cel
puţin egal cu 12 salarii minime brute pe ţară. În această situaţie, contribuabilul are obligaţia
depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele
fizice la termenul prevăzut la art. 122 alin. (3).
(11)Plătitorii de venituri prevăzuţi la art. 72 alin. (2) şi art. 681 alin. (2) eliberează, la solicitarea
contribuabililor care au obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi
contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la art. 122, o informare cu privire la
nivelul contribuţiei de asigurări sociale reţinute la sursă.
(12)Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele
fizice, prevăzută la art. 122, constituie titlu de creanţă fiscală în sensul Legii nr. 207/2015, cu
modificările şi completările ulterioare.
(13)Persoanele fizice prevăzute la art. 148 alin. (1) şi (4) pot efectua plăţi reprezentând contribuţia
de asigurări sociale datorată, oricând până la împlinirea termenului de plată.
(14)Se pot acorda bonificaţii de până la 10% din contribuţia de asigurări sociale, datorată şi plătită.
Nivelul bonificaţiei, termenele de plată şi condiţiile de acordare se stabilesc prin legea anuală a
bugetului de stat.
(15)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (14) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor
emis în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii
anuale a bugetului de stat prin care stabileşte acordarea bonificaţiilor.
(16)Organul fiscal central transmite în sistem informatic Casei Naţionale de Pensii Publice
informaţiile înscrise în declaraţia prevăzută la alin. (1) necesare, potrivit legii, stabilirii, în sistemul
public de pensii, a stagiului de cotizare realizat şi a punctajului lunar, în vederea acordării
prestaţiilor de asigurări sociale potrivit legii. Informaţiile necesare, precum şi procedura de
transmitere a acestora se stabilesc prin protocol încheiat între A.N.A.F. şi Casa Naţională de Pensii
Publice.

Art. 152: Declararea şi definitivarea contribuţiei de asigurări sociale în cazul veniturilor din

activităţi independente
Acest text a fost abrogat.

Art. 153: Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate

(1)Următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul de
asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în
domeniul securităţii sociale, precum şi ale acordurilor privind sistemele de securitate socială
la care România este parte, după caz:
a)cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în România;
b)cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi au obţinut prelungirea dreptului de şedere
temporară ori au domiciliul în România, cu excepţia nomazilor digitali, definiţi în conformitate cu
prevederile art. 2 lit. n4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care nomadul digital este prezent pe
teritoriul României pentru o perioadă sau mai multe perioade care nu depăşesc 183 de zile pe
parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
c)cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei
Elveţiene care nu deţin o asigurare încheiata pe teritoriul altui stat membru care produce efecte pe
teritoriul României, care au solicitat şi au obţinut dreptul de a sta în România pentru o perioadă de
peste 3 luni;
d)persoanele din statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi
Confederaţia Elveţiană care îndeplinesc condiţiile de lucrător frontalier şi desfăşoară o activitate
salariată sau independentă în România şi care rezidă în alt stat membru în care se întorc de regulă
zilnic ori cel puţin o dată pe săptămână;
e)[textul din Art. 153, alin. (1), litera E. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
feb-2017 de Art. I, punctul 4. din Legea 2/2017]
f)persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
f1)persoanele juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora şi care potrivit
legii datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele fizice care desfăşoară
o activitate în baza unui contract individual de muncă, unui raport de serviciu sau a unui statut
special prevăzut de lege, pe perioada suspendării din funcţie a acestora, în condiţiile legii;
f2)
[textul din Art. 153, alin. (1), litera F^2. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
aug-2025 de Art. II, punctul 11. din Legea 141/2025]
f3)entităţile care plătesc venituri din pensii, altele decât cele prevăzute la lit. f7);
f4)Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie de
şomaj sau, după caz, de alte drepturi de protecţie socială ori de indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate, potrivit legii;
f5)Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate subordonate,
pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. B şi alin. (2), art. 23 alin. (2) şi la art. 32 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
f6)unităţile trimiţătoare, pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate;
f7)Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi casele sectoriale de
pensii, pentru persoanele care realizează venituri din pensii prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. a2);
f8)Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, prin agenţiile pentru plăţi şi inspecţie
socială judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru:
(i)beneficiarii de indemnizaţii acordate potrivit Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
(ii)beneficiarii de indemnizaţii acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
(iii)beneficiarii ajutorului de incluziune şi ai ajutorului pentru familia cu copii acordate potrivit
Legii nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune, cu modificările şi completările ulterioare;
f9)plătitorii drepturilor băneşti stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi
magistraţilor care au fost înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor
1945-1989, cu modificările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele
drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor
care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada
1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute în Legea
recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească
anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din
Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), care deţin o asigurare pentru boală şi maternitate în
sistemul de securitate socială din alt stat membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic
European şi Confederaţia Elveţiană sau în statele cu care România are încheiate acorduri bilaterale
de securitate socială cu prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate, în temeiul legislaţiei
interne a statelor respective, care produce efecte pe teritoriul României, şi fac dovada valabilităţii
asigurării, în conformitate cu procedura stabilită prin ordin comun al preşedintelui A.N.A.F. şi al
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, nu au calitatea de contribuabil la sistemul de asigurări
sociale de sănătate.

Art. 154: Categorii de persoane fizice exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale

de sănătate
(1)Următoarele categorii de persoane fizice sunt exceptate de la plata contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate:
a)copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi,
inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la
terminarea studiilor, ucenici sau studenţi, absolvenţii facultăţilor de medicină, stomatologie,
farmacie, dar nu mai mult de 6 luni de la absolvirea facultăţii, studenţii-doctoranzi, precum şi
persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldaţi
sau gradaţi profesionişti. Prevederea se aplică inclusiv în cazul tinerilor de la 18 ani până la vârsta
de 26 de ani, elevi, ucenici sau studenţi, respectiv în cazul studenţilor-doctoranzi, înmatriculaţi
într-o instituţie de învăţământ liceal/şcoală profesională sau instituţie de învăţământ superior, după
caz, acreditată, din altă ţară. Dacă realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. a),
b) şi f), pentru aceste venituri datorează contribuţie, conform regulilor specifice prezentului titlu;
b)tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului. Dacă
realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. a), b) şi f), pentru aceste venituri
datorează contribuţie, conform regulilor specifice prezentului titlu;
c)[textul din Art. 154, alin. (1), litera C. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
aug-2025 de Art. II, punctul 14. din Legea 141/2025]
d)[textul din Art. 154, alin. (1), litera D. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
aug-2025 de Art. II, punctul 14. din Legea 141/2025]
e)persoanele cu handicap, pentru veniturile obţinute în baza Legii nr. 448/2006, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
f)bolnavii cu afecţiuni oncologice beneficiari de programe naţionale de sănătate, până la
vindecarea respectivei afecţiuni, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 293/2022 pentru prevenirea şi
combaterea cancerului, cu modificările şi completările ulterioare;
g)femeile însărcinate şi lăuzele;
h)
[textul din Art. 154, alin. (1), litera H. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
aug-2025 de Art. II, punctul 16. din Legea 141/2025]
h1)persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor şi/sau venituri din
pensii, pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală;
h2)persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii de până la suma de
3.000 lei lunar inclusiv, pentru care nu se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate;
i)persoanele fizice care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă,
acordate în urma unor accidente de muncă sau unor boli profesionale, în baza Legii nr. 346/2002
privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi cele aflate în concedii medicale în baza Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu
modificările şi completările ulterioare, pentru care indemnizaţiile nu sunt cuprinse în categoriile de
venituri supuse contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 155 alin. (1) lit. i), pentru
indemnizaţiile aferente certificatelor medicale;
j)[textul din Art. 154, alin. (1), litera J. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
aug-2025 de Art. II, punctul 19. din Legea 141/2025]
k)[textul din Art. 154, alin. (1), litera K. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
aug-2025 de Art. II, punctul 19. din Legea 141/2025]
l)[textul din Art. 154, alin. (1), litera L. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
aug-2025 de Art. II, punctul 19. din Legea 141/2025]
m)persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv în
unităţile penitenciare, persoanele reţinute, arestate sau deţinute care se află în centrele de reţinere şi
arestare preventivă organizate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, persoanele care se
află în executarea măsurilor prevăzute la art. 109 şi 110 din Legea nr. 286/2009 privind Codul
penal, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care se află în executarea unei măsuri
educative privative de libertate, precum şi persoanele care se află în perioada de amânare sau de
întrerupere a executării pedepsei privative de libertate;
n)străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi pentru cei care
sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii
identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;
o)[textul din Art. 154, alin. (1), litera O. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
aug-2025 de Art. II, punctul 19. din Legea 141/2025]
p)persoanele cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o perioadă de cel
mult 12 luni.
q)voluntarii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor de urgenţă voluntare, în baza
contractului de voluntariat, pe perioada participării la intervenţii de urgenţă sau a pregătirii în
vederea participării la acestea, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 88/2001 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
r)[textul din Art. 154, alin. (1), litera R. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
nov-2023 de Art. III, punctul 23. din capitolul II din Legea 296/2023]
s)[textul din Art. 154, alin. (1), litera S. din titlul V, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-
nov-2023 de Art. III, punctul 23. din capitolul II din Legea 296/2023]
ş)donatorii de celule stem hematopoietice care au donat pentru un pacient neînrudit sau înrudit,
pentru o perioadă de 10 ani de la donare.
(2)Persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d)-ş), dacă realizează venituri dintre
cele prevăzute la art. 155 alin. (1), altele decât cele pentru care sunt exceptate, datorează
contribuţia de asigurări sociale de sănătate, conform regulilor specifice prezentului titlu.
(3)În vederea încadrării în condiţiile privind realizarea de venituri prevăzute la alin. (1), Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate transmite A.N.A.F. lista persoanelor fizice înregistrate în
Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate,
potrivit prevederilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,
republicată. Structura informaţiilor şi periodicitatea transmiterii acestora se stabilesc prin ordin
comun al preşedintelui A.N.A.F. şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în
termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
SECŢIUNEA 2:SECŢIUNEA 2: Veniturile pentru care se datorează contribuţia şi cota de
contribuţie

Art. 155: Categorii de venituri supuse contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

(1)Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzuţi la art. 153 alin. (1) lit.
a)-d), datorează, după caz, contribuţia de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din
România şi din afara României, cu respectarea legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care
România este parte, pentru care există obligaţia declarării în România, realizate din
următoarele categorii de venituri:
a)venituri din salarii şi asimilate salariilor, definite conform art. 76;
a1)
[textul din Art. 155, alin. (1), litera A^1. din titlul V, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-
aug-2025 de Art. II, punctul 20. din Legea 141/2025]
a2)venituri din pensii, definite conform art. 99;
b)venituri din activităţi independente, definite conform art. 67;
c)venituri din drepturi de proprietate intelectuale, definite conform art. 70;
d)venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II sau titlului III, pentru
care sunt aplicabile prevederile art. 125;
e)venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 83;
f)venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, definite conform art. 103;
g)venituri din investiţii, definite conform art. 91;
h)venituri din alte surse, definite conform art. 114.
i)indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, acordate în baza art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aferente concediilor medicale pentru
codurile de indemnizaţie 01, 07 şi 10, prevăzute în Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.192/745/2020 pentru aprobarea modelului unic al
certificatului de concediu medical şi a instrucţiunilor privind utilizarea şi modul de completare a
certificatelor de concediu medical pe baza cărora se acordă indemnizaţii asiguraţilor din sistemul
asigurărilor sociale de sănătate şi din sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, cu modificările şi completările ulterioare.
j)indemnizaţii de şomaj acordate potrivit Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru
şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare;
k)indemnizaţii lunare acordate potrivit art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, respectiv potrivit art. 2 alin. (1) şi art. 31 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin legea nr. 132/2011,
cu modificările şi completările ulterioare;
l)ajutorul de incluziune şi ajutorul pentru familia cu copii acordate potrivit Legii nr. 196/2016, cu
modificările şi completările ulterioare;
m)drepturi băneşti acordate potrivit actelor normative prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f9).
(2)Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi
în cazul în care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la art. 60, cu
excepţia pct. 6.

Art. 156: Cota de contribuţie de asigurări sociale de sănătate

Cota de contribuţie de asigurări sociale de sănătate este de 10% şi se datorează de către persoanele
fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate, potrivit prezentei legi.
SECŢIUNEA 3:SECŢIUNEA 3: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
datorate în cazul persoanelor care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor,
venituri din pensii, precum şi în cazul persoanelor aflate sub protecţia sau în custodia statului

Art. 157: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor

fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor
(1)Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor
fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, în ţară şi în străinătate, cu
respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale,
precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, o
reprezintă câştigul brut care include:
a)veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de muncă,
a unui raport de serviciu sau unui statut special prevăzut de lege;
b)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite
potrivit legii;
c)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor
juridice fără scop patrimonial;
d)solda lunară acordată potrivit legii;
e)remuneraţia administratorilor societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome,
desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele primite de reprezentanţii în adunarea
generală a acţionarilor şi în consiliul de administraţie;
f)remuneraţia obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii directoratului de la
societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi
drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
g)sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum şi
sumele primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete şi altele asemenea;
h)sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
i)sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor, potrivit legii sau actului constitutiv,
după caz, precum şi participarea la profitul unităţii pentru managerii cu contract de management,
potrivit legii;
j)sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
k)sume reprezentând salarii/diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv
cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept;
l)indemnizaţiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de neconcurenţă, stabilite
conform contractului individual de muncă;
m)indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică
detaşării transnaţionale, prestaţiile suplimentare primite de lucrătorii mobili prevăzuţi de
Hotărârea Guvernului nr. 38/2008, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte sume de
aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi
cazare, primite de salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii
în altă localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i)în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului
de muncă ocupat;
(ii)în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în
limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează
distinct pentru fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din
luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din
perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate.
n)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu
angajatori din străinătate, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în interesul
serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna
acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter
temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a angajatorului, de care ar
beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu
respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
o)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru
acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare primite pe perioada deplasării în altă
localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, astfel cum este
prevăzut în raportul juridic, de către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv,
contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi desfăşoară activitatea în
baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societăţile
administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi de
către manageri, în baza contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i)în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 remuneraţii prevăzute în raportul
juridic;
(ii)în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în
limita a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic.
Plafonul aferent valorii a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic se calculează distinct pentru
fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 remuneraţii la numărul de zile lucrătoare din luna
respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din perioada
deplasării.
p)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul
desfăşurării activităţii, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu
entităţi din străinătate, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român
trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a
Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a entităţii, de care ar beneficia personalul din
instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă;
q)remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza
contractului de mandat, potrivit legii, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de
proprietari;
r)ajutoarele şi plăţile compensatorii care se acordă, conform legii, personalului militar, poliţiştilor
şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în
rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, care îndeplinesc
condiţiile pentru pensionare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii
naţionale;
s)ajutoarele şi plăţile compensatorii care se acordă, conform legii, personalului militar, poliţiştilor
şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în
rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, care nu îndeplinesc
condiţiile pentru pensionare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii
naţionale;
ş)veniturile reprezentând plăţi compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv
sau individual de muncă.
t)indemnizaţia de hrană şi indemnizaţia de vacanţă acordate potrivit prevederilor Legii-cadru nr.
153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.
ţ)valoarea nominală a tichetelor cadou, a tichetelor de masă şi a voucherelor de vacanţă, acordate
de angajatori, potrivit legii, prevăzute la art. 76 alin. (3) lit. h);
u)veniturile prevăzute la art. 142 lit. aa1), pentru partea care depăşeşte limitele prevăzute la
respectiva dispoziţie;
v)indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. i).
*) Prin derogare de la prevederile art. 78, art. 139 alin. (1), art. 140, art. 157 alin. (1) şi ale art. 220
4 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1
ianuarie 2023, în cazul salariaţilor care desfăşoară activitate în baza contractului individual de
muncă, încadraţi cu normă întreagă, la locul unde se află funcţia de bază, nu se datorează impozit
pe venit şi nu se cuprinde în baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii suma de 200
lei/lună, reprezentând venituri din salarii şi asimilate salariilor, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii: a) nivelul salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual
de muncă, fără a include sporuri şi alte adaosuri, este egal cu nivelul salariului minim brut pe ţară
garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna căreia îi sunt aferente
veniturile; b) venitul brut realizat din salarii şi asimilate salariilor, astfel cum este definit la art. 76
alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în baza aceluiaşi
contract individual de muncă, pentru aceeaşi lună, nu depăşeşte nivelul de 4.000 lei
inclusiv.Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a) nu se consideră a fi îndeplinită dacă, în perioada
cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi 31 decembrie 2023, este
diminuat nivelul salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual de muncă, fără
a include sporuri şi alte adaosuri. Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în acelaşi condiţii şi în
următoarele cazuri: a) salariaţilor care desfăşoară activitate în sectorul agricol şi industria
alimentară şi nu beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 7, art. 1382 şi la art. 154
alin. (1) lit. s) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare; b) veniturilor din
salarii şi asimilate salariilor, astfel cum sunt definite la art. 76 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015,
cu modificările şi completările ulterioare, obţinute în baza unui raport de serviciu, potrivit legii.
Suma de 200 de lei prevăzută la alin (1) se diminuează în funcţie de: a) perioada din lună în care
salariul de bază/solda lunară din contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz,
sunt menţinute la nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată stabilit prin hotărâre a
Guvernului; b) data de la care angajaţii noi sunt încadraţi în muncă la un nivel al salariului/soldei
lunare, după caz, egal cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată; c) fracţia din lună
pentru care se determină veniturile din salarii şi asimilate salariilor; d) data de la care încetează
contractul individual de muncă/raportul de serviciu, după caz. Prin derogare de la prevederile art. 146 alin. (56) şi ale art. 168 alin. (61) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările
ulterioare, pentru veniturile aferente anului 2023, nivelul salariului de bază minim brut pe ţară
garantat în plată în vigoare în luna pentru care se aplică prevederile art. 146 alin. (56)-(59) şi ale
art. 168 alin. (61) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se diminuează
cu suma de 200 lei lunar. Prevederile prezentului articol se aplică veniturilor aferente lunilor
ianuarie-decembrie 2023 inclusiv.
(2)Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate sumele
prevăzute la art. 76 alin. (4) lit. d), art. 141 lit. d) şi art. 142, cu excepţia sumelor reprezentând
valoarea nominală a biletelor de valoare sub forma tichetelor de masă şi a voucherelor de vacanţă,
acordate potrivit legii.
(3)[textul din Art. 157, alin. (3) din titlul V, capitolul III, sectiunea 3 a fost abrogat la 06-ian-2017
de Art. I, punctul 18. din Ordonanta urgenta 3/2017]
*) Prevederile art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 3/2017 referitoare la abrogarea alin. (3) al art. 157 se
aplică începând cu veniturile aferente lunii februarie 2017.

Art. 1571: Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate

Indice
pentru persoanele fizice prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f1) pe perioada suspendării din
funcţie a acestora, în condiţiile legii
Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f1), pe perioada suspendării din funcţie a
acestora, în condiţiile legii, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o
reprezintă salariul minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare în luna pentru care se datorează
contribuţia.

Art. 1572: Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată

Indice
pentru venituri asimilate salariilor pentru activitatea desfăşurată în străinătate
Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice
care realizează venituri reprezentând remuneraţii, indemnizaţii, alte venituri similare, precum şi
orice alte avantaje, în bani şi/sau în natură, obţinute din străinătate în calitate de membri ai
consiliului de administraţie, membri ai directoratului, membri ai consiliului de supraveghere,
administratori, directori, cenzori, membri fondatori, reprezentanţi în adunarea generală a
acţionarilor sau orice alte activităţi desfăşurate în funcţii similare pentru activitatea desfăşurată în
străinătate la angajatori/plătitori de venit care nu au sediul permanent şi nu sunt rezidenţi fiscali în
România, o reprezintă câştigul brut realizat din venituri asimilate salariilor, cu respectarea
prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor
privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

Art. 1573

Indice
[textul din Art. 1573 din titlul V, capitolul III, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-aug-2025 de Art.
II, punctul 23. din Legea 141/2025]

Art. 1574: Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate

Indice
pentru persoanele fizice prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f4) şi f5)
Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele fizice
prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f4) şi f5) o reprezintă cuantumul indemnizaţiei de şomaj sau,
după caz, al altor drepturi de protecţie socială ori al indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate
de care beneficiază conform prevederilor legale.

Art. 1575: Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de

Indice
persoanele fizice prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f6)
Pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o reprezintă câştigul brut realizat din veniturile din
salarii care cuprind salariile de bază sau, după caz, soldele de funcţie corespunzătoare funcţiilor în
care persoanele respective sunt încadrate în ţară, la care se adaugă, după caz, sporurile şi adaosurile
care se acordă potrivit legii.

Art. 1576: Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate

Indice
pentru persoanele fizice care realizează venituri din pensii prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. a
2)
Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice
care realizează venituri din pensii, se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a sumei
lunare de 3.000 lei, pentru fiecare drept de pensie.

Art. 1577: Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate

Indice
pentru persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. k)
Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice
care realizează venituri din indemnizaţii de natura celor prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. k) o
reprezintă cuantumul indemnizaţiei de care acestea beneficiază conform legii.

Art. 1578: Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate

Indice
pentru persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. l)
Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice
care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. l) o reprezintă cuantumul
drepturilor de care acestea beneficiază conform legii.

Art. 1579: Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate

Indice
pentru persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. m)
Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice
care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. m) o reprezintă cuantumul
drepturilor băneşti de care acestea beneficiază conform legii.

Art. 158: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de

angajatori sau de persoane asimilate acestora prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f)
Acest text a fost abrogat.

Art. 159: Prevederi specifice privind contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate

Acest text a fost abrogat.

Art. 160: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru

persoanele fizice cu venituri din pensii şi de către cele care primesc indemnizaţii pentru
incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale
Acest text a fost abrogat.

Art. 161: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru

persoanele fizice care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii
Acest text a fost abrogat.

Art. 162: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată pentru

persoanele fizice care beneficiază de indemnizaţie lunară pe perioada concediului de
acomodare, pentru persoanele fizice care beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea
copilului, precum şi pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie pentru copilul cu
handicap
Acest text a fost abrogat.

Art. 163: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru

persoanele fizice care beneficiază de ajutor social
Acest text a fost abrogat.

Art. 164: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru

persoanele fizice care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv,
precum şi pentru persoanele fizice care se află în executarea unei măsuri educative ori de
siguranţă privative de libertate, respectiv persoanele care se află în perioada de amânare sau
de întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri
Acest text a fost abrogat.

Art. 165: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru

străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi pentru cei
care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare
stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii
Acest text a fost abrogat.

Art. 166: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru

personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie
sau din alte surse
Acest text a fost abrogat.

Art. 167: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru

persoanele, cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane
Acest text a fost abrogat.
*) Prin Decizia nr. 650/2022, CCR admite excepţia de neconstituţionalitate (...) şi constată că
dispoziţiile art. XXIV (...) pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului
secţiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"] (...) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene,
precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt neconstituţionale.
SECŢIUNEA 4:SECŢIUNEA 4: Stabilirea, plata şi declararea contribuţiei de asigurări sociale
de sănătate în cazul veniturilor din salarii şi asimilate salariilor, precum şi al veniturilor din
pensii

Art. 168: Stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

(1)Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, precum şi
plătitorii de venituri din pensii, prevăzuţi la art. 153 alin. (1) lit. f3) şi f7), au obligaţia de a calcula
şi de a reţine la sursă contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele fizice
care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor ori venituri din pensii.
(11)Persoanele juridice prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f1) calculează şi plătesc contribuţia de
asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care desfăşoară o activitate în baza unui
contract individual de muncă, unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege, pe
perioada suspendării din funcţie a acestora, în condiţiile legii, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei pentru care se datorează.
(12)Prevederile alin. (11) se aplică numai în situaţia în care persoanele fizice prevăzute la art. 153
alin. (1) lit. f1) nu au realizat în cursul lunii venituri din salarii şi asimilate salariilor.
(13)Plătitorii de venit prevăzuţi la art. 153 alin. (1) lit. f4) şi f5) au obligaţia de a calcula şi de a
reţine la sursă contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată pentru indemnizaţiile prevăzute
la art. 155 alin. (1) lit. i) şi j).
(14)Persoanele prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f6) calculează şi plătesc contribuţia de asigurări
sociale de sănătate pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate.
(15)Persoanele prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f8) calculează şi plătesc contribuţia de asigurări
sociale de sănătate pentru drepturile băneşti prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. k) şi l).
(16)Persoanele prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f9) calculează şi plătesc contribuţia de asigurări
sociale de sănătate pentru drepturile băneşti prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. m).
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul persoanelor fizice care realizează în România venituri
din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale şi a acordurilor privind sistemele de securitate
socială la care România este parte.
(21)În cazul avantajelor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor
contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut
special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de
calcul, reţinere şi plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, datorată potrivit legii,
revine după cum urmează:
a)angajatorului rezident fiscal român, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate de alte
entităţi decât acesta şi plata se efectuează prin intermediul angajatorului;
b)plătitorilor de venituri rezidenţi fiscali români, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt
acordate şi plătite direct persoanei fizice de alte entităţi decât angajatorul, cu excepţia situaţiei
persoanelor fizice care realizează în România venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare a
contractelor de muncă încheiate cu angajatori care nu sunt rezidenţi fiscali români şi care datorează
contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi acordurilor privind sistemele de securitate
socială la care România este parte, pentru care sunt aplicabile prevederile alin. (4);
c)persoanelor fizice, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate şi plătite direct persoanei
fizice de plătitori de venituri care nu sunt rezidenţi fiscali români, alţii decât angajatorul.
*) O.U.G. nr. 13/2021 - Prevederile art. I pct. 2 şi 7-10 se aplică începând cu veniturile aferente
lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de
urgenţă.
(22)Prin excepţie de la prevederile alin. (21) lit. c), în cazul persoanelor fizice care obţin avantaje
în bani şi/sau în natură de la terţi care nu sunt rezidenţi fiscali români, angajatorul rezident fiscal
român sau angajatorul care nu este rezident fiscal român şi care intră sub incidenţa legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte poate opta pentru obligaţia de calcul, reţinere şi plată a
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
(23)Prevederile alin. (21) şi (22) sunt aplicabile şi în cazul veniturilor în bani şi/sau în natură
primite de la terţi ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de
serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale
între părţi, după caz.
(3)Contribuţia de asigurări sociale de sănătate calculată şi reţinută potrivit alin. (1) şi (13) se
plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz, potrivit
legii.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în
România şi obţin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu
permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţia de asigurări sociale de
sănătate în România, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii
sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte,
au obligaţia de a calcula contribuţia de asigurări sociale de sănătate, precum şi de a o plăti lunar,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă
există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(5)Calculul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se realizează prin aplicarea cotei prevăzute
la art. 156 asupra bazelor lunare de calcul menţionate la art. 157, 1571 sau 1574-1579, după caz.
(61)Prevederile art. 146 alin. (56)-(59) se aplică în mod corespunzător.
(51)[textul din Art. 168, alin. (51) din titlul V, capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-
ian-2020 de Art. I, punctul 3. din Legea 263/2019]
Acest text a fost abrogat.
(7)În cazul în care au fost acordate sume reprezentând salarii/solde sau diferenţe de salarii/solde,
stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri
judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe,
executorii de drept, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în
muncă a unor persoane, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se utilizează
cotele de contribuţii de asigurări sociale de sănătate care erau în vigoare în acea perioadă.
Contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate potrivit legii se calculează, se reţin la data
efectuării plăţii şi se plătesc până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost
plătite aceste sume.
(71)[textul din Art. 168, alin. (71) din titlul V, capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-
aug-2025 de Art. II, punctul 29. din Legea 141/2025]
(72)În cazul în care au fost acordate sume reprezentând pensii sau diferenţe de pensii, stabilite prin
lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti
definitive şi executorii, aferente unor perioade în care se datorează contribuţia individuală de
asigurări sociale de sănătate/contribuţia de asigurări sociale de sănătate, după caz, pentru sumele
respective se utilizează cotele de contribuţii în vigoare în acele perioade. Contribuţiile de asigurări
sociale de sănătate datorate potrivit legii se calculează, se reţin la data efectuării plăţii şi se plătesc
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.
(8)Calculul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele prevăzute la alin. (2)
se realizează de către acestea, conform prevederilor alin. (5). Contribuţia se plăteşte până la data de
25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
(10)În cazul în care au fost acordate cumulat sume reprezentând ajutoare sociale, indemnizaţii de
şomaj, venituri din pensii, indemnizaţii pe perioada concediului de acomodare sau indemnizaţii
pentru creşterea copilului, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se utilizează
cotele de contribuţii de asigurări sociale de sănătate care erau în vigoare în acea perioadă.
Contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate potrivit legii se calculează, se reţin la data
efectuării plăţii sumelor respective şi se plătesc până la data de 25 a lunii următoare celei în care au
fost plătite aceste sume.
(11)Persoanele fizice care realizează venituri reprezentând remuneraţii, indemnizaţii şi alte venituri
similare, precum şi orice alte avantaje, în bani şi/sau în natură, obţinute din străinătate în calitate de
membri ai consiliului de administraţie, membri ai directoratului, membri ai consiliului de
supraveghere, administratori, directori, cenzori, membri fondatori, reprezentanţi în adunarea
generală a acţionarilor sau orice alte activităţi desfăşurate în funcţii similare pentru activitatea
desfăşurată în străinătate la angajatori/plătitori de venit care nu au sediul permanent şi nu sunt
rezidenţi fiscali în România au obligaţia de a calcula şi plăti contribuţia de asigurări sociale de
sănătate prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 asupra bazei de calcul prevăzute la art. 1572.
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate se plăteşte până la termenul legal de depunere al
Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice
prevăzut la art. 122.

Art. 169: Depunerea declaraţiilor

(1)Următoarele categorii de persoane sunt obligate să depună lunar, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1):
a)persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau persoanele asimilate acestora,
precum şi plătitorii de venit prevăzuţi la art. 153 alin. (1) lit. f3) şi f7)-f9);
a1)plătitorii de venit prevăzuţi la art. 153 alin. (1) lit. f4)-f6);
b)persoanele care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori
din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale,
precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
c)instituţiile publice şi alte entităţi care plătesc drepturi de natura celor menţionate la art. 168 alin.
(7), (72) şi (10), aferente perioadelor în care contribuţia de asigurări sociale de sănătate era
suportată, potrivit legii, de către aceste instituţii sau de către beneficiarii de venit, după caz.
(11)În cazul veniturilor reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare
a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a
unui statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de
declarare a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit alin. (1) revine persoanelor
prevăzute la art. 168 alin. (21) sau (22), după caz. Prevederea se aplică şi în cazul veniturilor
prevăzute la art. 168 alin. (23).
Acest text a fost abrogat.
(3)În cazul în care au fost acordate sume de natura celor prevăzute la art. 168 alin. (7), contribuţiile
de asigurări sociale de sănătate datorate potrivit legii se declară până la data de 25 a lunii
următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin depunerea declaraţiilor rectificative pentru
lunile cărora le sunt aferente sumele respective.
(31)[textul din Art. 169, alin. (31) din titlul V, capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-
ian-2021 de Art. I, punctul 128. din Legea 296/2020]
(32)În cazul în care au fost acordate sume de natura celor prevăzute la art. 168 alin. (72) şi (10),
pentru perioadele în care contribuţia de asigurări sociale de sănătate era suportată, potrivit legii, de
către instituţiile plătitoare sau de către beneficiarii de venit, după caz, contribuţiile de asigurări
sociale de sănătate datorate se declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost
plătite aceste sume, prin depunerea declaraţiei prevăzute la alin. (1).
(4)Prevederile art. 147 alin. (4)-(22) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Acest text a fost abrogat.
Acest text a fost abrogat.
(7)[textul din Art. 169, alin. (7) din titlul V, capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-feb-2017
de Art. I, punctul 10. din Legea 2/2017]
(8)[textul din Art. 169, alin. (8) din titlul V, capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-feb-2017
de Art. I, punctul 10. din Legea 2/2017]
(9)[textul din Art. 169, alin. (9) din titlul V, capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-feb-2017
de Art. I, punctul 10. din Legea 2/2017]
(10)[textul din Art. 169, alin. (10) din titlul V, capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-
feb-2017 de Art. I, punctul 10. din Legea 2/2017]
Art. 1691: Obligaţii declarative pentru persoanele fizice prevăzute la art. 1572
Persoanele fizice care realizează venituri reprezentând remuneraţii, indemnizaţii şi alte venituri
similare, precum şi orice alte avantaje, în bani şi/sau în natură, obţinute din străinătate în calitate de
membri ai consiliului de administraţie, membri ai directoratului, membri ai consiliului de
supraveghere, administratori, directori, cenzori, membri fondatori, reprezentanţi în adunarea
generală a acţionarilor sau orice alte activităţi desfăşurate în funcţii similare pentru activitatea
desfăşurată în străinătate la angajatori/plătitori de venituri care nu au sediul permanent şi nu sunt
rezidenţi fiscali în România, au obligaţia să depună declaraţia prevăzută la art. 122, cu respectarea
prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor
privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

Art. 1692: Obligaţii declarative pentru persoanele fizice care obţin din străinătate venituri

Indice
din pensii prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. a2)
Persoanele fizice care obţin din străinătate venituri din pensii pentru care se datorează contribuţia
de asigurări sociale de sănătate au obligaţia să depună declaraţia prevăzută la art. 122, cu
respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
*) Prin Decizia nr. 650/2022, CCR admite excepţia de neconstituţionalitate (...) şi constată că
dispoziţiile art. XXIV (...) pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din
cuprinsul titlului secţiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"] (...)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare,
prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt
neconstituţionale.
SECŢIUNEA 5:SECŢIUNEA 5: Contribuţia de asigurări sociale de sănătate în cazul
persoanelor fizice care nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 154

Art. 170: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de

persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b)-h)
(1)Persoanele fizice care în anul fiscal pentru care se depune declaraţia prevăzută la art. 122 au
realizat venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), din una sau mai multe surse,
datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la o bază anuală de calcul egală cu suma
rezultată prin cumularea venitului net anual realizat/brut sau normei anuale de venit, respectiv a
normei anuale de venit ajustate, după caz, stabilite potrivit art. 68, 681, 683 şi 69, după caz, care
nu poate fi mai mare decât cea corespunzătoare unei baze anuale de calcul egale cu nivelul de 72
de salarii minime brute pe ţară. La determinarea bazei anuale de calcul al contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate nu se iau în considerare pierderile fiscale anuale prevăzute la art. 118.
(2)Persoanele fizice care în anul fiscal pentru care se depune declaraţia prevăzută la art. 122 au
realizat venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c)-h), din una sau mai multe surse şi/sau
categorii de venituri, datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la o bază de calcul
stabilită potrivit alin. (3), dacă în anul de realizare a veniturilor valoarea cumulată a acestora este
cel puţin egală cu 6 salarii minime brute pe ţară.
(3)Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor
care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c)-h) o reprezintă:
a)nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 6 salarii
minime brute pe ţară inclusiv şi 12 salarii minime brute pe ţară;
b)nivelul de 12 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 salarii
minime brute pe ţară inclusiv şi 24 de salarii minime brute pe ţară;
c)nivelul de 24 de salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cel puţin egale cu 24
de salarii minime brute pe ţară
(4)Încadrarea în plafonul anual de cel puţin 6, 12 sau 24 de salarii minime brute pe ţară,
după caz, se efectuează prin cumularea veniturilor prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c)-h),
după cum urmează:
a)venitul net din drepturi de proprietate intelectuală, stabilit după acordarea cotei de cheltuieli
forfetare prevăzute la art. 72 şi 721, precum şi venitul net din drepturi de proprietate intelectuală
determinat potrivit prevederilor art. 73;
b)venitul net distribuit din asocieri cu persoane juridice, contribuabili potrivit prevederilor titlului
II sau titlului III, determinat potrivit prevederilor art. 125 alin. (8) şi (9);
c)venitul net pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, stabilite potrivit art. 84-85;
d)venitul şi/sau câştigul/câştigul net din investiţii, stabilit conform dispoziţiilor art. 94-97. În cazul
veniturilor din dobânzi se iau în calcul sumele plătite, diminuate cu impozitul reţinut, iar în cazul
veniturilor din dividende se iau în calcul dividendele plătite, diminuate cu impozitul reţinut,
distribuite începând cu anul 2018;
e)venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activităţi agricole, silvicultură şi
piscicultură, stabilite potrivit art. 104-106;
f)venitul brut, câştigul şi/sau venitul impozabil din alte surse, stabilit potrivit art. 114-116.
(5)La încadrarea în plafonul prevăzut la alin. (4) nu se iau în calcul veniturile neimpozabile,
prevăzute la art. 93 şi 105.

Art. 171: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de

persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru care
impozitul pe venit se reţine la sursă, precum şi din asocierea cu o persoană juridică,
contribuabil potrivit titlurilor II, III sau Legii nr. 170/2016, pentru care sunt aplicabile
prevederile art. 125
Acest text a fost abrogat.

Art. 172: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de

persoanele fizice care realizează venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură
Acest text a fost abrogat.

Art. 173: Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de

persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor
Acest text a fost abrogat.
SECŢIUNEA 6:SECŢIUNEA 6: Stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
în cazul persoanelor fizice prevăzute la art. 155 alin. (2)

Art. 174: Stabilirea, declararea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul

persoanelor care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b)
(1)Contribuţia de asigurări sociale de sănătate se calculează de către contribuabilii care în anul
fiscal pentru care se depune declaraţia prevăzută la art. 122 au realizat venituri din cele prevăzute
la art. 155 alin. (1) lit. b), altele decât cele prevăzute la art. 681, prin aplicarea cotei de contribuţie
prevăzute la art. 156 asupra bazei anuale de calcul prevăzute la art. 170 alin. (1).
(2)Persoanele fizice care au realizat venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), altele
decât cele prevăzute la art. 681, şi au înregistrat pierdere fiscală sau un venit net anual egal cu zero
nu datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 170 alin. (1). Acestea pot opta
pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 180 alin. (1).
(3)Persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) stabilesc şi
declară contribuţia, depun Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale
datorate de persoanele fizice la termenele şi în condiţiile prevăzute la titlul IV - Impozitul pe venit,
pentru persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), persoanele fizice care în cursul anului fiscal obţin
exclusiv venituri din activităţi independente realizate în baza contractelor de activitate sportivă,
pentru care plătitorii de venituri au obligaţia calculării, reţinerii, plăţii şi declarării contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate în situaţia în care baza anuală de calcul, din una sau mai multe surse
de venit cumulate, este mai mică sau egală cu nivelul de 72 de salarii minime brute pe ţară, nu au
obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de
persoanele fizice, prevăzută la art. 122, în vederea stabilirii contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate.
(5)În cazul veniturilor realizate în baza contractelor de activitate sportivă, plătitorii veniturilor
prevăzuţi la art. 681 alin. (2) calculează şi reţin contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată
de către beneficiarul venitului, la momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 asupra bazei de calcul egale cu venitul brut, care nu poate fi mai mare decât cea
corespunzătoare unei baze anuale de calcul egale cu nivelul de 72 de salarii minime brute pe ţară.
Plătitorul de venit depune declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1) şi plăteşte contribuţia până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinută.
(6)În situaţia în care baza de calcul prevăzută la art. 170 alin. (1), cumulată din una sau mai multe
surse de venit din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), corespunzătoare veniturilor realizate
sau pentru care s-a aplicat reţinerea la sursă în cursul anului, după caz, este mai mică decât cea
corespunzătoare unei baze de calcul egale cu nivelul de 6 salarii minime brute pe ţară, persoanele
fizice datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, respectiv o diferenţă de contribuţie de
asigurări sociale de sănătate, după caz, până la nivelul celei corespunzătoare bazei de calcul egale
cu 6 salarii minime brute pe ţară şi depun Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi
contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice în termenul prevăzut la art. 122 alin. (3).
(7)Diferenţa de contribuţie de asigurări sociale de sănătate prevăzută la alin. (6) nu se
datorează în cazul în care, în anul fiscal pentru care se depune declaraţia prevăzută la art. 122, persoana fizică a realizat venituri:
a)din salarii şi asimilate salariilor la un nivel cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară; sau
b)din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c)-h), pentru care datorează contribuţia de asigurări
sociale de sănătate la un nivel cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară.
c)venituri din pensii, definite conform art. 99.
(8)Prevederile alin. (7) se aplică şi persoanelor fizice care în anul precedent:
a)s-au încadrat în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate prevăzute la art. 154 alin. (1) lit. a), b), e) şi f);
b)au optat pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 180 alin. (1).
(9)Persoanele fizice care au realizat venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) şi
care în cursul aceluiaşi an fiscal au optat pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate potrivit art. 180 alin. (1) depun Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi
contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice în termenul prevăzut la art. 122 alin. (3). În
acest caz, contribuţia datorată potrivit art. 180 alin. (2) pentru anul în care au fost realizate
veniturile este luată în calcul la stabilirea contribuţiei anuale calculate potrivit art. 170 alin.
(1), astfel:
a)în cazul în care baza anuală de calcul prevăzută la art. 170 alin. (1) este mai mare decât nivelul a
6 salarii minime brute pe ţară, datorează diferenţa de contribuţie între cea aferentă bazei anuale de
calcul şi cea prevăzută la art. 180 alin. (2);
b)în cazul în care baza anuală de calcul prevăzută la art. 170 alin. (1) este mai mică sau egală cu
nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, datorează contribuţia prevăzută la art. 180 alin. (2).
(10)În situaţia în care, în cursul anului de realizare a veniturilor, persoanele fizice obţin, din una
sau mai multe surse de venit, venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), în vederea
determinării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de plată se ia în calcul contribuţia reţinută
la sursă de către plătitorii de venituri prevăzuţi la art. 681 alin. (2).
(11)În situaţia în care, în cursul anului de realizare a veniturilor, persoanele fizice realizează
venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate
reţinută la sursă, de către plătitorii de venituri prevăzuţi la art. 681 alin. (2), este mai mare decât
cea corespunzătoare unei baze de calcul egale cu nivelul de 72 de salarii minime brute pe ţară,
acestea au obligaţia recalculării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, prin depunerea
Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice
până la termenul prevăzut la art. 122 alin. (3). Pentru diferenţa de contribuţie de asigurări sociale
de sănătate rezultată în plus, în urma recalculării, persoana fizică are obligaţia calculării, declarării
şi plăţii impozitului pe venit.
(12)Diferenţa de contribuţie de asigurări sociale de sănătate rezultată în plus, în urma recalculării
stabilite conform dispoziţiilor alin. (11), în cazul contribuabililor care realizează venituri din cele
prevăzute la art. 681, se compensează/se restituie, după caz, potrivit prevederilor art. 167,
respectiv art. 168 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(13)Plătitorii de venituri prevăzuţi la art. 681 alin. (2) au obligaţia de a elibera persoanelor fizice
beneficiare de astfel de venituri, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru
anul precedent, un document cu privire la nivelul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
reţinute la sursă, în vederea stabilirii de către aceştia a diferenţei de contribuţie de asigurări sociale
de sănătate, prevăzută la alin. (6) sau (11), după caz.
(14)Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele
fizice, prevăzută la art. 122, constituie titlu de creanţă fiscală în sensul Legii nr. 207/2015, cu
modificările şi completările ulterioare.
(15)Plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate se efectuează până la termenul legal
de depunere a declaraţiei prevăzut la art. 122 alin. (3).
(16)Persoanele fizice prevăzute la art. 170 alin. (1) pot efectua plăţi reprezentând contribuţia de
asigurări sociale de sănătate datorată, oricând până la împlinirea termenului de plată.
(17)Se pot acorda bonificaţii de până la 10% din contribuţia de asigurări sociale de sănătate.
Nivelul bonificaţiei, termenele de plată şi condiţiile de acordare se stabilesc prin legea anuală a
bugetului de stat.
(18)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (17) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor
emis în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii
anuale a bugetului de stat prin care stabileşte acordarea bonificaţiilor.

Art. 1741: Stabilirea, declararea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul

Indice
persoanelor care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c)-h)
(1)Contribuţia de asigurări sociale de sănătate se calculează de către contribuabilii prevăzuţi la art. 170 alin. (2) prin aplicarea cotei de contribuţie prevăzute la art. 156 asupra bazei anuale de calcul
menţionate la art. 170 alin. (3).
(2)Persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c)-h)
stabilesc şi declară contribuţia, depun Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile
sociale datorate de persoanele fizice, până la termenul prevăzut la art. 122 alin. (3), dacă realizează
venituri peste plafonul prevăzut la art. 170 alin. (4), după caz.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru persoanele fizice care realizează venituri din
drepturi de proprietate intelectuală, din arendă, din asocieri cu persoane juridice contribuabili
potrivit titlurilor II sau III, pentru care contribuţia de asigurări sociale de sănătate se reţine la sursă,
obţinute de la un singur plătitor de venit, iar nivelul net estimat al acestor venituri, pentru anul
curent, este cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară, plătitorul de venit are obligaţia să
calculeze contribuţia de asigurări sociale de sănătate prin aplicarea cotei de contribuţie prevăzute la
art. 156 asupra bazei de calcul stabilite la art. 170 alin. (3), să reţină şi să o plătească. În contractul
încheiat între părţi se precizează obligaţia plătitorului de venit de a calcula, reţine şi plăti
contribuţia prin reţinere la sursă, în anul în curs. Nivelul contribuţiei calculate şi reţinute la fiecare
plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părţi, până la concurenţa contribuţiei anuale
datorate. Plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală care au obligaţia calculării,
reţinerii, plăţii şi declarării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate sunt cei prevăzuţi la art. 72
alin. (2).
(4)În cazul persoanelor fizice care realizează venituri din cele prevăzute la alin. (3) din mai multe
surse şi/sau categorii de venituri, iar veniturile nete estimate a se realiza de la cel puţin un plătitor
de venit sunt egale sau mai mari decât nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, contribuabilul
desemnează, prin contractul încheiat între părţi, plătitorul de venit de la care venitul realizat este
cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară şi care are obligaţia să calculeze contribuţia de
asigurări sociale de sănătate prin aplicarea cotei de contribuţii prevăzute la art. 156 asupra bazei de
calcul stabilite la art. 170 alin. (3), să reţină şi să plătească contribuţia pentru anul în curs. Nivelul
contribuţiei calculate şi reţinute la fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părţi,
până la concurenţa contribuţiei datorate.
(5)Plătitorii veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, din arendă sau din asocieri cu
persoane juridice, care potrivit alin. (3) sau (4) au obligaţia calculării, reţinerii, plăţii şi declarării
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, depun declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1) până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care aceasta a fost reţinută. Plata contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate se efectuează în cadrul aceluiaşi termen.
(6)Contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din arendă, din
asocieri cu persoane juridice contribuabili potrivit titlului II sau III, pentru care s-au aplicat
prevederile alin. (4), contribuţia reţinută de către plătitorul de venit fiind aferentă unei baze de
calcul mai mici decât nivelul a 12 sau 24 de salarii minime brute pe ţară, iar nivelul venitului net
cumulat realizat este cel puţin egal cu 12 sau 24 de salarii minime brute pe ţară, au obligaţia
depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele
fizice, până la termenul prevăzut la art. 122 alin. (3), în vederea stabilirii contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate aferente unei baze de calcul egale cu nivelul a 12 sau 24 de salarii minime brute
pe ţară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuţia. În acest caz, contribuţia reţinută de
către plătitorul de venit este luată în calcul la stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
datorate de către respectivii contribuabili.
(7)Plătitorii de venituri prevăzuţi la alin. (3) şi (4) eliberează, la solicitarea contribuabililor care au
obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de
persoanele fizice, un document cu privire la nivelul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
reţinute la sursă. Documentul eliberat contribuabilului, la solicitarea acestuia, nu reprezintă un
formular tipizat.
(8)Prevederile alin. (3) şi (4) nu se aplică în cazul în care nivelul venitului net din drepturi de
proprietate intelectuală, al venitului net din arendă sau al venitului net din asocieri cu persoane
juridice contribuabili potrivit titlului II sau III, pentru care impozitul se reţine la sursă, estimat a se
realiza pe fiecare sursă şi/sau categorie de venit, este sub nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară,
dar nivelul cumulat al acestor venituri este cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară. În
această situaţie, contribuabilul are obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit
şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice la termenul şi în condiţiile stabilite la art. 122.
(9)În vederea stabilirii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, persoanele fizice prevăzute la
alin. (3) şi (4), pentru care plătitorii de venit au obligaţia calculării, reţinerii, plăţii şi declarării
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, care realizează şi alte venituri de natura celor
prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c)-h), au obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe
venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, până la termenul legal de depunere
prevăzut la art. 122 alin. (3), cu excepţia situaţiei în care veniturile realizate se încadrează în
plafonul pentru care plătitorii de venituri au reţinut la sursă contribuţia de asigurări sociale de
sănătate, iar nivelul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru veniturile obţinute
în anul de realizare a veniturilor este egal cu nivelul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
reţinute în cursul anului fiscal de către plătitorii de venituri.
(10)În situaţia în care persoanele fizice prevăzute la art. 180 alin. (1) au optat pentru plata
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi încep, în cursul aceluiaşi an fiscal în care au exercitat
opţiunea, să realizeze venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c)-h), depun Declaraţia
unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, în termenul
prevăzut la art. 122 alin. (3), dacă veniturile realizate sunt cel puţin egale cu nivelul a 6 salarii
minime brute pe ţară. În acest caz, contribuţia datorată potrivit art. 180 alin. (2) pentru anul în care
au fost realizate veniturile este luată în calcul la stabilirea contribuţiei anuale calculate potrivit alin.
(1), cu excepţia situaţiei în care aceasta este luată în calcul potrivit prevederilor art. 174 alin. (9).
(11)În vederea stabilirii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în situaţia prevăzută la
alin. (10) se procedează astfel:
a)în cazul în care baza anuală de calcul este cea prevăzută la art. 170 alin. (3) lit. b) sau c), se
datorează diferenţa de contribuţie între cea aferentă bazei anuale de calcul şi cea prevăzută la art. 180 alin. (2);
b)în cazul în care baza anuală de calcul este cea prevăzută la art. 170 alin. (3) lit. a), se datorează
contribuţia prevăzută la art. 180 alin. (2).
(12)Prevederile art. 174 alin. (14)-(18) se aplică în mod corespunzător.

Art. 175: Declararea şi definitivarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

Acest text a fost abrogat.
SECŢIUNEA 7:Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele fizice care realizează venituri din investiţii şi din alte surse
Acest text a fost abrogat.
SECŢIUNEA 8:Stabilirea şi declararea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate
de persoanele fizice care realizează venituri din investiţii şi din alte surse
Acest text a fost abrogat.
SECŢIUNEA 9:Stabilirea contribuţiei anuale de asigurări sociale de sănătate
Acest text a fost abrogat.
SECŢIUNEA 10:SECŢIUNEA 10: Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de
către persoanele fizice care optează pentru plata contribuţiei în anul curent

Art. 180: Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele fizice care

optează pentru plata contribuţiei
(1)Pot opta în anul curent pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate:
a)persoanele fizice care încep în cursul anului fiscal să desfăşoare activităţi independente, altele
decât cele din contracte sportive încheiate potrivit Legii nr. 69/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi cele care au înregistrat pierdere fiscală în anul fiscal anterior sau
un venit net anual egal cu zero;
b)persoanele fizice care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c)-h);
c)persoanele fizice care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 155 şi nu se
încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate prevăzute la art. 154 alin. (1);
d)persoanele fizice care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 155 sau alte venituri,
pentru care nu se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate.
(2)Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate
pentru anul în care exercită opţiunea, prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 asupra bazei de
calcul, reprezentând valoarea a 6 salarii de bază minime brute pe ţară, în vigoare la data de 1
ianuarie a anului pentru care se datorează contribuţia.
(3)Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată se evidenţiază în Declaraţia unică privind
impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prin care se exercită
opţiunea prevăzută la alin. (1) şi care se depune oricând în cursul anului în care se optează pentru
plata contribuţiei.
(4)În cazul persoanelor fizice care optează în anul curent pentru plata contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate potrivit alin. (1) şi obţin venituri anuale din cele prevăzute la art. 155 alin. (1)
lit. b)-h), din una sau mai multe surse şi/sau categorii de venituri, se aplică prevederile art. 174 şi/
sau 1741, după caz.
(5)În cazul persoanelor fizice care optează în anul curent pentru plata contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate potrivit alin. (1), iar în cursul aceluiaşi an, ulterior exprimării opţiunii, se
încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei potrivit art. 154 alin. (1),
contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată potrivit alin. (2) nu se recalculează.

Art. 181

[textul din Art. 181 din titlul V, capitolul III, sectiunea 10 a fost abrogat la 23-mar-2018 de Art. I,
punctul 60. din Ordonanta urgenta 18/2018]

Art. 182: Plata contribuţiei

Plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate potrivit dispoziţiilor art. 180 alin. (2) se
efectuează în 2 tranşe, după cum urmează:
a)25% din contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată, la data depunerii declaraţiei prin
care se exercită opţiunea;
b)75% din contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată, până la data de 25 mai inclusiv a
anului următor celui în care s-a exercitat opţiunea.

Art. 1821: Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele fizice pentru

Indice
persoanele aflate în întreţinere
(1)Persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) pentru care
datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate pot opta pentru plata contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate, pentru persoanele prevăzute la art. 224 alin. (12) din Legea nr. 95/2006,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele fizice care optează potrivit
alin. (1), pentru fiecare persoană pentru care se exercită opţiunea, se determină prin aplicarea cotei
prevăzute la art. 156 asupra bazei de calcul, reprezentând valoarea a 6 salarii de bază minime brute
pe ţară, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului în care se exercită opţiunea.
(3)Opţiunea prevăzută la alin. (1) se exercită oricând în cursul anului, prin depunerea Declaraţiei
unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, în care se
evidenţiază contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată.
(4)Plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate potrivit alin. (2) pentru fiecare
persoană pentru care se exercită opţiunea se efectuează în 2 tranşe, după cum urmează:
a)25% din contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată, la data depunerii declaraţiei prin
care se exercită opţiunea;
b)75% din contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată, până la data de 25 mai inclusiv a
anului următor celui în care s-a exercitat opţiunea.

Art. 183: Prevederi privind încetarea plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

(1)Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. b)-d), precum şi pentru persoanele
fizice pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 1821, care au
decedat în perioada pentru care sunt asigurate potrivit legii, contribuţia de asigurări sociale de
sănătate datorată este cea aferentă perioadei de până la luna în care survine decesul.
(2)Recalcularea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate prevăzută la alin. (1) se efectuează din
oficiu. Procedura privind recalcularea din oficiu a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se
aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

Art. 216: Contribuţiile sociale obligatorii datorate în România

(1)Persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor şi/sau din activităţi
independente, atât în România, cât şi pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui
stat membru al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene pentru care autorităţile
competente ale acestor state sau organismele desemnate ale acestor autorităţi stabilesc că, pentru
veniturile realizate în afara României, legislaţia aplicabilă în domeniul contribuţiilor sociale
obligatorii este cea din România, au obligaţia plăţii contribuţiilor sociale obligatorii prevăzute la
art. 2 alin. (2), după caz.
(2)Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor
atât în România, cât şi în alte state membre ale Uniunii Europene, într-un stat membru al Spaţiului
Economic European sau Confederaţia Elveţiană datorează pentru veniturile din afara României
contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2).
(3)Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) care realizează venituri din desfăşurarea unei activităţi
independente atât în România, cât şi pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui
stat membru al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene datorează pentru
veniturile din afara României contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b).
(4)Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor
în România şi venituri din desfăşurarea unei activităţi independente pe teritoriul unui stat membru
al Uniunii Europene, al unui stat membru al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei
Elveţiene datorează pentru veniturile din afara României contribuţiile sociale obligatorii prevăzute
la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b).
SECŢIUNEA 2:Înregistrarea în evidenţa fiscală, baza de calcul, declararea, stabilirea şi plata
contribuţiilor sociale obligatorii

Art. 217: Înregistrarea în evidenţa fiscală

Persoanele prevăzute la art. 216 alin. (3) şi (4) au obligaţia să se înregistreze fiscal la organul fiscal
competent potrivit Codului de procedură fiscală, ca plătitor de contribuţii sociale obligatorii, în
termen de 30 de zile de la data la care se încadrează în această categorie.

Art. 218: Baza de calcul

Pentru persoanele prevăzute la art. 216, baza de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii datorate
pentru veniturile realizate în afara României se determină potrivit regulilor prevăzute la art. 139,
157 şi 2204 sau art. 148 şi 170, după caz.

Art. 219: Stabilirea şi plata contribuţiilor sociale obligatorii

(1)Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 216 alin. (2) contribuţiile sociale obligatorii datorate
pentru veniturile din afara României se calculează, se reţin şi se plătesc de către angajatorii
acestora.
(2)Prin derogare de la alin. (1), persoanele fizice prevăzute la art. 216 alin. (2) au obligaţia de a
calcula, de a reţine şi plăti contribuţiile sociale obligatorii individuale şi pe cele ale angajatorului,
numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(3)Pentru persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) modul de stabilire şi de plată a contribuţiilor
sociale datorate este cel prevăzut la cap. II-VII aplicabil angajatorilor, respectiv cel aplicabil
persoanelor fizice care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la
angajatori care nu au sediul social sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile
sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în
domeniul securităţii sociale, şi au un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(4)Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 216 alin. (3) şi (4), modul de stabilire şi plată a
contribuţiilor datorate pentru veniturile din afara României este cel prevăzut la cap. II şi III
aplicabil în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din activităţi independente în România.

Art. 220: Depunerea declaraţiilor

(1)Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 216 alin. (2), contribuţiile sociale obligatorii datorate
pentru veniturile din afara României se declară de către angajatorii acestora.
(2)Prin derogare de la alin. (1), persoanele fizice prevăzute la art. 216 alin. (2) au obligaţia de a
declara contribuţiile sociale obligatorii individuale şi pe cele ale angajatorului, numai dacă există
un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(3)Pentru persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2), modul de declarare a contribuţiilor datorate este
cel prevăzut la cap. II-VII aplicabil angajatorilor, respectiv cel aplicabil persoanelor fizice care
realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediul
social sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru
salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, şi
au un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(4)Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 216 alin. (3) şi (4), modul de declarare a contribuţiilor
datorate pentru veniturile din afara României este cel prevăzut la cap. II şi III aplicabil în cazul
persoanelor fizice care realizează venituri din activităţi independente în România.

Art. 2201: Contribuabilii care datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă

Indice
Contribuabilii obligaţi la plata contribuţiei asiguratorii pentru muncă sunt, după caz:
a)persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, pentru
cetăţenii români, cetăţeni ai altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul
sau reşedinţa în România, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România
este parte;
b)persoanele fizice cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform
legii, domiciliul sau reşedinţa în România, şi care realizează în România venituri din salarii sau
asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile
în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care
România este parte.

Art. 2202: Categorii de venituri pentru care se datorează contribuţia asiguratorie pentru

Indice
muncă
(1)Contribuţia asiguratorie pentru muncă se datorează pentru veniturile din salarii şi asimilate
salariilor, definite la art. 76 alin. (1)-(3), după caz, acordate de către contribuabilii prevăzuţi la art. 2201 lit. a), respectiv realizate de către persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit. b).
(2)Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă şi în
cazul în care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la art. 60.

Art. 2203: Cota contribuţiei asiguratorii pentru muncă

Indice
(1)Cota contribuţiei asiguratorii pentru muncă este de 2,25%.
(2)[textul din Art. 2203, alin. (2) din titlul V, capitolul IX a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art. III,
punctul 35. din capitolul II din Legea 296/2023]
(3)[textul din Art. 2203, alin. (3) din titlul V, capitolul IX a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art. III,
punctul 35. din capitolul II din Legea 296/2023]

Art. 2204: Baza de calcul al contribuţiei asiguratorii pentru muncă

Indice
(1)Baza lunară de calcul al contribuţiei asiguratorii pentru muncă o reprezintă suma
câştigurilor brute realizate din salarii şi venituri asimilate salariilor, în ţară şi în străinătate, cu
respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum
şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, care include:
a)veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de muncă, a
unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situaţia personalului român trimis
în misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind salariile de bază sau, după caz,
soldele de funcţie/salariile de funcţie corespunzătoare funcţiilor în care persoanele respective sunt
încadrate în ţară, la care se adaugă, după caz, sporurile şi adaosurile care se acordă potrivit legii;
b)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite
potrivit legii;
c)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice
fără scop patrimonial;
d)remuneraţia administratorilor societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome,
desemnaţi/numiţi în condiţiile legii;
e)remuneraţia obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii directoratului de la
societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi
drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
f)sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
g)sume reprezentând salarii/diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv
cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept;
h)indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică detaşării
transnaţionale, prestaţiile suplimentare primite de lucrătorii mobili prevăzuţi în Hotărârea
Guvernului nr. 38/2008, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte sume de aceeaşi
natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite
de salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii în altă localitate,
în ţară sau în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul
neimpozabil stabilit astfel:
(i)în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de
muncă ocupat;
(ii)în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita
a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează
distinct pentru fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din
luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din
perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate.
i)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu
angajatori din străinătate, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în interesul
serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna
acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter
temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a angajatorului, de care ar
beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu
respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
j)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru
acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării în altă localitate,
în ţară şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul
juridic, de către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv, contractului de
administrare/mandat, de către directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de
mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem
dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi de către manageri, în baza
contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care depăşeşte plafonul
neimpozabil stabilit astfel:
(i)în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic;
(ii)în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita
a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic.
Plafonul aferent valorii a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic se calculează distinct pentru
fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 remuneraţii la numărul de zile lucrătoare din luna
respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din perioada
deplasării.
k)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul
desfăşurării activităţii, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu
entităţi din străinătate, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român
trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a
Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a entităţii, de care ar beneficia personalul din instituţiile
publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă.
l)indemnizaţia de hrană şi indemnizaţia de vacanţă acordate potrivit prevederilor Legii-cadru nr.
153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.
m)valoarea nominală a tichetelor cadou prevăzute la art. 76 alin. (3) lit. h), acordate de angajatori,
potrivit legii;
n)veniturile prevăzute la art. 142 lit. aa1), pentru partea care depăşeşte limitele prevăzute la
respectiva dispoziţie;
*) Prin derogare de la prevederile art. 78, art. 139 alin. (1), art. 140, art. 157 alin. (1) şi ale art. 2204
alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1
ianuarie 2023, în cazul salariaţilor care desfăşoară activitate în baza contractului individual de
muncă, încadraţi cu normă întreagă, la locul unde se află funcţia de bază, nu se datorează impozit pe
venit şi nu se cuprinde în baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii suma de 200 lei/
lună, reprezentând venituri din salarii şi asimilate salariilor, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii: a) nivelul salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual de
muncă, fără a include sporuri şi alte adaosuri, este egal cu nivelul salariului minim brut pe ţară
garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna căreia îi sunt aferente
veniturile; b) venitul brut realizat din salarii şi asimilate salariilor, astfel cum este definit la art. 76
alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în baza aceluiaşi
contract individual de muncă, pentru aceeaşi lună, nu depăşeşte nivelul de 4.000 lei inclusiv.Condiţia
prevăzută la alin. (1) lit. a) nu se consideră a fi îndeplinită dacă, în perioada cuprinsă între data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi 31 decembrie 2023, este diminuat nivelul
salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual de muncă, fără a include sporuri
şi alte adaosuri. Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în acelaşi condiţii şi în următoarele cazuri: a)
salariaţilor care desfăşoară activitate în sectorul agricol şi industria alimentară şi nu beneficiază de
facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 7, art. 1382 şi la art. 154 alin. (1) lit. s) din Legea nr.
227/2015, cu modificările şi completările ulterioare; b) veniturilor din salarii şi asimilate salariilor,
astfel cum sunt definite la art. 76 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările
ulterioare, obţinute în baza unui raport de serviciu, potrivit legii. Suma de 200 de lei prevăzută la alin
(1) se diminuează în funcţie de: a) perioada din lună în care salariul de bază/solda lunară din
contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, sunt menţinute la nivelul salariului
minim brut pe ţară garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului; b) data de la care angajaţii noi
sunt încadraţi în muncă la un nivel al salariului/soldei lunare, după caz, egal cu nivelul salariului
minim brut pe ţară garantat în plată; c) fracţia din lună pentru care se determină veniturile din salarii
şi asimilate salariilor; d) data de la care încetează contractul individual de muncă/raportul de serviciu,
după caz. Prin derogare de la prevederile art. 146 alin. (56) şi ale art. 168 alin. (61) din Legea nr.
227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile aferente anului 2023, nivelul
salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare în luna pentru care se aplică
prevederile art. 146 alin. (56)-(59) şi ale art. 168 alin. (61) din Legea nr. 227/2015, cu modificările
şi completările ulterioare, se diminuează cu suma de 200 lei lunar. Prevederile prezentului articol se
aplică veniturilor aferente lunilor ianuarie-decembrie 2023 inclusiv.
(2)Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei asiguratorie pentru muncă sumele prevăzute
la art. 142.

Art. 2205: Excepţii specifice contribuţiei asiguratorii pentru muncă

Indice
Contribuţia asiguratorie pentru muncă nu se datorează pentru prestaţiile suportate din bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi din Fondul naţional unic de
asigurări sociale de sănătate.

Art. 2206: Stabilirea şi plata contribuţiei asiguratorie pentru muncă

Indice
(1)Persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2201 lit. a) au obligaţia de a calcula contribuţia
asiguratorie pentru muncă şi de a o plăti la bugetul de stat, într-un cont distinct, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare trimestrului pentru care se plătesc veniturile, după caz. Persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit. b) efectuează plata contribuţiei până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se
plătesc veniturile.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în
România şi obţin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu
permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru
salariaţii lor, potrivit instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, au obligaţia de
a calcula contribuţia asiguratorie pentru muncă, precum şi de a o plăti lunar, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat
în acest sens cu angajatorul.
(21)În cazul avantajelor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor
contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut
special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de calcul
şi plată a contribuţiei asiguratorie pentru muncă, care se datorează potrivit legii, revine după
cum urmează:
a)angajatorului rezident fiscal român, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate de alte
entităţi decât acesta şi plata se efectuează prin intermediul angajatorului;
b)plătitorilor de venituri rezidenţi fiscali români, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt
acordate şi plătite direct persoanei fizice de alte entităţi decât angajatorul, cu excepţia situaţiei
persoanelor fizice care realizează în România venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare a
contractelor de muncă încheiate cu angajatori care nu sunt rezidenţi fiscali români şi care datorează
contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi acordurilor privind sistemele de securitate
socială la care România este parte, pentru care sunt aplicabile prevederile alin. (2);
c)persoanelor fizice, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate şi plătite direct persoanei
fizice de plătitori de venituri care nu sunt rezidenţi fiscali români, alţii decât angajatorul.
*) O.U.G. nr. 13/2021 - Prevederile art. I pct. 2 şi 7-10 se aplică începând cu veniturile aferente lunii
următoare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(22)Prin excepţie de la prevederile alin. (21) lit. c), în cazul persoanelor fizice care obţin avantaje în
bani şi/sau în natură de la terţi care nu sunt rezidenţi fiscali români, angajatorul rezident fiscal român
sau angajatorul care nu este rezident fiscal român şi care intră sub incidenţa legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate
socială la care România este parte poate opta pentru obligaţia de calcul, reţinere şi plată a contribuţiei
asiguratorie pentru muncă.
(23)Prevederile alin. (21) şi (22) sunt aplicabile şi în cazul veniturilor în bani şi/sau în natură primite
de la terţi ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de
detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz.
(3)Calculul contribuţiei asiguratorie pentru muncă se realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 2203 asupra bazei de calcul prevăzute la art. 2204, cu respectarea prevederilor art. 2205.
(4)Din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar,
până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:
a)15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza
Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor
salariale, cu modificările ulterioare;
b)20%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c)5%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d)40%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru
plata concediilor medicale;
e)20%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.
*) În anul 2019, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în conformitate cu prevederile
art. 2206 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar,
până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:
a)12%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, constituit în baza
Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor
salariale, cu modificările ulterioare;
b)17%, care se face venit la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c)2%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d)21%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru
plata concediilor medicale;
e)48%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.
*) În anul 2020, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în conformitate cu prevederile
art. 2206 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar,
până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:
a)12%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza
Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor
salariale, cu modificările ulterioare;
b)17%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c)2%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d)22%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru
plata concediilor medicale;
e)47%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.
*) În anul 2022, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în conformitate cu prevederile
art. 2206 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar,
până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:
a)12%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza
Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor
salariale, cu modificările ulterioare;
b)17%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c)2%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d)22%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru
plata concediilor medicale;
e)47%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.
(41)[textul din Art. 2206, alin. (41) din titlul V, capitolul IX a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art.
III, punctul 36. din capitolul II din Legea 296/2023]
(42)[textul din Art. 2206, alin. (42) din titlul V, capitolul IX a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art.
III, punctul 36. din capitolul II din Legea 296/2023]
(5)Aprobarea metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul distinct şi de
stingere a obligaţiilor fiscale înregistrate de către aceştia se va stabili prin ordin al preşedintelui
A.N.A.F.
(6)Cotele prevăzute la alin. (4) lit. a)-e) se pot modifica prin legea anuală a bugetului de stat.
(7)În cazul în care au fost acordate sume pentru perioade anterioare, reprezentând salarii sau
diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de
hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, sumele respective se defalcă pe lunile la
care se referă şi se aplică prevederile legale în vigoare în acea perioadă. Contribuţia datorată potrivit
legii se calculează şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste
sume.

Art. 2207: Depunerea Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale,

Indice
impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate
(1)Persoanele prevăzute la art. 2201 sunt obligate să declare contribuţia asiguratorie pentru muncă,
datorată potrivit prevederilor prezentului capitol, până la termenul de plată prevăzut la art. 2206, prin
depunerea declaraţiei prevăzute la art. 147 alin. (1).
(11)În cazul veniturilor reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a
prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui
statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de
declarare a contribuţiei asiguratorie pentru muncă potrivit alin. (1) revine persoanelor prevăzute la
art. 2206 alin. (21) sau (22), după caz. Prevederea se aplică şi în cazul veniturilor prevăzute la art. 2206 alin. (23).
(2)În cazul în care au fost acordate sume pentru perioade anterioare, reprezentând salarii sau
diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor
primei instanţe, executorii de drept, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus
reîncadrarea în muncă a unor persoane, contribuţia asiguratorie pentru muncă datorată potrivit legii
se declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin
depunerea declaraţiilor rectificative pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.
(3)Prevederile art. 147 alin. (4)-(22) sunt aplicabile în mod corespunzător.

Art. 2208: Dispoziţii tranzitorii

Indice
(1)Pentru veniturile realizate în anul fiscal 2024, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare la data
realizării venitului.
(2)În cazul persoanelor fizice care au optat pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în
cursul anului 2024, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare în anul 2024.
(3)În cazul persoanelor fizice care au optat, până la data de 31 iulie 2025 inclusiv, pentru plata
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit prevederilor art. 180, termenul de plată este cel în
vigoare la data exercitării opţiunii, respectiv 25 mai 2026.
(4)Persoanele fizice care au calitatea de pensionari sunt exceptate de la plata contribuţiei sociale de
sănătate pentru veniturile din pensii realizate începând cu data de 1 ianuarie 2028.
(5)Pentru veniturile din activităţi independente obţinute în anul 2025 din închirierea în scop turistic,
pentru care venitul net a fost determinat în sistem real sau pe baza normelor de venit, obligaţiile
fiscale sunt cele în vigoare în anul de realizare a venitului.
(6)Pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor obţinute în anul 2025, din închirierea în scop
turistic de către proprietari a camerelor situate în locuinţele proprietate personală, altele decât cele
care constituie structuri de primire turistice, potrivit legislaţiei specifice, pentru care determinarea
venitului net a fost determinată pe baze de norme de venit, precum şi în cazul în care determinarea
venitului net a fost efectuată în sistem real, potrivit prevederilor titlului IV capitolului II - Venituri
din activităţi independente, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare în anul de realizare a venitului.
(7)Pentru veniturile din activităţi independente realizate în anul fiscal 2025, obligaţiile fiscale privind
contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt cele în vigoare la data realizării venitului.

Art. 221: Contribuabili

Nerezidenţii care obţin venituri impozabile din România au obligaţia de a plăti impozit conform
prezentului capitol şi sunt denumiţi în continuare contribuabili.

Art. 222: Sfera de cuprindere a impozitului

Impozitul stabilit prin prezentul capitol, denumit în continuare impozit pe veniturile obţinute din
România de nerezidenţi, se aplică asupra veniturilor brute impozabile obţinute din România.

Art. 223: Venituri impozabile obţinute din România

(1)Veniturile impozabile obţinute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în
România sau în străinătate, sunt:
a)dividende de la un rezident;
b)dobânzi de la un rezident;
c)dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o
cheltuială a sediului permanent/a sediului permanent desemnat;
d)redevenţe de la un rezident;
e)redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redevenţa este o
cheltuială a sediului permanent/a sediului permanent desemnat;
f)comisioane de la un rezident;
g)comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o
cheltuială a sediului permanent/a sediului permanent desemnat;
h)venituri din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România, indiferent dacă veniturile
sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea activităţi sau de către alte
persoane;
i)venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice domeniu, dacă aceste
venituri sunt obţinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu
permanent în România;
j)venituri reprezentând remuneraţii primite de persoane juridice străine care acţionează în calitate de
administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unui rezident;
k)venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul internaţional şi prestările de servicii
accesorii acestui transport;
l)venituri din profesii independente desfăşurate în România - medic, avocat, inginer, dentist, arhitect,
auditor şi alte profesii similare - în cazul când sunt obţinute în alte condiţii decât prin intermediul
unui sediu permanent sau într-o perioadă ori în mai multe perioade care nu depăşesc în total 183 de
zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;
m)venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
n)[textul din Art. 223, alin. (1), litera N. din titlul VI, capitolul I a fost abrogat la 23-mar-2018 de
Art. I, punctul 63. din Ordonanta urgenta 18/2018]
o)venituri realizate de nerezidenţi din lichidarea unui rezident. Venitul brut realizat din lichidarea
unui rezident reprezintă suma excedentului distribuţiilor în bani sau în natură care depăşeşte aportul
la capitalul social al persoanei fizice/juridice beneficiare. Se consideră venituri din lichidarea unui
rezident, din punct de vedere fiscal, şi veniturile obţinute în cazul reducerii capitalului social, potrivit
legii, altele decât cele primite ca urmare a restituirii cotei-părţi din aporturi. Venitul impozabil
reprezintă diferenţa dintre distribuţiile în bani sau în natură efectuate peste valoarea fiscală a titlurilor
de valoare;
p)venituri realizate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la fiduciar la beneficiarul
nerezident în cadrul operaţiunii de fiducie.
(2)Următoarele venituri impozabile obţinute din România nu sunt impozitate potrivit
prezentului capitol şi au tratamentul fiscal prevăzut în titlul II sau IV, după caz:
a)veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent/sediu permanent desemnat în
România;
b)veniturile unei persoane juridice străine obţinute din transferul proprietăţilor imobiliare situate în
România sau a oricăror drepturi legate de aceste proprietăţi, inclusiv închirierea sau cedarea
folosinţei bunurilor proprietăţii imobiliare situate în România, veniturile din exploatarea resurselor
naturale situate în România, precum şi veniturile din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
deţinute la un rezident;
c)[textul din Art. 223, alin. (2), litera C. din titlul VI, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art.
I, punctul 144. din Legea 296/2020]
d)venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obţinute dintr-o activitate dependentă desfăşurată în
România;
e)veniturile primite de persoane fizice nerezidente care acţionează în calitatea lor de administrator,
fondator sau membru al consiliului de administraţie al unui rezident;
f)veniturile din pensii definite la art. 99, în măsura în care pensia lunară depăşeşte plafonul prevăzut
la art. 100;
g)veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau din altă formă de cedare a
dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare situate în România, din transferul proprietăţilor
imobiliare situate în România, din transferul titlurilor de participare deţinute la un rezident şi din
transferul titlurilor de valoare emise de rezidenţi români;
h)[textul din Art. 223, alin. (2), litera H. din titlul VI, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art.
I, punctul 144. din Legea 296/2020]
i)venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România, definite la art. 108 alin. (3).
(3)Tratamentul fiscal al veniturilor realizate din administrarea masei patrimoniale de către fiduciar,
altele decât remuneraţia acestuia, este stabilit în funcţie de natura venitului respectiv şi supus
impunerii conform prezentului titlu, respectiv titlurilor II şi IV, după caz. Obligaţiile fiscale ale
constituitorului nerezident vor fi îndeplinite de fiduciar.
(4)Persoana fizică sau juridică care realizează venituri ca urmare a activităţii desfăşurate în România
în calitate de artist de spectacol sau sportiv, din activităţile artistice şi sportive, indiferent dacă
acestea sunt plătite direct artistului sau sportivului ori unei terţe părţi care acţionează în numele
acelui artist sau sportiv, are obligaţia să calculeze, să declare şi să plătească impozit conform
regulilor stabilite în titlul II sau IV, după caz, dacă plătitorul de venit se află într-un stat străin.

Art. 224: Reţinerea impozitului din veniturile impozabile obţinute din România de nerezidenţi

(1)Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se calculează,
se reţine, se declară şi se plăteşte la bugetul de stat de către plătitorii de venituri. Impozitul reţinut se
declară până la termenul de plată a acestuia la bugetul de stat.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul datorat de nerezidenţi, membri în asocierea/
entitatea transparentă fiscal, care desfăşoară activitate în România, pentru veniturile impozabile
obţinute din România, se calculează, se reţine, se plăteşte la bugetul de stat şi se declară de către
persoana desemnată din cadrul asocierii/entităţii transparente fiscal, prevăzută la art. 233 şi art. 234
alin. (1). Reţinerea la sursă nu se aplică în cazul contribuabililor nerezidenţi a căror activitate în
cadrul asocierii/entităţii transparente fiscal generează un sediu permanent în România.
(3)Prin plată a unui venit se înţelege îndeplinirea obligaţiei de a pune fonduri la dispoziţia
creditorului în maniera stabilită prin contract sau prin alte înţelegeri convenite între părţi care conduc
la stingerea obligaţiilor contractuale.
(4)Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute:
a)[textul din Art. 224, alin. (4), litera A. din titlul VI, capitolul I a fost abrogat la 23-mar-2018 de
Art. I, punctul 65. din Ordonanta urgenta 18/2018]
b)16% pentru veniturile din dividende prevăzute la art. 223 alin. (1) lit. a);
c)50% pentru veniturile prevăzute la art. 223 alin. (1) lit. b)-g), i), k), l) şi o), dacă veniturile sunt
plătite într-un cont dintr-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia
să se realizeze schimbul de informaţii. Aceste prevederi se aplică numai în situaţia în care veniturile
de natura celor prevăzute la art. 223 alin. (1) lit. b)-g), i), k), l) şi o) sunt plătite ca urmare a unor
tranzacţii calificate ca fiind artificiale conform art. 11 alin. (3);
c1)10% în cazul veniturilor impozabile enumerate la art. 223 alin. (1) lit. b)-i) şi k)-p) obţinute din
România de persoane fizice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu
care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri;
d)16% în cazul oricăror altor venituri impozabile obţinute din România, aşa cum sunt enumerate la
art. 223 alin. (1).
(5)Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii venitului, se declară şi se plăteşte la
bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul
se calculează, se reţine, se declară şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei
valutare comunicat de Banca Naţională a României, pentru ziua în care se efectuează plata venitului
către nerezidenţi. În cazul dividendelor distribuite, potrivit legii, dar care nu au fost plătite
acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora, impozitul
pe dividende se declară şi se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor, respectiv până la
data de 25 a primei luni a anului fiscal modificat, următor anului în care s-a aprobat distribuirea
dividendelor, după caz. Impozitul nu se calculează, nu se reţine şi nu se plăteşte la bugetul de stat
pentru dividendele distribuite şi neplătite până la sfârşitul anului în care s-a aprobat distribuirea
acestora, dacă în ultima zi a anului calendaristic sau în ultima zi a anului fiscal modificat, după caz,
persoana juridică străină beneficiară a dividendelor îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 229 alin.
(1) lit. c) sau c1), după caz.
(6)Pentru veniturile sub formă de dobânzi la depozitele la vedere/conturi curente, la depozitele la
termen, certificate de depozit şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte instituţii de credit
autorizate şi situate în România, impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de
venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la
momentul răscumpărării, în cazul certificatelor de depozit şi al instrumentelor de economisire. Plata
şi declararea impozitului pentru veniturile din dobânzi se fac lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare înregistrării/răscumpărării.
(7)Reînnoirea depozitelor/instrumentelor de economisire va fi asimilată cu constituirea unui nou
depozit/achiziţionarea unui nou instrument de economisire.
(8)Impozitul asupra dobânzilor capitalizate se calculează de plătitorul acestor venituri în momentul
înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv în momentul
răscumpărării în cazul unor instrumente de economisire sau în momentul în care dobânda se
transformă în împrumut ori în capital, după caz.
(9)Pentru orice venit, impozitul care trebuie reţinut, în conformitate cu prezentul capitol, este impozit
final, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul poate opta, potrivit prezentului capitol, pentru
regularizarea impozitului plătit.

Art. 225: Tratamentul fiscal al veniturilor din dobânzi obţinute din România de persoane

juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic
European
(1)Veniturile reprezentând dobânzi obţinute din România de o persoană juridică rezidentă într-un stat
membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, stat cu care România are
încheiată o convenţie pentru evitarea dublei impuneri, cu excepţia dobânzilor care intră sub incidenţa
prevederilor cap. V din prezentul titlu, se impun cu cota şi în condiţiile prevăzute de convenţia
aplicabilă, dacă persoana juridică prezintă un certificat de rezidenţă fiscală valabil.
(2)Persoana juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic
European, care obţine venituri reprezentând dobânzi în condiţiile prevăzute la alin. (1), poate opta
pentru regularizarea impozitului plătit conform alin. (1) prin declararea şi plata impozitului pe profit
pentru profitul impozabil aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul II. Impozitul
reţinut la sursă potrivit alin. (1) constituie plată anticipată în contul impozitului pe profit şi se scade
din impozitul pe profit datorat.
(3)Constituie plată anticipată în contul impozitului pe profit şi se scade din impozitul pe profit
datorat şi impozitul reţinut la sursă conform prevederilor art. 224, în condiţiile în care persoana
juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, stat
cu care România are încheiată o convenţie pentru evitarea dublei impuneri, prezintă certificatul de
rezidenţă fiscală ulterior realizării venitului.
(4)Veniturile reprezentând dobânzi obţinute din România de o persoană juridică rezidentă într-un stat
al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European cu care România nu are încheiată o
convenţie de evitare a dublei impuneri se impun conform prevederilor art. 224. Dacă persoana
juridică prevăzută în prezentul alineat este rezidentă a unui stat din Uniunea Europeană sau din
Spaţiul Economic European cu care este încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze
schimbul de informaţii, această persoană poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform
prevederilor art. 224 prin declararea şi plata impozitului pe profit pentru profitul impozabil aferent
acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul II. Impozitul reţinut la sursă conform prevederilor
art. 224 constituie plată anticipată în contul impozitului pe profit şi se scade din impozitul pe profit
datorat.

Art. 226: Tratamentul fiscal al categoriilor de venituri din activităţi independente impozabile

în România obţinute de persoane fizice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau
al Spaţiului Economic European
(1)Veniturile din activităţi independente care sunt obţinute din România de o persoană fizică
rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, stat cu care
România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri şi care prezintă un certificat de
rezidenţă fiscală, se vor impune cu cota şi/sau în condiţiile prevăzute de convenţia aplicabilă.
(2)Persoana fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic
European, stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, care obţine
venituri din activităţi independente în condiţiile prevăzute la alin. (1), poate opta pentru regularizarea
impozitului plătit conform alin. (1) prin declararea şi plata impozitului pe venit pentru venitul
impozabil aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul IV. Impozitul reţinut la sursă
potrivit alin. (1) constituie plată anticipată în contul impozitului pe venit şi se scade din impozitul pe
venit datorat.
(3)Pentru a beneficia de prevederile aplicabile rezidenţilor români, constituie plată anticipată în
contul impozitului pe venit şi se scade din impozitul pe venit datorat şi impozitul reţinut la sursă
conform prevederilor art. 224 în condiţiile în care persoana fizică rezidentă într-un stat membru al
Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, stat cu care România are încheiată o
convenţie pentru evitarea dublei impuneri, prezintă certificatul de rezidenţă fiscală ulterior realizării
venitului.
(4)Veniturile din activităţi independente obţinute din România de o persoană fizică rezidentă într-un
stat al Uniunii Europene sau a Spaţiului Economic European, stat cu care România nu are încheiată o
convenţie de evitare a dublei impuneri, se impun conform prevederilor art. 224. Dacă persoana fizică
prevăzută în prezentul alineat este rezidentă a unui stat al Uniunii Europene sau a Spaţiului
Economic European cu care este încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze
schimbul de informaţii, această persoană poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform
art. 224 prin declararea şi plata impozitului pe venit pentru venitul impozabil aferent acestor venituri,
conform regulilor stabilite în titlul IV. Impozitul reţinut la sursă potrivit art. 224 constituie plată
anticipată în contul impozitului pe venit.

Art. 227: Reţinerea impozitului din veniturile obţinute din România de persoane rezidente

într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu care România are încheiată o
convenţie de evitare a dublei impuneri din activităţi desfăşurate de artişti şi sportivi
(1)Veniturile obţinute de artişti sau sportivi, persoane fizice rezidente într-un stat membru al Uniunii
Europene sau într-un stat cu care România are încheiată o convenţie pentru evitarea dublei impuneri,
pentru activităţile desfăşurate în această calitate în România şi în condiţiile prevăzute în convenţie se
impun cu cota prevăzută la art. 224 alin. (4), lit. c1), aplicată asupra veniturilor brute. Veniturile
obţinute de artişti sau sportivi, persoane juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene
sau într-un stat cu care România are încheiată o convenţie pentru evitarea dublei impuneri, pentru
activităţile desfăşurate în această calitate în România şi în condiţiile prevăzute în convenţie se impun
cu cota prevăzută la art. 224 alin. (4) lit. d), aplicată asupra veniturilor brute. Impozitul se calculează,
respectiv se reţine în momentul plăţii venitului, se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine, se
declară şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de
Banca Naţională a României pentru ziua în care se efectuează plata venitului către nerezidenţi.
Obligaţia calculării, reţinerii, declarării şi plăţii impozitului la bugetul de stat revine plătitorului de
venit.
(2)Persoana juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu care
România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri care obţine venituri din activităţi
desfăşurate în România de artişti de spectacol sau sportivi poate opta pentru regularizarea
impozitului plătit conform alin. (1) prin declararea şi plata impozitului pe profit pentru profitul
impozabil aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul II. Impozitul reţinut la sursă
potrivit alin. (1) constituie plată anticipată în contul impozitului anual pe profit şi se scade din
impozitul pe profit datorat.
(3)Persoana fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu care
România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri care realizează venituri din România
în calitate de artist de spectacol sau ca sportiv, din activităţile artistice şi sportive, indiferent dacă
acestea sunt plătite direct artistului sau sportivului ori unei terţe părţi care acţionează în numele
acelui artist sau sportiv poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform alin. (1) prin
declararea şi plata impozitului pe venit pentru venitul impozabil aferent acestor venituri, conform
regulilor stabilite în titlul IV. Impozitul reţinut la sursă potrivit alin. (1) constituie plată anticipată în
contul impozitului anual pe venit şi se scade din impozitul pe venit datorat.

Art. 228: Venituri neimpozabile în România

Următoarele venituri nu sunt impozabile în România:
a)veniturile obţinute de organismele nerezidente de plasament colectiv fără personalitate juridică sau
de alte organisme asimilate acestora, recunoscute de autoritatea competentă de reglementare care
autorizează activitatea pe acea piaţă, din transferul titlurilor de valoare, respectiv al titlurilor de
participare, deţinute direct sau indirect la un rezident;
b)veniturile obţinute de nerezidenţi pe pieţe de capital străine din transferul titlurilor de participare,
deţinute la un rezident, precum şi din transferul titlurilor de valoare, emise de rezidenţi români;
c)venitul obţinut de la un fiduciar rezident de către un beneficiar nerezident atunci când acesta este
constituitor nerezident, din transferul masei patrimoniale fiduciare în cadrul operaţiunii de fiducie.
d)veniturile din salarii sau asimilate salariilor obţinute de persoana fizică cu statut de nomad digital,
definit potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, din activitatea pe care o prestează în baza unui contract de
muncă la o companie înregistrată în afara României şi care prestează servicii prin utilizarea
tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor sau care deţine o companie înregistrată în afara României,
în cadrul căreia prestează servicii prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi poate
desfăşura activitatea de angajat sau activitatea din cadrul companiei, de la distanţă, prin utilizarea
tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, în condiţiile în care persoana fizică este prezentă pe
teritoriul României pentru o perioadă sau mai multe perioade care nu depăşesc 183 de zile pe
parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.
(2)Nu generează venituri impozabile următoarele:
a)transferurile de proprietate asupra valorilor mobiliare la momentul transferului ca efect al
împrumutului de valori mobiliare conform legislaţiei aplicabile, de la cel care le dă cu împrumut,
denumit creditor, respectiv la cel care are obligaţia să le returneze, denumit debitor, precum şi la
momentul restituirii valorilor mobiliare împrumutate;
b)transferurile de proprietate asupra valorilor mobiliare la momentul constituirii de garanţii în
legătură cu împrumutul de valori mobiliare, conform legislaţiei aplicabile.

Art. 229: Scutiri de la impozitul prevăzut în prezentul capitol

(1)Sunt scutite de impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi următoarele
venituri:
a)dobânda aferentă instrumentelor de datorie publică în lei şi în valută, veniturile obţinute din
tranzacţiile cu instrumente financiare derivate utilizate pentru realizarea operaţiunilor de administrare
a riscurilor asociate obligaţiilor de natura datoriei publice guvernamentale şi veniturile obţinute din
tranzacţionarea titlurilor de stat şi a obligaţiunilor emise de către unităţile administrativ-teritoriale, în
lei şi în valută, pe piaţa internă şi/sau pe pieţele financiare internaţionale, precum şi dobânda aferentă
instrumentelor emise de către Banca Naţională a României în scopul atingerii obiectivelor de politică
monetară şi veniturile obţinute din tranzacţionarea valorilor mobiliare emise de către Banca
Naţională a României;
b)dobânda la instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile române, constituite potrivit Legii nr.
31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă instrumentele/titlurile de
creanţă sunt emise în baza unui prospect aprobat de autoritatea de reglementare competentă şi
dobânda este plătită unei persoane care nu este o persoană afiliată a emitentului instrumentelor/
titlurilor de creanţă respective;
c)dividendele plătite de un rezident unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al
Uniunii Europene ori unui sediu permanent al unei persoane juridice străine dintr-un stat
membru al Uniunii Europene, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, dacă:
1. persoana juridică străină beneficiară a dividendelor îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii:
(i)este rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene şi are una dintre formele de organizare
prevăzute în anexa nr. 1 la titlul II sau la art. 43 alin. (4) lit. a) pct. (ii);
(ii)este considerată a fi rezidentă a statului membru al Uniunii Europene, în conformitate cu
legislaţia fiscală a statului respectiv, şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri
încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că este rezidentă în scopul impunerii în afara Uniunii
Europene;
(iii)plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni
sau exceptări, unul dintre impozitele prevăzute în anexa nr. 2 la titlul II sau un alt impozit care
substituie unul dintre acele impozite;
(iv)deţine minimum 10% din capitalul social al rezidentului pe o perioadă neîntreruptă de cel
puţin un an, care se încheie la data plăţii dividendului.
2. beneficiarul dividendelor este un sediu permanent al unei persoane juridice rezidente într-un
stat membru al Uniunii Europene situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, iar persoana
juridică străină pentru care sediul permanent îşi desfăşoară activitatea trebuie să întrunească
cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1 subpct. (i)-(iv) şi profiturile înregistrate de sediul
permanent să fie impozabile în statul membru în care acesta este stabilit, în baza unei convenţii
pentru evitarea dublei impuneri sau în baza legislaţiei interne a acelui stat membru;
3. rezidentul care plăteşte dividendul îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
(i)are una dintre formele de organizare prevăzute la art. 43 alin. (4) lit. b) pct. (i) sau în anexa nr. 1
la titlul II şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu
se consideră că este rezidentă în scopul impunerii în afara Uniunii Europene;
(ii)plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau
exceptări, sau un alt impozit care substituie impozitul pe profit, în conformitate cu legislaţia
naţională;
c1)dividendele plătite de un rezident român unei persoane juridice rezidente într-un stat membru al
Spaţiului Economic European, altul decât statele membre ale Uniunii Europene, respectiv Islanda,
Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, dacă persoana juridică străină beneficiară a
dividendelor îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 43, referitoare la rezidentul român care primeşte
dividendele;
d)premiile unei persoane fizice nerezidente obţinute din România, ca urmare a participării la
festivalurile naţionale şi internaţionale artistice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice;
e)premiile acordate elevilor şi studenţilor nerezidenţi la concursurile finanţate din fonduri publice;
f)veniturile persoanelor juridice străine care desfăşoară în România activităţi de consultanţă în cadrul
unor acorduri de finanţare gratuită, încheiate de Guvernul României/autorităţi publice cu alte
guverne/autorităţi publice sau organizaţii internaţionale guvernamentale ori neguvernamentale;
g)veniturile din dobânzi şi redevenţe, care intră sub incidenţa cap. V din prezentul titlu;
h)dobânzile plătite către fonduri de pensii, astfel cum sunt ele definite în legislaţia statului membru al
Uniunii Europene sau a unuia dintre statele Spaţiului Economic European, cu condiţia existenţei unui
instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii;
i)veniturile obţinute de persoane fizice nerezidente ca urmare a participării în alt stat la un joc de
noroc, ale cărui fonduri de câştiguri provin şi din România.
(2)Prevederile alin. (1) lit. c) nu se aplică unui demers sau unor serii de demersuri care, fiind
întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obţine un avantaj fiscal
care contravine obiectului sau scopului prezentului articol, nu sunt oneste având în vedere toate
faptele şi circumstanţele relevante. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părţi. În înţelesul
prezentului alineat, un demers sau o serie de demersuri sunt considerate ca nefiind oneste în măsura
în care nu sunt întreprinse din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică.
Dispoziţiile prezentului alineat se completează cu prevederile existente în legislaţia internă sau în
acorduri referitoare la prevenirea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale sau a abuzurilor.

Art. 230: Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei

impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene
(1)În înţelesul art. 224, dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o
convenţie pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut
de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit prevăzută în convenţia care se
aplică asupra acelui venit. În situaţia în care sunt cote diferite de impozitare în legislaţia internă sau
în convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un
contribuabil este rezident al unei ţări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului
impozabil obţinut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia
internă, legislaţia Uniunii Europene sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri. Legislaţia
Uniunii Europene se aplică în relaţia României cu statele membre ale Uniunii Europene, respectiv cu
statele cu care Uniunea Europeană are încheiate acorduri de stabilire a unor măsuri echivalente.
(2)Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii
Europene, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul plăţii venitului,
certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă,
precum şi, după caz, o declaraţie pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de
beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei Uniunii Europene. Certificatul de rezidenţă fiscală se
prezintă în original sau copie legalizată însoţite de o traducere autorizată în limba română. În situaţia
în care autoritatea competentă străină emite certificatul de rezidenţă fiscală în format electronic sau
online, acesta reprezintă originalul certificatului de rezidenţă fiscală avut în vedere pentru aplicarea
convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul de rezidenţă al beneficiarului
veniturilor obţinute din România, respectiv pentru aplicarea legislaţiei Uniunii Europene, după caz.
Dacă certificatul de rezidenţă fiscală, respectiv declaraţia ce va indica calitatea de beneficiar nu se
prezintă în acest termen, se aplică prevederile prezentului titlu. În momentul prezentării certificatului
de rezidenţă fiscală şi, după caz, a declaraţiei prin care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar
se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei Uniunii Europene şi se
face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest sens, certificatul de
rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie,
rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri,
într-un stat al Uniunii Europene sau într-un stat cu care Uniunea Europeană are încheiat un acord de
stabilire a unor măsuri echivalente pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România.
Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul
de rezidenţă fiscală şi, după caz, declaraţia pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă
a condiţiilor referitoare la: perioada minimă de deţinere, condiţia de participare minimă în capitalul
social al rezidentului, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în titlul II sau în
prezentul titlu, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar
acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în
cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul
următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.
(21)Certificatul de rezidenţă fiscală, prevăzut la alin. (2), însoţit de o traducere autorizată în limba
română, depus prin mijloace electronice de transmitere la distanţă la organul fiscal central competent,
este acceptat în copie conformă cu originalul şi menţiunea că originalul sau copia legalizată a
certificatului se află la plătitorul de venit în cazul veniturilor cu regim de reţinere la sursă, la
persoana juridică română ale cărei titluri de valoare sunt înstrăinate în cazul câştigului de capital, la
sediul permanent din România în cazul veniturilor care sunt atribuibile sediului permanent, respectiv
la persoana juridică din România unde persoana fizică nerezidentă a fost detaşată.
(3)Persoanele fizice care sosesc în România şi au o şedere în statul român pe o perioadă sau mai
multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive,
care se încheie în anul calendaristic vizat au obligaţia completării formularelor prevăzute la alin. (7),
la termenele stabilite prin norme.
(4)În cazul în care s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc cotele din convenţiile de evitare a dublei
impuneri, respectiv din legislaţia Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus se restituie
potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
(5)Entităţile prevăzute la art. 961 alin. (1) prin care persoanele fizice nerezidente obţin venituri
din transferul titlurilor de valoare emise de rezidenţi români au următoarele obligaţii:
a)să solicite organului fiscal din România codul de identificare fiscală pentru persoana nerezidentă
care nu deţine acest număr;
b)să păstreze originalul sau copia legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală sau un alt document
eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei
conform legislaţiei interne a acelui stat, însoţit/însoţită de o traducere autorizată în limba română;
c)să calculeze câştigul/pierderea la fiecare transfer/operaţiune efectuat/efectuată pentru
contribuabilul persoană fizică nerezidentă;
d)să calculeze, să reţină la sursă, să declare şi să plătească impozitul pe venit, conform art. 97 alin. (8
1)-(85), pentru persoana fizică nerezidentă care nu face dovada rezidenţei într-un stat cu care
România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri;
e)să transmită către fiecare contribuabil persoană fizică nerezidentă informaţiile privind totalul
câştigurilor/pierderilor şi impozitul calculat şi reţinut la sursă, în formă scrisă sau prin mijloace
electronice, pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului fiscal, până în ultima zi a lunii februarie
inclusiv a anului curent pentru anul anterior;
f)să depună anual declaraţia prevăzută la art. 132 alin. (2), atât pentru contribuabilul persoană fizică
nerezidentă care nu face dovada rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de
evitare a dublei impuneri, cât şi pentru contribuabilul persoană fizică nerezidentă care face dovada
rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri.
(6)Macheta certificatului de rezidenţă fiscală pentru persoane rezidente în România, precum şi
termenul de depunere de către nerezidenţi a documentelor de rezidenţă fiscală, emise de autoritatea
din statul de rezidenţă al acestora, se stabilesc prin norme.
(7)Machetele Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România
şi Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România se
stabilesc prin norme.
(8)Macheta «Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei juridice străine cu locul
conducerii efective în România» se stabileşte prin norme.
(9)Machetele «Notificare privind îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă potrivit prevederilor art. 7 şi
art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiată între România şi
................................., de către persoana fizică sosită în România şi care are o şedere mai mare de 183
de zile», «Notificare privind îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă potrivit prevederilor art. 7 şi art. 59
din Codul fiscal sau ale Convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiată între România şi
................................., de către persoana fizică plecată din România pentru o perioadă mai mare de
183 de zile», «Notificare privind îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă potrivit prevederilor art. 7 pct.
18 şi 37 din Codul fiscal de către persoana juridică străină» se stabilesc prin norme.

Art. 231: Declaraţii anuale privind reţinerea la sursă

(1)Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, cu excepţia plătitorilor de venituri
din salarii, conform prezentului titlu, au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi
reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi
a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat.
(11)Obligaţia prevăzută la alin. (1) revine şi plătitorilor de venituri cu regim de reţinere la sursă a
impozitelor, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii, conform prezentului titlu, atunci când
impozitul datorat de nerezident este suportat de către plătitorul de venit.
Acest text a fost abrogat.

Art. 232: Certificatele de atestare a impozitului plătit de nerezidenţi

(1)Orice nerezident poate depune o cerere la organul fiscal competent, prin care va solicita eliberarea
certificatului de atestare a impozitului plătit către bugetul de stat.
(2)Organul fiscal competent are obligaţia de a elibera certificatul de atestare a impozitului plătit de
nerezidenţi.
(3)Forma cererii şi a certificatului de atestare a impozitului plătit de nerezident, precum şi condiţiile
de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme.

Art. 233: Asociere/Entitate transparentă fiscal fără personalitate juridică, constituită conform

legislaţiei din România şi care desfăşoară activitate în România
(1)Asocierea/Entitatea transparentă fiscal fără personalitate juridică se poate constitui între persoane
nerezidente sau între una sau mai multe persoane nerezidente şi una sau mai multe persoane
rezidente.
(2)Orice asociere/entitate transparentă fiscal fără personalitate juridică ce îşi desfăşoară
activitatea în România trebuie să desemneze unul dintre asociaţi/participanţi, după caz, care să
îndeplinească obligaţiile ce îi revin fiecărui asociat/participant potrivit prezentului titlu.
Persoana desemnată este responsabilă pentru:
a)înregistrarea fiecărui asociat/participant dacă acesta nu deţine un cod de identificare fiscală atribuit
de organul fiscal din România;
b)conducerea evidenţei contabile a asocierii/entităţii şi păstrarea/arhivarea documentelor justificative
aferente activităţii asocierii, în condiţiile legii;
c)furnizarea de informaţii în scris, pe bază de decont de asociere, către fiecare asociat/participant,
persoană juridică sau fizică, cu privire la partea din veniturile şi/sau cheltuielile realizate/efectuate
care îi sunt repartizate în baza contractului de asociere; decontul de asociere pe baza căruia se
repartizează veniturile/cheltuielile reprezintă document justificativ la nivel de asociat/participant;
d)deţinerea şi prezentarea autorităţii competente din România a contractului de asociere care
cuprinde date referitoare la părţile contractante, obiectul de activitate al asocierii/entităţii, cota de
participare în asociere/entitate a fiecărui asociat/participant, dovada înregistrării la organul fiscal
competent din România a sediului permanent al asociatului/participantului nerezident şi certificatul
de rezidenţă fiscală al fiecărui asociat/participant nerezident. Contractul de asociere se înregistrează
la organul fiscal competent în raza căruia este înregistrat asociatul desemnat pentru îndeplinirea
obligaţiilor fiscale ale asocierii;
e)calculul, reţinerea, plata la bugetul statului şi declararea impozitul pentru veniturile cu regim de
reţinere la sursă datorat de fiecare asociat/participant nerezident potrivit convenţiei de evitare a
dublei impuneri, respectiv a prezentului cod, după caz;
f)îndeplinirea obligaţiilor privind depunerea declaraţiei prevăzute la art. 231 alin. (1), pentru
veniturile cu regim de reţinere la sursă.
(3)Impozitul reţinut la sursă de persoana desemnată din cadrul asocierii/entităţii transparente fiscal
fără personalitate juridică, prevăzută la alin. (1) este impozit final. Impozitul se calculează, respectiv
se reţine în momentul plăţii venitului, se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine, se declară
şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca
Naţională a României, pentru ziua în care se efectuează plata venitului către nerezidenţi.
(4)Asociatul/Participantul nerezident, persoană juridică sau fizică, ce desfăşoară activitate în
România prin intermediul unui sediu permanent/sediu permanent desemnat, respectiv obţine venituri
pentru care România are drept de impunere, precum şi asociatul/participantul persoană juridică sau
fizică, rezident în România are obligaţia de a calcula, plăti şi declara impozitul pe profit/venit pentru
profitul impozabil/venitul net impozabil, potrivit titlului II sau IV, după caz, pe baza veniturilor şi
cheltuielilor determinate de operaţiunile asocierii.

Art. 234: Asociere/Entitate nerezidentă constituită conform legislaţiei unui stat străin şi care

desfăşoară activitate/obţine venituri în/din România
(1)Asocierea/Entitatea nerezidentă care nu este tratată ca rezidentă în scopuri fiscale în statul străin în
care este înregistrată este considerată asociere/entitate transparentă fără personalitate juridică din
punct de vedere fiscal în România. Acesteia îi sunt aplicabile prevederile art. 233, dacă cel puţin unul
dintre asociaţi/participanţi nerezidenţi desfăşoară activitate în România prin intermediul unui sediu
permanent, respectiv obţine venituri pentru care România are drept de impunere.
(2)Pentru veniturile impozabile obţinute din România de asocierea/entitatea nerezidentă care nu este
tratată ca rezidentă în scopuri fiscale în statul străin în care este înregistrată, plătitorul de venit din
România calculează, reţine, plăteşte la bugetul statului şi declară impozitul pentru veniturile cu regim
de reţinere la sursă datorat de fiecare asociat/participant nerezident potrivit convenţiei de evitare a
dublei impuneri, respectiv prezentului cod, după caz.
(3)Asocierea/Entitatea nerezidentă tratată ca rezidentă în scopuri fiscale în statul străin în care este
înregistrată, stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, nu este
considerată asociere/entitate transparentă fără personalitate juridică din punct de vedere fiscal în
România, fiind impusă pentru profitul impozabil/venitul brut, după caz, care îi revine acestei
asocieri/entităţi potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri, respectiv titlului II.
(4)Prevederile referitoare la persoana juridică străină care desfăşoară activitate prin intermediul unui
sediu permanent în România se aplică şi asocierii/entităţii nerezidente tratată ca rezidentă în scopuri
fiscale în statul străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri dacă
asocierea/entitatea desfăşoară activitate în România printr-un sediu permanent.
(5)Pentru a beneficia de prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu
statul străin, asocierea/entitatea nerezidentă tratată ca rezidentă în scopuri fiscale în statul străin în
care este înregistrată trebuie să prezinte certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea
competentă a statului străin.
(6)Prevederile prezentului articol şi ale art. 233 nu se aplică organismelor de plasament colectiv fără
personalitate juridică sau altor organisme asimilate acestora, constituite potrivit legislaţiei în materie
şi fondurilor de pensii, constituite potrivit legislaţiei în materie.

Art. 235: Contribuabili

Reprezentanţa unei/unor persoane juridice străine, autorizată să funcţioneze în România, potrivit
legii, are obligaţia de a plăti un impozit anual, conform prezentului capitol.

Art. 236: Stabilirea impozitului

(1)Impozitul pe reprezentanţă pentru un an fiscal este de 18.000 lei.
(2)În cazul reprezentanţei unei/unor persoane juridice străine, care se înfiinţează sau desfiinţează în
cursul unui an fiscal, impozitul datorat pentru acest an se calculează proporţional cu numărul de luni
de existenţă a reprezentanţei în anul fiscal respectiv.
*) OUG 69/2020 Art. XIV: Efecte cu privire la măsurile de executare silită prin poprire instituite de
organul fiscal central
(1)Prin derogare de la prevederile art. 236 din Legea nr. 207/2015 , cu modificările şi completările
ulterioare, în perioada 14 mai 2020-15 decembrie 2020 inclusiv, precum şi în perioada 1 ianuarie
2021-30 iunie 2022 inclusiv, debitorii care au notificat organul fiscal potrivit art. XIII şi au dispuse
măsuri de executare silită prin poprire la data de 14 mai 2020, de către organul de executare fiscală,
asupra disponibilităţilor băneşti pot efectua plata sumelor înscrise în adresele de înfiinţare a popririi
din sumele indisponibilizate, altele decât cele reprezentând obligaţii de plată care fac obiectul
amânării la plată în vederea anulării potrivit art. XIII alin. (5) lit. a).
(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi pentru măsurile de executare silită prin poprire dispuse,
potrivit legii, între data de 14 mai 2020 şi data de 30 iunie 2022 inclusiv.

Art. 237: Plata impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale

(1)Reprezentanţa unei/unor persoane juridice străine are obligaţia să declare şi să plătească impozitul
pe reprezentanţă la bugetul de stat până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului de impunere.
(2)Reprezentanţa unei/unor persoane juridice străine înfiinţată în România în cursul unei luni din
anul de impunere are obligaţia să calculeze, să depună declaraţia fiscală la organul fiscal competent
şi să plătească impozitul pentru anul de impunere, în termen de 30 de zile de la data la care aceasta a
fost înfiinţată. Impozitul se calculează începând cu data de 1 a lunii în care aceasta a fost înfiinţată
până la sfârşitul anului respectiv.
(3)Reprezentanţa unei/unor persoane juridice străine desfiinţată din România în cursul anului de
impunere are obligaţia să recalculeze impozitul pe reprezentanţă şi să depună declaraţia fiscală la
organul fiscal competent în termen de 30 de zile de la data la care aceasta a fost desfiinţată.
Reprezentanţa recalculează impozitul anual pentru perioada de activitate de la începutul anului până
la data de 1 a lunii următoare celei în care se desfiinţează.
(4)Reprezentanţele sunt obligate să conducă evidenţa contabilă prevăzută de legislaţia în vigoare din
România.
Acest text a fost abrogat.

Art. 255: Sfera de aplicare şi procedura

(1)Plăţile de dobânzi şi redevenţe ce provin din România sunt exceptate de la orice impozite aplicate
asupra acelor plăţi în România, fie prin reţinere la sursă, fie prin declarare, cu condiţia ca beneficiarul
efectiv al dobânzilor sau redevenţelor să fie o societate din alt stat membru sau un sediu permanent,
situat în alt stat membru, al unei societăţi dintr-un stat membru.
(2)O plată făcută de o societate rezidentă în România sau de către un sediu permanent situat în
România trebuie să fie considerată ca provenind din România, denumită în continuare stat sursă.
(3)Un sediu permanent este tratat ca plătitor al dobânzilor sau redevenţelor doar în măsura în care
acele plăţi reprezintă cheltuieli deductibile fiscal pentru sediul permanent din România.
(4)O societate a unui stat membru va fi tratată ca beneficiar efectiv al dobânzilor şi redevenţelor doar
dacă primeşte acele plăţi pentru beneficiul său propriu, şi nu ca un intermediar pentru o altă persoană,
cum ar fi un agent, un fiduciar sau semnatar autorizat.
(5)Un sediu permanent trebuie să fie tratat ca beneficiar efectiv al dobânzilor sau redevenţelor:
a)dacă creanţa, dreptul sau utilizarea informaţiei, în legătură cu care iau naştere plăţile de dobânzi
sau redevenţe, este efectiv legată de acel sediu permanent; şi
b)dacă plăţile de dobânzi sau redevenţe reprezintă venituri cu privire la care acel sediu permanent
este supus, în statul membru în care este situat, unuia dintre impozitele menţionate la art. 258 lit. a)
pct. (iii) sau, în cazul Belgiei, impozitului nerezidenţilor/belasting der niet-verblijfhouders ori, în
cazul Spaniei, impozitului asupra venitului nerezidenţilor sau unui impozit care este identic sau în
mod substanţial similar şi care este aplicat după data de intrare în vigoare a prezentului capitol,
suplimentar sau în locul acelor impozite existente.
(6)Dacă un sediu permanent al unei societăţi a unui stat membru este considerat ca plătitor sau ca
beneficiar efectiv al dobânzilor ori redevenţelor, nicio altă parte a societăţii nu va fi tratată ca plătitor
sau ca beneficiar efectiv al acelor dobânzi ori redevenţe, în sensul prezentului articol.
(7)Prezentul articol se aplică numai în cazul în care societatea care este plătitor sau societatea al cărei
sediu permanent este considerat plătitor al dobânzilor ori redevenţelor este o societate asociată a
societăţii care este beneficiarul efectiv sau al cărei sediu permanent este tratat ca beneficiarul efectiv
al acelor dobânzi ori al acelor redevenţe.
(8)Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă dobânzile sau redevenţele sunt plătite de către ori
către un sediu permanent al unei societăţi dintr-un stat membru situat într-un stat terţ şi activitatea
societăţii este, în întregime sau parţial, desfăşurată prin acel sediu permanent.
(9)Prevederile prezentului articol nu împiedică România să ia în considerare, la determinarea
impozitului pe profit, atunci când aplică legislaţia sa fiscală, dobânzile sau redevenţele primite de
către societăţile rezidente, de sediile permanente ale societăţilor rezidente în România sau de către
sediile permanente situate în România.
(10)Prevederile prezentului capitol nu se aplică unei societăţi a altui stat membru sau unui sediu
permanent al unei societăţi a altui stat membru, atunci când condiţiile stabilite la art. 258 lit. b) nu au
fost menţinute pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
(11)Îndeplinirea cerinţelor stabilite de prezentul articol şi de art. 258 se dovedeşte la data plăţii
dobânzilor sau redevenţelor printr-o atestare. Dacă îndeplinirea cerinţelor stabilite în prezentul articol
nu a fost atestată la data plăţii, se va aplica reţinerea impozitului la sursă.
(12)În sensul alin. (11), atestarea care va fi prezentată în legătură cu fiecare contract de plată
trebuie să fie valabilă pentru un an de la data emiterii acestei atestări şi va conţine următoarele
informaţii:
a)dovada rezidenţei fiscale, în scopul impozitării, pentru societatea care primeşte dobânzi sau
redevenţe din România şi, când este necesar, dovada existenţei unui sediu permanent atestat de
autoritatea fiscală a statului membru în care societatea care primeşte dobânzi ori redevenţe este
rezidentă pentru scopuri fiscale sau în care este situat sediul permanent;
b)indicarea calităţii de beneficiar efectiv al dobânzilor sau redevenţelor de către societatea care
primeşte astfel de plăţi, în conformitate cu prevederile alin. (4), sau a existenţei condiţiilor prevăzute
la alin. (5), când un sediu permanent este beneficiarul plăţii;
c)îndeplinirea cerinţelor, în conformitate cu prevederile art. 258 lit. a) pct. (iii), în cazul societăţii
primitoare;
d)deţinerea participaţiei minime, în conformitate cu prevederile art. 258 lit. b);
e)perioada pentru care deţinerea la care se face referire la lit. d) există.
Se poate solicita în plus justificarea legală pentru plăţile efectuate din cadrul contractului, de
exemplu se poate solicita contractul de împrumut sau contractul de licenţă.
(13)Dacă cerinţele pentru acordarea scutirii încetează să fie îndeplinite, societatea primitoare sau
sediul permanent informează imediat societatea plătitoare sau sediul permanent plătitor.
(14)Dacă societatea plătitoare sau sediul permanent a reţinut impozitul la sursă asupra venitului ce
urma să fie scutit de impozit, conform prezentului articol, aceasta poate face o cerere pentru
restituirea acestui impozit reţinut la sursă. În acest sens se va solicita informaţia specificată la alin.
(12). Cererea pentru restituirea impozitului trebuie să fie transmisă în cadrul termenului legal de
prescripţie.
(15)Impozitul reţinut la sursă în plus va fi restituit într-un interval de un an de la primirea cererii de
restituire a impozitului şi a informaţiilor doveditoare pe care le poate solicita în mod rezonabil. Dacă
impozitul reţinut la sursă nu a fost restituit în perioada menţionată, societatea primitoare sau sediul
permanent este îndreptăţit, la expirarea anului în cauză, să solicite dobânda asupra sumei
reprezentând impozitul care trebuie restituit. Dobânda solicitată se va calcula corespunzător
prevederilor Codului de procedură fiscală.

Art. 256: Definiţia dobânzii

În sensul prezentului capitol, termenul dobândă înseamnă venitul din creanţe de orice fel, însoţite sau
nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, venitul
din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea
efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni; penalităţile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate
dobânzi.

Art. 257: Definiţia redevenţei

În sensul prezentului capitol, termenul redevenţe înseamnă plăţile de orice fel primite pentru
folosirea sau concesionarea utilizării oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau
ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice şi programele informatice, orice brevet, marcă de
comerţ, desen ori model, plan, formulă sau procedeu secret de fabricaţie, ori pentru informaţii
referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific; plăţile pentru folosirea sau
dreptul de folosire a echipamentului industrial, comercial ori ştiinţific.

Art. 258: Definiţia întreprinderii, întreprinderii asociate şi a sediului permanent

În sensul prezentului capitol:
a)sintagma societate a unui stat membru înseamnă orice societate:
(i)care îmbracă una dintre formele enumerate în lista prevăzută la art. 263; şi
(ii)care, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, este considerată ca fiind rezidentă în
acel stat membru şi nu este considerată, în înţelesul unei convenţii de evitare a dublei impuneri pe
venit şi pe capital încheiată cu un stat terţ, ca fiind rezident în scopul impozitării în afara Uniunii
Europene; şi
(iii)care este supusă unuia dintre următoarele impozite, fără a fi scutită de impozit, sau unui impozit
care este identic ori, în esenţă, similar şi care este stabilit după data de intrare în vigoare a prezentului
articol, în plus sau în locul acelor impozite existente:
- impozitul societăţilor/vennootschapsbelasting, în Belgia;
- selskabsskat, în Danemarca;
- Korperschaftsteuer, în Germania;
- phdros eisodematos uomikou prosopon [N.n. - transcrierea cu caractere latine a denumirii greceşti
este "foros eisodimatos nomikon prosopon"], în Grecia;
- impuesto sobre sociedades, în Spania;
- impot sur les societes, în Franţa;
- corporation tax, în Irlanda;
- imposta sul reddito delle persone giuridiche, în Italia;
- impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;
- vennootschapsbelasting, în Olanda;
- Korperschaftsteuer, în Austria;
- imposto sobre o rendimento da pessoas colectivas, în Portugalia;
- vhteisoien tulovero/în komstskatten, în Finlanda;
- statlîn g în komstskatt, în Suedia;
- corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- dan z prijmu pravnickych osob, în Republica Cehă;
- tulumaks, în Estonia;
- phdros eisodematos [N.n. - transcrierea cu caractere latine a denumirii este "foros eisodimatos"], în
Cipru;
- uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;
- pelno mokestis, în Lituania;
- tarsasagi ado, în Ungaria;
- taxxa fuq l-income, în Malta;
- todatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;
- davek od dobicka praznih oseb, în Slovenia;
- dan z prijmov pravnickych osob, în Slovacia;
- impozitul pe profit, în România;
- korporativen danak, în Bulgaria;
- porez na dobit, în Croaţia;
b)o societate este o societate asociată a unei alte societăţi dacă, cel puţin:
(i)prima societate are o participare minimă directă de 25% în capitalul celei de-a doua întreprinderi;
sau
(ii)cea de-a doua societate are o participare minimă directă de 25% în capitalul primei societăţi; sau
(iii)o societate terţă are o participare minimă directă de 25% atât în capitalul primei societăţi, cât şi în
al celei de-a doua.
Participările în capitalul social trebuie să fie deţinute numai la întreprinderile rezidente pe teritoriul
Uniunii Europene;
c)sintagma sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri situat într-un stat membru, prin care se
desfăşoară în întregime sau în parte activitatea unei societăţi rezidente într-un alt stat membru.

Art. 259: Exceptarea plăţilor de dobânzi sau de redevenţe

(1)Nu se acordă beneficiile prezentului capitol în următoarele cazuri:
a)atunci când plăţile sunt tratate ca o distribuire de beneficii sau ca o restituire de capital, conform
legislaţiei române;
b)pentru plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul de participare la profiturile debitorului;
c)pentru plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul creditorului să îşi schimbe dreptul de a primi
dobânda contra unui drept de participare în profiturile debitorului;
d)pentru plăţile rezultate din creanţe care nu conţin niciun fel de prevederi referitoare la restituirea
datoriei principale sau dacă restituirea este datorată pentru o perioadă mai mare de 50 de ani de la
data emisiunii.
(2)Când datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv al dobânzii sau
redevenţelor ori între unul dintre ei şi o altă persoană, suma dobânzilor sau redevenţelor depăşeşte
suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii,
prevederile prezentului articol se aplică numai în această ultimă sumă menţionată, dacă există o astfel
de sumă.

Art. 260: Fraudă şi abuz

(1)Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale sau a celor
bazate pe tratate, la care România este parte, care sunt necesare pentru prevenirea fraudei sau
abuzului constatate în condiţiile legii.
(2)Prevederile prezentului capitol nu se aplică atunci când tranzacţiile au drept consecinţă frauda,
evaziunea fiscală sau abuzul, constatate în condiţiile legii.

Art. 261: Clauza de delimitare

Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor naţionale sau a celor bazate pe
tratatele la care România este parte şi ale căror prevederi au în vedere eliminarea sau evitarea dublei
impozitări a dobânzilor şi a redevenţelor.

Art. 262: Măsuri luate de România

Procedura administrării prezentului capitol se va stabili prin norme, elaborate de Ministerul
Finanţelor Publice sau A.N.A.F., după caz.
Art. 263: Lista societăţilor acoperite de prevederile art. 258 lit. a) pct. (iii)
Societăţile acoperite de prevederile art. 258 lit. a) pct. (iii) sunt următoarele:
a)societăţi cunoscute în legislaţia belgiană ca - "naamloze vennootschap/societe anonyme,
commanditaire vennootschap op aandelen/societe en commandite par actions, besloten vennootschap
met beperkte aansprakelijkheid/societe privee a responsabilite limitee" şi acele entităţi publice
legislative care desfăşoară activitate conform dreptului privat;
b)societăţi cunoscute în legislaţia daneză ca - "aktieselskab" şi "anpartsselskab";
c)societăţi cunoscute în legislaţia germană ca - "Aktiengesellschaft, Kommanditgesellschaft auf
Aktien, Gesellschaft mit beschrankter Haftung" şi "bergrechtliche Gewerkschaft";
d)societăţi cunoscute în legislaţia grecească ca - "anonume etairia" [N.n. - transcrierea cu caractere
latine a denumirii este "anonimi etaireia"];
e)societăţi cunoscute în legislaţia spaniolă ca - "sociedad anonima, sociedad comanditaria por
acciones, sociedad de responsabilidad limitada" şi acele entităţi publice legale care desfăşoară
activitate conform dreptului privat;
f)societăţi cunoscute în legislaţia franceză ca: societe anonyme, societe en commandite par actions,
societe e responsabilite limitee, precum şi instituţiile şi întreprinderile publice cu caracter industrial şi
comercial;
g)persoanele juridice irlandeze denumite "public companies limited by shares or by guarantee",
"private companies limited by shares or by guarantee", instituţiile înregistrate în regimul "Industrial
and Provident Societies Acts", sau "building societies" înregistrate în regimul "Building Societies
Acts";
h)societăţi cunoscute în legislaţia italiană ca - "societa per azioni, societa in accomandita per azioni,
societa a responsabilita limitata" şi entităţi publice şi private care desfăşoară activităţi industriale şi
comerciale;
i)societăţi cunoscute în legislaţia luxemburgheză ca - "societe anonyme, societe en commandite par
actions" şi "societe a responsabilite limitee";
j)societăţi cunoscute în legislaţia olandeză ca - "noomloze vennootschap" şi "besloten vennootschap
met beperkte aansprakelijkheid";
k)societăţi cunoscute în legislaţia austriacă ca - "Aktiengesellschaft" şi "Gesellschaft mit
beschrankter Haftung";
l)societăţi comerciale sau societăţi înfiinţate conform legii civile, având formă comercială, şi
cooperative şi entităţi publice înregistrate conform legii portugheze;
m)societăţi cunoscute în legislaţia finlandeză ca - "osakeyhtio/aktiebolag, osuuskunta/andelsiag,
saastopankki/sparbank" şi "vakuutusyhtio/forsakrîn gsbolag";
n)societăţi cunoscute în legislaţia suedeză ca - "aktiebolag" şi "forsakrin gsaktiebolag";
o)societăţi înregistrate conform legislaţiei Marii Britanii;
p)societăţi cunoscute în legislaţia cehă ca - "akciova spolecnost", "spolecnost s rucenim omezenym",
"verejna obchodni spolecnnost", "komanditni spolecnost", "druzstvo";
q)societăţi cunoscute în legislaţia estoniană ca - "taisuhin g", "usaldusuhin g", "osauhin g",
"aktsiaselts", "tulundusuhistu";
r)societăţi cunoscute în legislaţia cipriotă ca societăţi înregistrate în conformitate cu legea
companiilor, entităţi publice corporatiste, precum şi alte entităţi care sunt considerate societăţi,
conform legii impozitului pe venit;
s)societăţi cunoscute în legislaţia letonă ca - "akciju sabiedriba", "sabiedriba ar ierobezotu atbildibu";
ş)societăţi înregistrate conform legislaţiei lituaniene;
t)societăţi cunoscute în legislaţia ungară ca - "kozkereseti tarsasag", "beteti tarsasag", "kozos
vallalat", "korlatolt felelossegu tarsasag", "reszvenytarsasag", "egyesules", "kozhasznu tarsasag",
"szovetkezet";
ţ)societăţi cunoscute în legislaţia malteză ca - "Kumpaniji ta' Responsabilita'Limitata", "Socjetajiet în
akkomandita li l-kapital taghhom maqsum f'azzjonitjiet";
u)societăţi cunoscute în legislaţia poloneză ca - "spolka akcyjna", "spolka z ofraniczona
odpowiedzialnoscia";
v)societăţi cunoscute în legislaţia slovenă ca - "delniska druzba", "komanditna delniska druzba",
"komanditna druzba", "druzba z omejeno odgovornostjo", "druzba z neomejeno odgovomostjo";
w)societăţi cunoscute în legislaţia slovacă ca - "akciova spolocnos", "spolociost's rucenim
obmedzenym", "komanditna spolocnos", "verejna obchodna spolocnos", "druzstvo";
x)societăţi cunoscute în legislaţia română ca - "societăţi în nume colectiv", "societăţi în comandită
simplă", "societăţi pe acţiuni", "societăţi în comandită pe acţiuni", "societăţi cu răspundere limitată";
y)societăţi cunoscute în legislaţia bulgară ca - "Akţionerno drujestvo", "Komanditno drujestvo s
akţii", "Drujestvo s ogranicena otgovornost";
z)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei croate, denumite "dionicko drustvo", "drustvo s
ogranicenom odgovornoscu" şi alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia croată şi care
sunt supuse impozitului pe profit în Croaţia.

Art. 264: Data aplicării

Dispoziţiile prezentului capitol transpun prevederile Directivei 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie
2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăţilor de dobânzi şi de redevenţe efectuate
între societăţi asociate din state membre diferite, cu amendamentele ulterioare.

Art. 265: Definiţia taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului şi care este colectat
conform prevederilor prezentului titlu.

Art. 266: Semnificaţia unor termeni şi expresii

(1)În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. achiziţie reprezintă bunurile şi serviciile obţinute sau care urmează a fi obţinute de o persoană
impozabilă, prin următoarele operaţiuni: livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, efectuate sau
care urmează a fi efectuate de altă persoană către această persoană impozabilă, achiziţii
intracomunitare şi importuri de bunuri;
2. achiziţie intracomunitară are înţelesul art. 273;
3. active corporale fixe reprezintă orice imobilizare corporală amortizabilă, construcţiile şi
terenurile de orice fel, deţinute pentru a fi utilizate în producţia sau livrarea de bunuri ori în
prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative;
4. activitate economică are înţelesul prevăzut la art. 269 alin. (2). Atunci când o persoană
desfăşoară mai multe activităţi economice, prin activitate economică se înţelege toate activităţile
economice desfăşurate de aceasta;
5. baza de impozitare reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri sau prestări de servicii
impozabile, a unui import impozabil sau a unei achiziţii intracomunitare impozabile, stabilită
conform cap. VII al prezentului titlu;
6. bunuri reprezintă bunuri corporale mobile şi imobile. Energia electrică, energia termică, gazele
naturale, agentul frigorific şi altele de această natură se consideră bunuri corporale mobile;
7. produse accizabile sunt produsele energetice, alcoolul şi băuturile alcoolice, precum şi tutunul
prelucrat, astfel cum sunt definite la titlul VIII, cu excepţia gazului livrat prin intermediul unui
sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Uniunii Europene sau prin orice reţea conectată la un
astfel de sistem;
8. codul de înregistrare în scopuri de TVA reprezintă codul prevăzut la art. 318 alin. (1), atribuit
de către autorităţile competente din România persoanelor care au obligaţia să se înregistreze
conform art. 316 sau 317, sau un cod de înregistrare similar, atribuit de autorităţile competente
dintr-un alt stat membru;
9. codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar, astfel cum sunt
prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind
Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, astfel cum a fost modificat prin
Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1.101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014. Ori
de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată stabilită prin Regulamentul (CEE) nr.
2.658/87, corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul titlu şi noile coduri NC se
realizează potrivit prevederilor din normele metodologice;
10. data aderării României la Uniunea Europeană este data de 1 ianuarie 2007;
11. decont de taxă reprezintă decontul care se întocmeşte şi se depune conform art. 323;
12. decontul special de taxă reprezintă decontul care se întocmeşte şi se depune conform art. 324;
13. Directiva 112 este Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind
sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE), seria L, nr. 347 din 11 decembrie 2006, cu modificările şi completările
ulterioare. Referirile din facturile transmise de furnizori/prestatori din alte state membre la
articolele din Directiva a 6-a, respectiv Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977 privind
armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - Sistemul
comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE), seria L, nr. 145 din 3 iunie 1977, vor fi considerate referiri la
articolele corespunzătoare din Directiva 112, conform tabelului de corelări din anexa XII la
această directivă;
14. factura reprezintă documentul prevăzut la art. 319;
15. importator reprezintă persoana pe numele căreia sunt declarate bunurile, în momentul în care
taxa la import devine exigibilă, conform art. 285 şi care în cazul importurilor taxabile este obligată
la plata taxei conform art. 309;
16. întreprindere mică reprezintă persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire
prevăzut la art. 310 sau 3102, în conformitate cu art. 284 alin. (1) şi (2) din Directiva 112;
161. locuinţe care în momentul livrării pot fi locuite ca atare, în sensul dispoziţiilor art. 291
alin. (2) lit. m) pct. 3, reprezintă locuinţele care la data livrării îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a)acces liber individual la spaţiul locuibil, fără tulburarea posesiei şi a folosinţei exclusive a
spaţiului deţinut de către o altă persoană sau familie;
b)acces la energie electrică şi apă potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate şi a reziduurilor
menajere;
c)sunt formate cel puţin dintr-un spaţiu pentru odihnă, un spaţiu pentru pregătirea hranei şi un
grup sanitar;
d)finisajele exterioare includ cel puţin: acoperiş, dacă, în funcţie de tipul construcţiei, este
prevăzut acest element constructiv, geamuri, uşă de/la intrare;
e)finisajele interioare includ cel puţin: pereţi finisaţi cu vopsea, tapet, faianţă sau alte elemente
utilizate pentru finisare, podele finisate cu gresie, parchet sau alte elemente utilizate pentru
finisare, uşi interioare, în funcţie de proiect;
f)instalaţii sanitare şi obiecte sanitare, respectiv vas WC, lavoar şi spălător cu cuvă, cu bateriile
aferente;
g)instalaţii electrice, inclusiv tablou, doze, întrerupătoare/comutatoare şi prize;
17. livrare intracomunitară are înţelesul prevăzut la art. 270 alin. (9);
18. livrare către sine are înţelesul prevăzut la art. 270 alin. (4);
19. operaţiuni imobiliare reprezintă operaţiunile constând în livrarea, închirierea, leasingul,
arendarea, concesionarea de bunuri imobile sau alte operaţiuni prin care un bun imobil este pus la
dispoziţia altei persoane, precum şi acordarea cu plată pe o anumită perioadă a unor drepturi reale,
precum dreptul de uzufruct şi superficia, asupra unui bun imobil;
20. perioada fiscală este perioada prevăzută la art. 322;
21. persoană impozabilă are înţelesul art. 269 alin. (1) şi reprezintă persoana fizică, grupul de
persoane, instituţia publică, persoana juridică, precum şi orice entitate capabilă să desfăşoare o
activitate economică;
22. persoană juridică neimpozabilă reprezintă instituţia publică, organismul internaţional de drept
public şi orice altă persoană juridică, care nu este persoană impozabilă, în sensul art. 269 alin. (1);
23. persoană parţial impozabilă are înţelesul prevăzut la art. 300;
24. persoană reprezintă o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă sau o
persoană neimpozabilă;
25. plafon pentru achiziţii intracomunitare reprezintă plafonul stabilit conform art. 268 alin. (4)
lit. b);
26. plafon pentru vânzări la distanţă reprezintă plafonul stabilit conform art. 275 alin. (2) lit. a);
27. prestarea către sine are înţelesul prevăzut la art. 271 alin. (4);
28. serviciile furnizate pe cale electronică includ, în special, serviciile prevăzute în anexa II la
Directiva 112 şi la art. 7 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al
Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei
2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu modificările şi
completările ulterioare. În cazul în care prestatorul unui serviciu şi clientul său comunică prin
intermediul poştei electronice, acest lucru nu înseamnă, în sine, că serviciul furnizat este un
serviciu furnizat pe cale electronică;
29. serviciile de telecomunicaţii sunt serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi recepţia
de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace
optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor
pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de telecomunicaţii cuprind, de
asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua mondială de informaţii;
30. serviciile de radiodifuziune şi televiziune includ, în special, serviciile prevăzute la art. 6b alin.
(1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi completările
ulterioare;
31. taxă înseamnă taxa pe valoarea adăugată, aplicabilă conform prezentului titlu;
32. taxă colectată reprezintă taxa aferentă livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii taxabile
la momentul exigibilităţii taxei, efectuate sau care urmează a fi efectuate de persoana impozabilă,
precum şi taxa aferentă operaţiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei, conform
art. 307-309;
33. taxă deductibilă reprezintă suma totală a taxei datorate sau achitate de către o persoană
impozabilă pentru achiziţiile efectuate sau care urmează a fi efectuate;
34. taxă dedusă reprezintă taxa deductibilă care a fost efectiv dedusă;
35. vânzarea intracomunitară de bunuri la distanţă înseamnă o livrare de bunuri expediate
sau transportate de furnizor sau în numele acestuia, inclusiv în cazul în care furnizorul
intervine în mod indirect în transportul sau expedierea bunurilor, dintr-un alt stat membru
decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client, dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a)livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică
neimpozabilă ale cărei achiziţii intracomunitare de bunuri nu sunt considerate operaţiuni
impozabile în România în temeiul art. 268 alin. (4) şi alin. (8) lit. a) şi art. 3151 alin. (9) sau
corespondentul acestor articole din legislaţia statului membru de destinaţie, în cazul în care acesta
este altul decât România, sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;
b)bunurile livrate nu sunt mijloace de transport noi sau bunuri livrate după asamblare sau
instalare, cu sau fără funcţionare de probă, de către furnizor sau în numele acestuia;
36. vânzare la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe înseamnă o
livrare de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia, inclusiv în
cazul în care furnizorul intervine în mod indirect în transportul sau expedierea bunurilor,
dintr-un teritoriu terţ sau dintr-o ţară terţă către un client dintr-un stat membru, dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a)livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică
neimpozabilă ale cărei achiziţii intracomunitare de bunuri nu sunt considerate operaţiuni
impozabile în România în temeiul art. 268 alin. (4) şi alin. (8) lit. a) şi art. 3151 alin. (9) sau
corespondentul acestor articole din legislaţia statului membru de destinaţie, în cazul în care acesta
este altul decât România, sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;
b)bunurile livrate nu sunt mijloace de transport noi sau bunuri livrate după asamblare sau
instalare, cu sau fără funcţionare de probă, de către furnizor sau în numele acestuia.
37. zahăr adăugat, în sensul art. 291 alin. (2) lit. e) pct. 3, are înţelesul prevăzut la art. 439 alin.
(4).
(2)În înţelesul prezentului titlu:
a)o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România este considerată a fi
stabilită în România;
b)o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României se consideră că este
stabilită în România dacă are un sediu fix în România, respectiv dacă dispune în România de
suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii
impozabile;
c)o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României şi care are un sediu
fix în România conform lit. b) este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în România
pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate la care sediul fix de pe teritoriul
României nu participă.
(3)Mijloacele de transport noi la care se face referire la art. 268 alin. (3) lit. b) şi la art. 294 alin.
(2) lit. b) sunt cele prevăzute la lit. a) şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. b), respectiv:
a)mijloacele de transport reprezintă o navă care depăşeşte 7,5 m lungime, o aeronavă a cărei
greutate la decolare depăşeşte 1.550 kg sau un vehicul terestru cu motor a cărui capacitate
depăşeşte 48 cm3 sau a cărui putere depăşeşte 7,2 kW, destinate transportului de pasageri sau
bunuri, cu excepţia:
1. navelor atribuite navigaţiei în largul mării şi care sunt utilizate pentru transportul de călători/
bunuri cu plată sau pentru activităţi comerciale, industriale sau de pescuit, precum şi a navelor
utilizate pentru salvare ori asistenţă pe mare sau pentru pescuitul de coastă; şi
2. aeronavelor utilizate de companiile aeriene care realizează în principal transport internaţional
de persoane şi/sau de bunuri cu plată;
b)condiţiile care trebuie îndeplinite sunt:
1. în cazul unui vehicul terestru, acesta să nu fi fost livrat cu mai mult de 6 luni de la data intrării
în funcţiune sau să nu fi efectuat deplasări care depăşesc 6.000 km;
2. în cazul unei nave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în
funcţiune sau să nu fi efectuat deplasări a căror durată totală depăşeşte 100 de ore;
3. în cazul unei aeronave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în
funcţiune sau să nu fi efectuat zboruri a căror durată totală depăşeşte 40 de ore.

Art. 267: Aplicare teritorială

(1)În sensul prezentului titlu:
a)Uniunea Europeană şi teritoriul Uniunii Europene înseamnă teritoriile statelor membre, astfel cum
sunt definite în prezentul articol;
b)stat membru şi teritoriul statului membru înseamnă teritoriul fiecărui stat membru al Uniunii
Europene pentru care se aplică Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în conformitate cu
art. 349 şi 355 din acesta, cu excepţia teritoriilor prevăzute la alin. (2) şi (3);
c)teritorii terţe sunt teritoriile prevăzute la alin. (2) şi (3);
d)ţară terţă înseamnă orice stat sau teritoriu pentru care nu se aplică prevederile Tratatului privind
funcţionarea Uniunii Europene.
(11)În sensul dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), teritoriul României reprezintă teritoriul
delimitat de frontiera de stat a României, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr.
243/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene se exclud
din teritoriul Uniunii Europene din punctul de vedere al taxei:
a)Republica Federală Germania:
1. Insula Heligoland;
2. teritoriul Busingen;
b)Regatul Spaniei:
1. Ceuta;
2. Melilla;
c)Republica Italiană:
Livigno.
(3)Următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene se exclud din
teritoriul Uniunii Europene din punctul de vedere al taxei:
a)Insulele Canare;
b)teritoriile franceze menţionate la art. 349 şi art. 355 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene;
c)Muntele Athos;
d)Insulele Aland;
e)Insulele anglo-normande;
f)Campione d'Italia;
g)apele italiene ale lacului Lugano.
(4)Se consideră ca fiind incluse în teritoriile următoarelor state membre teritoriile menţionate
mai jos:
a)Republica Franceză: Principatul Monaco;
b)Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: Insula Man;
c)Republica Cipru: zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord.

Art. 268: Operaţiuni impozabile

(1)Din punctul de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a)operaţiunile care, în sensul art. 270-272, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o
prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;
b)locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în
conformitate cu prevederile art. 275 şi 278;
c)livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este
definită la art. 269 alin. (1), acţionând ca atare;
d)livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice
prevăzute la art. 269 alin. (2).
(2)Este, de asemenea, operaţiune impozabilă şi importul de bunuri efectuat în România de orice
persoană, dacă locul importului este în România, potrivit art. 277.
(3)Sunt, de asemenea, operaţiuni impozabile şi următoarele operaţiuni efectuate cu plată,
pentru care locul este considerat a fi în România, potrivit art. 276:
a)o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile,
efectuată de o persoană impozabilă ce acţionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă,
care nu beneficiază de excepţia prevăzută la alin. (4), care urmează unei livrări intracomunitare
efectuate în afara României de către o persoană impozabilă ce acţionează ca atare şi care nu este
considerată întreprindere mică în statul membru în care are loc livrarea şi căreia nu i se aplică
prevederile art. 275 alin. (1) lit. b) cu privire la livrările de bunuri care fac obiectul unei instalări sau
unui montaj sau ale art. 275 alin. (2) cu privire la vânzările la distanţă;
b)o achiziţie intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană;
c)o achiziţie intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă, care
acţionează ca atare, sau de o persoană juridică neimpozabilă.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operaţiuni impozabile în
România achiziţiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de
servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă;
b)valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic
curent sau nu a depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui
echivalent în lei este stabilit prin normele metodologice.
(5)Plafonul pentru achiziţii intracomunitare prevăzut la alin. (4) lit. b) este constituit din valoarea
totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorată sau achitată în statul membru din care se
expediază ori se transportă bunurile, a achiziţiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloace de
transport noi sau bunuri supuse accizelor.
(6)Persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile, eligibile pentru excepţia prevăzută la
alin. (4), au dreptul să opteze pentru regimul general prevăzut la alin. (3) lit. a). Opţiunea se aplică
pentru cel puţin doi ani calendaristici.
(7)Regulile aplicabile în cazul depăşirii plafonului pentru achiziţii intracomunitare, prevăzut la alin.
(4) lit. b), sau al exercitării opţiunii sunt stabilite prin normele metodologice.
(8)Nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România:
a)achiziţiile intracomunitare de bunuri a căror livrare în România ar fi scutită conform art. 294 alin.
(1) lit. h)-n);
b)achiziţia intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei operaţiuni triunghiulare,
pentru care locul este în România în conformitate cu prevederile art. 276 alin. (1), atunci când
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1. achiziţia de bunuri este efectuată de către o persoană impozabilă, denumită cumpărător
revânzător, care nu este stabilită în România, dar este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat
membru;
2. achiziţia de bunuri este efectuată în scopul unei livrări ulterioare a bunurilor respective în
România, de către cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1;
3. bunurile astfel achiziţionate de către cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1 sunt expediate
sau transportate direct în România, dintr-un alt stat membru decât cel în care cumpărătorul
revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, către persoana căreia urmează să îi efectueze
livrarea ulterioară, denumită beneficiarul livrării ulterioare;
4. beneficiarul livrării ulterioare este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică
neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România;
5. beneficiarul livrării ulterioare a fost desemnat în conformitate cu art. 307 alin. (4) ca persoană
obligată la plata taxei pentru livrarea efectuată de cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1;
c)achiziţiile intracomunitare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi de
antichităţi, în sensul prevederilor art. 312, atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă
revânzătoare, care acţionează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru de unde
sunt furnizate, conform regimului special pentru intermediarii persoane impozabile, în sensul art. 313
şi 326 din Directiva 112, sau vânzătorul este organizator de vânzări prin licitaţie publică, care
acţionează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru furnizor, conform
regimului special, în sensul art. 333 din Directiva 112;
d)achiziţia intracomunitară de bunuri care urmează unei livrări de bunuri aflate în regim vamal
suspensiv sau sub o procedură de tranzit intern, dacă pe teritoriul României se încheie aceste
regimuri sau această procedură pentru respectivele bunuri.
(9)Operaţiunile impozabile pot fi:
a)operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute la art. 291;
b)operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă
deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt
prevăzute la art. 2921 şi art. 294-296;
c)operaţiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa şi nu este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt
prevăzute la art. 292;
d)importuri şi achiziţii intracomunitare, scutite de taxă, conform art. 293;
e)operaţiuni prevăzute la lit. a)-c), care sunt scutite fără drept de deducere, fiind efectuate de
întreprinderile mici care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 310 sau 3102, pentru care
nu se datorează taxa şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii;
f)operaţiuni pentru care se aplică regimul special pentru agricultori prevăzut la art. 3151.
(10)Operaţiunile efectuate în cadrul proiectelor de cercetare-dezvoltare şi inovare nu se cuprind în
sfera TVA dacă rezultatele cercetării nu sunt transferate altei persoane. Dreptul de deducere pentru
achiziţiile destinate realizării proiectelor de cercetare-dezvoltare şi inovare se exercită în limitele şi în
condiţiile prevăzute la art. 297-300.

Art. 269: Persoane impozabile şi activitatea economică

(1)Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă
şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau
rezultatul acestei activităţi.
(2)În sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor,
comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile
profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea constituie activitate economică exploatarea
bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
(3)Situaţiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane
impozabile se prevăd prin normele metodologice.
(4)Nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte persoane legate de angajator
printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport
angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale
angajatorului.
(5)Instituţiile publice şi organismele internaţionale de drept public nu sunt persoane impozabile
pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea
acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor
activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice şi organismele
internaţionale de drept public ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum şi a celor prevăzute la
alin. (6) şi (7). În sensul prezentului articol, prin organisme internaţionale de drept public se înţelege
organizaţiile internaţionale interguvernamentale, constituite de către state care sunt părţi la acestea, în
baza unor tratate sau a altor instrumente juridice specifice dreptului internaţional public şi care
funcţionează conform actelor lor constitutive, statutelor lor sau altor documente care emană de la
acestea, fiind guvernate de normele dreptului internaţional public şi nu de dreptul intern al vreunui
stat.
(6)Instituţiile publice şi organismele internaţionale de drept public prevăzute la alin. (5) sunt
persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dar care sunt
scutite de taxă, conform art. 292.
(7)Instituţiile publice şi organismele internaţionale de drept public prevăzute la alin. (5) sunt,
de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activităţi:
a)telecomunicaţii;
b)furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele de aceeaşi
natură;
c)transport de bunuri şi de persoane;
d)servicii prestate în porturi şi aeroporturi;
e)livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f)activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;
g)depozitarea;
h)activităţile organismelor de publicitate comercială;
i)activităţile agenţiilor de călătorie;
j)activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemănătoare;
k)operaţiunile posturilor publice de radio şi televiziune;
l)operaţiunile agenţiilor agricole de intervenţie efectuate asupra produselor agricole şi în temeiul
regulamentelor privind organizarea comună a pieţei respectivelor produse.
(8)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), orice persoană care efectuează ocazional o livrare
intracomunitară de mijloace de transport noi va fi considerată persoană impozabilă pentru orice astfel
de livrare.
(9)În condiţiile şi în limitele prevăzute în normele metodologice, este considerat drept grup fiscal
unic un grup de persoane impozabile stabilite în România care, independente fiind din punct de
vedere juridic, sunt în relaţii strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar şi
economic.
(10)Orice asociat sau partener al unei asocieri ori organizaţii fără personalitate juridică este
considerat persoană impozabilă separată pentru acele activităţi economice care nu sunt desfăşurate în
numele asocierii sau organizaţiei respective.
(11)Asocierile în participaţiune nu dau naştere unei persoane impozabile separate. Asocierile de tip
joint venture, consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate
juridică şi sunt constituite în temeiul legii, indiferent dacă sunt tratate sau nu drept asocieri în
participaţiune, nu dau naştere unei persoane impozabile separate.

Art. 270: Livrarea de bunuri

(1)Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar.
(11)Nu este considerat livrare de bunuri în sensul alin. (1) transferul dreptului de proprietate asupra
unui bun imobil de către o persoană impozabilă către o instituţie publică, în scopul stingerii unei
obligaţii fiscale restante.
(2)Se consideră că o persoană impozabilă, care acţionează în nume propriu, dar în contul altei
persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare de bunuri, a achiziţionat şi livrat bunurile
respective ea însăşi, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(3)Următoarele operaţiuni sunt considerate, de asemenea, livrări de bunuri, în sensul alin. (1):
a)predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui contract care prevede că plata
se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel
mai târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing;
b)transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite, cu excepţia situaţiei
prevăzute la alin. (11);
c)trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile
prevăzute de legislaţia referitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în schimbul
unei despăgubiri.
(4)Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operaţiuni:
a)preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziţionate sau produse de către
aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată, dacă
taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial;
b)preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziţionate sau produse de către
aceasta pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor
respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial;
c)[textul din Art. 270, alin. (4), litera C. din titlul VII, capitolul IV a fost abrogat la 11-oct-2019 de
Art. 1, punctul 2. din Legea 172/2019]
(5)Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociaţii sau acţionarii săi,
inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoanei
impozabile, cu excepţia transferului prevăzut la alin. (7), constituie livrare de bunuri efectuată cu
plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau
parţial.
(6)În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun,
fiecare tranzacţie este considerată o livrare separată a bunului.
(7)Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active
sau, după caz, şi de pasive, realizat ca urmare a altor operaţiuni decât divizarea sau fuziunea, precum
vânzarea sau aportul în natură la capitalul unei societăţi, nu constituie livrare de bunuri dacă
primitorul activelor este o persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 266 alin. (2), în
condiţiile stabilite prin normele metodologice. Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a
acestora, efectuat cu ocazia divizării sau fuziunii, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul
activelor este o persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 266 alin. (2). Atât în cazul
transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau,
după caz, şi de pasive, realizat ca urmare a altor operaţiuni decât divizarea sau fuziunea, cât şi în
cazul transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora efectuat cu ocazia divizării sau
fuziunii, primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului, inclusiv în ceea ce priveşte
ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.
(8)Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):
a)bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;
b)acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai
general, în scopuri legate de desfăşurarea activităţii economice, în condiţiile stabilite prin normele
metodologice;
c)acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de
mecenat, de protocol/reprezentare, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
d)transferul alimentelor destinate consumului uman, aflate aproape de expirarea datei durabilităţii
minimale, în situaţia în care acesta este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei
alimentare.
(9)Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în înţelesul alin. (1), care sunt expediate
sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care
se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.
(10)Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de
bunuri aparţinând activităţii sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepţia
nontransferurilor prevăzute la alin. (12).
(11)Transferul prevăzut la alin. (10) reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile
corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul
său, pentru a fi utilizate în scopul desfăşurării activităţii sale economice.
(12)În sensul prezentului titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun
din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său,
pentru a fi utilizat în scopul uneia dintre următoarele operaţiuni:
a)livrarea bunului respectiv realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de
destinaţie a bunului expediat sau transportat în condiţiile prevăzute la art. 275 alin. (2) privind
vânzarea intracomunitară de bunuri la distanţă;
b)livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de
destinaţie a bunului expediat sau transportat, în condiţiile prevăzute la art. 275 alin. (1) lit. b) privind
livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele acestuia;
c)livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul navelor, aeronavelor sau
trenurilor, pe parcursul transportului de persoane efectuat în teritoriul Uniunii Europene, în condiţiile
prevăzute la art. 275 alin. (1) lit. d);
d)livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă, în condiţiile prevăzute la art. 294 alin.
(2) cu privire la livrările intracomunitare scutite, la art. 294 alin. (1) lit. a) şi b) cu privire la scutirile
pentru livrările la export şi la art. 294 alin. (1) lit. h), i), j), l) şi n) cu privire la scutirile pentru
livrările destinate navelor, aeronavelor, misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi
organizaţiilor internaţionale şi forţelor NATO;
e)livrarea de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Uniunii Europene sau prin orice
reţea conectată la un astfel de sistem, livrarea de electricitate, livrarea de energie termică sau agent
frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire, în conformitate cu condiţiile prevăzute
la art. 275 alin. (1) lit. e) şi f) privind locul livrării acestor bunuri;
f)prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică evaluarea bunurilor mobile
corporale sau lucrări asupra bunurilor mobile corporale efectuate în statul membru în care se termină
expedierea ori transportul bunului, cu condiţia ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate
persoanei impozabile din România de la care fuseseră expediate sau transportate iniţial;
g)utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinaţie a bunului
expediat sau transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru de destinaţie, de către
persoana impozabilă stabilită în România;
h)utilizarea temporară a bunului respectiv, pentru o perioadă care nu depăşeşte 24 de luni, pe
teritoriul unui alt stat membru, în condiţiile în care importul aceluiaşi bun dintr-un stat terţ, în
vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală
de drepturi de import.
(13)În cazul în care nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute la alin. (12), expedierea
sau transportul bunului respectiv este considerat ca un transfer din România în alt stat membru. În
acest caz, transferul se consideră efectuat în momentul în care condiţia nu mai este îndeplinită.
(14)Prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot introduce măsuri de simplificare cu privire la
aplicarea alin. (10)-(13).
(15)În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfeţe electronice cum ar fi o piaţă
online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează vânzarea la distanţă de bunuri
importate din teritorii terţe sau ţări terţe în loturi cu o valoare intrinsecă de maximum 150 euro, se
consideră că această persoană impozabilă a primit şi a livrat ea însăşi bunurile respective. Noţiunea
«valoare intrinsecă» are sensul stabilit la art. 1 pct. 48 din Regulamentul Delegat al Comisiei (UE)
2015/2.446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului
European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului
vamal al Uniunii, cu modificările şi completările ulterioare.
(16)În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfeţe electronice cum ar fi o piaţă
online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează livrarea de bunuri în Uniunea
Europeană de către o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană către o persoană
neimpozabilă, se consideră că persoana impozabilă care a facilitat livrarea a primit şi a livrat ea
însăşi bunurile respective.

Art. 2701: Stocuri la dispoziţia clientului

Indice
(1)Transferul de către o persoană impozabilă de bunuri care fac parte din activele activităţii sale
economice către un alt stat membru în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului nu este
tratat ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.
(2)În sensul prezentului articol, se consideră că regimul de stocuri la dispoziţia clientului există
atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)bunurile sunt expediate sau transportate de o persoană impozabilă sau de o parte terţă în numele
său către un alt stat membru, în vederea livrării bunurilor respective în acel stat membru, într-un
stadiu ulterior şi după sosire, către altă persoană impozabilă care are dreptul să intre în posesia
respectivelor bunuri în conformitate cu un acord existent între ambele persoane impozabile;
b)persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile nu şi-a stabilit activitatea economică şi
nici nu are un sediu fix în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile;
c)persoana impozabilă căreia îi sunt destinate a fi livrate bunurile este identificată în scopuri de TVA
în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile şi atât identitatea sa, cât şi codul
de înregistrare în scopuri de TVA care i-a fost atribuit de statul membru respectiv sunt cunoscute de
persoana impozabilă menţionată la lit. b) în momentul în care începe expedierea sau transportul
bunurilor. În situaţia în care bunurile sunt expediate din alt stat membru în România, codul de
înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile căreia îi sunt destinate bunurile este
reprezentat de codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit conform art. 316 sau 317;
d)persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile înregistrează transferul bunurilor în
registrul prevăzut la art. 321 alin. (6), în cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate din
România în alt stat membru sau în cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate din alt stat
membru în România, în registrul corespunzător prevăzut în legislaţia acelui stat membru şi include
identitatea persoanei impozabile care achiziţionează bunurile, precum şi codul de înregistrare în
scopuri de TVA atribuit acesteia de statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile
în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 325 sau la corespondentul acestui articol din legislaţia
statului membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.
(3)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alin. (2) şi transferul dreptului de a
dispune de bunuri ca proprietar către persoana impozabilă menţionată la alin. (2) lit. c) are loc
în termenul menţionat la alin. (4), în momentul transferului se consideră:
a)că a fost realizată o livrare de bunuri în conformitate cu art. 294 alin. (2) lit. a) de către persoana
impozabilă care a expediat sau a transportat bunurile, fie ea însăşi, fie prin intermediul unei terţe
părţi, în situaţia în care România este statul membru din care au fost expediate sau transportate
bunurile, şi o achiziţie intracomunitară în statul membru de destinaţie;
b)că a fost realizată o achiziţie intracomunitară de bunuri în România de către persoana impozabilă
căreia îi sunt livrate bunurile respective, conform art. 273 alin. (1), în situaţia în care România este
statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile, şi o livrare intracomunitară în
statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile.
(4)În cazul în care, în termen de 12 luni de la sosirea bunurilor în statul membru către care au
fost expediate sau transportate, bunurile nu au fost livrate persoanei impozabile căreia i-au
fost destinate menţionate la alin. (2) lit. c) şi la alin. (6) şi nu a survenit niciuna dintre
circumstanţele prevăzute la alin. (7), se consideră că:
a)are loc un transfer în înţelesul art. 270 alin. (10) şi (11), în ziua următoare expirării perioadei de 12
luni, în situaţia în care România este statul membru din care au fost expediate sau transportate
bunurile, şi o achiziţie intracomunitară în statul membru de destinaţie;
b)are loc o achiziţie intracomunitară în înţelesul art. 273 alin. (2) lit. a), în ziua următoare expirării
perioadei de 12 luni, în situaţia în care România este statul membru către care au fost expediate sau
transportate bunurile, şi un transfer în statul membru din care au fost expediate sau transportate
bunurile.
(5)Nu se consideră că are loc un transfer în înţelesul art. 270 alin. (10) şi (11) în cazul în care se
îndeplinesc următoarele condiţii:
a)dreptul de a dispune de bunuri nu a fost transferat, iar bunurile respective sunt returnate în statul
membru din care au fost expediate sau transportate, în termenul menţionat la alin. (4); şi
b)persoana impozabilă care a expediat sau transportat bunurile înregistrează returul acestora în
registrul prevăzut la art. 321 alin. (6).
(6)În cazul în care în termenul menţionat la alin. (4), persoana impozabilă menţionată la alin.
(2) lit. c) este înlocuită cu o altă persoană impozabilă, nu se consideră că are loc un transfer în
înţelesul art. 270 alin. (10) şi (11) în momentul înlocuirii, cu următoarele condiţii:
a)sunt îndeplinite toate celelalte condiţii aplicabile de la alin. (2); şi
b)înlocuirea se înregistrează de către persoana impozabilă prevăzută la alin. (2) lit. b) în registrul
prevăzut la art. 321 alin. (6).
(7)În cazul în care în termenul prevăzut la alin. (4) nu mai este îndeplinită oricare dintre condiţiile
stabilite la alin. (2) şi (6), în conformitate cu art. 270 alin. (10) şi (11) se consideră a avea loc un
transfer de bunuri în momentul în care condiţia respectivă nu mai este îndeplinită.
(8)În cazul în care bunurile sunt livrate unei alte persoane decât persoana impozabilă menţionată la
alin. (2) lit. c) sau la alin. (6), condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie
îndeplinite imediat înainte de o astfel de livrare.
(9)În cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate în altă ţară decât statul membru
din care au fost transferate
iniţial, condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite imediat
înainte de începerea unei astfel de expedieri sau a unui astfel de transport în altă ţară.
(10)În caz de distrugere, pierdere sau furt al bunurilor, condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6) se
consideră că încetează să mai fie îndeplinite la data la care bunurile au fost efectiv pierdute, furate
sau distruse sau, dacă este imposibil să se determine respectiva dată, de la data în care s-a constatat
lipsa sau distrugerea bunurilor.

Art. 271: Prestarea de servicii

(1)Se consideră prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este
definită la art. 270.
(2)Atunci când o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane,
ia parte la o prestare de servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea însăşi serviciile respective.
(3)Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:
a)închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing;
b)cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de
proprietate, cum sunt: transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor
comerciale şi a altor drepturi similare;
c)angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a
tolera o acţiune ori o situaţie;
d)prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau
potrivit legii;
e)servicii de intermediere efectuate de persoane care acţionează în numele şi în contul altei persoane,
atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
(4)Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată următoarele:
a)utilizarea bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte din activele folosite în cadrul
activităţii economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori
pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, pentru alte scopuri
decât desfăşurarea activităţii sale economice, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total
sau parţial, cu excepţia bunurilor a căror achiziţie face obiectul limitării la 50% a dreptului de
deducere potrivit prevederilor art. 298;
b)serviciile prestate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul propriu sau al
personalului acesteia ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii
sale economice.
(5)Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată în sensul alin. (4), fără a se limita la
acestea, operaţiuni precum:
a)utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activităţii economice a persoanei
impozabile sau prestarea de servicii în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau
protocol, în condiţiile stabilite prin normele metodologice;
b)serviciile prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai
general, în scopuri legate de desfăşurarea activităţii economice, în condiţiile stabilite prin normele
metodologice;
c)serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de către persoana care a efectuat
iniţial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.
(6)Prevederile art. 270 alin. (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi prestărilor de servicii.

Art. 272: Schimbul de bunuri sau servicii

În cazul unei operaţiuni care implică o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii în schimbul unei
livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o
livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii cu plată.

Art. 273: Achiziţiile intracomunitare de bunuri

(1)Se consideră achiziţie intracomunitară de bunuri obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un
proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător,
de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al
cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a
bunurilor.
(2)Sunt asimilate unei achiziţii intracomunitare cu plată următoarele:
a)utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfăşurării activităţii economice
proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia,
din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziţionate, dobândite
ori importate de către aceasta, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi
fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru,
în conformitate cu prevederile art. 270 alin. (10) şi (11);
b)preluarea de către forţele armatei române, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil din
cadrul forţelor armate, de bunuri pe care le-au dobândit în alt stat membru, care este parte a
Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, şi la a căror achiziţie nu s-au
aplicat regulile generale de impozitare din acel stat membru în situaţia în care importul bunurilor
respective nu a putut beneficia de scutirea prevăzută la art. 293 alin. (1) lit. h).
c)utilizarea de către forţele armatei române care participă la o acţiune de apărare desfăşurată pentru a
implementa o activitate a Uniunii Europene în cadrul politicii de securitate şi apărare comune, pentru
uzul acestora sau pentru uzul personalului civil care le însoţeşte, a unor bunuri pe care le-au dobândit
în alt stat membru, la a căror achiziţie nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel stat
membru, atunci când importul bunurilor respective nu poate beneficia de scutirea prevăzută la art. 293 alin. (1) lit. (g1).
(3)Se consideră, de asemenea, că este efectuată cu plată achiziţia intracomunitară de bunuri a căror
livrare, dacă ar fi fost realizată în România, ar fi fost tratată drept o livrare de bunuri efectuată cu
plată.
(4)Este asimilată unei achiziţii intracomunitare şi achiziţionarea de către o persoană juridică
neimpozabilă a unor bunuri importate de acea persoană în Uniunea Europeană şi transportate sau
expediate într-un alt stat membru decât cel în care s-a efectuat importul. Persoana juridică
neimpozabilă va beneficia de rambursarea taxei plătite în România pentru importul bunurilor, dacă
dovedeşte că achiziţia sa intracomunitară a fost supusă taxei în statul membru de destinaţie a
bunurilor expediate sau transportate.
(5)Prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot reglementa măsuri de simplificare cu privire la
aplicarea prevederilor alin. (2) lit. a).

Art. 274: Importul de bunuri

Importul de bunuri reprezintă:
a)intrarea pe teritoriul Uniunii Europene de bunuri care nu se află în liberă circulaţie în înţelesul art. 29 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
b)pe lângă operaţiunile prevăzute la lit. a), intrarea în Uniunea Europeană a bunurilor care se află în
liberă circulaţie, provenite dintr-un teritoriu terţ, care face parte din teritoriul vamal al Uniunii
Europene.

Art. 2741: Dispoziţii comune livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii

Indice
(1)În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
a)cupon valoric înseamnă un instrument care presupune obligaţia de a-l accepta drept contrapartidă
sau drept o parte din contrapartida unei livrări de bunuri sau prestări de servicii şi care presupune
indicarea bunurilor sau a serviciilor ce urmează a fi livrate sau prestate sau a identităţilor potenţialilor
furnizori/prestatori ai acestora, fie pe instrumentul în sine, fie în cadrul documentaţiei aferente,
inclusiv în cadrul termenilor şi condiţiilor de utilizare a instrumentului;
b)cupon valoric cu utilizare unică înseamnă un cupon valoric în cazul căruia locul livrării bunurilor
sau al prestării serviciilor la care se referă cuponul valoric şi TVA datorată pentru acele bunuri sau
servicii sunt cunoscute în momentul emiterii cuponului valoric;
c)cupon valoric cu utilizări multiple înseamnă un cupon valoric, altul decât un cupon valoric cu
utilizare unică.
(2)Fiecare transfer al unui cupon valoric cu utilizare unică efectuat de o persoană impozabilă care
acţionează în nume propriu se consideră a fi o livrare a bunurilor sau o prestare a serviciilor la care se
referă cuponul valoric. Predarea efectivă a bunurilor sau prestarea efectivă a serviciilor, în schimbul
unui cupon valoric cu utilizare unică acceptat drept contrapartidă sau parte a contrapartidei de către
furnizor/prestator, nu se consideră a fi o tranzacţie independentă, pentru partea contrapartidei
acoperită de cupon. Pentru partea contrapartidei care nu este acoperită de cuponul valoric cu utilizare
unică se consideră că are loc o tranzacţie independentă.
(3)În cazul în care furnizorul/prestatorul bunurilor sau serviciilor nu este persoana impozabilă care,
acţionând în nume propriu, a emis cuponul valoric cu utilizare unică, se consideră că furnizorul/
prestatorul a livrat bunurile sau a prestat serviciile la care se referă cuponul valoric către persoana
impozabilă care a emis în nume propriu cuponul, la data la care este utilizat cuponul.
(4)În cazul în care transferul unui cupon valoric cu utilizare unică este realizat de un intermediar -
persoană impozabilă care acţionează în numele altei persoane impozabile, respectivul transfer se
consideră a fi livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor la care se referă cuponul valoric, efectuată
de persoana impozabilă în numele căreia acţionează intermediarul.
(5)Predarea efectivă a bunurilor sau prestarea efectivă a serviciilor, în schimbul unui cupon valoric
cu utilizări multiple acceptat drept contrapartidă sau parte a contrapartidei de către furnizor/prestator,
intră în sfera TVA potrivit art. 268, în timp ce fiecare transfer anterior al respectivului cupon valoric
cu utilizări multiple nu intră în sfera TVA.
(6)În cazul în care cuponul valoric cu utilizări multiple este transferat de o persoană impozabilă, alta
decât persoana impozabilă care efectuează operaţiunea în sfera TVA potrivit alin. (5), orice prestare
de serviciu care poate fi identificată, cum ar fi serviciile de distribuţie sau de promovare, intră în
sfera TVA.

Art. 275: Locul livrării de bunuri

(1)Se consideră a fi locul livrării de bunuri:
a)locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul
bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terţ. Dacă locul
livrării, stabilit conform prezentei prevederi, se situează în afara teritoriului european, locul livrării
realizate de către importator şi locul oricărei livrări ulterioare se consideră în statul membru de
import al bunurilor, iar bunurile se consideră a fi transportate sau expediate din statul membru de
import;
b)locul unde se efectuează instalarea sau montajul, de către furnizor ori de către altă persoană în
numele furnizorului, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalări sau unui montaj;
c)locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziţia cumpărătorului, în cazul bunurilor
care nu sunt expediate sau transportate;
d)locul de plecare a transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate
la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea din transportul de pasageri efectuată în
interiorul Uniunii Europene, dacă:
1. partea transportului de pasageri efectuată în interiorul Uniunii Europene reprezintă partea
transportului, efectuată fără nicio oprire în afara Uniunii Europene, între locul de plecare şi locul
de sosire ale transportului de pasageri;
2. locul de plecare a transportului de pasageri reprezintă primul punct de îmbarcare a pasagerilor
în interiorul Uniunii Europene, eventual după o oprire în afara Uniunii Europene;
3. locul de sosire a transportului de pasageri reprezintă ultimul punct de debarcare prevăzut în
interiorul Uniunii Europene pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul Uniunii Europene,
eventual înainte de o oprire în afara Uniunii Europene;
e)în cazul livrării de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Uniunii
Europene sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, al livrării de energie electrică ori al
livrării de energie termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire
către un comerciant persoană impozabilă, locul livrării se consideră a fi locul în care acel comerciant
persoană impozabilă îşi are sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru care se livrează
bunurile ori, în absenţa unui astfel de sediu, locul în care acesta are domiciliul stabil sau reşedinţa sa
obişnuită. Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei activitate
principală, în ceea ce priveşte cumpărările de gaz, de energie electrică şi de energie termică sau agent
frigorific, o reprezintă revânzarea de astfel de produse şi al cărei consum propriu de astfel de produse
este neglijabil;
f)în cazul livrării de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Uniunii Europene sau
prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, al livrării de energie electrică ori al livrării de energie
termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire, în situaţia în care unei
astfel de livrări nu i se aplică lit. e), locul livrării reprezintă locul în care cumpărătorul utilizează şi
consumă efectiv bunurile. Atunci când cumpărătorul nu consumă efectiv gazul, energia electrică,
energia termică sau agentul frigorific ori le consumă doar parţial, se consideră că bunurile în cauză
neconsumate au fost utilizate şi consumate în locul în care cumpărătorul îşi are sediul activităţii
economice ori un sediu fix pentru care se livrează bunurile. În absenţa unui astfel de sediu, se
consideră că acesta a utilizat şi a consumat bunurile în locul în care îşi are domiciliul sau reşedinţa
obişnuită.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), locul livrării în cazul vânzărilor intracomunitare de
bunuri la distanţă este considerat a fi locul în care se află bunurile în momentul în care se încheie
expedierea sau transportul bunurilor către client.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), locul livrării în cazul vânzărilor la distanţă de bunuri
importate din teritorii terţe sau ţări terţe într-un alt stat membru decât cel în care se încheie
expedierea sau transportul bunurilor către client este considerat a fi locul unde se află bunurile în
momentul în care se încheie expedierea sau transportul acestora către client.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), locul livrării în cazul vânzărilor la distanţă de bunuri
importate din teritorii terţe sau ţări terţe în statul membru în care se încheie expedierea sau
transportul bunurilor către client este considerat a fi statul membru respectiv, cu condiţia ca TVA
pentru aceste bunuri să fie declarată în cadrul regimului special prevăzut la art. 3152.
(5)Prevederile alin. (2)-(4) nu se aplică livrărilor de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de
colecţie sau antichităţi, care fac obiectul regimului special prevăzut la art. 312.
(6)În cazul în care se consideră că o persoană impozabilă a primit şi a livrat bunuri în conformitate
cu art. 270 alin. (15) şi (16), expedierea sau transportul bunurilor se atribuie livrării efectuate de
persoana impozabilă în cauză.
(7)
[textul din Art. 275, alin. (7) din titlul VII, capitolul V a fost abrogat la 01-iul-2021 de litera C., Art.
I, punctul 6. din Ordonanta urgenta 59/2021]
(8)[textul din Art. 275, alin. (8) din titlul VII, capitolul V a fost abrogat la 01-iul-2021 de litera C.,
Art. I, punctul 6. din Ordonanta urgenta 59/2021]
(9)În cazul în care aceleaşi bunuri sunt livrate succesiv şi sunt expediate sau transportate dintr-un stat
membru în alt stat membru direct de la primul furnizor la ultimul client din lanţ, expedierea sau
transportul este atribuit numai livrării efectuate către operatorul intermediar.
(10)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (9), expedierea sau transportul este atribuit numai livrării de
bunuri efectuate de către operatorul intermediar în cazul în care operatorul intermediar a comunicat
furnizorului său codul său de înregistrare în scopuri de TVA care i-a fost eliberat de către statul
membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.
(11)În sensul prezentului articol, "operator intermediar" înseamnă un furnizor din lanţ, altul decât
primul furnizor din lanţ, care expediază sau transportă bunurile, fie el însuşi, fie prin intermediul unei
părţi terţe care acţionează în numele său.
(12)Prevederile alin. (9)-(11) nu se aplică situaţiilor care intră sub incidenţa art. 270 alin. (15) şi (16).

Art. 276: Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri

(1)Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în
momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
(2)În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, prevăzută la art. 268 alin. (3) lit. a), dacă
cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de
autorităţile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin.
(1), locul respectivei achiziţii intracomunitare se consideră în statul membru care a emis codul de
înregistrare în scopuri de TVA.
(3)Dacă o achiziţie intracomunitară a fost supusă la plata taxei în alt stat membru, conform alin. (1),
şi în România, conform alin. (2), baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în România.
(4)Prevederile alin. (2) nu se aplică dacă cumpărătorul face dovada că achiziţia intracomunitară a fost
supusă la plata TVA în statul membru în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1).
(5)Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul operaţiunilor triunghiulare, atunci când cumpărătorul
revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România în conformitate cu art. 316 face dovada că a
efectuat o achiziţie intracomunitară neimpozabilă pe teritoriul altui stat membru, în condiţii similare
celor prevăzute la art. 268 alin. (8) lit. b), în vederea efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat
membru. Obligaţiile persoanelor implicate în operaţiuni triunghiulare sunt prevăzute în normele
metodologice.

Art. 277: Locul importului de bunuri

(1)Locul importului de bunuri se consideră pe teritoriul statului membru în care se află bunurile când
intră pe teritoriul european.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), atunci când bunurile la care se face referire la art. 274 lit.
a), care nu se află în liberă circulaţie, sunt plasate, la intrarea în Uniunea Europeană, în unul dintre
regimurile sau situaţiile la care se face referire la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7, locul importului
pentru aceste bunuri se consideră a fi pe teritoriul statului membru în care bunurile încetează să mai
fie plasate în astfel de regimuri sau situaţii.
(3)Atunci când bunurile la care se face referire în art. 274 lit. b), care se află în liberă circulaţie la
intrarea în Uniunea Europeană, sunt în una dintre situaţiile care le-ar permite, dacă ar fi fost
importate în Uniunea Europeană, în sensul art. 274 lit. a), să beneficieze de unul dintre regimurile sau
situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 sau sunt sub o procedură de tranzit intern, locul
importului este considerat a fi statul membru pe teritoriul căruia se încheie aceste regimuri sau
această procedură.

Art. 278: Locul prestării de servicii

(1)În vederea aplicării regulilor referitoare la locul de prestare a serviciilor:
a)o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau operaţiuni care nu sunt considerate
impozabile în conformitate cu art. 268 alin. (1)-(4) este considerată persoană impozabilă pentru toate
serviciile care i-au fost prestate;
b)o persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată
persoană impozabilă.
(2)Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde
respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă
serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care
persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află
respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix,
locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(3)Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul îşi are
stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al
prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii
economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix. În absenţa unui
astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul îşi are domiciliul
stabil sau reşedinţa obişnuită.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul
prestării este considerat a fi:
a)locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu
bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari, de cazare în sectorul
hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, precum tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru
camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire şi
coordonare a lucrărilor de construcţii, precum serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care
asigură supravegherea pe şantier;
b)locul unde se efectuează transportul, în funcţie de distanţele parcurse, în cazul serviciilor de
transport de călători;
c)locul prestării efective, pentru serviciile de restaurant şi catering, cu excepţia celor prestate efectiv
la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părţi a unei operaţiuni de
transport de călători efectuate în cadrul Uniunii Europene;
d)locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului, în cazul închirierii pe
termen scurt a unui mijloc de transport. Prin termen scurt se înţelege posesia sau utilizarea continuă a
mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile şi, în cazul ambarcaţiunilor maritime,
pe o perioadă de maximum 90 de zile;
e)locul de plecare a transportului de călători, pentru serviciile de restaurant şi catering furnizate
efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părţi a unei operaţiuni de
transport de călători efectuată în Uniunea Europeană. Parte a unei operaţiuni de transport de călători
efectuată în Uniunea Europeană înseamnă acea parte a operaţiunii efectuate, fără escală în afara
Uniunii Europene, între punctul de plecare şi punctul de sosire al transportului de călători. Punctul de
plecare a unui transport de călători înseamnă primul punct stabilit pentru îmbarcarea călătorilor în
interiorul Uniunii Europene, dacă este cazul, după o oprire în afara Uniunii Europene. Punctul de
sosire a unui transport de călători înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea în interiorul
Uniunii Europene a călătorilor care s-au îmbarcat în Uniunea Europeană, dacă este cazul înaintea
unei opriri în afara Uniunii Europene. În cazul unei călătorii dus-întors, traseul de retur este
considerat o operaţiune de transport separată.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), locul următoarelor servicii este considerat a fi:
a)locul în care este efectuată operaţiunea principală în conformitate cu prevederile prezentului titlu,
în cazul serviciilor prestate de un intermediar care acţionează în numele şi în contul altei persoane şi
beneficiarul este o persoană neimpozabilă;
b)locul unde are loc transportul, proporţional cu distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport
de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile;
c)locul de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri, pentru serviciile de transport
intracomunitar de bunuri prestate către persoane neimpozabile. Prin transport intracomunitar de
bunuri se înţelege orice transport de bunuri al cărui loc de plecare şi loc de sosire sunt situate pe
teritoriile a două state membre diferite. Loc de plecare înseamnă locul unde începe efectiv transportul
de bunuri, indiferent de distanţele parcurse pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar loc
de sosire înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri;
d)locul în care se prestează efectiv serviciile către persoane neimpozabile, în cazul
următoarelor:
1. servicii constând în activităţi accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea,
manipularea şi servicii similare acestora;
2. servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale;
3. evaluări ale bunurilor mobile corporale;
e)locul unde beneficiarul este stabilit sau îşi are domiciliul stabil ori reşedinţa obişnuită, dacă
respectivul beneficiar este o persoană neimpozabilă care este stabilită sau îşi are domiciliul
stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Uniunii Europene, în cazul următoarelor servicii:
1. închirierea bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;
2. operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu excepţia
tuturor mijloacelor de transport;
3. transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a
altor drepturi similare;
4. serviciile de publicitate;
5. serviciile consultanţilor, inginerilor, juriştilor şi avocaţilor, contabililor şi experţilor contabili,
ale birourilor de studii şi alte servicii similare, precum şi prelucrarea de date şi furnizarea de
informaţii;
6. operaţiunile de natură financiar-bancară şi de asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepţia
închirierii de seifuri;
7. punerea la dispoziţie de personal;
8. acordarea accesului la un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Uniunii Europene sau la o
reţea conectată la un astfel de sistem, la reţeaua de energie electrică ori la reţelele de încălzire sau
de răcire, transportul şi distribuţia prin intermediul acestor sisteme ori reţele, precum şi alte
prestări de servicii legate direct de acestea;
9. obligaţia de a se abţine de la realizarea sau exercitarea, total sau parţial, a unei activităţi
economice sau a unui drept prevăzut la prezenta literă;
f)locul în care activităţile se desfăşoară efectiv, în cazul serviciilor principale şi auxiliare legate de
activităţi culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau de activităţi
similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv în cazul serviciilor prestate de organizatorii
acestor activităţi, altele decât cele transmise pe internet sau puse la dispoziţie printr-o altă modalitate
virtuală, prestate către persoane neimpozabile;
g)locul de închiriere, cu excepţia închirierii pe termen scurt a unui mijloc de transport unei persoane
neimpozabile, este locul în care clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
Prin închiriere se înţeleg inclusiv serviciile de leasing de mijloace de transport. Prin excepţie, locul
de închiriere a unei ambarcaţiuni de agrement unei persoane neimpozabile, cu excepţia închirierii pe
termen scurt, este locul unde ambarcaţiunea de agrement este pusă efectiv la dispoziţia clientului, în
cazul în care serviciul respectiv este prestat efectiv de către prestator din locul în care este situat
sediul activităţii sale economice sau sediul său fix. Prin termen scurt se înţelege deţinerea sau
utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile şi, în cazul
ambarcaţiunilor maritime, pe o perioadă de maximum 90 de zile;
h)locul unde beneficiarul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, în cazul
următoarelor servicii prestate către o persoană neimpozabilă:
1. serviciile de telecomunicaţii;
2. serviciile de radiodifuziune şi televiziune;
3. serviciile furnizate pe cale electronică.
i)locul unde beneficiarul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, pentru serviciile
principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de
divertisment sau de activităţi similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv serviciile prestate de
organizatorii acestor activităţi, care se referă la activităţi care sunt transmise pe internet sau sunt puse
la dispoziţie printr-o altă modalitate virtuală, prestate către o persoană neimpozabilă.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), locul următoarelor servicii este considerat a fi:
a)în România, pentru serviciile constând în activităţi accesorii transportului, precum încărcarea,
descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora, servicii constând în lucrări asupra bunurilor
mobile corporale şi evaluări ale bunurilor mobile corporale, servicii de transport de bunuri efectuate
în România, când aceste servicii sunt prestate către o persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul
Uniunii Europene, dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în România;
b)locul în care evenimentele se desfăşoară efectiv, pentru serviciile legate de acordarea accesului la
evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte evenimente
similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, precum şi pentru serviciile auxiliare legate de acordarea
acestui acces, altele decât cele la care prezenţa este virtuală, prestate unei persoane impozabile.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru serviciile de transport de bunuri efectuate în afara
Uniunii Europene, când aceste servicii sunt prestate către o persoană impozabilă stabilită în
România, locul prestării se consideră a fi în afara Uniunii Europene, dacă utilizarea şi exploatarea
efectivă a serviciilor au loc în afara Uniunii Europene. În aplicarea prezentului alineat, serviciile de
transport de bunuri efectuate în afara Uniunii Europene sunt serviciile de transport ale cărui punct de
plecare şi punct de sosire se află în afara Uniunii Europene, acestea fiind considerate efectiv utilizate
şi exploatate în afara Uniunii Europene.
(8)
[textul din Art. 278, alin. (8) din titlul VII, capitolul V a fost abrogat la 01-iul-2021 de litera C., Art.
I, punctul 8. din Ordonanta urgenta 59/2021]
(9)[textul din Art. 278, alin. (9) din titlul VII, capitolul V a fost abrogat la 01-iul-2021 de litera C.,
Art. I, punctul 8. din Ordonanta urgenta 59/2021]
(10)[textul din Art. 278, alin. (10) din titlul VII, capitolul V a fost abrogat la 01-iul-2021 de litera C.,
Art. I, punctul 8. din Ordonanta urgenta 59/2021]
(11)[textul din Art. 278, alin. (11) din titlul VII, capitolul V a fost abrogat la 01-iul-2021 de litera C.,
Art. I, punctul 8. din Ordonanta urgenta 59/2021]
(12)[textul din Art. 278, alin. (12) din titlul VII, capitolul V a fost abrogat la 01-iul-2021 de litera C.,
Art. I, punctul 8. din Ordonanta urgenta 59/2021]
Art. 2781: Pragul pentru persoanele impozabile care efectuează operaţiunile prevăzute la art. 275 alin. (2) şi art. 278 alin. (5) lit. h)
(1)Prevederile art. 275 alin. (2) si art. 278 alin. (5) lit. h) nu se aplică dacă sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii:
a)furnizorul sau prestatorul este stabilit sau, dacă nu este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită într-un singur stat membru;
b)sunt prestate servicii către persoane neimpozabile care sunt stabilite, îşi au domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită în orice stat membru, altul decât statul membru prevăzut la lit. a), sau sunt
expediate ori transportate bunuri către un stat membru, altul decât statul membru prevăzut la lit. a); şi
c)valoarea totală, fără TVA, a operaţiunilor prevăzute la lit. b) nu depăşeşte, în anul calendaristic
curent, 10.000 euro sau echivalentul acestei sume în moneda naţională şi nici nu a depăşit această
sumă în cursul anului calendaristic precedent.
(2)Atunci când, în cursul unui an calendaristic, pragul prevăzut la alin. (1) lit. c) este depăşit,
prevederile art. 275 alin. (2) şi art. 278 alin. (5) lit. h) se aplică de la momentul depăşirii pragului.
(3)Persoanele impozabile prevăzute la alin. (1) care sunt stabilite sau, dacă nu sunt stabilite, îşi au
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în România au dreptul de a opta ca locul livrării sau prestării
să fie stabilit în conformitate cu prevederile art. 275 alin. (2) şi art. 278 alin. (5) lit. h). Opţiunea se
aplică pentru cel puţin doi ani calendaristici.
(4)Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ia măsurile corespunzătoare pentru a monitoriza
îndeplinirea de către persoana impozabilă a condiţiilor prevăzute la alin. (1)-(3).
(5)Valoarea echivalentă în moneda naţională a statelor membre a sumei prevăzute la alin. (1) lit. c) se
calculează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la data adoptării
Directivei (UE) 2017/2.455 a Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Directivei
2006/112/CE şi a Directivei 2009/132/CE în ceea ce priveşte anumite obligaţii privind taxa pe
valoarea adăugată pentru prestările de servicii şi vânzările de bunuri la distanţă. Pentru România,
valoarea echivalentă în moneda naţională este de 46.337 lei.

Art. 279: Locul operaţiunilor legate de podul de frontieră peste fluviul Dunărea între Calafat şi

Vidin
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 275-278 pentru operaţiunile legate de podul de frontieră peste
fluviul Dunărea între Calafat şi Vidin se aplică prevederile alin. (2) şi (3).
(2)Pentru a determina locul operaţiunilor impozabile în ceea ce priveşte întreţinerea sau repararea
podului de frontieră, frontiera teritorială este considerată ca fiind la mijlocul podului, pentru livrările
de bunuri, prestările de servicii, achiziţiile intracomunitare şi importurile de bunuri, destinate
întreţinerii sau reparării podului.
(3)Pentru a determina locul operaţiunii impozabile în ceea ce priveşte perceperea taxei de
trecere a podului se consideră toată lungimea podului ca fiind:
a)parte a teritoriului României, pentru călătoriile dinspre România spre Bulgaria;
b)parte a teritoriului Bulgariei, pentru călătoriile dinspre Bulgaria spre România.

Art. 280: Faptul generator şi exigibilitatea - definiţii

(1)Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru
exigibilitatea taxei.
(2)Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să
solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.
(3)Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul
statului, conform prevederilor art. 326 alin. (1).
(4)Regimul de impozitare aplicabil pentru operaţiunile impozabile este regimul în vigoare la data la
care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 282 alin. (2), pentru care se
aplică regimul de impozitare în vigoare la data exigibilităţii taxei.
(5)În cazul operaţiunilor pentru care se aplică sistemul de TVA la încasare prevăzut la art. 282 alin.
(3), regimul de impozitare aplicabil este regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator,
cu excepţia situaţiilor în care se emite o factură sau se încasează un avans, înainte de data la care
intervine faptul generator. În aceste situaţii se aplică regimul de impozitare în vigoare la data emiterii
facturii sau la data încasării avansului, după caz.
(6)În cazul schimbării regimului de impozitare se procedează la regularizare pentru a se aplica
regimul de impozitare în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii pentru cazurile
prevăzute la art. 282 alin. (2) lit. a), numai dacă factura este emisă pentru contravaloarea parţială a
livrării de bunuri ori a prestării de servicii, şi la art. 282 alin. (2) lit. b), dacă a fost încasat un avans
pentru valoarea parţială a livrării de bunuri sau a prestării de servicii, mai puţin în cazul operaţiunilor
pentru care se aplică sistemul TVA la încasare, pentru care se aplică regulile stabilite la art. 282 alin.
(7). Prin excepţie, persoanele impozabile care trec de la regimul special de scutire pentru
întreprinderile mici la regimul normal de taxare procedează la regularizare în vederea aplicării
regimului de impozitare în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii în cazurile
prevăzute la art. 282 alin. (2) lit. a) şi b), pentru facturile emise şi/sau avansurile care au fost încasate,
înainte de trecerea la regimul normal de taxare, pentru contravaloarea parţială sau integrală a livrării
de bunuri ori a prestării de servicii.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (4)-(6), în cazul modificărilor de cote se aplică prevederile art. 291 alin. (4) şi (6), iar pentru operaţiunile prevăzute la art. 331 regimul aplicabil este cel de la data la
care intervine exigibilitatea taxei conform art. 282 alin. (1) şi (2).

Art. 281: Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii

(1)Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, în conformitate
cu regulile stabilite de prezentul articol.
(2)Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie se consideră că livrarea bunurilor de la
consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi.
(3)Pentru bunurile transmise în vederea testării sau verificării conformităţii, se consideră că livrarea
bunurilor are loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar.
(4)Pentru stocurile la dispoziţia clientului se consideră că livrarea bunurilor are loc la data la care
clientul retrage bunurile din stoc în vederea utilizării, în principal pentru activitatea de producţie.
(5)Prin normele metodologice sunt definite contractele de consignaţie, stocurile la dispoziţia
clientului, bunurile livrate în vederea testării sau a verificării conformităţii.
(6)Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data livrării este data la care
intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca un proprietar. Prin excepţie, în cazul
contractelor care prevăd că plata se efectuează în rate sau al oricărui alt tip de contract care prevede
că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia
contractelor de leasing, data livrării este data la care bunul este predat beneficiarului.
(7)Prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de
construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate
efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe
baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la
data acceptării acestora de către beneficiari.
(8)În cazul livrărilor de bunuri şi al prestărilor de servicii care se efectuează continuu, altele decât
cele prevăzute la alin. (7), cum sunt livrările de gaze naturale, de apă, de energie electrică, serviciile
de telefonie, de închiriere, de leasing, de consesionare, de arendare de bunuri, de acordare cu plată
pentru o anumită perioadă a unor drepturi reale, precum dreptul de uzufruct şi superficia, asupra unui
bun imobil, şi alte livrări/prestări asemenea, se consideră că livrarea de bunuri/prestarea de servicii
este efectuată la fiecare dată prevăzută în contract pentru plata bunurilor livrate/serviciilor prestate
sau, în lipsa unei astfel de prevederi contractuale, la data emiterii unei facturi, dar perioada de
decontare nu poate depăşi un an.
(9)[textul din Art. 281, alin. (9) din titlul VII, capitolul VI a fost abrogat la 24-iul-2017 de Art. I,
punctul 15. din Legea 177/2017]
(10)Prestările de servicii pentru care taxa este datorată de către beneficiarul serviciilor în
conformitate cu art. 307 alin. (2), care sunt prestate continuu pe o perioadă mai mare de un an şi care
nu determină decontări sau plăţi în cursul acestei perioade, se consideră efectuate la expirarea
fiecărui an calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.
(11)Prin excepţie de la prevederile alin. (8), livrarea continuă de bunuri, altele decât cele prevăzute la
art. 275 alin. (1) lit. e) şi f), pe o perioadă care depăşeşte o lună calendaristică, care sunt expediate
sau transportate într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea ori transportul bunurilor
şi care sunt livrate în regim de scutire de TVA sau care sunt transferate în regim de scutire de TVA
într-un alt stat membru de către o persoană impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale
economice, în conformitate cu condiţiile stabilite la art. 294 alin. (2), se consideră ca fiind efectuată
în momentul încheierii fiecărei luni calendaristice, atât timp cât livrarea de bunuri nu a încetat.
(12)Prestările de servicii care nu se regăsesc la alin. (7)-(10) se consideră efectuate la data finalizării
prestării serviciului respectiv.

Art. 282: Exigibilitatea pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii

(1)Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine:
a)la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
b)la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care
intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor
şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora;
c)la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate prin
maşini automate de vânzare, de jocuri sau alte maşini similare.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi alin. (2) lit. a), exigibilitatea taxei intervine la data
încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, în
cazul persoanelor impozabile care optează în acest sens, denumite în continuare persoane care
aplică sistemul TVA la încasare. Sunt eligibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare:
a)persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, care au sediul activităţii
economice în România conform art. 266 alin. (2) lit. a), a căror cifră de afaceri în anul calendaristic
precedent nu a depăşit plafonul de 4.500.000 lei. Persoana impozabilă care în anul precedent nu a
aplicat sistemul TVA la încasare, dar a cărei cifră de afaceri pentru anul respectiv este inferioară
plafonului de 4.500.000 lei şi care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare, aplică
sistemul TVA la încasare începând cu prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care persoana
impozabilă şi-a exercitat opţiunea, cu condiţia ca la data exercitării opţiunii să nu fi depăşit plafonul
pentru anul în curs. Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 4.500.000 lei este constituită din
valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii taxabile şi/sau scutite de TVA, precum
şi a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca
fiind în străinătate, conform art. 275 şi 278, realizate în cursul anului calendaristic;
b)persoanele impozabile, care au sediul activităţii economice în România conform art. 266 alin. (2)
lit. a), care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316 în cursul anului şi care optează
pentru aplicarea sistemului TVA la încasare fie începând cu data înregistrării în scopuri de TVA, fie
ulterior în cursul anului înregistrării în scopuri de TVA. Persoana impozabilă care optează pentru
aplicarea sistemului TVA la încasare începând cu data înregistrării în scopuri de TVA aplică sistemul
TVA la încasare începând cu această dată. Persoana impozabilă care optează pentru aplicarea
sistemului TVA la încasare ulterior, în cursul anului înregistrării în scopuri de TVA, aplică sistemul
TVA la încasare începând cu prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care şi-a exercitat
opţiunea, cu condiţia ca la data exercitării opţiunii să nu fi depăşit plafonul prevăzut la lit. a).
(4)Nu sunt eligibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare:
a)persoanele impozabile care fac parte dintr-un grup fiscal unic conform prevederilor art. 269 alin.
(9);
b)persoanele impozabile care nu sunt stabilite în România conform art. 266 alin. (2) lit. a);
c)persoanele impozabile care în anul precedent au depăşit plafonul de 4.500.000 lei prevăzut la alin.
(3) lit. a);
d)persoanele impozabile care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316 în cursul anului şi
care au depăşit plafonul de 4.500.000 lei prevăzut la alin. (3) lit. a) în anul precedent sau în anul
calendaristic în curs, calculat în funcţie de operaţiunile realizate în perioada în care respectiva
persoană a avut un cod valabil de TVA conform art. 316.
(5)Persoana impozabilă care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare este obligată să
aplice sistemul respectiv cel puţin până la sfârşitul anului calendaristic în care a optat pentru
aplicarea sistemului, cu excepţia situaţiei în care în cursul aceluiaşi an cifra de afaceri depăşeşte
plafonul de 4.500.000 lei, caz în care sistemul se aplică până la sfârşitul perioadei fiscale următoare
celei în care plafonul a fost depăşit. Dacă în primul an de aplicare a sistemului TVA la încasare
persoana impozabilă nu depăşeşte plafonul de 4.500.000 lei, poate aplica sistemul TVA la încasare
până la sfârşitul perioadei fiscale următoare celei în care plafonul de 4.500.000 lei, calculat pentru
fiecare an calendaristic în parte, a fost depăşit pe parcursul unui an calendaristic. Orice persoană
impozabilă care a optat pentru aplicarea sistemului TVA la încasare şi care nu depăşeşte în cursul
unui an plafonul de 4.500.000 lei poate renunţa la aplicarea sistemului respectiv oricând în cursul
anului, prin depunerea unei notificări la organul fiscal competent între datele de 1 şi 20 ale lunii, cu
excepţia primului an în care a optat pentru aplicarea sistemului. Radierea persoanei respective din
Registrul persoanelor care aplică sistemul TVA la încasare se realizează de organele fiscale
competente începând cu prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care a fost depusă notificarea.
(6)Persoanele impozabile care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare aplică
sistemul respectiv numai pentru operaţiuni pentru care locul livrării, conform prevederilor art. 275, sau locul prestării, conform prevederilor art. 278, se consideră a fi în România, dar nu
aplică sistemul respectiv pentru următoarele operaţiuni care intră sub incidenţa regulilor
generale privind exigibilitatea TVA:
a)livrările de bunuri/prestările de servicii pentru care beneficiarul este persoana obligată la plata taxei
conform art. 307 alin. (2)-(6) sau art. 331;
b)livrările de bunuri/prestările de servicii care sunt scutite de TVA;
c)operaţiunile supuse regimurilor speciale prevăzute la art. 311-313;
d)livrările de bunuri/prestările de servicii pentru care beneficiarul este o persoană afiliată
furnizorului/prestatorului potrivit art. 7 pct. 26.
(7)În cazul facturilor emise de persoanele impozabile înainte de intrarea sau ieşirea în/din
sistemul de TVA la încasare se aplică următoarele reguli:
a)în cazul facturilor pentru contravaloarea totală a livrării de bunuri ori a prestării de servicii emise
înainte de data intrării în sistemul de TVA la încasare, indiferent dacă acestea sunt sau nu încasate,
pentru care faptul generator de taxă intervine după intrarea în sistemul TVA la încasare, nu se aplică
prevederile alin. (3) şi (5). În cazul facturilor pentru contravaloarea parţială a livrării de bunuri sau a
prestării de servicii emise înainte de data intrării în sistemul de TVA la încasare, care au fost ori nu
încasate, pentru care faptul generator de taxă intervine după data intrării persoanei impozabile în
sistem, se vor aplica prevederile alin. (3) şi (5) pentru diferenţele care vor fi facturate după data
intrării în sistemul de TVA la încasare al persoanei impozabile;
b)în cazul facturilor pentru contravaloarea totală a livrării de bunuri sau a prestării de servicii emise
înainte de data ieşirii din sistemul de TVA la încasare, indiferent dacă acestea sunt ori nu încasate,
pentru care faptul generator de taxă intervine după ieşirea din sistemul TVA la încasare, se continuă
aplicarea sistemului, respectiv exigibilitatea taxei intervine conform alin. (3) şi (5). În cazul facturilor
pentru contravaloarea parţială a livrării de bunuri sau a prestării de servicii emise înainte de data
ieşirii din sistemul de TVA la încasare, pentru care faptul generator de taxă intervine după data ieşirii
persoanei impozabile din sistemul TVA la încasare, se vor aplica prevederile alin. (3) şi (5) numai
pentru taxa aferentă contravalorii parţiale a livrărilor/prestărilor facturate înainte de ieşirea din sistem
a persoanei impozabile.
(8)Pentru determinarea taxei aferente încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri
ori a prestării de servicii, care devine exigibilă potrivit prevederilor alin. (3), fiecare încasare totală
sau parţială se consideră că include şi taxa aferentă.
(9)În cazul evenimentelor menţionate la art. 287, taxa este exigibilă la data la care intervine oricare
dintre evenimente, iar regimul de impozitare, cotele aplicabile şi cursul de schimb valutar sunt
aceleaşi ca şi ale operaţiunii de bază care a generat aceste evenimente.
(10)În situaţia livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care se aplică sistemul TVA la
încasare, în cazul evenimentelor menţionate la art. 287, regimul de impozitare, cotele aplicabile
şi cursul de schimb valutar sunt aceleaşi ca şi ale operaţiunii de bază care a generat aceste
evenimente, dar pentru stabilirea exigibilităţii taxei se aplică următoarele prevederi:
a)pentru situaţia prevăzută la art. 287 lit. a):
1. în cazul în care operaţiunea este anulată total înainte de livrare/prestare, exigibilitatea taxei
intervine la data anulării operaţiunii, pentru contravaloarea pentru care a intervenit exigibilitatea
taxei. Pentru contravaloarea pentru care nu a intervenit exigibilitatea taxei se operează anularea
taxei neexigibile aferente;
2. în cazul în care operaţiunea este anulată parţial înainte de livrare/prestare, se operează
reducerea taxei neexigibile aferente contravalorii pentru care nu a intervenit exigibilitatea taxei,
iar în situaţia în care cuantumul taxei aferente anulării depăşeşte taxa neexigibilă, pentru diferenţă
exigibilitatea taxei intervine la data anulării operaţiunii;
b)pentru situaţia prevăzută la art. 287 lit. b) se aplică corespunzător prevederile lit. a);
c)pentru situaţia prevăzută la art. 287 lit. c) se aplică corespunzător prevederile lit. a) pct. 2;
d)pentru situaţia prevăzută la art. 287 lit. d) se operează anularea taxei neexigibile aferente;
e)pentru situaţia prevăzută la art. 287 lit. e) se aplică corespunzător prevederile lit. a).
(11)În cazul livrărilor de bunuri de către o persoană impozabilă care se consideră că a primit şi a
livrat bunurile în conformitate cu art. 270 alin. (15) şi (16) şi al livrării de bunuri către persoana
impozabilă respectivă, faptul generator intervine şi TVA devine exigibilă în momentul în care plata a
fost acceptată, determinat conform art. 41a din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr.
282/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 283: Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă

(1)Prin excepţie de la prevederile art. 282, în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, scutite de
taxă conform art. 294 alin. (2), exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii prevăzute la art. 319 alin. (15) sau, după caz, la emiterea autofacturii prevăzute la art. 319 alin. (9) ori în cea de-a 15-a
zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator, dacă nu a fost emisă nicio factură/
autofactură până la data respectivă.
(2)Prevederile art. 282 alin. (2) lit. b) nu se aplică în ceea ce priveşte livrările şi transferurile de
bunuri prevăzute la alin. (1).

Art. 284: Faptul generator şi exigibilitatea pentru achiziţii intracomunitare de bunuri

(1)În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la care ar
interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face achiziţia.
(2)În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine la data emiterii
facturii prevăzute în legislaţia altui stat membru la articolul care transpune prevederile art. 222 din
Directiva 112 sau, după caz, la data emiterii autofacturii prevăzute la art. 319 alin. (9) ori în cea de-a
15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator, dacă nu a fost emisă nicio factură/
autofactură până la data respectivă.

Art. 285: Faptul generator şi exigibilitatea pentru importul de bunuri

(1)În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe
europene similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei
pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor
taxe europene.
(2)În cazul în care, la import, bunurile nu sunt supuse taxelor europene prevăzute la alin. (1), faptul
generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul
generator şi exigibilitatea acelor taxe europene dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor astfel
de taxe.
(3)În cazul în care, la import, bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, prevăzut la art. 295
alin. (1) lit. a) şi d), faptul generator şi exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a
mai fi plasate într-un astfel de regim.
(4)În cazul în care, la import, bunurile sunt destinate să asigure protecţia intereselor naţionale de
apărare ale României şi sunt supuse taxelor vamale, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe
valoarea adăugată intervin la 30 de zile de la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea
acelor taxe vamale.
(5)În cazul în care, la import, bunurile sunt destinate să asigure protecţia intereselor naţionale de
apărare ale României şi nu sunt supuse taxelor vamale, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe
valoarea adăugată intervin la 30 de zile de la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea
acelor taxe europene, dacă bunurile importate ar fi supuse unor astfel de taxe.

Art. 286: Baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în

interiorul ţării
(1)Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:
a)pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea
ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea
cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor
operaţiuni;
b)pentru operaţiunile prevăzute la art. 270 alin. (3) lit. c), compensaţia aferentă;
c)pentru operaţiunile prevăzute la art. 270 alin. (4) şi (5), pentru transferul prevăzut la art. 270 alin.
(10) şi pentru achiziţiile intracomunitare considerate ca fiind cu plată şi prevăzute la art. 273 alin. (2)
şi (3), preţul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absenţa unor
astfel de preţuri de cumpărare, preţul de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care bunurile
reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabileşte conform procedurii stabilite prin
normele metodologice;
d)pentru operaţiunile prevăzute la art. 271 alin. (4), suma cheltuielilor efectuate de persoana
impozabilă pentru realizarea prestării de servicii;
e)pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru care beneficiarul este o persoană
afiliată furnizorului/prestatorului potrivit prevederilor art. 7 pct. 26, baza de impozitare este
considerată valoarea de piaţă în următoarele situaţii:
1. atunci când contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, iar beneficiarul livrării sau al
prestării nu are drept complet de deducere în conformitate cu prevederile art. 297, 298 şi 300;
2. atunci când contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, iar furnizorul sau prestatorul
nu are un drept complet de deducere în conformitate cu prevederile art. 297 şi 300 şi livrarea sau
prestarea este scutită conform art. 292;
3. atunci când contrapartida este mai mare decât valoarea de piaţă, iar furnizorul sau prestatorul
nu are drept complet de deducere în conformitate cu prevederile art. 297 şi 300.
f)fără a aduce atingere prevederilor lit. a), baza de impozitare aferentă livrării de bunuri sau prestării
de servicii, pentru care a fost acceptat drept contrapartidă un cupon valoric cu utilizări multiple, este
contravaloarea plătită pentru cuponul valoric sau, în lipsa informaţiilor privind contravaloarea
respectivă, valoarea monetară indicată pe cuponul valoric cu utilizări multiple sau în documentaţia
aferentă, din care se scade cuantumul TVA aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate. În cazul
în care un cupon valoric cu utilizări multiple este acceptat drept contrapartidă parţială pentru livrarea
de bunuri sau prestarea de servicii, la stabilirea bazei de impozitare este avută în vedere
contravaloarea plătită pentru cuponul valoric sau, în lipsa informaţiilor privind contravaloarea
respectivă, valoarea monetară indicată pe cuponul valoric cu utilizări multiple sau în documentaţia
aferentă, din care se scade cuantumul TVA aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate.
(2)În sensul alin. (1) lit. e), valoare de piaţă înseamnă suma totală pe care, pentru obţinerea
bunurilor ori serviciilor în cauză la momentul respectiv, un client aflat în aceeaşi etapă de
comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ar trebui să o
plătească în condiţii de concurenţă loială unui furnizor ori prestator independent de pe
teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă taxei. Atunci când nu
poate fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabilă, valoare de piaţă
înseamnă:
1. pentru bunuri, o sumă care nu este mai mică decât preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor
bunuri similare ori, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilit la momentul livrării;
2. pentru servicii, o sumă care nu este mai mică decât costurile complete ale persoanei impozabile
pentru prestarea serviciului.
(3)Baza de impozitare cuprinde următoarele:
a)impozitele şi taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată;
b)cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare,
solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de
furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract
separat şi care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră
cheltuieli accesorii.
(4)Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:
a)rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ, acordate de furnizori direct
clienţilor la data exigibilităţii taxei;
b)sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă/definitivă şi
irevocabilă, după caz, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau
parţială a obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate;
c)dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere;
d)valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare;
e)sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane şi care apoi se
decontează acesteia, inclusiv atunci când locatorul asigură el însuşi bunul care face obiectul unui
contract de leasing financiar sau operaţional şi refacturează locatarului costul exact al asigurării,
precum şi sumele încasate de o persoană impozabilă în numele şi în contul unei alte persoane.

Art. 287: Ajustarea bazei de impozitare

Baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii:
a)în cazul desfiinţării totale sau parţiale a contractului pentru livrarea de bunuri sau prestarea de
servicii, înainte de efectuarea acestora, dar pentru care au fost emise facturi în avans;
b)în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau
ale serviciilor prestate, precum şi în cazul desfiinţării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea
sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părţi sau ca urmare a unei hotărâri
judecătoreşti definitive/definitive şi irevocabile, după caz, sau în urma unui arbitraj;
c)în cazul în care se acordă reduceri de preţ după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
d)în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca
urmare a intrării în faliment a beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de
reorganizare admis şi confirmat printr-o sentinţă judecătorească, prin care creanţa creditorului este
modificată sau eliminată. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti
de confirmare a planului de reorganizare, iar, în cazul falimentului beneficiarului, începând cu data
sentinţei sau, după caz, a încheierii, prin care s-a decis intrarea în faliment, conform legislaţiei
privind insolvenţa. Ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului
următor celui în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească de confirmare a planului de reorganizare,
respectiv a celui în care s-a decis, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, intrarea în faliment. în
cazul în care intrarea în faliment a avut loc anterior datei de 1 ianuarie 2019 şi nu a fost pronunţată
hotărârea judecătorească definitivă/definitivă şi irevocabilă de închidere a procedurii prevăzute de
legislaţia insolvenţei până la această dată, ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1
ianuarie 2019. Ajustarea este permisă chiar dacă s-a ridicat rezerva verificării ulterioare, conform
Codului de procedură fiscală. Prin efectuarea ajustării se redeschide rezerva verificării ulterioare
pentru perioada fiscală în care a intervenit exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru
operaţiunea care face obiectul ajustării. în cazul în care, ulterior ajustării bazei de impozitare, sunt
încasate sume aferente creanţelor respective, se anulează corespunzător ajustarea efectuată,
corespunzător sumelor încasate, prin decontul perioadei fiscale în care acestea sunt încasate.
e)în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele
care circulă prin facturare.
f)în cazul în care contravaloarea totală sau parţială a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu a
fost încasată de la beneficiarii persoane fizice în termen de 12 luni de la termenul de plată stabilit de
părţi, ori în lipsa acestuia, de la data emiterii facturii, cu excepţia situaţiei în care furnizorul/
prestatorul şi beneficiarul sunt părţi afiliate în sensul art. 7 pct. 26. Ajustarea se efectuează în termen
de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit termenul de plată stabilit
de părţi, ori în lipsa acestuia, a anului următor celui în care s-a emis factura. Ajustarea este permisă
numai în cazul în care se face dovada că s-au luat măsuri comerciale pentru recuperarea creanţelor de
până la 1.000 lei, inclusiv, respectiv că au fost întreprinse proceduri judiciare pentru recuperarea
creanţelor mai mari de 1.000 lei. Ajustarea este permisă chiar dacă s-a ridicat rezerva verificării
ulterioare, conform Codului de procedură fiscală. Prin efectuarea ajustării se redeschide rezerva
verificării ulterioare pentru perioada fiscală în care a intervenit exigibilitatea taxei pe valoarea
adăugată pentru operaţiunea care face obiectul ajustării. În cazul în care, ulterior ajustării bazei de
impozitare, sunt încasate sume aferente creanţelor respective, se anulează ajustarea efectuată,
corespunzător sumelor încasate. Ajustarea efectuată se anulează, în cazul creanţelor mai mari de
1.000 de lei, dacă furnizorul/prestatorul renunţă la procedurile judiciare întreprinse până la emiterea
unei hotărâri definitive.

Art. 288: Baza de impozitare pentru achiziţiile intracomunitare

(1)Pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se stabileşte pe baza aceloraşi
elemente utilizate conform art. 286 pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrării aceloraşi
bunuri în interiorul ţării. În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, conform art. 273 alin. (2)
lit. a), baza de impozitare se determină în conformitate cu prevederile art. 286 alin. (1) lit. c) şi ale
art. 286 alin. (3).
(2)Baza de impozitare cuprinde şi accizele datorate sau achitate în România de persoana care
efectuează achiziţia intracomunitară a unui produs supus accizelor. Atunci când după efectuarea
achiziţiei intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziţionat bunurile obţine o rambursare a
accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de
impozitare a achiziţiei intracomunitare efectuate în România se reduce corespunzător.

Art. 289: Baza de impozitare pentru import

(1)Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform
legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte taxe datorate
în afara României, precum şi cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepţia
taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.
(2)Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele, cheltuieli de ambalare,
transport şi asigurare, care intervin până la primul loc de destinaţie a bunurilor în România, în măsura
în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită conform alin. (1), precum
şi cele care decurg din transportul către alt loc de destinaţie din Uniunea Europeană, în cazul în care
locul respectiv este cunoscut la momentul la care intervine faptul generator. Primul loc de destinaţie
a bunurilor îl reprezintă destinaţia indicată în documentul de transport sau în orice alt document în
baza căruia bunurile sunt importate în România ori, în absenţa unei astfel de menţiuni, primul loc de
descărcare a bunurilor în România.
(3)Baza de impozitare nu cuprinde elementele prevăzute la art. 286 alin. (4) lit. a)-d).

Art. 290: Cursul de schimb valutar

(1)Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în
valută, cursul de schimb valutar se stabileşte conform prevederilor europene care reglementează
calculul valorii în vamă.
(2)Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operaţiuni, alta decât
importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb
comunicat de Banca Naţională a României sau ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală
Europeană ori cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, valabil la data la
care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză, iar, în cazul operaţiunilor supuse
sistemului TVA la încasare prevăzut la art. 282 alin. (3)-(8), la data la care ar fi intervenit
exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză dacă nu ar fi fost supusă sistemului TVA la încasare.
În situaţia în care se utilizează cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană, conversia
între monede, altele decât moneda euro, se realizează prin intermediul cursului de schimb al monedei
euro pentru fiecare dintre monede, în contractele încheiate între părţi trebuie menţionat dacă pentru
decontări va fi utilizat cursul de schimb al unei bănci comerciale, în caz contrar aplicându-se cursul
de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb publicat de Banca
Centrală Europeană.

Art. 291: Cotele

(1)Cota standard se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt
scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotei reduse, iar nivelul acesteia este 21%.
(2)Cota redusă de 11% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de
servicii şi/sau livrări de bunuri:
a)livrarea de medicamente de uz uman;
b)livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, destinate consumului uman şi
animal, animale şi păsări vii din specii domestice, ale căror coduri NC se stabilesc prin normele
metodologice, cu excepţia:
1. băuturilor alcoolice;
2. băuturilor nealcoolice care se încadrează la codul NC 2202;
3. alimentelor cu zahăr adăugat, al căror conţinut total de zahăr este de minimum 10 g/100 g
produs, altele decât laptele praf pentru nou-născuţi, sugari şi copii de vârstă mică;
4. suplimentelor alimentare definite de Legea nr. 56/2021 privind suplimentele alimentare, cu
modificările şi completările ulterioare;
c)serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare;
d)livrarea apei pentru irigaţii în agricultură;
e)livrarea de îngrăşăminte şi pesticide de tipul celor utilizate în mod normal în producţia agricolă,
altele decât cele prevăzute la lit. f), seminţe şi alte produse agricole destinate însămânţării sau
plantării, precum şi prestările de servicii de tipul celor utilizate în mod normal în producţia agricolă,
prevăzute prin ordin comun al ministrului finanţelor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale;
f)livrarea de îngrăşăminte chimice şi de pesticide chimice de tipul celor utilizate în mod normal în
producţia agricolă, prevăzute prin ordin comun al ministrului finanţelor şi al ministrului agriculturii
şi dezvoltării rurale;
g)livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, pe suport fizic şi/sau pe cale electronică, cu
excepţia celor care au, în totalitate sau în mod predominant, un conţinut video sau un conţinut
muzical audio şi a celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii;
h)serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice;
i)livrarea către persoanele fizice de lemn de foc, sub formă de trunchiuri, butuci, vreascuri, ramuri
sau sub forme similare, care se încadrează la codurile NC 4401 11 00 şi 4401 12 00, şi de rumeguş,
deşeuri şi resturi de lemn aglomerate sub formă de pelete din lemn, brichete din lemn sau sub forme
similare, care se încadrează la codurile NC 4401 31 00 şi 4401 32 00; livrarea pentru utilizarea drept
combustibil de încălzire a rumeguşului, deşeurilor şi resturilor de lemn neaglomerate, care se
încadrează la codurile NC 4401 41 00 şi 4401 49 00, realizată către persoanele fizice în calitate de
utilizatori finali, pe baza unei declaraţii pe propria răspundere a beneficiarului;
j)livrarea către persoane juridice sau alte entităţi, indiferent de forma juridică de organizare a
acestora, inclusiv şcoli, spitale, dispensare medicale şi unităţi de asistenţă socială, de lemn de foc,
sub formă de trunchiuri, butuci, vreascuri, ramuri sau sub forme similare, care se încadrează la
codurile NC 4401 11 00 şi 4401 12 00, şi de rumeguş, deşeuri şi resturi de lemn, aglomerate sub
formă de pelete din lemn, brichete din lemn sau sub forme similare, care se încadrează la codurile
NC 4401 31 00 şi 4401 32 00; livrarea pentru utilizarea drept combustibil de încălzire a rumeguşului,
deşeurilor şi resturilor de lemn neaglomerate, care se încadrează la codurile NC 4401 41 00 şi 4401
49 00, realizată către persoane juridice sau alte entităţi, indiferent de forma juridică de organizare a
acestora, inclusiv şcoli, spitale, dispensare medicale şi unităţi de asistenţă socială, în calitate de
utilizatori finali, pe baza unei declaraţii pe propria răspundere a beneficiarului;
k)livrarea de energie termică în sezonul rece, destinată următoarelor categorii de consumatori:
1. populaţie;
2. spitale publice şi private, reglementate conform Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, unităţi de învăţământ publice şi private, definite conform Legii educaţiei
naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
3. organizaţii neguvernamentale reglementate potrivit legii, precum şi unităţile de cult, astfel cum
sunt reglementate de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor, republicată;
4. furnizori de servicii sociale, publici şi privaţi, acreditaţi, care prestează servicii sociale
prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015
pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de
organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
l)livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.
Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei. În sensul
prezentului titlu, prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege:
1. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept
cămine de bătrâni şi de pensionari;
2. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case
de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;
m)cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea
terenurilor amenajate pentru camping;
n)serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice, precum şi a băuturilor
nealcoolice care se încadrează la codul NC 2202.
(3)
[textul din Art. 291, alin. (3) din titlul VII, capitolul VIII a fost abrogat la 01-aug-2025 de Art. II,
punctul 43. din Legea 141/2025]
(31)
[textul din Art. 291, alin. (31) din titlul VII, capitolul VIII a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I,
punctul 98. din Ordonanta 16/2022]
(32)Prin sezon rece, în sensul prevederilor alin. (2) lit. k), se înţelege perioada de 5 luni cuprinsă
între data de 1 noiembrie a anului curent şi data de 31 martie a anului următor.
(33)Prevederile alin. (2) lit. f) se aplică până la data de 31 decembrie 2031 inclusiv.
(34)Prevederile alin. (2) lit. i) şi j) se aplică până la data de 31 decembrie 2029 inclusiv.
(35)Se organizează «Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA de 5%, începând
cu 1 ianuarie 2023», în format electronic, pe baza informaţiilor din actele juridice între vii care
au ca obiect transferul dreptului de proprietate pentru locuinţele prevăzute la alin. (3) lit. c)
pct. 3, autentificate începând cu data de 1 ianuarie 2023. Procedura privind organizarea
«Registrului achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA de 5%, începând cu 1 ianuarie
2023» se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu
consultarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. Notarii publici au obligaţia:
a)să verifice îndeplinirea condiţiei referitoare la achiziţia unei singure locuinţe a cărei valoare nu
depăşeşte suma de 600.000 lei, exclusiv TVA, cu cota redusă de TVA de 5%, prin consultarea
«Registrului achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA de 5%, începând cu 1 ianuarie 2023»,
înainte de autentificarea actelor juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate
sau plata în avans pentru achiziţia unei astfel de locuinţe şi, în situaţia în care constată că nu este
îndeplinită această condiţie, să le autentifice doar dacă livrarea se efectuează cu cota standard de
TVA;
b)să completeze «Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA de 5%, începând cu 1
ianuarie 2023» la data autentificării actelor juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de
proprietate pentru locuinţele prevăzute la alin. (3) lit. c) pct. 3;
c)să înscrie în actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în
avans pentru achiziţia unei locuinţe prevăzute la alin. (3) lit. c) pct. 3 menţiuni cu privire la
respectarea obligaţiilor prevăzute la lit. a) şi, după caz, la lit. b);
d)să înscrie în actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în
avans pentru locuinţele prevăzute la alin. (3) lit. c) pct. 3 cota de TVA aplicată, indiferent dacă TVA
se aplică la preţ sau este inclusă în preţ.
(36)
[textul din Art. 291, alin. (36) din titlul VII, capitolul VIII a fost abrogat la 01-aug-2025 de Art. II,
punctul 45. din Legea 141/2025]
(37)[textul din Art. 291, alin. (37) din titlul VII, capitolul VIII a fost abrogat la 01-aug-2025 de Art.
II, punctul 45. din Legea 141/2025]
(38)Se organizează «Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA», în format
electronic, pe baza informaţiilor din actele juridice între vii care au ca obiect transferul
dreptului de proprietate pentru locuinţele prevăzute la alin. (2) lit. m) pct. 3, autentificate
începând cu data de 1 ianuarie 2024, şi a informaţiilor din «Registrul achiziţiilor de locuinţe cu
cota redusă de TVA de 5%, începând cu 1 ianuarie 2023». Procedura privind organizarea
«Registrului achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA» se stabileşte prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu consultarea Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici din România. Notarii publici au obligaţia:
a)să verifice îndeplinirea condiţiei referitoare la achiziţia unei singure locuinţe a cărei valoare nu
depăşeşte suma de 600.000 lei, exclusiv TVA, cu cota redusă de TVA, prin consultarea «Registrului
achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA», înainte de autentificarea actelor juridice între vii care
au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în avans pentru achiziţia unei astfel de
locuinţe, şi, în situaţia în care constată că nu este îndeplinită această condiţie, să le autentifice doar
dacă livrarea se efectuează cu cota standard de TVA;
b)să completeze «Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA» la data autentificării
actelor juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate pentru locuinţele
prevăzute la alin. (2) lit. m) pct. 3;
c)să înscrie în actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în
avans pentru achiziţia unei locuinţe prevăzute la alin. (2) lit. m) pct. 3 menţiuni cu privire la
respectarea obligaţiilor prevăzute la lit. a) şi, după caz, la lit. b);
d)să înscrie în actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în
avans pentru locuinţele prevăzute la alin. (2) lit. m) pct. 3 cota de TVA aplicată, indiferent dacă TVA
se aplică la preţ sau este inclusă în preţ.
(4)Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art. 282 alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilităţii taxei.
(5)În cazul operaţiunilor supuse sistemului TVA la încasare, cota aplicabilă este cea în vigoare la
data la care intervine faptul generator, cu excepţia situaţiilor în care este emisă o factură sau este
încasat un avans, înainte de data livrării/prestării, pentru care se aplică cota în vigoare la data la care
a fost emisă factura ori la data la care a fost încasat avansul.
(6)În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cota în vigoare la data
livrării de bunuri sau prestării de servicii, pentru cazurile prevăzute la art. 282 alin. (2), precum şi în
situaţia prevăzută la alin. (5).
(7)Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României pentru
livrarea aceluiaşi bun.
(8)Cota aplicabilă pentru achiziţii intracomunitare de bunuri este cota aplicată pe teritoriul României
pentru livrarea aceluiaşi bun şi care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.

Art. 292: Scutiri pentru anumite activităţi de interes general şi scutiri pentru alte activităţi

(1)Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă:
a)spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi
autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii,
centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire
medicală şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate să
desfăşoare astfel de activităţi;
b)prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi tehnicieni dentari,
precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi de tehnicieni dentari;
c)prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical, conform
prevederilor legale aplicabile în materie;
d)transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de
către entităţi autorizate în acest sens;
e)livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană;
f)activitatea de învăţământ prevăzută în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi
completările ulterioare, formarea profesională a adulţilor, precum şi prestările de servicii şi livrările
de bunuri strâns legate de aceste activităţi, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi
autorizate. Scutirea se acordă în condiţiile prevăzute în normele metodologice;
g)livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele şi cantinele organizate pe lângă
instituţiile publice şi entităţile autorizate prevăzute la lit. f), în folosul exclusiv al persoanelor direct
implicate în activităţile scutite conform lit. f);
h)meditaţiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învăţământului şcolar,
preuniversitar şi universitar;
i)prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau protecţia socială,
efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social, inclusiv cele
livrate de căminele de bătrâni;
j)prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a tinerilor,
efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;
k)prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în
schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop patrimonial care au
obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală,
profesională sau civică, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile
în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurenţă;
l)prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate de
organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educaţia fizică;
m)prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de
instituţiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către
Ministerul Culturii;
n)prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operaţiuni sunt
scutite, potrivit lit. a), f) şi i)-m), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar şi
organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni
concurenţiale;
o)activităţile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât activităţile de natură
comercială;
p)serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora;
q)prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale căror operaţiuni sunt
scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii lor de
servicii direct legate de exercitarea activităţilor acestora, în cazul în care aceste grupuri solicită
membrilor lor numai rambursarea cotei-părţi de cheltuieli comune, în limitele şi în condiţiile stabilite
prin normele metodologice şi în condiţiile în care această scutire nu este de natură a produce
distorsiuni concurenţiale;
r)furnizarea de personal de către instituţiile religioase sau filozofice în scopul activităţilor prevăzute
la lit. a), f), i) şi j).
(2)Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:
a)prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară:
1. acordarea şi negocierea de credite, precum şi administrarea creditelor de către persoana care le
acordă;
2. negocierea garanţiilor de credit ori a altor garanţii sau orice operaţiuni cu astfel de garanţii,
precum şi administrarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;
3. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăţi,
viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;
4. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca mijloc legal
de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie, şi anume monede de aur, argint sau din alt metal ori
bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes
numismatic;
5. tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în siguranţă, cu
acţiuni, părţi sociale în societăţi comerciale sau asociaţii, obligaţiuni garantate şi alte instrumente
financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc drepturi asupra bunurilor;
6. administrarea de fonduri speciale de investiţii;
b)operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu
operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază
astfel de operaţiuni;
c)pariuri, loterii şi alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate, conform legii, să
desfăşoare astfel de activităţi;
d)livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizabile pentru serviciile poştale, de timbre
fiscale şi alte timbre similare;
e)arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, acordarea unor
drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptul de uzufruct şi superficia, cu plată, pe o
anumită perioadă. Fac excepţie următoarele operaţiuni:
1. operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu
funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2. închirierea de spaţii sau locaţii pentru parcarea autovehiculelor;
3. închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate definitiv în bunuri imobile;
4. închirierea seifurilor;
f)livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a
oricăror altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi,
de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol se definesc
următoarele:
1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa
construcţii, conform legislaţiei în vigoare;
2. construcţie înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;
3. livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu
până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei sau
a unei părţi a acesteia, după caz, în urma transformării;
4. o construcţie nouă cuprinde şi orice construcţie transformată sau parte transformată a unei
construcţii, dacă costul transformării, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea
construcţiei sau a părţii din construcţie, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării,
respectiv valoarea înregistrată în contabilitate în cazul persoanelor impozabile care au
obligativitatea de a conduce evidenţa contabilă şi care nu aplică metoda de evaluare bazată pe cost
în conformitate cu Standardele internaţionale de raportare financiară, sau valoarea stabilită printrun
raport de expertiză/evaluare, în cazul altor persoane impozabile. În cazul în care se înstrăinează
doar o parte din construcţie, iar valoarea acesteia şi a îmbunătăţirilor aferente nu pot fi determinate
pe baza datelor din contabilitate, acestea vor fi determinate în baza unui raport de expertiză/
evaluare;
g)livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, în temeiul prezentului articol, dacă
taxa aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror achiziţie a
făcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform art. 297 alin. (7) lit. b) sau al limitării totale a
dreptului de deducere conform art. 298.
(3)Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) şi f),
în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
*) Potrivit art. XIV din O.U.G. nr. 226/2020: "(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept
de deducere livrările de dispozitive medicale pentru diagnosticul in vitro al COVID-19, de vaccinuri
împotriva COVID-19, precum şi serviciile de vaccinare şi testare aferente, altele decât cele scutite de
TVA conform art. 292 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, efectuate până la data de 31 decembrie 2022.
(2)Scutirea de TVA prevăzută la alin. (1) se aplică doar pentru livrarea dispozitivelor medicale
pentru diagnosticul in vitro al COVID-19 care sunt în conformitate cu cerinţele aplicabile prevăzute
în Directiva 98/79/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind
dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L, nr. 331 din 7 decembrie 1998, sau în Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro
şi de abrogare a Directivei 98/79/CE şi a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei, publicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 117 din 5 mai 2017, şi în alte acte aplicabile din legislaţia
Uniunii, şi pentru livrarea vaccinurilor împotriva COVID-19 autorizate de Comisia Europeană sau de
statele membre ale Uniunii Europene.
(3)Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată achiziţiile intracomunitare de Remdesivir, efectuate
până la data de 31 decembrie 2022, în baza contractului-cadru semnat pe 7 octombrie 2020 de
Comisia Europeană cu societatea farmaceutică Gilead pentru livrarea de Veklury, denumirea
comercială a Remdesivir."

Art. 2921: Scutiri în domeniul comerţului electronic

Indice
Este scutită de taxă livrarea bunurilor către persoana impozabilă care se consideră că a primit şi a
livrat bunuri în conformitate cu art. 270 alin. (16).

Art. 293: Scutiri pentru importuri de bunuri şi pentru achiziţii intracomunitare

(1)Sunt scutite de taxă:
a)importul şi achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este în orice situaţie
scutită de taxă în interiorul ţării;
b)achiziţia intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice situaţie scutit de taxă,
conform prezentului articol;
c)achiziţia intracomunitară de bunuri atunci când persoana care achiziţionează bunurile ar avea
dreptul, în orice situaţie, la rambursarea integrală a taxei care s-ar datora, conform prevederilor art. 302;
d)importul definitiv de bunuri care îndeplinesc condiţiile pentru scutire prevăzute de Directiva
2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de la impozit pentru loturile de mici
bunuri cu caracter necomercial din ţările terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria
L, nr. 286 din 17 octombrie 2006, Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind
scutirea de taxă pe valoarea adăugată şi de accize pentru bunurile importate de către persoanele care
călătoresc din ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 346 din 29
decembrie 2007 şi Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a
domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) şi (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce
priveşte scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 292 din 10 noiembrie 2009, cu modificările şi
completările ulterioare;
d1)importul de bunuri, atunci când TVA trebuie declarată în cadrul regimului special prevăzut de art. 3152 şi atunci când, cel târziu în momentul prezentării declaraţiei de import, codul individual de
înregistrare în scopuri de TVA, pentru aplicarea regimului special, al furnizorului sau al
intermediarului care acţionează în numele său, alocat în temeiul art. 3152 alin. (11) sau (13), a fost
furnizat biroului vamal competent din statul membru de import;
e)importul, în regim diplomatic sau consular, al bunurilor scutite de taxe vamale;
f)importul de bunuri de către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice,
Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii sau de către organismele instituite de
Comunităţi cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile şi imunităţile
Comunităţilor Europene, în limitele şi în condiţiile stabilite de protocolul respectiv şi de acordurile
de punere în aplicare a respectivului protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc
la denaturarea concurenţei;
f1)importul de bunuri efectuat în România de către Comisia Europeană sau de către o agenţie ori un
organism înfiinţat în temeiul dreptului Uniunii Europene, în cazul în care Comisia Europeană sau o
astfel de agenţie ori un astfel de organism importă bunurile respective în scopul îndeplinirii sarcinilor
care îi sunt conferite prin dreptul Uniunii Europene pentru a combate pandemia de COVID-19, cu
excepţia situaţiei în care bunurile importate sunt utilizate, fie imediat, fie la o dată ulterioară, în
scopul unor livrări ulterioare efectuate cu titlu oneros de către Comisia Europeană sau de către o
astfel de agenţie ori organism; (N.R. - se aplică pentru importurile, livrările de bunuri şi prestările de
servicii efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2021)
g)importul de bunuri efectuat în România de organismele internaţionale, altele decât cele menţionate
la lit. f), recunoscute ca atare de autorităţile publice din România, precum şi de către membrii
acestora, în limitele şi în condiţiile stabilite de convenţiile internaţionale de instituire a acestor
organisme sau de acordurile de sediu;
g1)importul de bunuri efectuat în România de către forţele armate ale altor state membre în scopul
utilizării de către forţele armate respective sau de către personalul civil care le însoţeşte ori pentru
aprovizionarea popotelor sau a cantinelor acestora, atunci când forţele armate respective participă la
o acţiune de apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii Europene în cadrul
politicii de securitate şi apărare comune;
h)importul de bunuri efectuat în România de către forţele armate ale statelor străine membre NATO,
pentru uzul acestora sau al personalului civil însoţitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau
cantinelor, în cazul în care aceste forţe iau parte la efortul comun de apărare. Acesta include importul
realizat de forţele Marii Britanii şi ale Irlandei de Nord stabilite în insula Cipru, conform Tratatului
de înfiinţare a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru uzul forţelor armate sau al personalului
civil care însoţeşte forţele armate ori pentru aprovizionarea cantinelor lor;
i)reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Uniunii
Europene, dacă bunurile se află în aceeaşi stare în care se aflau la momentul exportului şi dacă
importul respectiv beneficiază de scutire de taxe vamale;
j)reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Uniunii
Europene, pentru a fi supuse unor reparaţii, transformări, adaptări, asamblări sau altor lucrări asupra
bunurilor mobile corporale, cu condiţia ca această scutire să fie limitată la valoarea bunurilor în
momentul exportului acestora în afara Uniunii Europene;
k)importul, efectuat în porturi de către întreprinderi de pescuit maritim, de produse piscicole
pescuite, neprelucrate sau după ce au fost conservate în vederea comercializării, dar înainte de
livrare;
l)importul de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale sau prin orice reţea conectată la un
astfel de sistem ori importul de gaz introdus de pe o navă care transportă gaz într-un sistem de gaze
naturale sau într-o reţea de conducte cu alimentare din amonte, importul de energie electrică,
importul de energie termică ori agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire;
m)importul în România de bunuri care au fost transportate dintr-un teritoriu terţ sau o ţară terţă,
atunci când livrarea acestor bunuri de către importator constituie o livrare scutită conform art. 294
alin. (2);
n)importul de aur efectuat de Banca Naţională a României.
(2)Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de
taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie
îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă.
(3)Atunci când condiţiile pentru scutirea prevăzută la alin. (1) lit. f1) încetează să se aplice, Comisia
Europeană sau agenţia ori organismul în cauză care a efectuat importul de bunuri informează organul
vamal competent, iar importul bunurilor respective este supus TVA în condiţiile aplicabile la
momentul respectiv.

Art. 294: Scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similare, pentru livrări intracomunitare

şi pentru transportul internaţional şi intracomunitar
(1)Sunt scutite de taxă:
a)livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene de către furnizor sau de altă
persoană în contul său;
b)livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene de către
cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său, cu excepţia
bunurilor transportate de cumpărătorul însuşi şi care sunt folosite la echiparea ori alimentarea
ambarcaţiunilor şi a avioanelor de agrement sau a oricărui altui mijloc de transport de uz
privat. Este scutită, de asemenea, şi livrarea de bunuri care sunt transportate în bagajul
personal al călătorilor care nu sunt stabiliţi în Uniunea Europeană, dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
(i)călătorul nu este stabilit în Uniunea Europeană, respectiv adresa sau domiciliul permanent nu este
în interiorul Uniunii Europene. Adresa sau domiciliul permanent înseamnă locul specificat astfel în
paşaport, carte de identitate sau în alt document recunoscut ca document de identitate de către
Ministerul Afacerilor Interne;
(ii)bunurile sunt transportate în afara Uniunii Europene înainte de sfârşitul celei de-a treia luni ce
urmează lunii în care are loc livrarea;
(iii)valoarea totală a livrării, plus TVA, este mai mare decât echivalentul în lei a 175 euro, stabilit
anual prin aplicarea cursului de schimb obţinut în prima zi lucrătoare din luna octombrie şi valabil de
la data de 1 ianuarie a anului următor;
(iv)dovada exportului se va face prin factură sau alt document care ţine locul acesteia, purtând avizul
biroului vamal la ieşirea din Uniunea Europeană;
c)prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, altele decât cele
prevăzute la art. 292, legate direct de exportul de bunuri;
d)prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, altele decât cele
prevăzute la art. 292, dacă acestea sunt direct legate de importul de bunuri şi valoarea acestora este
inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 289;
e)prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziţionate sau importate în
vederea prelucrării în România şi care ulterior sunt transportate în afara Uniunii Europene de către
prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană
în numele oricăruia dintre aceştia;
f)transportul intracomunitar de bunuri, efectuat din şi în insulele care formează regiunile autonome
Azore şi Madeira, precum şi serviciile accesorii acestuia;
g)transportul internaţional de persoane;
h)în cazul navelor atribuite navigaţiei în largul mării şi care sunt utilizate pentru transportul
de călători/bunuri cu plată sau pentru activităţi comerciale, industriale sau de pescuit, precum
şi în cazul navelor utilizate pentru salvare ori asistenţă pe mare sau pentru pescuitul de coastă,
următoarele operaţiuni:
1. livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, navlosirea, leasingul şi închirierea de nave,
precum şi livrarea, leasingul, închirierea, repararea şi întreţinerea de echipamente încorporate sau
utilizate pe nave, inclusiv echipamente de pescuit;
2. livrarea de carburanţi şi provizii destinate a fi utilizate pe nave, inclusiv pentru navele de
război încadrate la codul NC 890610 00 care părăsesc ţara şi se îndreaptă spre porturi străine unde
vor fi ancorate, cu excepţia proviziilor la bordul navelor în cazul navelor folosite pentru pescuitul
de coastă;
3. prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1, efectuate pentru nevoile directe ale
navelor şi/sau pentru încărcătura acestora;
i)în cazul aeronavelor utilizate de companiile aeriene care realizează în principal transport
internaţional de persoane şi/sau de bunuri cu plată, următoarele operaţiuni:
1. livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, leasingul şi închirierea aeronavelor, precum şi
livrarea, leasingul, închirierea, repararea şi întreţinerea echipamentelor încorporate sau utilizate pe
aeronave;
2. livrarea de carburanţi şi provizii destinate utilizării pe aeronave;
3. prestarea de servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1 sau la art. 296, efectuate pentru
nevoile directe ale aeronavelor şi/sau pentru încărcătura acestora;
j)livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, a
personalului acestora, precum şi a cetăţenilor străini cu statut diplomatic sau consular în România ori
într-un alt stat membru, în condiţii de reciprocitate;
k)livrările de bunuri şi prestările de servicii către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii sau către organismele
cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor
Europene, în limitele şi în condiţiile stabilite de protocolul respectiv şi de acordurile de punere în
aplicare ale respectivului protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la
denaturarea concurenţei;
k1)livrarea de bunuri sau prestarea de servicii către Comisia Europeană sau către o agenţie ori un
organism înfiinţat în temeiul dreptului Uniunii Europene, în cazul în care Comisia Europeană sau o
astfel de agenţie ori un astfel de organism achiziţionează bunurile sau serviciile respective în scopul
îndeplinirii sarcinilor care îi sunt conferite prin dreptul Uniunii Europene pentru a combate pandemia
de COVID-19, cu excepţia situaţiei în care bunurile şi serviciile achiziţionate sunt utilizate, fie
imediat, fie la o dată ulterioară, în scopul unor livrări ulterioare efectuate cu titlu oneros de către
Comisia Europeană sau de către o astfel de agenţie ori organism; (N.R. - se aplică pentru importurile,
livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2021)
l)livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea organismelor internaţionale, altele decât cele
menţionate la lit. k), recunoscute ca atare de autorităţile publice din România, precum şi a membrilor
acestora, în limitele şi condiţiile stabilite de convenţiile internaţionale de instituire a acestor
organisme sau de acordurile de sediu;
l1)livrarea de bunuri netransportate în afara României şi/sau prestarea de servicii efectuate în
România, destinate fie utilizării de către forţele armate ale altor state membre sau de către personalul
civil care le însoţeşte, fie aprovizionării popotelor sau cantinelor acestora, atunci când forţele armate
respective participă la o acţiune de apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii
Europene în cadrul politicii de securitate şi apărare comune;
l2)livrarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii către alt stat membru decât România, destinate
forţelor armate ale oricărui alt stat membru decât statul membru de destinaţie, în scopul utilizării de
către forţele armate respective sau de către personalul civil care le însoţeşte ori pentru aprovizionarea
popotelor sau a cantinelor acestora, atunci când forţele armate respective participă la o acţiune de
apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii Europene în cadrul politicii de
securitate şi apărare comune;
m)livrările de bunuri netransportate în afara României şi/sau prestările de servicii efectuate în
România, destinate fie forţelor armate ale celorlalte state membre NATO pentru utilizarea de către
forţele în cauză ori de către personalul civil care le însoţeşte, fie pentru aprovizionarea popotelor sau
cantinelor acestora atunci când forţele respective participă la o acţiune comună de apărare;
n)livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii către un alt stat membru decât România, destinate
forţelor armate ale unui stat membru NATO, altul decât statul membru de destinaţie, pentru utilizarea
de către forţele în cauză ori de către personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea
popotelor ori cantinelor lor atunci când forţele respective participă la o acţiune comună de apărare;
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în insula
Cipru ca urmare a Tratatului de înfiinţare a Republicii Cipru, din 16 august 1960, care sunt destinate
utilizării de către aceste forţe sau personalului civil care le însoţeşte ori pentru aprovizionarea
popotelor sau cantinelor;
o)livrările de aur către Banca Naţională a României;
p)livrările de bunuri către organismele recunoscute care transportă sau expediază aceste bunuri în
afara Uniunii Europene, ca parte a activităţilor umanitare, caritabile sau educative desfăşurate în
afara Uniunii Europene; scutirea se acordă prin restituirea taxei potrivit unei proceduri stabilite prin
ordin al ministrului finanţelor publice.
(2)Sunt, de asemenea, scutite de taxă următoarele:
a)livrările intracomunitare de bunuri către o persoană impozabilă sau către o persoană
juridică neimpozabilă care acţionează ca atare în alt stat membru decât cel în care începe
expedierea sau transportul bunurilor, care îi comunică furnizorului un cod valabil de
înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, cu excepţia:
1. livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică, altele decât livrările
intracomunitare de mijloace de transport noi;
2. livrărilor intracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile second-hand,
opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, conform prevederilor art. 312;
b)livrările intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător care nu îi comunică
furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA;
c)livrările intracomunitare de produse accizabile către o persoană impozabilă sau către o
persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare
în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 407 şi 408
sau art. 370, 371 şi 375 de la titlul VIII, cu excepţia:
1. livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică;
2. livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, conform prevederilor art. 312;
d)livrările intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 270 alin. (10), care ar beneficia de scutirea
prevăzută la lit. a) dacă ar fi efectuate către altă persoană impozabilă, cu excepţia livrărilor
intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de
colecţie şi antichităţi, conform prevederilor art. 312.
(21)Scutirea prevăzută la alin. (2) lit. a) nu se aplică în cazul în care furnizorul nu a respectat
obligaţia prevăzută la art. 325 alin. (1) de a depune o declaraţie recapitulativă sau declaraţia
recapitulativă depusă de acesta nu conţine informaţiile corecte referitoare la această livrare, astfel
cum se solicită în temeiul art. 325 alin. (3), cu excepţia cazului în care furnizorul poate justifica în
mod corespunzător deficienţa într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile fiscale competente.
(3)Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele
necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) şi, după
caz, procedura şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă.
(4)Atunci când condiţiile pentru scutirea prevăzută la alin. (1) lit. k1) încetează să se aplice, Comisia
Europeană sau agenţia ori organismul în cauză care a primit livrarea de bunuri sau prestarea de
servicii scutită informează organul fiscal competent, iar livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor
respective este supusă TVA în condiţiile aplicabile la momentul respectiv.
(5)Sunt scutite de taxă următoarele:
a)[textul din Art. 294, alin. (5), litera A. din titlul VII, capitolul IX a fost abrogat la 01-aug-2025 de
Art. II, punctul 46. din Legea 141/2025]
a1)[textul din Art. 294, alin. (5), litera A^1. din titlul VII, capitolul IX a fost abrogat la 01-aug-2025
de Art. II, punctul 46. din Legea 141/2025]
b)[textul din Art. 294, alin. (5), litera B. din titlul VII, capitolul IX a fost abrogat la 01-aug-2025 de
Art. II, punctul 46. din Legea 141/2025]
b1)[textul din Art. 294, alin. (5), litera B^1. din titlul VII, capitolul IX a fost abrogat la 01-aug-2025
de Art. II, punctul 46. din Legea 141/2025]
c)livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare scutite de taxă conform
art. 292 alin. (1) lit. b);
d)livrarea de produse ortopedice.
(6)
[textul din Art. 294, alin. (6) din titlul VII, capitolul IX a fost abrogat la 01-aug-2025 de Art. II,
punctul 47. din Legea 141/2025]
(61)[textul din Art. 294, alin. (61) din titlul VII, capitolul IX a fost abrogat la 01-aug-2025 de Art.
II, punctul 47. din Legea 141/2025]
(7)[textul din Art. 294, alin. (7) din titlul VII, capitolul IX a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. III,
punctul 48. din capitolul II din Legea 296/2023]

Art. 2941: Plata TVA aferentă mijloacelor de transport înstrăinate de către misiunile

Indice
diplomatice şi oficiile consulare, personalul acestora, precum şi de cetăţenii străini cu statut
diplomatic sau consular
(1)Persoanele prevăzute la art. 293 alin. (1) lit. e) şi art. 294 alin. (1) lit. j) care au importat sau
achiziţionat în regim de scutire de la plata TVA mijloace de transport şi le înstrăinează într-o
perioadă mai scurtă de doi ani de la data importului/achiziţiei au obligaţia să plătească TVA de a
cărei scutire au beneficiat, în condiţiile şi conform procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui
ANAF.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care:
a)mijlocul de transport este exportat de către persoana care a achiziţionat/importat mijlocul de
transport în regim de scutire;
b)mijlocul de transport este înstrăinat către o persoană care ar beneficia de scutirea de TVA conform
art. 294 alin. (1) lit. j)-l), cu obligaţia noului proprietar de a achita TVA în cazul în care înstrăinează
mijlocul de transport până la finalul perioadei de doi ani calculate de la data când primul proprietar a
importat/achiziţionat mijlocul de transport în regim de scutire;
c)mijlocul de transport este distrus sau furat, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau
confirmate în mod corespunzător. În cazul mijloacelor de transport furate, persoana demonstrează
furtul pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare.

Art. 295: Scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri

(1)Sunt scutite de taxă următoarele:
a)livrarea de bunuri care urmează:
1. să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu scutire totală de taxe la import;
2. să fie prezentate autorităţilor vamale în vederea vămuirii şi, după caz, plasate în depozit
temporar;
3. să fie introduse într-o zonă liberă;
4. să fie plasate în regim de antrepozitare vamală;
5. să fie plasate în regim de perfecţionare activă;
6. să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;
7. să fie admise în apele teritoriale:
- pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de producţie, în scopul construirii, reparării,
întreţinerii, modificării sau reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de
forare sau de producţie la continent;
- pentru alimentarea cu carburanţi şi aprovizionarea platformelor de forare sau de producţie;
8. să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, definit după cum urmează:
- pentru produse accizabile, orice locaţie situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal,
în sensul art. 336 pct. 3 de la titlul VIII;
- pentru bunuri, altele decât produsele accizabile, o locaţie situată în România şi definită prin
norme;
b)livrarea de bunuri efectuată în locaţiile prevăzute la lit. a), precum şi livrarea de bunuri care se află
în unul dintre regimurile sau situaţiile precizate la lit. a);
c)prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau efectuate în locaţiile prevăzute la lit.
a), pentru bunurile aflate în regimurile sau situaţiile prevăzute la lit. a);
d)livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern, precum şi prestările de servicii
aferente acestor livrări, altele decât cele prevăzute la art. 296;
e)importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.
(2)Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc documentele necesare pentru a justifica
scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura şi condiţiile care
trebuie respectate pentru aplicarea scutirii de taxă.

Art. 296: Scutiri pentru intermediari

Sunt scutite de taxă serviciile prestate de intermediarii care acţionează în numele şi în contul altei
persoane, în cazul în care aceste servicii sunt prestate în legătură cu operaţiunile scutite prevăzute la
art. 294 şi 295, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. f) şi alin. (2), sau în
legătură cu operaţiunile desfăşurate în afara Uniunii Europene.

Art. 297: Sfera de aplicare a dreptului de deducere

(1)Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei.
(2)Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă de la o
persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare conform prevederilor art. 282 alin. (3)-(8)
este amânat până la data la care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a
fost plătită furnizorului/prestatorului său.
(3)Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă care aplică
sistemul TVA la încasare conform prevederilor art. 282 alin. (3)-(8) este amânat până în momentul în
care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/
prestatorului său, chiar dacă o parte din operaţiunile realizate de persoana impozabilă sunt excluse de
la aplicarea sistemului TVA la încasare conform art. 282 alin. (6). Aceste prevederi nu se aplică
pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri, pentru importuri, pentru achiziţiile de bunuri/servicii
pentru care se aplică taxare inversă potrivit prevederilor art. 307 alin. (2)-(6) sau art. 331.
(4)Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea
sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a)operaţiuni taxabile;
b)operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind
în străinătate, altele decât cele pentru care se aplică regimul special pentru întreprinderile mici, dacă
taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;
c)operaţiuni scutite de taxă, conform art. 2921, 294, 295 şi 296;
d)operaţiuni scutite de taxă, conform art. 292 alin. (2) lit. a) pct. 1-5 şi lit. b), în cazul în care
cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Uniunii Europene sau în cazul în care aceste operaţiuni
sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Uniunii Europene,
precum şi în cazul operaţiunilor efectuate de intermediari care acţionează în numele şi în contul altei
persoane, atunci când aceştia intervin în derularea unor astfel de operaţiuni;
e)operaţiunile prevăzute la art. 270 alin. (7) şi la art. 271 alin. (6), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului
respectiv.
(5)Dacă nu contravine prevederilor alin. (4), persoana impozabilă are dreptul de deducere a taxei şi
pentru cazurile prevăzute la art. 270 alin. (8) şi la art. 271 alin. (5).
(6)În condiţiile stabilite prin normele metodologice se acordă dreptul de deducere a taxei pentru
achiziţiile efectuate de o persoană impozabilă înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA,
conform art. 316.
(7)Nu sunt deductibile:
a)taxa aferentă sumelor achitate în numele şi în contul altei persoane şi care apoi se decontează
acesteia, precum şi taxa aferentă sumelor încasate în numele şi în contul altei persoane, care nu sunt
incluse în baza de impozitare a livrărilor/prestărilor efectuate conform art. 286 alin. (4) lit. e);
b)taxa datorată sau achitată pentru achiziţiile de băuturi alcoolice şi produse din tutun, cu excepţia
cazurilor în care aceste bunuri sunt destinate revânzării sau pentru a fi utilizate pentru prestări de
servicii sau pentru cazurile prevăzute la art. 270 alin. (8) lit. b) şi art. 271 alin. (5) lit. b).
c)[textul din Art. 297, alin. (7), litera C. din titlul VII, capitolul X a fost abrogat la 01-aug-2025 de
Art. II, punctul 48. din Legea 141/2025]
(8)Organele fiscale competente au dreptul de a refuza deducerea TVA dacă, după administrarea
mijloacelor de probă prevăzute de lege, pot demonstra dincolo de orice îndoială că persoana
impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că operaţiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere
era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenit în amonte sau în aval în
lanţul de livrări/prestări.

Art. 298: Limitări speciale ale dreptului de deducere

(1)Prin excepţie de la prevederile art. 297 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente
cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere
motorizate şi a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa
persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii
economice.
(2)Restricţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică vehiculelor rutiere motorizate având o masă totală
maximă autorizată care depăşeşte 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul şoferului.
(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică următoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate:
a)vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de
curierat;
b)vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
c)vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
d)vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către şcolile de
şoferi;
e)vehiculele utilizate pentru închiriere sau a căror folosinţă este transmisă în cadrul unui contract de
leasing financiar ori operaţional;
f)vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
(4)În cazul vehiculelor care nu fac obiectul limitării dreptului de deducere conform alin. (1), fiind
utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, precum şi a celor exceptate de la limitarea deducerii
potrivit alin. (3), se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 297 şi art. 299-301.
(41)Prin excepţie de la prevederile art. 297, se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei
aferente cumpărării, închirierii sau leasingului de clădiri/spaţii de locuit, indiferent de
destinaţia acestora, situate în zone rezidenţiale sau în blocuri de locuinţe şi a taxei aferente
cheltuielilor legate de aceste clădiri/spaţii de locuit, în cazul în care acestea nu sunt utilizate
exclusiv în scopul activităţii economice.
*) Modificările introduse prin art. LIII pct. 116 din O.U.G. nr. 115/2023 intră în vigoare începând cu
data de 1 a lunii următoare datei de la care România este autorizată să aplice o măsură specială de
derogare de la dispoziţiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind
sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu modificările şi completările ulterioare;
(5)Modalitatea de aplicare a prevederilor prezentului articol se stabileşte prin normele metodologice.

Art. 299: Condiţii de exercitare a dreptului de deducere

(1)Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a)pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori
serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană
impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 319, precum şi dovada plăţii
în cazul achiziţiilor efectuate de către persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare,
respectiv de către persoanele impozabile care achiziţionează bunuri/servicii de la persoane
impozabile în perioada în care aplică sistemul TVA la încasare;
b)pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost
ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la
plata taxei, conform art. 307 alin. (2)-(6), să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 319 sau documentele prevăzute la art. 320 alin. (1);
c)pentru taxa achitată pentru importul de bunuri, altele decât cele prevăzute la lit. d), să deţină
declaraţia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze
persoana impozabilă ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei, precum şi documente
care să ateste plata taxei de către importator sau de către altă persoană în contul său. Importatorii care
deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care
efectuează importuri de bunuri în România din punctul de vedere al TVA, pentru care nu au obligaţia
de a depune declaraţii vamale de import, trebuie să deţină o declaraţie de import pentru TVA şi
accize;
d)pentru taxa datorată pentru importul de bunuri efectuat conform art. 326 alin. (4) şi (5), să deţină
declaraţia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze
persoana impozabilă ca importator al bunurilor în scopuri de taxă, precum şi suma taxei datorate. De
asemenea, persoana impozabilă trebuie să înscrie taxa pe valoarea adăugată ca taxă colectată în
decontul aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea;
e)pentru taxa aferentă unei achiziţii intracomunitare de bunuri, să deţină o factură sau documentul
prevăzut la art. 320 alin. (1);
f)pentru taxa aferentă unei operaţiuni asimilate cu o achiziţie intracomunitară de bunuri, prevăzută la
art. 273 alin. (2) lit. a), să deţină documentul prevăzut la art. 319 alin. (9), emis în statul membru din
care bunurile au fost transportate ori expediate, sau documentul prevăzut la art. 320 alin. (1).
(2)Prin normele metodologice se vor preciza cazurile în care documentele sau obligaţiile, altele decât
cele prevăzute la alin. (1), se vor prezenta sau îndeplini pentru a justifica dreptul de deducere a taxei.

Art. 300: Deducerea taxei pentru persoana impozabilă cu regim mixt şi persoana parţial

impozabilă
(1)Persoana impozabilă care realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de
deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită în continuare persoană
impozabilă cu regim mixt. Persoana care realizează atât operaţiuni pentru care nu are calitatea de
persoană impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 269, cât şi operaţiuni pentru care are
calitatea de persoană impozabilă este denumită persoană parţial impozabilă.
(2)Dreptul de deducere a taxei deductibile aferente achiziţiilor efectuate de către o persoană
impozabilă cu regim mixt sau de către o persoană parţial impozabilă se determină conform
prezentului articol. Persoana parţial impozabilă nu are drept de deducere pentru achiziţiile destinate
activităţii pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă. Dacă persoana parţial impozabilă
desfăşoară activităţi în calitate de persoană impozabilă, din care rezultă atât operaţiuni cu drept de
deducere, cât şi operaţiuni fără drept de deducere, este considerată persoană impozabilă mixtă pentru
respectivele activităţi şi aplică prevederile prezentului articol. Persoana parţial impozabilă poate
aplica pro rata în situaţia în care nu poate ţine evidenţe separate pentru activitatea desfăşurată în
calitate de persoană impozabilă şi pentru activitatea pentru care nu are calitatea de persoană
impozabilă.
(3)Taxa aferentă achiziţiilor destinate exclusiv realizării de operaţiuni care permit exercitarea
dreptului de deducere, inclusiv de investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni, se deduce
integral.
(4)Taxa aferentă achiziţiilor destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere,
precum şi de investiţii care sunt destinate realizării de astfel de operaţiuni nu se deduce.
(5)Taxa aferentă achiziţiilor pentru care nu se cunoaşte destinaţia, respectiv dacă vor fi utilizate
pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere sau pentru operaţiuni care nu dau drept de
deducere, ori pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru
operaţiuni care dau drept de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere se deduce pe bază
de pro rata. Prin excepţie, în cazul achiziţiilor destinate realizării de investiţii, care se prevăd că vor fi
utilizate atât pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi pentru operaţiuni care
nu dau drept de deducere, este permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată pe parcursul
procesului investiţional, urmând ca taxa dedusă să fie ajustată în conformitate cu prevederile art. 305.
(6)Pro rata prevăzută la alin. (5) se determină ca raport între:
a)suma totală, fără taxă, dar cuprinzând subvenţiile legate direct de preţ, a operaţiunilor constând în
livrări de bunuri şi prestări de servicii care permit exercitarea dreptului de deducere, la numărător; şi
b)suma totală, fără taxă, a operaţiunilor prevăzute la lit. a) şi a operaţiunilor constând în livrări de
bunuri şi prestări de servicii care nu permit exercitarea dreptului de deducere, la numitor. Se includ
sumele primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, acordate în scopul finanţării operaţiunilor
scutite fără drept de deducere sau operaţiunilor care nu se află în sfera de aplicare a taxei.
(7)Se exclud din calculul pro rata următoarele:
a)valoarea oricărei livrări de bunuri de capital care au fost utilizate de persoana impozabilă în
activitatea sa economică, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la lit. c);
b)valoarea oricăror livrări de bunuri sau prestări de servicii către sine efectuate de persoana
impozabilă şi prevăzute la art. 270 alin. (4) şi la art. 271 alin. (4), precum şi a transferului prevăzut la
art. 270 alin. (10);
c)valoarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. a), precum şi a operaţiunilor imobiliare, în
măsura în care acestea sunt accesorii activităţii principale.
(8)Pro rata definitivă se determină anual, iar calculul acesteia include toate operaţiunile prevăzute la
alin. (6), pentru care exigibilitatea taxei ia naştere în timpul anului calendaristic respectiv, inclusiv
evenimentele prevăzute la art. 287. Pro rata definitivă se determină procentual şi se rotunjeşte până la
cifra unităţilor imediat următoare. La decontul de taxă prevăzut la art. 323, în care s-a efectuat
ajustarea prevăzută la alin. (14), se anexează un document care prezintă metoda de calcul al pro ratei
definitive.
(9)Pro rata aplicabilă provizoriu pentru un an este pro rata definitivă, prevăzută la alin. (8),
determinată pentru anul precedent, sau pro rata estimată pe baza operaţiunilor prevăzute a fi realizate
în anul calendaristic curent, în cazul persoanelor impozabile pentru care ponderea operaţiunilor cu
drept de deducere în totalul operaţiunilor se modifică în anul curent faţă de anul precedent.
Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal competent, la începutul fiecărui an fiscal,
cel mai târziu până la data de 25 ianuarie inclusiv, pro rata provizorie care va fi aplicată în anul
respectiv, precum şi modul de determinare a acesteia.
(10)Prin excepţie de la prevederile alin. (9):
a)în cazul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA care nu au determinat pro rata
provizorie la începutul anului, deoarece nu realizau şi nici nu prevedeau realizarea de operaţiuni fără
drept de deducere în cursul anului, şi care ulterior realizează astfel de operaţiuni, pro rata aplicabilă
provizoriu este pro rata estimată pe baza operaţiunilor preconizat a fi realizate în timpul anului
calendaristic curent, care trebuie comunicată organului fiscal competent cel mai târziu până la data la
care persoana impozabilă trebuie să depună primul decont de taxă, prevăzut la art. 323, aferent
perioadei fiscale în care persoana impozabilă începe să realizeze operaţiuni fără drept de deducere;
b)în cazul persoanelor impozabile nou-înregistrate în scopuri de TVA, precum şi în cazul persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) în cursul unui alt an decât cel în care
înregistrarea le-a fost anulată conform art. 316 alin. (11) pro rata aplicabilă provizoriu este pro rata
estimată pe baza operaţiunilor preconizate a fi realizate în timpul anului calendaristic curent, care
trebuie comunicată cel mai târziu până la data la care persoana impozabilă trebuie să depună primul
decont de taxă, prevăzut la art. 323, după înregistrarea în scopuri de TVA;
c)în cazul persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) în cursul aceluiaşi
an în care înregistrarea le-a fost anulată conform art. 316 alin. (11) şi care aplicau pro rata provizorie
la începutul anului, se continuă aplicarea pro ratei provizorii aplicate înainte de anularea înregistrării
în scopuri de TVA;
d)în cazul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA care nu au determinat pro rata
provizorie la începutul anului, deoarece ori nu erau înfiinţate ori nu realizau şi nici nu prevedeau
realizarea de operaţiuni în cursul anului curent, şi care vor realiza în anii ulteriori atât operaţiuni care
dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, trebuie să estimeze pro rata pe
baza operaţiunilor preconizat a fi realizate în primul an în care vor desfăşura operaţiuni constând în
livrări de bunuri/prestări de servicii. Această pro rata provizorie va fi aplicată pe parcursul anilor în
care persoana realizează exclusiv achiziţii de bunuri/servicii, fără a realiza şi livrări/prestări.
(11)Taxa de dedus într-un an calendaristic se determină provizoriu prin înmulţirea valorii taxei
deductibile prevăzute la alin. (5) pentru fiecare perioadă fiscală din acel an calendaristic cu pro rata
provizorie prevăzută la alin. (9) sau (10), determinată pentru anul respectiv.
(12)Taxa de dedus pentru un an calendaristic se calculează definitiv prin înmulţirea sumei totale a
taxei deductibile din anul calendaristic respectiv, prevăzută la alin. (5), cu pro rata definitivă
prevăzută la alin. (8), determinată pentru anul respectiv. Prin excepţie, în situaţiile prevăzute la alin.
(10) lit. b) şi c), calcularea taxei de dedus pe baza pro ratei definitive se efectuează numai pentru
achiziţiile prevăzute la alin. (5) realizate în perioadele fiscale în care s-a aplicat pro rata provizorie.
(13)În situaţia prevăzută la alin. (10) lit. d), taxa de dedus aferentă achiziţiilor, cu excepţia
investiţiilor prevăzute la alin. (5), pentru fiecare an calendaristic se determină pe baza pro ratei
estimate, urmând ca toate deducerile exercitate pe baza pro ratei provizorii, atât din anul curent, cât şi
din anii următori, să fie regularizate pe baza pro ratei definitive de la sfârşitul primului an în care vor
fi realizate livrări de bunuri/prestări de servicii. Dacă totuşi persoana impozabilă nu va realiza
operaţiuni care nu dau drept de deducere, are dreptul să regularizeze deducerile pe baza pro ratei
definitive considerând că pro rata este 100%.
(14)La sfârşitul anului, persoanele impozabile cu regim mixt trebuie să ajusteze taxa dedusă
provizoriu, cu excepţia prevăzută la alin. (13), astfel:
a)din taxa de dedus determinată definitiv, conform alin. (12), se scade taxa dedusă într-un an,
determinată pe bază de pro rata provizorie;
b)rezultatul diferenţei de la lit. a), în plus sau în minus după caz, se înscrie în rândul de regularizări
din decontul de taxă, prevăzut la art. 323, aferent ultimei perioade fiscale a anului, sau în decontul de
taxă aferent ultimei perioade fiscale a persoanei impozabile, în cazul anulării înregistrării acesteia.
(15)În cazul bunurilor de capital, definite conform art. 305 alin. (1), pentru care taxa s-a dedus
pe bază de pro rata definitivă, ajustările din anii ulteriori iau în considerare o cincime, pentru
bunurile mobile, sau o douăzecime, pentru bunurile imobile, după cum urmează:
1. taxa deductibilă iniţială se împarte la 5 sau la 20;
2. rezultatul calculului efectuat conform pct. 1 se înmulţeşte cu pro rata definitivă prevăzută la
alin. (8), aferentă fiecăruia dintre următorii 4 sau 19 ani;
3. taxa dedusă iniţial, conform pro ratei definitive, se împarte la 5 sau la 20;
4. rezultatele calculelor efectuate conform pct. 2 şi 3 se compară, iar diferenţa în plus sau în
minus reprezintă ajustarea de efectuat, care se înscrie în rândul de regularizări din decontul de taxă
prevăzut la art. 323, aferent ultimei perioade fiscale a anului.
(16)În situaţii speciale, când pro rata calculată potrivit prevederilor prezentului articol nu
asigură determinarea corectă a taxei de dedus, Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia de
specialitate, poate, la solicitarea justificată a persoanelor impozabile:
a)să aprobe aplicarea unei pro rata speciale. Dacă aprobarea a fost acordată în timpul anului,
persoanele impozabile au obligaţia să recalculeze taxa dedusă de la începutul anului pe bază de pro
rata specială aprobată. Persoana impozabilă cu regim mixt poate renunţa la aplicarea pro ratei
speciale numai la începutul unui an calendaristic şi este obligată să anunţe organul fiscal competent
până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului respectiv;
b)să autorizeze persoana impozabilă să stabilească o pro rata specială pentru fiecare sector al
activităţii sale economice, cu condiţia ţinerii de evidenţe contabile distincte pentru fiecare sector.
(17)În baza propunerilor făcute de către organul fiscal competent, Ministerul Finanţelor
Publice, prin direcţia sa de specialitate, poate să impună persoanei impozabile anumite criterii
de exercitare a dreptului de deducere pentru operaţiunile viitoare ale acesteia, respectiv:
a)să aplice o pro rata specială;
b)să aplice o pro rata specială pentru fiecare sector al activităţii sale economice;
c)să îşi exercite dreptul de deducere numai pe baza atribuirii directe, în conformitate cu prevederile
alin. (3) şi (4), pentru toate operaţiunile sau numai pentru o parte din operaţiuni;
d)să ţină evidenţe distincte pentru fiecare sector al activităţii sale economice.
(18)Prevederile alin. (6)-(15) se aplică şi pentru pro rata specială prevăzută la alin. (16) şi (17).
Prin excepţie de la prevederile alin. (6), pentru calculul pro ratei speciale se vor lua în
considerare:
a)operaţiunile specificate în decizia Ministerului Finanţelor Publice, pentru cazurile prevăzute la alin.
(16) lit. a) sau la alin. (17) lit. b);
b)operaţiunile realizate pentru fiecare sector de activitate, pentru cazurile prevăzute la alin. (16) lit.
b) sau la alin. (17) lit. b).
(19)Prevederile prezentului articol se aplică şi de persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la
încasare. Pentru determinarea pro ratei, sumele de la numitor şi de la numărător se determină în
funcţie de data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei conform regulilor generale.
(20)Persoanele impozabile cu regim mixt pot opta să nu aplice prevederile prezentului articol în ce
priveşte posibilitatea exercitării dreptului de deducere, situaţie în care taxa aferentă achiziţiilor de
bunuri destinate operaţiunilor cu sau fără drept de deducere nu va fi dedusă.

Art. 301: Dreptul de deducere exercitat prin decontul de taxă

(1)Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316, are dreptul să scadă
din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care, în
aceeaşi perioadă, a luat naştere şi poate fi exercitat dreptul de deducere, conform art. 297-300.
(2)În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile şi formalităţile de exercitare a dreptului de
deducere în perioada fiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit documentele de
justificare a taxei prevăzute la art. 299, persoana impozabilă îşi poate exercita dreptul de deducere
prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste condiţii şi formalităţi sau printr-un
decont ulterior, dar în cadrul termenului de prescripţie prevăzut în Codul de procedură fiscală,
inclusiv în cazul anulării rezervei verificării ulterioare ca urmare a inspecţiei fiscale. Prin excepţie, în
cazul în care furnizorul emite facturi de corecţie, fie din iniţiativă proprie, fie în urma inspecţiei
fiscale în cadrul căreia organul fiscal a stabilit TVA colectată pentru anumite operaţiuni efectuate în
perioada supusă inspecţiei fiscale, beneficiarul respectivelor operaţiuni are dreptul să deducă taxa
înscrisă în factura de corecţie emisă de furnizor chiar dacă termenul de prescripţie a dreptului de a
stabili obligaţii fiscale s-a împlinit. În aceste situaţii, dreptul de deducere poate fi exercitat în cel mult
un an de la data primirii facturii de corecţie, sub sancţiunea decăderii.
(3)Prin normele metodologice se precizează condiţiile necesare aplicării prevederilor alin. (2), pentru
situaţia în care dreptul de deducere este exercitat după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în
care acest drept ia naştere.
(4)Dreptul de deducere se exercită chiar dacă nu există o taxă colectată sau taxa de dedus este mai
mare decât cea colectată pentru perioada fiscală prevăzută la alin. (1) şi (2).

Art. 302: Rambursarea taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în

România şi rambursarea TVA de către alte state membre către persoane impozabile stabilite
în România
(1)În condiţiile stabilite prin normele metodologice:
a)persoana impozabilă nestabilită în România, care este stabilită în alt stat membru, neînregistrată şi
care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate beneficia de
rambursarea taxei pe valoarea adăugată aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii,
efectuate în România;
b)persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în
România, nestabilită pe teritoriul Uniunii Europene, poate solicita rambursarea taxei aferente
importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România, dacă, în conformitate cu legile
ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar avea acelaşi drept de
rambursare în ceea ce priveşte TVA sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă;
c)persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în
România, dar care efectuează în România o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi
scutită, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru achiziţia efectuată de aceasta în România a
respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate să depăşească taxa care s-ar aplica dacă
livrarea de către această persoană a mijloacelor de transport noi respective ar fi livrare taxabilă.
Dreptul de deducere ia naştere şi poate fi exercitat doar în momentul livrării intracomunitare a
mijlocului de transport nou;
d)persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze
în scopuri de TVA în România, poate solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor
prevăzute la art. 297 alin. (4) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin normele metodologice.
(2)Persoana impozabilă stabilită în România poate beneficia de rambursarea TVA aferente
importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în alt stat membru, în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
(3)În cazul în care rambursarea prevăzută la alin. (1) lit. a) a fost obţinută prin fraudă sau printr-o altă
metodă incorectă, organele fiscale competente vor recupera sumele plătite în mod eronat şi orice
penalităţi şi dobânzi aferente, fără să contravină dispoziţiilor privind asistenţa reciprocă pentru
recuperarea TVA.
(4)În cazul în care o dobândă sau o penalitate administrativă a fost impusă, dar nu a fost plătită,
organele fiscale competente vor suspenda orice altă rambursare suplimentară către persoana
impozabilă în cauză până la concurenţa sumei neplătite.

Art. 303: Rambursările de taxă către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA,

conform art. 316
(1)În situaţia în care taxa aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă înregistrată în
scopuri de TVA, conform art. 316, care este deductibilă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât
taxa colectată pentru operaţiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în
continuare sumă negativă a taxei.
(2)După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru operaţiunile din perioada
fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute în prezentul
articol, prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.
(3)Suma negativă a taxei, cumulată, se determină prin adăugarea la suma negativă a taxei, rezultată
în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei, reportat din decontul perioadei
fiscale precedente, dacă nu s-a solicitat a fi rambursat, şi a diferenţelor negative de TVA stabilite de
organele de inspecţie fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului. Prin excepţie,
diferenţele negative de TVA stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii a căror executare a
fost suspendată de instanţele de judecată, potrivit legii, nu se adaugă la suma negativă rezultată în
perioadele în care este suspendată executarea deciziei. Aceste sume se cuprind în decontul perioadei
fiscale în care a încetat suspendarea executării deciziei.
(4)Taxa de plată cumulată se determină în perioada fiscală de raportare prin adăugarea la taxa de
plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat, până la data depunerii
decontului de taxă prevăzut la art. 323, din soldul taxei de plată al perioadei fiscale anterioare, şi a
sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului din diferenţele de TVA de
plată stabilite de organele fiscale prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (4), nu se preiau în decontul de taxă:
a)sumele reprezentând TVA care nu sunt considerate restante conform art. 157 alin. (2) din Legea nr.
207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, sau potrivit
altor legi. Sumele care devin ulterior restante se cuprind în decontul perioadei fiscale în care
intervine această situaţie;
b)sumele reprezentând taxa cumulată de plată cu care organul fiscal s-a înscris la masa credală
potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare.
(6)Prin decontul de taxă prevăzut la art. 323, persoanele impozabile trebuie să determine diferenţele
dintre sumele prevăzute la alin. (3) şi (4), care reprezintă regularizările de taxă, şi stabilirea soldului
taxei de plată sau a soldului sumei negative a taxei. Dacă taxa de plată cumulată este mai mare decât
suma negativă a taxei cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă
suma negativă a taxei cumulată este mai mare decât taxa de plată cumulată, rezultă un sold al sumei
negative a taxei în perioada fiscală de raportare.
(7)Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 316, pot solicita rambursarea soldului sumei
negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul
de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta
soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită
rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate
fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de
5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare. Prin
excepţie, soldul sumei negative de taxă pe valoarea adăugată înscris în decontul de taxă pe valoarea
adăugată aferent perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenţei prevăzute de
legislaţia în domeniu nu se preia în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care s-a deschis
procedura, caz în care debitorul este obligat să solicite rambursarea taxei prin corectarea decontului
perioadei fiscale anterioare.
(8)Persoanele impozabile pot renunţa la cererea de rambursare pe baza unei notificări depuse la
autorităţile fiscale, urmând să preia soldul sumei negative solicitat la rambursare în decontul aferent
perioadei fiscale următoare depunerii notificării. Persoanele impozabile pot notifica organul fiscal în
vederea renunţării la cererea de rambursare până la data comunicării deciziei de rambursare sau a
deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, după caz.
(9)În cazul fuziunii, persoana impozabilă care preia patrimoniul altor persoane impozabile preia şi
soldul taxei de plată către bugetul de stat sau/şi, după caz, soldul sumei negative a taxei, pentru care
persoana impozabilă dizolvată nu a solicitat rambursarea sau eventualul drept de rambursare rezultat
din soluţionarea deconturilor cu sume negative de taxă cu opţiune de rambursare depuse de
persoanele impozabile dizolvate şi nesoluţionate până la data fuziunii.
(10)În cazul divizării, persoanele impozabile care preiau patrimoniul unei persoane impozabile
divizate preiau, proporţional cu cotele alocate din patrimoniul persoanei impozabile divizate, şi
soldul taxei de plată către bugetul de stat sau/şi, după caz, soldul sumei negative a taxei, pentru care
persoana impozabilă divizată nu a solicitat rambursarea sau eventualul drept de rambursare rezultat
din soluţionarea deconturilor cu sume negative de taxă cu opţiune de rambursare depuse de persoana
impozabilă divizată şi nesoluţionate până la data divizării.
(11)Rambursarea soldului sumei negative a taxei se efectuează de organele fiscale, în condiţiile şi
potrivit procedurilor stabilite prin normele în vigoare.
(12)Pentru operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. b), j), l),
m) şi p), persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, pot beneficia de
rambursarea taxei, potrivit procedurii prevăzute prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 304: Ajustarea taxei deductibile în cazul achiziţiilor de servicii şi bunuri, altele decât

bunurile de capital
(1)În condiţiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine nu se aplică,
deducerea iniţială se ajustează în următoarele cazuri:
a)deducerea este mai mare sau mai mică decât cea pe care persoana impozabilă avea dreptul să o
opereze;
b)dacă există modificări ale elementelor luate în considerare pentru determinarea sumei deductibile,
intervenite după depunerea decontului de taxă, inclusiv în cazurile prevăzute la art. 287;
c)persoana impozabilă îşi pierde sau câştigă dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile
nelivrate şi serviciile neutilizate.
(2)Nu se ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul:
a)bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau
confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana
impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
b)situaţiilor prevăzute la art. 270 alin. (8) şi la art. 271 alin. (5).

Art. 305: Ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital

(1)În sensul prezentului articol:
a)bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, definite la art. 266 alin. (1) pct. 3,
precum şi operaţiunile de transformare sau modernizare a bunurilor imobile/părţilor de bunuri
imobile, exclusiv reparaţiile ori lucrările de întreţinere a acestora, chiar în condiţiile în care astfel de
operaţiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau al oricărui altui tip de
contract prin care bunurile imobile/părţile de bunuri imobile se pun la dispoziţia unei alte persoane
cu condiţia ca valoarea fiecărei transformări sau modernizări să fie de cel puţin 20% din valoarea
bunului imobil/părţii de bun imobil după transformare/modernizare. Bunurile imobile sunt
considerate bunuri de capital indiferent dacă în contabilitatea persoanelor impozabile sunt
înregistrate ca stocuri sau ca imobilizări corporale;
b)bunurile care fac obiectul unui contract de închiriere, de leasing, de concesionare sau oricărui altui
tip de contract prin care bunurile se pun la dispoziţia unei persoane sunt considerate bunuri de capital
aparţinând persoanei care le închiriază, le dă în leasing sau le pune la dispoziţia altei persoane.
Operaţiunile de transformare sau modernizare a bunurilor imobile/părţilor de bunuri imobile care
sunt considerate bunuri de capital conform lit. a), efectuate de beneficiarul unui astfel de contract,
aparţin beneficiarului până la sfârşitul contractului respectiv;
c)ambalajele care se pot utiliza de mai multe ori nu sunt considerate bunuri de capital;
d)taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital reprezintă taxa achitată sau datorată, aferentă oricărei
operaţiuni legate de achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau modernizarea a căror valoare
este de cel puţin 20% din valoarea bunului imobil/părţii de bun imobil după transformare/
modernizare, exclusiv taxa achitată sau datorată, aferentă reparării ori întreţinerii acestor bunuri sau
cea aferentă achiziţiei pieselor de schimb destinate reparării ori întreţinerii bunurilor de capital.
(2)Taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, în condiţiile în care nu se aplică regulile
privind livrarea către sine sau prestarea către sine, se ajustează, în situaţiile prevăzute la alin.
(4) lit. a)-d):
a)pe o perioadă de 5 ani, pentru bunurile de capital achiziţionate sau fabricate, altele decât cele
prevăzute la lit. b);
b)pe o perioadă de 20 de ani, pentru construcţia sau achiziţia unui bun imobil, precum şi pentru
transformarea sau modernizarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei transformări sau modernizări
este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil/părţii de bun imobil după transformare sau
modernizare.
(3)Perioada de ajustare începe:
a)de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate sau fabricate, pentru bunurile
de capital menţionate la alin. (2) lit. a), dacă acestea au fost achiziţionate sau fabricate după data
aderării;
b)de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt recepţionate, pentru bunurile de capital
prevăzute la alin. (2) lit. b), care sunt construite, şi se efectuează pentru suma integrală a taxei
deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data
aderării, dacă anul primei utilizări este anul aderării sau un alt an ulterior anului aderării;
c)de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate, pentru bunurile de capital
prevăzute la alin. (2) lit. b), şi se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente
bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă faptul
generator de taxă a intervenit în anul aderării sau într-un an ulterior anului aderării;
d)de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt folosite pentru prima dată după transformare
sau modernizare, pentru transformările sau modernizările bunurilor de capital prevăzute la alin. (2)
lit. b), a căror valoare este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil/părţii de bun imobil
după transformare sau modernizare, şi se efectuează pentru suma taxei deductibile aferente
transformării sau modernizării, inclusiv pentru suma taxei deductibile aferente respectivei
transformări sau modernizări, plătită ori datorată înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări
după transformare sau modernizare este anul aderării sau un an ulterior aderării.
(4)Ajustarea taxei deductibile prevăzute la alin. (1) lit. d) se efectuează:
a)în situaţia în care bunul de capital este folosit de persoana impozabilă:
1. integral sau parţial, pentru alte scopuri decât activităţile economice, cu excepţia bunurilor a
căror achiziţie face obiectul limitării la 50% a dreptului de deducere potrivit prevederilor art. 298;
2. pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei;
3. pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere a taxei într-o măsură diferită faţă de
deducerea iniţială;
b)în cazurile în care apar modificări ale elementelor folosite la calculul taxei deduse;
c)în situaţia în care un bun de capital al cărui drept de deducere a fost integral sau parţial limitat face
obiectul oricărei operaţiuni pentru care taxa este deductibilă. În cazul unei livrări de bunuri, valoarea
suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului
respectiv;
d)în situaţia în care bunul de capital îşi încetează existenţa, cu următoarele excepţii:
1. bunul de capital a făcut obiectul unei livrări sau unei livrări către sine pentru care taxa este
deductibilă;
2. bunul de capital este pierdut, distrus sau furat, în condiţiile în care aceste situaţii sunt
demonstrate sau confirmate în mod corespunzător. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă
demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
3. situaţiile prevăzute la art. 270 alin. (8);
4. în cazul casării unui bun de capital;
e)în cazurile prevăzute la art. 287.
(5)Ajustarea taxei deductibile se efectuează astfel:
a)pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare
prevăzute la alin. (2), pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru
fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare. Ajustarea se efectuează în perioada
fiscală în care intervine evenimentul care generează obligaţia de ajustare sau, după caz, în ultima
perioadă fiscală a fiecărui an, în condiţiile prevăzute prin normele metodologice. Prin excepţie, în
cazul trecerii persoanei impozabile de la regimul normal de taxare la regimul de scutire pentru
întreprinderile mici prevăzut la art. 310, precum şi în cazul livrării bunului de capital în regim de
scutire conform art. 292, ajustarea deducerii se face o singură dată pentru întreaga perioadă de
ajustare rămasă, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare;
b)pentru cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), ajustarea se efectuează de persoanele impozabile care au
aplicat pro rata de deducere pentru bunul de capital. Ajustarea reprezintă o cincime sau, după caz, o
douăzecime din taxa dedusă iniţial şi se efectuează în ultima perioadă fiscală a anului calendaristic,
pentru fiecare an în care apar modificări ale elementelor taxei deduse în cadrul perioadei de ajustare
prevăzute la alin. (2);
c)pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c) ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare
prevăzute la alin. (2), pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa nededusă iniţial, pentru
fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare. Ajustarea se efectuează în perioada
fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustare sau, după caz, în ultima perioadă fiscală
a fiecărui an, în condiţiile prevăzute prin normele metodologice. Prin excepţie, în cazul trecerii
persoanei impozabile de la regimul de scutire pentru întreprinderile mici prevăzut la art. 310 la
regimul normal de taxare, precum şi în cazul livrării bunului de capital în regim de taxare, ajustarea
deducerii se face o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând anul în care
apare modificarea destinaţiei de utilizare;
d)pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. d), ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care
intervine evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei
rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare obligaţia ajustării;
e)pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. e), ajustarea se efectuează atunci când apar situaţiile
enumerate la art. 287.
(51)Prevederile alin. (5) se aplică şi în cazul bunurilor de capital care la data de 1 ianuarie 2017 se
află în perioada de ajustare prevăzută la alin. (2), pentru situaţiile de la alin. (4) lit. a) şi c) care
intervin începând cu data de 1 ianuarie 2017. Prin norme se stabilesc regulile de aplicare.
(6)Ajustarea taxei pentru situaţiile prevăzute la alin. (5) se realizează conform procedurii prevăzute
prin normele metodologice.
(7)Dacă pe parcursul perioadei de ajustare intervin evenimente care generează ajustarea în favoarea
persoanei impozabile sau în favoarea statului, ajustările prevăzute la alin. (5) lit. a) şi c) se efectuează
pentru acelaşi bun de capital succesiv în cadrul perioadei de ajustare ori de câte ori apar respectivele
evenimente.
(8)Persoana impozabilă trebuie să păstreze o situaţie a bunurilor de capital care fac obiectul ajustării
taxei deductibile, care să permită controlul taxei deductibile şi al ajustărilor efectuate. Această
situaţie trebuie păstrată pe o perioadă care începe în momentul la care taxa aferentă achiziţiei bunului
de capital devine exigibilă şi se încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita
ajustarea deducerii. Orice alte înregistrări, documente şi jurnale privind bunurile de capital trebuie
păstrate pentru aceeaşi perioadă.
(9)[textul din Art. 305, alin. (9) din titlul VII, capitolul X a fost abrogat la 01-iul-2024 de Art. I, alin.
(A), punctul 3. din Ordonanta urgenta 78/2024]

Art. 306: Dispoziţii tranzitorii privind ajustarea

(1)Prin excepţie de la prevederile art. 305 alin. (5), se ajustează taxa deductibilă proporţional
cu valoarea rămasă neamortizată la momentul la care intervin evenimentele prevăzute la art. 305 alin. (4) pentru următoarele categorii de active corporale fixe care până la data de 31
decembrie 2015 nu erau considerate bunuri de capital:
a)activele corporale fixe amortizabile a căror durată normală de utilizare stabilită pentru amortizarea
fiscală este mai mică de 5 ani, care au fost achiziţionate sau fabricate după data aderării până la data
31 decembrie 2015, inclusiv;
b)activele corporale fixe de natura mijloacelor fixe amortizabile care fac obiectul leasingului a căror
limită minimă a duratei normale de utilizare este mai mică de 5 ani, care au fost achiziţionate sau
fabricate după data aderării până la data 31 decembrie 2015, inclusiv.
(2)În cazul activelor corporale fixe prevăzute la alin. (1) pentru care dreptul de deducere se exercită
potrivit art. 297 alin. (2) şi (3), se ajustează taxa deductibilă care a fost plătită furnizorului/
prestatorului, proporţional cu valoarea rămasă neamortizată la momentul la care intervin
evenimentele prevăzute la art. 305 alin. (4) care generează ajustarea.

Art. 307: Persoana obligată la plata taxei pentru operaţiunile taxabile din România

(1)Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată în conformitate cu
prevederile prezentului titlu, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări
de servicii, cu excepţia cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform alin. (2)-
(6) şi art. 331.
(2)Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă
înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al serviciilor care au
locul prestării în România conform art. 278 alin. (2) şi care sunt furnizate de către o persoană
impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru
respectivele prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2) şi care
nu aplică regimul pentru micile întreprinderi în România prevăzut la art. 3102, chiar dacă este
înregistrată în România conform art. 316 alin. (4) sau (6).
(3)Taxa este datorată de orice persoană înregistrată conform art. 316 sau 317, căreia i se livrează
produsele prevăzute la art. 275 alin. (1) lit. e) sau f), dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană
impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele
livrări de bunuri pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2), chiar dacă este
înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 316 alin. (4) sau (6).
(4)Taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, înregistrată
în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiarul unei livrări ulterioare
efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, în următoarele condiţii:
1. cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie stabilit în România, să fie înregistrat în scopuri
de TVA în alt stat membru şi să fi efectuat o achiziţie intracomunitară a acestor bunuri în
România, care nu este impozabilă conform art. 268 alin. (8) lit. b); şi
2. bunurile aferente achiziţiei intracomunitare, prevăzute la pct. 1, să fi fost transportate de
furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de altă persoană, în contul furnizorului sau al
cumpărătorului revânzător, dintr-un stat membru, altul decât statul în care cumpărătorul
revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, direct către beneficiarul livrării; şi
3. cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe beneficiarul livrării ulterioare ca persoană obligată
la plata taxei pentru livrarea respectivă.
(5)Taxa este datorată de persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situaţiile prevăzute
la art. 295 alin. (1) lit. a) şi d).
(6)În alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2)-(5), în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de
servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este
considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul
României conform prevederilor art. 266 alin. (2) şi care nu este înregistrată în România conform art. 16.02.2026
316 şi care nu aplică regimul pentru micile întreprinderi în România prevăzut la art. 3102, persoana
obligată la plata taxei este persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în
România, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316, sau persoana
nestabilită în România, dar înregistrată în România conform art. 316, care este beneficiar al unor
livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România, conform art. 275 sau 278. Prin excepţie,
persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România şi neînregistrată în
scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al unor prestări de servicii prevăzute
la art. 278 alin. (4) şi (5) sau al unor vânzări de bunuri la distanţă prevăzute la art. 275 alin. (2)-(4),
nu este persoana obligată la plata taxei dacă furnizorul/prestatorul aplică unul dintre regimurile
speciale prevăzute la art. 314, 315 sau 3152.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (1):
a)atunci când persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o persoană impozabilă stabilită
în Uniunea Europeană, dar nu în România, respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin
normele metodologice, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;
b)atunci când persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o persoană impozabilă care nu
este stabilită în Uniunea Europeană, respectiva persoană este obligată, în condiţiile stabilite prin
normele metodologice, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei.

Art. 308: Persoana obligată la plata taxei pentru achiziţii intracomunitare

(1)Persoana care efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri care este taxabilă, conform
prezentului titlu, este obligată la plata taxei.
(2)Atunci când persoana obligată la plata taxei pentru achiziţia intracomunitară, conform alin.
(1), este:
a)o persoană impozabilă stabilită în Uniunea Europeană, dar nu în România, respectiva persoană
poate, în condiţiile stabilite prin normele metodologice, să desemneze un reprezentant fiscal ca
persoană obligată la plata taxei;
b)o persoană impozabilă care nu este stabilită în Uniunea Europeană, respectiva persoană este
obligată, în condiţiile stabilite prin normele metodologice, să desemneze un reprezentant fiscal ca
persoană obligată la plata taxei.

Art. 309: Persoana obligată la plata taxei pentru importul de bunuri

Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării, conform prezentului titlu, este obligaţia
importatorului.

Art. 310: Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici aplicabil în România de

persoanele impozabile cu sediul activităţii economice în România
(1)Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri
anuală, declarată sau realizată, nu depăşeşte plafonul de 395.000 lei, poate aplica scutirea de taxă,
denumită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 268 alin. (1), cu
excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 294 alin. (2) lit.
b).
(2)Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea
totală, exclusiv taxa în situaţia persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate
de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă
nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi, dacă nu
sunt accesorii activităţii principale, a operaţiunilor scutite fără drept de deducere prevăzute la art. 292
alin. (2) lit. a), b), e) şi f), cu locul în România. Prin excepţie, nu se cuprind în cifra de afaceri
prevăzută la alin. (1) livrările de active fixe corporale, astfel cum sunt definite la art. 266 alin. (1) pct.
3, şi cesiunea/transferul de active necorporale, efectuate de persoana impozabilă.
(3)Persoana impozabilă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului
special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă. Persoana impozabilă
care realizează în cursul unui an calendaristic exclusiv operaţiuni scutite fără drept de deducere
conform art. 292 nu se consideră că depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (1).
(4)O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire,
dacă la momentul începerii activităţii economice declară o cifră de afaceri anuală estimată, conform
alin. (2), sub plafonul de scutire şi nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare, conform
alin. (3).
(5)Pentru persoana impozabilă nou-înfiinţată care începe o activitate economică în decursul unui an
calendaristic, plafonul de scutire este plafonul prevăzut la alin. (1).
(6)Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la
alin. (2), depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri
de TVA, conform art. 316, cel târziu la data depăşirii plafonului. Regimul normal de taxare se aplică
din data depăşirii plafonului prevăzut la alin. (1), începând cu tranzacţia care conduce la depăşirea
plafonului. Persoana impozabilă poate aplica regimul normal de taxare şi pentru operaţiunile
anterioare tranzacţiei care a condus la depăşirea plafonului de scutire, realizate în data în care
plafonul de scutire este depăşit.
(61)Dacă organele fiscale competente constată că persoana impozabilă nu a respectat
prevederile alin. (6), respectiv nu a solicitat sau a solicitat înregistrarea cu întârziere,
procedează după cum urmează:
a)înregistrează în scopuri de TVA, din oficiu, persoana impozabilă, de la data depăşirii plafonului
prevăzut la alin. (1), sau, în cazul în care aceasta este deja înregistrată, modifică data înregistrării în
scopuri de TVA, astfel încât data înregistrării să fie data depăşirii plafonului;
b)stabilesc obligaţii privind taxa de plată, constând în diferenţa dintre taxa pe care persoana
impozabilă ar fi trebuit să o colecteze şi taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă, în perioada în
care ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa colectată este mai mare decât
taxa deductibilă, sau după caz;
c)determină suma negativă a taxei, respectiv diferenţa dintre taxa pe care ar fi avut dreptul să o
deducă şi taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze, în perioada în care ar fi avut
obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată.
(62)Dacă persoana impozabilă constată că nu a solicitat sau a solicitat înregistrarea cu
întârziere, procedează după cum urmează:
a)solicită înregistrarea în scopuri de TVA de la data depăşirii plafonului prevăzut la alin. (1) sau, în
cazul în care aceasta este deja înregistrată, solicită modificarea datei înregistrării în scopuri de TVA,
astfel încât data înregistrării în scopuri de TVA să fie data depăşirii plafonului;
b)calculează taxa de plată, constând în diferenţa dintre taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze şi taxa
pe care ar fi avut dreptul să o deducă, în perioada în care ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal
de taxare, dacă taxa colectată este mai mare decât taxa deductibilă, sau după caz;
c)determină suma negativă a taxei, respectiv diferenţa dintre taxa pe care ar fi avut dreptul să o
deducă şi taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze, de la data la care persoana
impozabilă respectivă ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa deductibilă
este mai mare decât taxa colectată.
(63)Sumele determinate conform alin. (62) lit. b) şi c) se înscriu în primul decont depus după
înregistrarea în scopuri de TVA sau, după caz, după modificarea datei de înregistrare ori într-un
decont ulterior.
(7)Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 care în cursul anului
calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) poate solicita scoaterea
din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, în vederea aplicării
regimului special de scutire, cu condiţia ca la data solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire
pentru anul în curs. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 şi 10 a
fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă, în conformitate cu
prevederile art. 322. Anularea va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea
înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona solicitările
de scoatere a persoanelor impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel
târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea. Până la comunicarea deciziei de anulare a
înregistrării în scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin toate drepturile şi obligaţiile
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316. Persoana impozabilă care a solicitat
scoaterea din evidenţă are obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 323, indiferent
de perioada fiscală aplicată conform art. 322, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost
comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus,
persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor
ajustărilor de taxă, conform prezentului titlu.
(8)Dacă, ulterior scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316,
potrivit alin. (7), persoana impozabilă realizează în cursul unui an calendaristic o cifră de afaceri,
determinată conform alin. (2), care depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1), are obligaţia să
respecte prevederile prezentului articol şi, după înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 316, are
dreptul să efectueze ajustările de taxă conform prezentului titlu. Ajustările vor fi reflectate în primul
decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 a persoanei impozabile
sau, după caz, într-un decont ulterior.
(9)Persoana impozabilă care solicită, conform alin. (7), scoaterea din evidenţa persoanelor
impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, dar are obligaţia de a se înregistra în
scopuri de taxă, conform art. 317, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 317, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în
scopuri de TVA, conform art. 316. Înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 317, va fi valabilă
începând cu data anulării înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316. Prevederile prezentului
alineat se aplică şi în cazul în care persoana impozabilă optează pentru înregistrarea în scopuri de
TVA, conform art. 317, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor impozabile
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316.
(10)Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire:
a)nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile prevăzute la art. 297 şi 299;
b)nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau pe alt document.
(11)Prin normele metodologice se stabilesc ajustările de efectuat în cazul modificării regimului de
taxă.

Art. 3101: Reguli pentru persoanele impozabile cu sediul activităţii economice în România care

Indice
aplică regimul special de scutire pentru întreprinderile mici în alte state membre
(1)O persoană impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a) poate aplica
regimul special de scutire pentru întreprinderile mici în alte state membre dacă îndeplineşte
următoarele condiţii:
a)cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene a respectivei persoane impozabile nu depăşeşte
100.000 euro în anul în care solicită acordarea scutirii şi în anul calendaristic precedent;
b)valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate în statul membru în care persoana
impozabilă intenţionează să aplice scutirea nu depăşeşte plafonul de scutire aplicabil persoanelor
impozabile care aplică regimul special de scutire pentru întreprinderi mici, stabilite în acel stat
membru.
(2)Cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene înseamnă valoarea totală anuală a livrărilor de
bunuri şi a prestărilor de servicii, exclusiv TVA, efectuate de o persoană impozabilă pe teritoriul
Uniunii Europene în decursul unui an calendaristic.
(3)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care intenţionează să aplice regimul special de
scutire în unul sau mai multe state membre are obligaţia să depună la organele fiscale
competente o notificare prealabilă, care include cel puţin următoarele informaţii:
a)codul de identificare fiscală, denumirea/numele, domeniul de activitate, forma juridică şi
domiciliul fiscal ale persoanei impozabile;
b)statul membru sau statele membre în care intenţionează să beneficieze de scutire şi, după caz,
codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de acestea;
c)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în România şi în
fiecare dintre celelalte state membre în cursul anului calendaristic precedent, respectiv în cursul celor
doi ani calendaristici precedenţi în situaţia în care notificarea se referă la aplicarea regimului special
de scutire într-un stat membru care aplică opţiunea prevăzută la art. 288a alin. (1) primul paragraf din
Directiva 112;
d)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în România şi în
fiecare dintre celelalte state membre în anul calendaristic în curs, înainte de notificare.
(4)Notificărilor prealabile prevăzute la alin. (3) li se aplică regimul juridic al declaraţiilor de
înregistrare fiscală prevăzute la art. 86 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare.
(5)Operaţiunile a căror valoare face obiectul raportării conform alin. (3) lit. c) şi d) şi alin. (13)
sunt cele prevăzute la art. 310 alin. (2) în cazul celor realizate în România. În cazul celorlalte
state membre se va declara valoarea următoarelor operaţiuni, exclusiv taxa:
a)valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, în măsura în care ar fi impozitate dacă ar fi
livrate sau prestate de o persoană impozabilă nescutită;
b)valoarea operaţiunilor care sunt scutite, cu drept de deducere a TVA achitată în etapa anterioară, în
temeiul art. 98 alin. (2) sau art. 105a din Directiva 112;
c)valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul art. 146-149 şi al art. 151, 152 şi 153 din
Directiva 112;
d)valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul art. 138 din Directiva 112, în cazul în care se
aplică scutirea prevăzută la articolul respectiv;
e)valoarea operaţiunilor imobiliare, a operaţiunilor financiare prevăzute la art. 135 alin. (1) lit. b)-g)
şi valoarea serviciilor de asigurare şi reasigurare, cu excepţia cazului în care aceste operaţiuni au
caracterul de operaţiuni accesorii. Cesiunile de active fixe corporale sau necorporale ale unei
persoane impozabile nu se iau în considerare.
(6)Organul fiscal competent atribuie persoanei prevăzute la alin. (3) un cod individual de identificare
în acest scop, care poate fi codul de înregistrare în scopuri de TVA deja atribuit persoanei impozabile
în România sau, după caz, codul de identificare fiscală, la care se adaugă sufixul «EX».
(7)În cazul în care statul membru în care persoana impozabilă intenţionează să beneficieze de scutire
aplică plafoane diferite pentru sectoare economice diferite, informaţiile prevăzute la alin. (3) lit. c) şi
d) trebuie raportate separat pentru fiecare plafon aplicabil.
(8)Persoana impozabilă stabilită în Romania informează organul fiscal competent printr-o actualizare
a notificării prealabile cu privire la orice modificări ale informaţiilor furnizate anterior conform alin.
(3), inclusiv cu privire la intenţia de a se prevala de scutire într-un alt stat membru sau în alte state
membre decât cel indicat sau cele indicate în notificarea prealabilă, precum şi cu privire la decizia de
a înceta aplicarea regimului de scutire în unul sau mai multe dintre statele membre în care persoana
impozabilă respectivă nu este stabilită conform art. 266 alin. (2) lit. a). Încetarea devine efectivă
începând cu prima zi a următorului trimestru calendaristic care urmează primirii informaţiilor de la
persoana impozabilă sau, în cazul în care aceste informaţii sunt primite în ultima lună a unui
trimestru calendaristic, începând cu prima zi a celei de a doua luni a trimestrului calendaristic
următor. Actualizărilor notificării prealabile li se aplică regimul juridic al declaraţiilor de menţiuni
prevăzute la art. 88 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(9)În cazul în care persoana impozabilă stabilită în România informează organul fiscal competent, în
conformitate cu prevederile alin. (8), că intenţionează să se prevaleze de scutire într-un alt stat
membru decât cel indicat sau în alte state membre decât cele indicate în notificarea prealabilă,
persoana respectivă nu este obligată să furnizeze informaţiile menţionate la alin. (3), în măsura în
care informaţiile respective au fost deja incluse în rapoartele prezentate anterior conform alin. (13).
Actualizarea notificării prealabile menţionate la alin. (3) include şi codul individual de identificare
menţionat la alin. (6).
(10)Persoana impozabilă aplică scutirea în statul/statele membru/membre în care nu este
stabilită prin sediul activităţii economice şi în care a notificat că intenţionează să aplice
scutirea, după cum urmează:
a)de la data la care organul fiscal competent i-a comunicat codul individual de identificare menţionat
la alin. (6), în cazul notificării prealabile;
b)de la data la care organul fiscal competent i-a confirmat persoanei impozabile că aceasta poate
utiliza, ca urmare a actualizării notificării prealabile, codul individual de identificare deja atribuit
potrivit alin. (6).
(11)Organul fiscal competent comunică persoanei impozabile codul individual de identificare
menţionat la alin. (6), cel târziu în cea de-a 35-a zi lucrătoare de la primirea notificării prealabile sau
a actualizării notificării prealabile.
(12)Termenul prevăzut la alin. (11) se prelungeşte în cazurile specifice în care, pentru a preveni
frauda sau evaziunea fiscală, statul membru în care persoana impozabilă intenţionează să beneficieze
de scutire solicită un termen suplimentar pentru a efectua verificările necesare.
(13)Persoana impozabilă stabilită în Romania care se prevalează de scutirea pentru mici
întreprinderi într-un stat membru în care nu este stabilită conform art. 266 alin. (2) lit. a)
trebuie să întocmească şi să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare trimestru
calendaristic, până în ultima zi calendaristică a lunii următoare trimestrului, chiar dacă
aceasta este o zi nelucrătoare, un raport în care menţionează codul individual de identificare
prevăzut la alin. (6), precum şi următoarele informaţii:
a)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului
calendaristic în România sau «0» în cazul în care nu s-au efectuat livrări de bunuri sau prestări de
servicii;
b)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului
calendaristic în fiecare dintre statele membre, altele decât România, sau «0» în cazul în care nu s-au
efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii. În cazul în care unul sau mai multe dintre statele
membre pentru care există obligaţia de raportare aplică plafoane diferite, potrivit art. 284 alin. (1) al
doilea paragraf din Directiva 112, valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii
efectuate în cursul trimestrului calendaristic în acel stat membru se raportează separat pentru fiecare
plafon.
(14)Rapoartelor prevăzute la alin. (13) li se aplică regimul juridic al declaraţiilor informative
prevăzute la art. 1 pct. 19 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(15)Sumele prevăzute la alin. (3) şi (13) se declară în euro. Pentru livrările de bunuri şi prestările de
servicii care au fost efectuate în alte monede, persoana impozabilă utilizează pentru conversie cursul
de schimb în vigoare în prima zi a anului calendaristic. Conversia se efectuează prin aplicarea
cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care
acesta nu este publicat în acea zi, în următoarea zi de publicare.
(16)Persoana impozabilă are obligaţia de a informa organul fiscal competent cu privire la depăşirea
plafonului cifrei de afaceri anuale la nivelul Uniunii Europene în termen de 15 zile lucrătoare de la
data la care plafonul a fost depăşit. În acelaşi timp persoana impozabilă are obligaţia de a raporta
valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii menţionate la alin. (13) care au fost efectuate
de la începutul trimestrului calendaristic curent până la data la care plafonul cifrei de afaceri anuale
la nivel de Uniune a fost depăşit.
(17)Organul fiscal competent fie anulează de îndată codul individual de identificare menţionat
la alin. (6), prin eliminarea sufixului «EX», în cazul în care persoana impozabilă nu mai aplică
regimul special de scutire în niciunul dintre celelalte state membre, fie, în cazul în care
persoana impozabilă continuă să aplice regimul de scutire în unul sau mai multe alte state
membre, adaptează imediat informaţiile primite conform alin. (3) şi (8) cu privire la statele
membre în cauză, în următoarele situaţii:
a)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii raportate de persoana
impozabilă depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (1) lit. a);
b)statul membru care acordă scutirea a notificat că persoana impozabilă nu este eligibilă pentru
scutire sau că scutirea a încetat să se mai aplice în statul membru respectiv;
c)persoana impozabilă a informat cu privire la decizia sa de a înceta aplicarea scutirii; sau
d)persoana impozabilă a informat că şi-a încetat activitatea sau, în cazul în care nu a informat,
organul fiscal competent constată că aceasta şi-a încetat activitatea.
(18)Informaţiile prevăzute la alin. (3), (8), (13) şi (16) se transmit prin mijloace electronice potrivit
procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(19)Competenţa de administrare a regimului special de scutire prevăzut de prezentul articol revine
organului fiscal central stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

Art. 3102: Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici aplicat în România de

Indice
persoane impozabile cu sediul activităţii economice în alte state membre
(1)O persoană impozabilă care are sediul activităţii economice într-un alt stat membru poate
aplica regimul special de scutire pentru mici întreprinderi în România pentru livrările de
bunuri şi prestările de servicii efectuate în România, dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a)cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene nu depăşeşte 100.000 euro, în anul în care
solicită acordarea scutirii şi în anul calendaristic precedent;
b)valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate în România nu depăşeşte plafonul
de scutire de TVA prevăzut la art. 310 alin. (1), în anul în care solicită acordarea scutirii şi în anul
calendaristic precedent.
(2)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) aplică regimul special de scutire pentru
întreprinderi mici în România dacă a notificat statul membru de stabilire că intenţionează să
aplice scutirea în România, după cum urmează:
a)de la data la care statul membru de stabilire i-a comunicat codul individual de identificare
menţionat la art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 112, în cazul notificării prealabile;
b)de la data la care statul membru de stabilire i-a confirmat persoanei impozabile că aceasta poate
utiliza în România, ca urmare a actualizării notificării prealabile, codul individual de identificare deja
atribuit potrivit art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 112.
(3)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) încetează să aplice regimul special de scutire în
România în următoarele situaţii:
a)depăşeşte plafonul de scutire prevăzut alin. (1) lit. a), de la data depăşirii acestuia;
b)depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1), de la data depăşirii acestuia;
c)a informat în prealabil statul membru de stabilire printr-o actualizare a unei notificări prealabile cu
privire la decizia de a înceta aplicarea regimului de scutire în România. Încetarea devine efectivă
începând cu prima zi a următorului trimestru calendaristic celui în care a fost transmisă informarea
sau, în situaţia în care informarea a fost transmisă în cursul ultimei luni a unui trimestru calendaristic,
din prima zi a celei de-a doua luni a trimestrului calendaristic următor.
(4)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) nu mai poate beneficia în România de regimul special
de scutire pe o perioadă de un an calendaristic dacă în anul calendaristic precedent a depăşit plafonul
de scutire prevăzut la alin. (1) lit. a) sau la art. 310 alin. (1).
(5)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care aplică regimul de scutire în România nu are
obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317 şi nici să depună
decontul de TVA prevăzut la art. 323, pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care fac
obiectul scutirii în România.
(6)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care aplică regimul de scutire în România:
a)nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile prevăzute la art. 297 şi 299;
b)nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau pe alt document.
(7)În situaţia în care persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) este înregistrată în scopuri de TVA în
România conform art. 316, la data la care devine valid în România codul individual de identificare
menţionat la art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 112, organul fiscal competent anulează
înregistrarea în scopuri de TVA.
(8)Competenţa de administrare a regimului special de scutire prevăzut de prezentul articol revine
organului fiscal central stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

Art. 311: Regimul special pentru agenţiile de turism

(1)În sensul aplicării prezentului articol, prin agenţie de turism se înţelege orice persoană care în
nume propriu sau în calitate de agent intermediază, oferă informaţii sau se angajează să furnizeze
persoanelor care călătoresc individual sau în grup servicii de călătorie, care includ cazarea la hotel,
case de oaspeţi, cămine, locuinţe de vacanţă şi alte spaţii folosite pentru cazare, transportul aerian,
terestru sau maritim, excursii organizate şi alte servicii turistice. Agenţiile de turism includ şi
touroperatorii.
(2)În cazul în care o agenţie de turism acţionează în nume propriu în beneficiul direct al călătorului şi
utilizează livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate de alte persoane, toate operaţiunile
realizate de agenţia de turism în legătură cu călătoria sunt considerate un serviciu unic prestat de
agenţie în beneficiul călătorului.
(3)Serviciul unic prevăzut la alin. (2) are locul prestării în România, dacă agenţia de turism este
stabilită sau are un sediu fix în România şi serviciul este prestat prin sediul din România.
(4)Baza de impozitare a serviciului unic prevăzut la alin. (2) este constituită din marja de profit,
exclusiv taxa, care se determină ca diferenţă între suma totală care va fi plătită de călător, fără taxă, şi
costurile agenţiei de turism, inclusiv taxa, aferente livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii în
beneficiul direct al călătorului, în cazul în care aceste livrări şi prestări sunt realizate de alte persoane
impozabile.
(5)În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al
clientului sunt realizate în afara Uniunii Europene, serviciul unic al agenţiei de turism este considerat
serviciu prestat de un intermediar şi este scutit de taxă. În cazul în care livrările de bunuri şi prestările
de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate atât în interiorul, cât şi în afara
Uniunii Europene, se consideră ca fiind scutită de taxă numai partea serviciului unic prestat de
agenţia de turism aferentă operaţiunilor realizate în afara Uniunii Europene.
(6)Fără să contravină prevederilor art. 297 alin. (4), agenţia de turism nu are dreptul la deducerea sau
rambursarea taxei facturate de persoanele impozabile pentru livrările de bunuri şi prestările de
servicii în beneficiul direct al călătorului şi utilizate de agenţia de turism pentru furnizarea serviciului
unic prevăzut la alin. (2).
(7)Agenţia de turism trebuie să ţină, în plus faţă de evidenţele care trebuie ţinute conform prezentului
titlu, orice alte evidenţe necesare pentru stabilirea taxei datorate conform prezentului articol.
(8)Agenţiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în alte documente
legale care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special.
(9)Regimul special prevăzut de prezentul articol nu se aplică pentru agenţiile de turism care
acţionează în calitate de intermediar şi pentru care sunt aplicabile prevederile art. 286 alin. (4) lit. e)
în ceea ce priveşte baza de impozitare.
(10)Agenţia de turism poate opta şi pentru aplicarea regimului normal de taxă pentru
operaţiunile prevăzute la alin. (2), cu următoarele excepţii, pentru care este obligatorie taxarea
în regim special:
a)când călătorul este o persoană fizică;
b)în situaţia în care serviciile de călătorie cuprind şi componente pentru care locul operaţiunii se
consideră ca fiind în afara României.
(11)Atunci când agenţia de turism aplică regimul normal de taxare, va factura fiecare componentă a
serviciului unic la cota taxei corespunzătoare fiecărei componente în parte. În plus, baza de
impozitare a fiecărei componente facturate în regim normal de taxă va cuprinde şi marja de profit a
agenţiei de turism.
(12)Atunci când agenţia de turism efectuează atât operaţiuni supuse regimului normal de taxare, cât
şi operaţiuni supuse regimului special, aceasta trebuie să păstreze evidenţe contabile separate pentru
fiecare tip de operaţiune în parte.

Art. 312: Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi

antichităţi
(1)În sensul prezentului articol:
a)operele de artă reprezintă:
1. tablouri, colaje şi plachete decorative similare, picturi şi desene, executate integral de mână,
altele decât planurile şi desenele de arhitectură, de inginerie şi alte planuri şi desene industriale,
comerciale, topografice sau similare, originale, executate manual, texte manuscrise, reproduceri
fotografice pe hârtie sensibilizată şi copii carbon obţinute de pe planurile, desenele sau textele
enumerate mai sus şi articolele industriale decorate manual, care se încadrează la codul NC 9701;
2. gravuri, stampe şi litografii, originale vechi sau moderne, care au fost trase direct în alb-negru
sau color, ale uneia sau mai multor plăci/planşe executate în întregime manual de către artist,
indiferent de proces sau de materialul folosit de acesta, fără a include procese mecanice sau
fotomecanice, care se încadrează la codul NC 9702 00 00;
3. producţii originale de artă statuară sau de sculptură, în orice material, numai dacă sunt
executate în întregime de către artist; copiile executate de către un alt artist decât autorul
originalului, care se încadrează la codul NC 9703 00 00;
4. tapiserii executate manual după modele originale asigurate de artist, cu condiţia să existe cel
mult 8 copii din fiecare, care se încadrează la codul NC 5805 00 00;
5. piese individuale de ceramică executate integral de către artist şi semnate de acesta;
6. emailuri pe cupru, executate integral manual, în cel mult 8 copii numerotate care poartă
semnătura artistului sau denumirea/numele atelierului, cu excepţia bijuteriilor din aur sau argint;
7. fotografiile executate de către artist, scoase pe suport hârtie doar de el sau sub supravegherea
sa, semnate, numerotate şi limitate la 30 de copii, incluzându-se toate dimensiunile şi monturile;
b)obiectele de colecţie reprezintă:
1. timbre poştale, timbre fiscale, mărci poştale, plicuri prima zi, serii poştale complete şi similare,
obliterate sau neobliterate, dar care nu au curs, nici destinate să aibă curs, care se încadrează la
codul NC 9704 00 00;
2. colecţii şi piese de colecţie de zoologie, botanică, mineralogie, anatomie sau care prezintă un
interes istoric, arheologic, paleontologic, etnografic sau numismatic, care se încadrează la codul
NC 9705 00 00;
c)antichităţile sunt obiectele, altele decât operele de artă şi obiectele de colecţie, cu o vechime mai
mare de 100 de ani, care se încadrează la codul NC 9706 00 00;
d)bunurile second-hand sunt bunurile mobile corporale care pot fi refolosite în starea în care se află
sau după efectuarea unor reparaţii, altele decât operele de artă, obiectele de colecţie sau antichităţile,
pietrele preţioase şi alte bunuri prevăzute în normele metodologice;
e)persoana impozabilă revânzătoare este persoana impozabilă care, în cursul desfăşurării activităţii
economice, achiziţionează sau importă bunuri second-hand şi/sau opere de artă, obiecte de colecţie
sau antichităţi în scopul revânzării, indiferent dacă respectiva persoană impozabilă acţionează în
nume propriu sau în numele altei persoane în cadrul unui contract de comision la cumpărare sau
vânzare;
f)organizatorul unei vânzări prin licitaţie publică este persoana impozabilă care, în desfăşurarea
activităţii sale economice, oferă bunuri spre vânzare prin licitaţie publică, în scopul adjudecării
acestora de către ofertantul cu preţul cel mai mare;
g)marja profitului este diferenţa dintre preţul de vânzare aplicat de persoana impozabilă
revânzătoare şi preţul de cumpărare, în care:
1. preţul de vânzare constituie suma obţinută de persoana impozabilă revânzătoare de la
cumpărător sau de la un terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de această tranzacţie, impozitele,
obligaţiile de plată, taxele şi alte cheltuieli, cum ar fi cele de comision, ambalare, transport şi
asigurare, percepute de persoana impozabilă revânzătoare cumpărătorului, cu excepţia reducerilor
de preţ;
2. preţul de cumpărare reprezintă tot ce constituie suma obţinută, conform definiţiei preţului de
vânzare, de furnizor, de la persoana impozabilă revânzătoare;
h)regimul special reprezintă reglementările speciale prevăzute de prezentul articol pentru taxarea
livrărilor de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi la cota de marjă a
profitului.
(2)Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri
second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, altele decât operele de artă livrate
de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligaţia colectării taxei,
bunuri pe care le-a achiziţionat din interiorul Uniunii Europene, de la unul dintre următorii
furnizori:
a)o persoană neimpozabilă;
b)o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este
scutită de taxă, conform art. 292 alin. (2) lit. g);
c)o întreprindere mică, în măsura în care achiziţia respectivă se referă la bunuri de capital;
d)o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei
în regim special.
(3)În condiţiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare poate
opta pentru aplicarea regimului special pentru livrarea următoarelor bunuri:
a)opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi pe care le-a importat;
b)opere de artă achiziţionate de persoana impozabilă revânzătoare de la autorii acestora sau de la
succesorii în drept ai acestora, pentru care există obligaţia colectării taxei.
c)opere de artă achiziţionate de persoana impozabilă revânzătoare de la o persoană impozabilă, alta
decât o persoană impozabilă revânzătoare.
(4)În cazul livrărilor prevăzute la alin. (2) şi (3), pentru care se exercită opţiunea prevăzută la alin.
(3), baza de impozitare este marja profitului, determinată conform alin. (1) lit. g), exclusiv valoarea
taxei aferente. Prin excepţie, pentru livrările de opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi
importate direct de persoana impozabilă revânzătoare, conform alin. (3), preţul de cumpărare pentru
calculul marjei de profit este constituit din baza de impozitare la import, stabilită conform art. 289,
plus taxa datorată sau achitată la import.
(5)Orice livrare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, efectuată în
regim special, este scutită de taxă, în condiţiile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a), b), h)-n) şi p).
(6)Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru
bunurile prevăzute la alin. (2) şi (3), în măsura în care livrarea acestor bunuri se taxează în regim
special.
(7)Persoana impozabilă revânzătoare poate aplica regimul normal de taxare pentru orice livrare
eligibilă pentru aplicarea regimului special, inclusiv pentru livrările de bunuri pentru care se poate
exercita opţiunea de aplicare a regimului special prevăzut la alin. (3).
(8)În cazul în care persoana impozabilă revânzătoare aplică regimul normal de taxare pentru
bunurile pentru care putea opta să aplice regimul special prevăzut la alin. (3), persoana
respectivă va avea dreptul de deducere a taxei datorate sau achitate pentru:
a)importul de opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi;
b)opere de artă achiziţionate de la autorii acestora sau succesorii în drept ai acestora.
(9)Dreptul de deducere prevăzut la alin. (8) ia naştere la data la care este exigibilă taxa colectată
aferentă livrării pentru care persoana impozabilă revânzătoare optează pentru regimul normal de
taxă.
(10)Persoanele impozabile nu au dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunuri care
au fost sau urmează să fie achiziţionate de la persoana impozabilă revânzătoare, în măsura în care
livrarea acestor bunuri de către persoana impozabilă revânzătoare este supusă regimului special.
(11)Regimul special nu se aplică pentru:
a)livrările efectuate de o persoană impozabilă revânzătoare pentru bunurile achiziţionate în interiorul
Uniunii Europene de la persoane care au beneficiat de scutire de taxă, conform art. 293 alin. (1) lit. a)
şi e)-h) şi art. 294 alin. (1) lit. h)-n), la cumpărare, la achiziţia intracomunitară sau la importul de
astfel de bunuri ori care au beneficiat de rambursarea taxei;
b)livrarea intracomunitară de către o persoană impozabilă revânzătoare de mijloace de transport noi
scutite de taxă, conform art. 294 alin. (2) lit. b).
(12)Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri
supuse regimului special, în mod distinct, în facturile emise clienţilor.
(13)În condiţiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare care
aplică regimul special trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:
a)să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare perioadă fiscală în care
trebuie să depună decontul de taxă, conform art. 322 şi 323;
b)să ţină evidenţa operaţiunilor pentru care se aplică regimul special.
(14)În condiţiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare care
efectuează atât operaţiuni supuse regimului normal de taxă, cât şi regimului special trebuie să
îndeplinească următoarele obligaţii:
a)să ţină evidenţe separate pentru operaţiunile supuse fiecărui regim;
b)să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare perioadă fiscală în care
trebuie să depună decontul de taxă, conform art. 322 şi 323.
(15)Dispoziţiile alin. (1)-(14) se aplică şi vânzărilor prin licitaţie publică efectuate de persoanele
impozabile revânzătoare care acţionează ca organizatori de vânzări prin licitaţie publică în condiţiile
stabilite prin normele metodologice.

Art. 313: Regimul special pentru aurul de investiţii

(1)Aurul de investiţii înseamnă:
a)aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe pieţele de metale preţioase, având
puritatea minimă de 995 la mie, reprezentate sau nu prin hârtii de valoare, cu excepţia lingourilor sau
plachetelor cu greutatea de cel mult 1 g;
b)monedele de aur care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. au titlul mai mare sau egal cu 900 la mie;
2. sunt reconfecţionate după anul 1800;
3. sunt sau au constituit monedă legală de schimb în statul de origine; şi
4. sunt vândute în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului
conţinut de monede cu mai mult de 80%.
(2)În sensul prezentului articol, monedele prevăzute la alin. (1) lit. b) nu se consideră ca fiind
vândute în scop numismatic.
(3)Următoarele operaţiuni sunt scutite de taxă:
a)livrările, achiziţiile intracomunitare şi importul de aur de investiţii, inclusiv investiţiile în hârtii de
valoare, pentru aurul nominalizat sau nenominalizat ori negociat în conturi de aur şi cuprinzând mai
ales împrumuturile şi schimburile cu aur care conferă un drept de proprietate sau de creanţă asupra
aurului de investiţii, precum şi operaţiunile referitoare la aurul de investiţii care constau în contracte
la termen futures şi forward, care dau naştere unui transfer al dreptului de proprietate sau de creanţă
asupra aurului de investiţii;
b)serviciile de intermediere în livrarea de aur de investiţii, prestate de agenţi care acţionează în
numele şi pe seama unui mandant.
(4)Persoana impozabilă care produce aurul de investiţii sau transformă orice aur în aur de investiţii
poate opta pentru regimul normal de taxă pentru livrările de aur de investiţii către altă persoană
impozabilă, care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).
(5)Persoana impozabilă care livrează în mod curent aur în scopuri industriale poate opta pentru
regimul normal de taxă, pentru livrările de aur de investiţii prevăzut la alin. (1) lit. a) către altă
persoană impozabilă, care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).
(6)Intermediarul care prestează servicii de intermediere în livrarea de aur, în numele şi în contul unui
mandant, poate opta pentru taxare, dacă mandantul şi-a exercitat opţiunea prevăzută la alin. (4).
(7)Opţiunile prevăzute la alin. (4)-(6) se exercită printr-o notificare transmisă organului fiscal
competent. Opţiunea intră în vigoare la data înregistrării notificării la organele fiscale sau la data
depunerii acesteia la poştă, cu confirmare de primire, după caz, şi se aplică tuturor livrărilor de aur de
investiţii efectuate de la data respectivă. În cazul opţiunii exercitate de un intermediar, opţiunea se
aplică pentru toate serviciile de intermediere prestate de respectivul intermediar în beneficiul
aceluiaşi mandant care şi-a exercitat opţiunea prevăzută la alin. (5). În cazul exercitării opţiunilor
prevăzute la alin. (4)-(6), persoanele impozabile nu pot reveni la regimul special.
(8)În cazul în care livrarea de aur de investiţii este scutită de taxă, conform prezentului articol,
persoana impozabilă are dreptul să deducă:
a)taxa datorată sau achitată, pentru achiziţiile de aur de investiţii efectuate de la o persoană care şi-a
exercitat opţiunea de taxare;
b)taxa datorată sau achitată, pentru achiziţiile intracomunitare sau importul de aur, care este ulterior
transformat în aur de investiţii de persoana impozabilă sau de un terţ în numele persoanei
impozabile;
c)taxa datorată sau achitată, pentru serviciile prestate în beneficiul său, constând în schimbarea
formei, greutăţii sau purităţii aurului, inclusiv aurului de investiţii.
(9)Persoana impozabilă care produce aur de investiţii sau transformă aurul în aur de investiţii are
dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii legate de producţia sau transformarea
aurului respectiv.
(10)Persoana impozabilă care comercializează aur de investiţii trebuie să ţină evidenţa tuturor
tranzacţiilor cu aur de investiţii şi să păstreze documentaţia care să permită identificarea clientului în
aceste tranzacţii. Aceste evidenţe se păstrează minimum 5 ani de la sfârşitul anului în care
operaţiunile au fost efectuate.

Art. 314: Regimul special pentru servicii prestate de persoane impozabile nestabilite în

Uniunea Europeană
(1)În înţelesul prezentului articol:
a)persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană înseamnă o persoană impozabilă care nu are
sediul activităţii economice şi nici nu dispune de un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene;
b)stat membru de înregistrare înseamnă statul membru ales de persoana impozabilă nestabilită în
Uniunea Europeană pentru a declara momentul începerii activităţii sale ca persoană impozabilă pe
teritoriul Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile prezentului articol;
c)stat membru de consum înseamnă statul membru în care are loc prestarea de servicii în
conformitate cu art. 278.
(2)Orice persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană poate utiliza un regim special pentru
toate serviciile prestate către persoane neimpozabile care sunt stabilite, au domiciliul stabil ori
reşedinţa obişnuită în Uniunea Europeană. Regimul special permite, printre altele, înregistrarea unei
persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană într-un singur stat membru, conform
prezentului articol, pentru toate serviciile prestate către persoane neimpozabile stabilite în Uniunea
Europeană.
(3)În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană optează pentru regimul
special şi alege România ca stat membru de înregistrare, la data începerii operaţiunilor taxabile,
persoana respectivă trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii la
organul fiscal competent. Declaraţia trebuie să conţină următoarele informaţii: denumirea/numele
persoanei impozabile, adresa poştală, adresele electronice, inclusiv pagina de internet proprie, codul
naţional de înregistrare fiscală, după caz, precum şi o declaraţie prin care se confirmă că persoana nu
şi-a stabilit sediul activităţii economice pe teritoriul Uniunii Europene şi nu dispune de un sediu fix
pe teritoriul acesteia. Modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare trebuie aduse la
cunoştinţa organului fiscal competent, pe cale electronică.
(4)La primirea declaraţiei de începere a activităţii organul fiscal competent va înregistra persoana
impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA şi
va comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice. În scopul înregistrării nu este
necesară desemnarea unui reprezentant fiscal.
(5)Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să notifice, prin mijloace
electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări
ulterioare, care o exclud de la regimul special.
(6)Persoana impozabilă nestabilită va fi scoasă din evidenţă de către organul fiscal competent,
în oricare dintre următoarele situaţii:
a)persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează servicii pentru care se
utilizează regimul special reglementat de prezentul articol;
b)organul fiscal competent constată că operaţiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au încheiat;
c)persoana impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se permite utilizarea regimului special;
d)persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.
(7)Până la sfârşitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic, persoana
impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să depună la organul fiscal competent, prin
mijloace electronice, o declaraţie specială de TVA, potrivit modelului stabilit în anexa III la
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194 al Comisiei din 12 februarie 2020 de stabilire a
normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în ceea ce priveşte
regimurile speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile
şi care efectuează vânzări de bunuri la distanţă şi anumite livrări interne de bunuri, publicat în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 40 din 13 februarie 2020, indiferent dacă au fost sau
nu prestate servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol, în
perioada fiscală de raportare.
(71)În sensul alin. (7), sfârşitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic se
consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.
(8)Declaraţia specială de TVA trebuie să conţină următoarele informaţii:
a)codul de înregistrare prevăzut la alin. (4);
b)valoarea totală, exclusiv taxa, a prestărilor de servicii pentru care se utilizează regimul special
reglementat de prezentul articol, efectuate în cursul perioadei fiscale de raportare, cotele taxei
aplicabile şi valoarea corespunzătoare a taxei subdivizată pe cote, datorată fiecărui stat membru de
consum în care taxa este exigibilă;
c)valoarea totală a taxei datorate în Uniunea Europeană.
(9)Atunci când sunt solicitate modificări ale declaraţiei de TVA după depunerea acesteia,
modificările respective se includ într-o declaraţie ulterioară în termen de cel mult trei ani de la data la
care trebuia depusă declaraţia iniţială potrivit alin. (7). Declaraţia ulterioară de TVA identifică statul
membru de consum, perioada fiscală şi valoarea totală a TVA rezultată din corecţia livrărilor/
prestărilor, care poate fi şi negativă.
(10)Declaraţia specială de TVA se întocmeşte în euro. În cazul în care prestările de servicii se plătesc
în alte monede se va folosi, la completarea declaraţiei, rata de schimb în vigoare în ultima zi a
perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală
Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.
(11)Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să achite suma totală a taxei
datorate în Uniunea Europeană, făcând referire la declaraţia de TVA corespunzătoare, într-un cont
special, în euro, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii
declaraţiei speciale.
(12)Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană care utilizează regimul special nu poate
deduce TVA prin declaraţia specială de taxă, conform art. 301, dar va putea exercita acest drept prin
rambursarea taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România, în
conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. b), chiar dacă o persoană impozabilă stabilită în
România nu ar avea dreptul la o compensaţie similară în ceea ce priveşte taxa sau un alt impozit
similar, în condiţiile prevăzute de legislaţia ţării în care îşi are sediul persoana impozabilă nestabilită.
În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România şi beneficiară a prezentului regim special
desfăşoară, de asemenea, în România activităţi care nu sunt supuse acestui regim şi pentru care există
obligaţia înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316, respectiva persoană îşi deduce TVA
pentru activităţile sale impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.
(13)Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să ţină o evidenţă a serviciilor
pentru care se aplică acest regim special, care să permită organelor fiscale competente din statele
membre de consum să determine dacă declaraţia prevăzută la alin. (7) este corectă. Aceste evidenţe
se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum şi a statelor membre
de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o perioadă de 10 ani de la
încheierea anului în care s-au prestat serviciile.
(14)Informaţiile pe care trebuie să le conţină evidenţele prevăzute la alin. (13) sunt prevăzute la art. 63c alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi
completările ulterioare.

Art. 315: Regimul special pentru vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă, pentru

livrările de bunuri interne efectuate de interfeţele electronice care facilitează aceste livrări şi
pentru serviciile prestate de persoane impozabile stabilite în Uniunea Europeană, dar nu în
statul membru de consum
(1)În sensul prezentului articol:
a)persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum înseamnă o persoană impozabilă care
are sediul activităţii economice sau un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene, dar nu are sediul
activităţii economice şi nu dispune de un sediu fix pe teritoriul statului membru de consum;
b)stat membru de înregistrare înseamnă statul membru pe teritoriul căruia persoana impozabilă are
sediul activităţii economice sau, în cazul în care nu are sediul activităţii economice în Uniunea
Europeană, statul membru în care dispune de un sediu fix. În cazul în care o persoană impozabilă nu
are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, dar are mai multe sedii fixe în Uniunea
Europeană, statul membru de înregistrare este acela în care persoana respectivă are un sediu fix şi în
care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. Persoana impozabilă este
ţinută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză şi în următorii 2 ani calendaristici.
În cazul în care o persoană impozabilă, care efectuează vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă,
nu şi-a stabilit activitatea economică în Uniunea Europeană şi nu dispune de un sediu fix în Uniunea
Europeană, statul membru de înregistrare este acela în care începe expedierea sau transportul
bunurilor. În cazul în care există mai multe state membre în care începe expedierea sau transportul
bunurilor, persoana impozabilă precizează care dintre aceste state membre este statul membru de
înregistrare. Persoana impozabilă este ţinută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în
cauză şi în următorii doi ani calendaristici;
c)stat membru de consum înseamnă unul dintre următoarele:
1. în cazul prestării de servicii, statul membru în care are loc prestarea de servicii în conformitate
cu art. 278;
2. în cazul vânzării intracomunitare de bunuri la distanţă, statul membru în care se încheie
expedierea sau transportul bunurilor către client;
3. în cazul livrării de bunuri efectuate de către o persoană impozabilă care facilitează aceste
livrări în conformitate cu art. 270 alin. (16), atunci când expedierea sau transportul bunurilor
livrate începe şi se încheie în acelaşi stat membru, statul membru respectiv.
(2)Prezentul regim special poate fi utilizat de către orice persoană impozabilă care are sediul
activităţii economice în România sau, în cazul în care nu are sediul activităţii economice în
Uniunea Europeană, dispune de un sediu fix în România. Regimul special poate fi utilizat şi de
către orice persoană impozabilă care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană,
dar dispune de mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, în cazul în care are un sediu fix în
România şi alege România ca stat membru de înregistrare. Regimul special poate fi utilizat în
următoarele cazuri:
a)de către orice persoană impozabilă care efectuează vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă.
Regimul special poate fi utilizat şi de către orice persoană impozabilă care nu are sediul activităţii
economice în Uniunea Europeană şi nici nu dispune de un sediu fix în România, dar efectuează
vânzări intracomunitare la distanţă care au locul de începere a expedierii sau transportului bunurilor
în România. Regimul special poate fi utilizat, de asemenea, şi de către orice persoană impozabilă
care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană şi nici nu dispune de un sediu fix în
România, dar efectuează vânzări intracomunitare la distanţă care au locul de începere a expedierii
sau transportului bunurilor în mai multe state membre, între care şi România, şi alege România ca
stat membru de înregistrare;
b)de către orice persoană impozabilă care facilitează livrarea de bunuri în conformitate cu art. 270
alin. (16), atunci când expedierea sau transportul bunurilor începe şi se încheie în acelaşi stat
membru;
c)de către orice persoană impozabilă care prestează servicii către o persoană neimpozabilă, atunci
când persoana impozabilă nu este stabilită în statul membru de consum.
(21)Persoanele impozabile prevăzute la alin. (2) aplică prezentul regim special în statele în care nu
beneficiază de regimul special de scutire prevăzut la art. 3101, pentru toate operaţiunile prevăzute la
alin. (2).
(3)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă respectivă
trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii sale supuse regimului
special la organul fiscal competent. Persoana impozabilă trebuie să notifice, prin mijloace
electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări
ulterioare, care o exclud de la regimul special. În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în
Uniunea Europeană optează pentru regimul special şi alege România ca stat membru de înregistrare,
la data începerii operaţiunilor taxabile, persoana respectivă trebuie să depună în format electronic şi o
declaraţie prin care să confirme că nu şi-a stabilit sediul activităţii economice pe teritoriul Uniunii
Europene şi nu dispune de un sediu fix pe teritoriul acesteia.
(4)Pentru operaţiunile impozabile efectuate în condiţiile prezentului regim special, persoana
impozabilă utilizează doar codul de înregistrare în scopuri de TVA alocat de statul membru de
înregistrare. În cazul în care România este statul membru de înregistrare, codul de înregistrare utilizat
de persoana impozabilă este cel care i-a fost atribuit conform art. 316 sau art. 317.
(5)Persoana impozabilă care aplică regimul special va fi exclusă de la aplicarea acestui regim
de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situaţii:
a)persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai efectuează livrări de bunuri şi nu mai
prestează servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol;
b)organul fiscal competent constată că operaţiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au încheiat;
c)persoana impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se permite utilizarea regimului special;
d)persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.
(6)Până la sfârşitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic, persoana
impozabilă trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declaraţie
specială de TVA, potrivit modelului stabilit în anexa III din Regulamentul de punere în aplicare (UE)
2020/194, indiferent dacă au fost sau nu efectuate livrări de bunuri sau dacă au fost sau nu prestate
servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol.
(61)În sensul alin. (6), sfârşitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic se
consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.
(7)Declaraţia specială de TVA trebuie să conţină următoarele informaţii:
a)codul de înregistrare special în scopuri de TVA, prevăzut la alin. (4);
b)valoarea totală, exclusiv taxa, cotele taxei aplicabile şi valoarea totală a taxei
corespunzătoare subdivizată pe cote, datorate fiecărui stat membru de consum în care taxa
este exigibilă, în ceea ce priveşte următoarele livrări de bunuri sau prestări de servicii
reglementate de prezentul articol, efectuate în cursul perioadei fiscale:
1. vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă;
2. livrările de bunuri în conformitate cu art. 270 alin. (16), atunci când expedierea sau transportul
acestor bunuri începe şi se încheie în acelaşi stat membru;
3. prestările de servicii;
c)valoarea totală a taxei datorate în statele membre de consum.
(8)Declaraţia specială de TVA conţine, de asemenea, modificări referitoare la perioade fiscale
anterioare, astfel cum se prevede la alin. (11).
(9)În situaţia în care bunurile sunt expediate sau transportate din alte state membre decât
România, declaraţia specială de TVA conţine, pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (7),
valoarea totală, exclusiv taxa, cotele taxei aplicabile, valoarea totală a taxei corespunzătoare
subdivizată pe cote şi valoarea totală a taxei datorate fiecărui stat membru de consum în care
taxa este exigibilă, în ceea ce priveşte următoarele livrări de bunuri reglementate de prezentul
articol, efectuate în cursul perioadei fiscale, pentru fiecare stat membru, altul decât România,
din care sunt expediate sau transportate astfel de bunuri:
a)vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă, altele decât cele efectuate de către o persoană
impozabilă în conformitate cu articolul 270 alin. (16). Pentru aceste vânzări, declaraţia de TVA
include şi numărul individual de identificare în scopuri de TVA sau codul de înregistrare fiscală
alocat de către fiecare dintre respectivele state membre;
b)vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă şi livrările de bunuri atunci când expedierea sau
transportul acestor bunuri începe şi se încheie în acelaşi stat membru, efectuate de o persoană
impozabilă în conformitate cu art. 270 alin. (16). Pentru aceste vânzări, declaraţia de TVA include şi
numărul individual de identificare în scopuri de TVA sau codul de înregistrare fiscală alocat de către
fiecare dintre respectivele state membre, dacă este disponibil.
(10)În cazul în care persoana impozabilă care prestează serviciile reglementate de prezentul articol
deţine unul sau mai multe sedii fixe, în alte state membre, de la care sunt prestate servicii, declaraţia
specială de TVA conţine, pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (7), valoarea totală, exclusiv taxa,
cotele taxei aplicabile, valoarea totală a taxei corespunzătoare subdivizată pe cote şi valoarea totală a
taxei datorate pentru astfel de prestări, pentru fiecare stat membru în care persoana deţine un sediu,
cu precizarea numărului individual de identificare în scopuri de TVA sau a codului de înregistrare
fiscală al sediului respectiv, defalcat pe fiecare stat membru de consum.
(11)În cazul în care sunt solicitate modificări ale declaraţiei speciale de TVA după depunerea
acesteia, modificările respective se includ într-o declaraţie ulterioară în termen de cel mult trei ani de
la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială potrivit alin. (6). Declaraţia ulterioară de TVA
identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală şi valoarea totală a TVA rezultată din
corecţia livrărilor/prestărilor, care poate fi şi negativă.
(12)Declaraţia specială de TVA se întocmeşte în euro. În cazul în care livrările de bunuri şi prestările
de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declaraţiei, cursul de schimb în
vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Cursurile de schimb utilizate sunt cele publicate
de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt
publicate în acea zi.
(13)Persoana impozabilă trebuie să achite suma totală a taxei datorate în statele membre de consum,
făcând referire la declaraţia de TVA corespunzătoare, într-un cont special, în euro, indicat de organul
fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale.
(14)În situaţia în care România este stat membru de consum, persoana impozabilă nestabilită în
România care utilizează prezentul regim special beneficiază de rambursarea taxei aferente
importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România pentru realizarea activităţilor sale
impozabile supuse acestui regim, în conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. a). În cazul în
care persoana impozabilă nestabilită în România şi beneficiară a prezentului regim special
desfăşoară, de asemenea, în România activităţi care nu sunt supuse acestui regim şi pentru care există
obligaţia înregistrării în scopuri de TVA, respectiva persoană îşi deduce TVA pentru activităţile sale
impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.
(15)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special trebuie să ţină o evidenţă a
operaţiunilor pentru care se aplică acest regim special, care să permită organelor fiscale competente
din statele membre de consum să determine dacă declaraţia prevăzută la alin. (6) este corectă. Aceste
evidenţe se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum şi a statelor
membre de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o perioadă de 10
ani de la încheierea anului în care s-au efectuat operaţiunile.
(16)Informaţiile pe care trebuie să le conţină evidenţele prevăzute la alin. (15) sunt prevăzute la art. 63c alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi
completările ulterioare.

Art. 3151: Regimul special pentru agricultori

Indice
(1)În sensul acestui articol:
a)regimul special pentru agricultori se aplică pentru activităţile prevăzute la lit. c) şi d), desfăşurate
de un agricultor, aşa cum este acesta definit la lit. b);
b)agricultorul reprezintă persoana fizică, persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală sau
întreprinderea familială, cu sediul activităţii economice în România, care realizează activităţile
prevăzute la lit. c) şi d) şi care nu realizează alte activităţi economice sau realizează şi alte activităţi
economice a căror cifră de afaceri anuală este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 310;
c)activităţile de producţie agricolă sunt activităţile de producţie a produselor agricole, inclusiv
activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale, prevăzute în
norme;
d)serviciile agricole reprezintă serviciile prevăzute în norme, prestate de un agricultor care utilizează
munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice;
e)produse agricole reprezintă bunurile rezultate din activităţile prevăzute la lit. c);
f)taxa aferentă achiziţiilor reprezintă valoarea totală a taxei aferente bunurilor şi serviciilor
achiziţionate de un agricultor supus regimului special, în măsura în care această taxă ar fi deductibilă
conform art. 297 alin. (4) pentru o persoană impozabilă supusă regimului normal de taxă;
g)procentul de compensare în cotă forfetară reprezintă procentul care se aplică în scopul de a permite
agricultorilor să beneficieze de compensaţia în cotă forfetară pentru taxa aferentă achiziţiilor;
h)compensaţia în cotă forfetară reprezintă suma rezultată prin aplicarea procentului de compensare în
cotă forfetară asupra preţului/tarifului, exclusiv taxa, aferent livrărilor de produse agricole şi
prestărilor de servicii agricole, efectuate de un agricultor în cazurile menţionate la alin. (3).
(2)Procentul de compensare în cotă forfetară este 1% pentru anul 2017, 4% pentru anul 2018 şi 8%
începând cu anul 2019.
(3)Procentul de compensare în cotă forfetară se aplică pentru:
a)produsele agricole prevăzute la alin. (1) lit. e) şi serviciile agricole prevăzute la alin. (1) lit. d),
livrate/prestate de agricultor către alte persoane impozabile decât cele care beneficiază, în interiorul
ţării de regimul special prevăzut de prezentul articol;
b)produsele agricole prevăzute la alin. (1) lit. e) livrate în condiţiile stabilite la art. 294 alin. (2) către
persoane juridice neimpozabile care datorează TVA în statul membru de sosire pentru achiziţiile
intracomunitare efectuate.
(4)Agricultorul care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol:
a)nu are obligaţia de a colecta TVA pentru livrările de produse agricole rezultate din activităţile
agricole prevăzute la alin. (1) lit. c) şi pentru serviciile agricole prevăzute la alin. (1) lit. d);
b)nu are dreptul să deducă taxa achitată sau datorată pentru achiziţiile sale în cadrul activităţii
efectuate în regimul special;
c)prin excepţie de la art. 310 nu aplică regimul special de scutire pentru întreprinderile mici pentru
operaţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), operaţiunile respective nefiind cuprinse în cifra de
afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea regimului special de scutire pentru
întreprinderile mici prevăzută la art. 310.
(5)Agricultorul care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol depune la organul fiscal
competent o notificare privind aplicarea regimului special. Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală organizează Registrul agricultorilor care aplică regimul special. Registrul este public şi se
afişează pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Înscrierea în Registrul agricultorilor
care aplică regimul special se face de către organul fiscal competent, pe baza notificărilor depuse de
agricultorii care aplică regimul special, până la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă
notificarea.
(6)Persoana impozabilă stabilită în România sau persoana impozabilă nestabilită în România, dar
înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316, care achiziţionează bunuri/servicii de la agricultorii
care figurează în Registrul agricultorilor care aplică regimul special, prevăzut la alin. (5), va ţine o
evidenţă separată pentru toate achiziţiile efectuate în cadrul regimului special pentru agricultori.
(7)Agricultorul care aplică regimul special este scutit de următoarele obligaţii:
a)ţinerea evidenţelor în scopuri de TVA prevăzute la art. 321;
b)depunerea decontului de taxă prevăzut la art. 323;
c)orice alte obligaţii care revin persoanelor impozabile înregistrate sau care ar trebui să se
înregistreze în scopuri de TVA conform art. 316.
(8)Agricultorul are obligaţia să emită factură care să conţină informaţiile prevăzute la art. 319
alin. (20), o menţiune cu privire la aplicarea regimului special pentru agricultori, precum şi
procentul de compensare în cotă forfetară şi valoarea compensaţiei în cotă forfetară care i se
cuvine pentru:
a)livrările de produse agricole/prestările de servicii prevăzute la alin. (3), altele decât cele de la lit.
b)-e);
b)vânzările la distanţă, astfel cum sunt definite la art. 266 alin. (1) pct. 35, care au locul în România;
c)livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică un cod valabil de înregistrare
în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru;
d)livrările intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 270 alin. (10), care s-ar încadra la lit. c) dacă
ar fi efectuate către altă persoană impozabilă;
e)prestările de servicii care conform art. 278 alin. (2) au locul în alt stat membru, pentru care
beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata taxei conform echivalentului din legislaţia altui
stat membru al art. 307 alin. (2).
(9)Prin excepţie de la prevederile art. 268 alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operaţiuni impozabile
în România achiziţiile intracomunitare de bunuri efectuate de agricultorii care aplică regimul special,
dacă valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic
curent sau nu a depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui
echivalent în lei este stabilit prin normele metodologice. Plafonul de 10.000 euro pentru achiziţii
intracomunitare se determină potrivit prevederilor art. 268 alin. (5).
(10)Agricultorii eligibili pentru excepţia prevăzută la alin. (9) au dreptul să opteze pentru regimul
general al achiziţiilor intracomunitare prevăzut la art. 268 alin. (3) lit. a). Opţiunea se aplică pentru
cel puţin 2 ani calendaristici.
(11)Regulile aplicabile în cazul depăşirii plafonului pentru achiziţii intracomunitare prevăzut la alin.
(9) sau al exercitării opţiunii prevăzute la alin. (10) sunt stabilite prin normele metodologice.
(12)În situaţia în care agricultorul care aplică regimul special realizează livrări
intracomunitare cu produse agricole, prestări de servicii intracomunitare, achiziţii
intracomunitare de bunuri, achiziţii de servicii intracomunitare, acesta are următoarele
obligaţii:
a)să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 317, dacă efectuează operaţiunile prevăzute la
art. 317 alin. (1) şi (2);
b)să depună decontul special de taxă prevăzut la art. 324, pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri
şi achiziţiile de servicii intracomunitare prevăzute la art. 324 alin. (1), pe care le efectuează;
c)să depună declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 325 pentru operaţiunile pe care le efectuează
prevăzute la art. 325 alin. (1).
(13)În situaţia în care o persoană impozabilă realizează atât activităţi prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d),
pentru care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol, cât şi alte activităţi economice pentru
care nu se poate aplica regimul special pentru agricultori, poate aplica regimul special de scutire
pentru întreprinderile mici, în condiţiile art. 310, pentru activităţile pentru care nu se aplică regimul
special pentru agricultori.
(14)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (13) care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316, prin opţiune conform art. 316 alin. (1) lit. c) sau ca urmare a depăşirii plafonului de scutire
prevăzut la art. 310 din alte activităţi economice decât cele prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), nu mai
poate aplica regimul special pentru agricultori de la data înregistrării în scopuri de TVA sau de la
data la care ar fi fost înregistrată dacă avea obligaţia de a solicita înregistrarea conform art. 310 alin.
(6) şi nu solicită sau solicită cu întârziere înregistrarea în scopuri de TVA. În cazul înregistrării în
scopuri de TVA, prin normele metodologice se stabilesc ajustările de efectuat pentru achiziţiile
destinate activităţii pentru care nu a fost aplicat regimul special pentru agricultori. În situaţia în care
agricultorul nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organul fiscal competent aplică
dispoziţiile art. 310 alin. (6) lit. a) şi b). Organul fiscal competent va opera radierea din Registrul
agricultorilor care aplică regimul special a agricultorilor care sunt înregistraţi în scopuri de TVA
conform art. 316, în termen de 3 zile de la data la care înregistrarea se consideră valabilă.
(15)Agricultorul care aplică regimul special poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de
taxă, în condiţiile prevăzute prin norme, prin depunerea la organul fiscal competent a unei notificări
în acest sens, caz în care organul fiscal competent operează radierea agricultorului din Registrul
agricultorilor care aplică regimul special până la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost
depusă notificarea. După exercitarea opţiunii de aplicare a regimului normal de taxă, agricultorul nu
mai poate aplica din nou regimul special pentru o perioadă de cel puţin 2 ani de la data înregistrării în
scopuri de TVA.
(16)În cazul în care, după expirarea perioadei prevăzute la alin. (15), agricultorul optează din nou
pentru aplicarea regimului special pentru agricultori, acesta trebuie să depună la organele fiscale
competente o notificare în acest sens. Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care
optează pentru aplicarea regimului special pentru agricultori pot solicita scoaterea din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special. Solicitarea se poate
depune la organele fiscale competente între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale
aplicate de persoana impozabilă, anularea înregistrării fiind valabilă de la data comunicării deciziei
privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligaţia de a
soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în
scopuri de TVA cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea şi de a înscrie
agricultorul în Registrul agricultorilor care aplică regimul special. În cazul persoanelor impozabile
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, până la comunicarea deciziei de anulare a
înregistrării în scopuri de TVA, acestora le revin toate drepturile şi obligaţiile aferente persoanelor
înregistrate. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în
scopuri de TVA are obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 323, indiferent de
perioada fiscală aplicată conform art. 322, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost
comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus,
persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA
au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă,
persoanele impozabile care aplică regimul special pentru agricultori neavând drept de deducere
pentru bunurile/serviciile alocate activităţilor supuse acestui regim.
(17)Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, cărora agricultorul care
aplică regimul special le livrează produsele agricole prevăzute la alin. (1) lit. e) sau le prestează
serviciile agricole prevăzute la alin. (1) lit. d), au dreptul la deducerea compensaţiei în cotă forfetară
achitată agricultorului care aplică regimul special, în aceleaşi limite şi condiţii aplicabile pentru
deducerea TVA, conform art. 297-301.
(18)Persoanele impozabile nestabilite în România şi neînregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 au dreptul la restituirea compensaţiei în cotă forfetară, achitată agricultorului care aplică regimul
special, în aceleaşi limite şi condiţii aplicabile persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 316. Prin ordin al preşedintelui ANAF se stabileşte procedura de restituire a
compensaţiei în cotă forfetară către persoanele impozabile nestabilite în România şi neînregistrate în
scopuri de TVA conform art. 316.

Art. 3152: Regimul special pentru vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe

Indice
sau ţări terţe
(1)În sensul prezentului articol vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau
ţări terţe acoperă numai bunurile, cu excepţia produselor care fac obiectul accizelor, în loturi
cu o valoare intrinsecă de maximum 150 euro. În sensul prezentului articol şi fără a aduce
atingere altor dispoziţii ale Uniunii Europene, se aplică următoarele definiţii:
a)
persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană înseamnă o persoană impozabilă care nu şi-a
stabilit activitatea economică pe teritoriul Uniunii Europene şi nici nu dispune de un sediu fix pe
teritoriul acesteia;
b)intermediar înseamnă o persoană stabilită în Uniunea Europeană şi desemnată de persoana
impozabilă care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe
ca persoană care este obligată la plata TVA şi care trebuie să respecte obligaţiile prevăzute de
prezentul regim special în numele şi în contul persoanei impozabile;
c)stat membru de înregistrare înseamnă următoarele:
1. atunci când persoana impozabilă nu este stabilită în Uniunea Europeană, statul membru în care
aceasta decide să se înregistreze;
2. atunci când persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice în afara Uniunii
Europene, dar deţine unul sau mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, statul membru cu un
sediu fix în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. În cazul în care
persoana impozabilă are un sediu fix în România şi alege România ca stat membru de înregistrare,
persoana impozabilă respectivă trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a
activităţii sale supuse regimului special la organul fiscal competent pentru anul calendaristic în
cauză şi pentru următorii doi ani calendaristici. Persoana impozabilă trebuie să notifice, prin
mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de
modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special;
3. atunci când persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice într-un stat membru,
statul membru respectiv;
4. atunci când intermediarul şi-a stabilit sediul activităţii economice într-un stat membru, statul
membru respectiv;
5. atunci când intermediarul şi-a stabilit sediul activităţii economice în afara Uniunii Europene,
dar deţine unul sau mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, statul membru cu un sediu fix în
care intermediarul declară că va utiliza prezentul regim special. În cazul în care intermediarul are
un sediu fix în România şi alege România ca stat membru de înregistrare, respectivul intermediar
trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii sale supuse regimului
special la organul fiscal competent pentru anul calendaristic în cauză şi pentru următorii doi ani
calendaristici. Intermediarul trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal
competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la
regimul special;
d)stat membru de consum înseamnă statul membru în care se încheie expedierea sau transportul
bunurilor către client.
(2)Prezentul regim special poate fi aplicat de către următoarele persoane impozabile care
efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe:
a)orice persoană impozabilă stabilită în Uniunea Europeană care efectuează vânzări la distanţă de
bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe;
b)orice persoană impozabilă, fie că este sau nu stabilită în Uniunea Europeană, care efectuează
vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe şi care este reprezentată de
un intermediar stabilit în Uniunea Europeană;
c)orice persoană impozabilă stabilită într-o ţară terţă cu care Uniunea Europeană a încheiat un acord
de asistenţă reciprocă al cărui domeniu de aplicare este similar celui al Directivei 2010/24/UE a
Consiliului şi al Regulamentului (UE) nr. 904/2010 şi care efectuează vânzări de bunuri la distanţă
din respectiva ţară terţă.
(3)Persoanele impozabile prevăzute la alin. (2) aplică prezentul regim special tuturor vânzărilor la
distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe pe care le efectuează.
(4)În sensul alin. (2) lit. b), nicio persoană impozabilă nu poate numi mai mulţi intermediari în
acelaşi timp.
(5)În cazul vânzărilor la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe pentru care
TVA este declarată în cadrul prezentului regim special, faptul generator intervine şi TVA devine
exigibilă în momentul livrării. Se consideră că bunurile au fost livrate la data la care a fost acceptată
plata, stabilită conform art. 61b din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu
modificările şi completările ulterioare.
(6)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau un intermediar acţionând în
numele acesteia declară momentul în care îşi începe sau îşi încetează activitatea în cadrul prezentului
regim special sau momentul în care îşi modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplineşte
condiţiile necesare pentru a utiliza prezentul regim special. Informaţiile respective sunt comunicate
pe cale electronică.
(7)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, declaraţia de începere a
activităţii pe care o persoana impozabilă care nu utilizează un intermediar are obligaţia de a o
depune înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special, conţine următoarele informaţii:
a)denumirea/numele persoanei impozabile;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică şi site-urile web;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală în situaţia în care persoana
impozabilă nu este înregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 316.
(8)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, declaraţia de începere a
activităţii pe care intermediarul are obligaţia de a o depune înainte de a începe să utilizeze
prezentul regim special, în numele unei persoane impozabile, conţine următoarele informaţii:
a)denumirea/numele intermediarului;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA potrivit art. 316.
(9)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, declaraţia de începere a
activităţii pe care intermediarul are obligaţia de a o depune cu privire la fiecare persoană
impozabilă pe care o reprezintă, înainte ca această persoană impozabilă să înceapă să utilizeze
prezentul regim special, conţine următoarele informaţii:
a)denumirea/numele persoanei impozabile;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică şi site-urile web;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală în situaţia în care persoana
impozabilă nu este înregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 316;
e)codul de înregistrare individual atribuit intermediarului în conformitate cu articolul 3152 alin. (12).
(10)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, orice persoană impozabilă care
utilizează prezentul regim special sau, după caz, intermediarul acesteia notifică orice modificare a
informaţiilor furnizate.
(11)La primirea declaraţiei de începere a activităţii, organul fiscal competent va înregistra persoana
impozabilă care solicită utilizarea prezentul regim special cu un cod de înregistrare special în scopuri
de TVA şi va comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice.
(12)La primirea declaraţiei de începere a activităţii pe care intermediarul are obligaţia de a o depune
înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special, organul fiscal competent va înregistra
intermediarul cu un cod de înregistrare special şi va comunica acest cod intermediarului respectiv
prin mijloace electronice.
(13)La primirea declaraţiei de începere a activităţii prin care o persoana impozabilă care solicită
utilizarea prezentului regim special îşi desemnează un intermediar ca persoană care este obligată la
plata TVA şi care trebuie să respecte obligaţiile prevăzute de prezentul regim special în numele şi în
contul persoanei impozabile, organul fiscal competent va înregistra persoana impozabilă pentru care
este desemnat intermediarul cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA şi va comunica acest
cod intermediarului respectiv prin mijloace electronice.
(14)Codurile de înregistrare alocate în temeiul alin. (11)-(13) se utilizează numai pentru prezentul
regim special. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală organizează Registrul codurilor de
înregistrare specială în scopuri de TVA pentru Regimul special pentru vânzarea la distanţă de bunuri
importate din teritorii terţe sau ţări terţe.
(15)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă care nu
utilizează un intermediar este eliminată din registrul prevăzut la alin. (14) în următoarele
situaţii:
a)dacă aceasta notifică faptul că nu mai efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări
terţe sau din teritorii terţe;
b)dacă se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile sale impozabile de vânzare la distanţă de
bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe au încetat;
c)dacă aceasta nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special;
d)dacă aceasta nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special.
(16)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, intermediarul este eliminat
din registrul prevăzut la alin. (14) în următoarele situaţii:
a)dacă, timp de două trimestre calendaristice consecutive, acesta nu a acţionat ca intermediar în
numele unei persoane impozabile care utilizează prezentul regim special;
b)dacă acesta nu mai îndeplineşte celelalte condiţii necesare pentru a acţiona în calitate de
intermediar;
c)dacă acesta nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special.
(17)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă
reprezentată de un intermediar este eliminată din registrul prevăzut la alin. (14), în
următoarele situaţii:
a)dacă intermediarul notifică faptul că persoana impozabilă nu mai efectuează vânzări la distanţă de
bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe;
b)dacă se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile impozabile de vânzare la distanţă de bunuri
importate din teritorii terţe sau ţări terţe ale persoanei impozabile au încetat;
c)dacă persoana impozabilă nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului
regim special;
d)dacă persoana impozabilă nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim
special;
e)dacă intermediarul notifică faptul că nu mai este reprezentantul respectivei persoane impozabile.
(18)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă care utilizează
prezentul regim special sau intermediarul acesteia trebuie să depună prin mijloace electronice o
declaraţie specială de TVA pentru fiecare lună, potrivit modelului stabilit în anexa III din
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194, indiferent dacă au fost sau nu efectuate vânzări
la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe în perioada fiscală de raportare.
Declaraţia specială de TVA se depune până la sfârşitul următoarei luni după încheierea perioadei
fiscale acoperite de declaraţie.
(181)În sensul alin. (18), sfârşitul următoarei luni după încheierea perioadei fiscale se consideră a fi
ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.
(19)Atunci când o declaraţie de TVA trebuie depusă în conformitate cu prevederile alin. (18) nu se
pot impune, în scopuri de TVA, nicio obligaţie suplimentară şi nicio altă formalitate în momentul
importului.
(20)Declaraţia specială de TVA prevăzută la alin. (18) conţine codul de înregistrare în scopuri de
TVA prevăzut la alin. (11) sau (13) şi, după caz, pentru fiecare stat membru de consum în care este
datorată TVA, valoarea totală, exclusiv taxa, a vânzărilor la distanţă de bunuri importate din ţări terţe
sau din teritorii terţe pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul perioadei fiscale, cotele taxei
aplicabile, valoarea totală a taxei corespunzătoare subdivizată pe cote şi valoarea totală a taxei
datorate.
(21)Atunci când sunt solicitate modificări ale declaraţiei de TVA după depunerea acesteia,
modificările respective trebuie să fie incluse într-o declaraţie ulterioară în termen de cel mult trei ani
de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială în conformitate cu alin. (18). Declaraţia ulterioară
de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală şi valoarea totală a TVA
rezultată din corecţia livrărilor/prestărilor, care poate fi şi negativă.
(22)Declaraţia de TVA se completează în euro. În cazul în care livrările de bunuri se plătesc în alte
monede, persoana impozabilă care face uz de prezentul regim special sau intermediarul acesteia vor
folosi, la completarea declaraţiei de TVA, cursul de schimb în vigoare din ultima zi a perioadei
fiscale de raportare. Cursurile de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană
pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.
(23)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau intermediarul acesteia trebuie să
achite TVA, făcând referire la declaraţia de TVA corespunzătoare, într-un cont special, în euro,
indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale.
(24)În situaţia în care România este stat membru de consum, persoana impozabilă nestabilită în
România care utilizează prezentul regim special beneficiază de rambursarea taxei aferente
importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România pentru realizarea activităţilor sale
impozabile supuse acestui regim, în conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. a) sau b), chiar
dacă o persoană impozabilă stabilită în România nu ar avea dreptul la o compensaţie similară în ceea
ce priveşte taxa sau un alt impozit similar, în condiţiile prevăzute de legislaţia ţării în care îşi are
sediul persoana impozabilă nestabilită. În cazul în care persoana impozabilă beneficiară a prezentului
regim special desfăşoară în România şi activităţi care nu sunt supuse acestui regim şi pentru care
există obligaţia înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316, respectiva persoană îşi poate
deduce TVA pentru activităţile sale impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă
prevăzut la art. 323.
(25)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special trebuie să ţină registre ale
operaţiunilor reglementate efectuate. Un intermediar ţine câte un registru pentru fiecare persoană
impozabilă pe care o reprezintă. Registrele respective trebuie să conţină informaţii care să permită
autorităţilor fiscale ale statului membru de consum să determine dacă declaraţia prevăzută la alin.
(18) este corectă.
(26)Registrele prevăzute la alin. (25) se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal
competent, precum şi a statelor membre de consum. Persoana impozabilă va păstra aceste evidenţe
pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au efectuat operaţiunile.
(27)Informaţiile pe care trebuie să le conţină registrele prevăzute la alin. (25) sunt prevăzute la art. 63c alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi
completările ulterioare.

Art. 3153: Mecanism special pentru declararea şi plata TVA la import

Indice
(1)În situaţia în care pentru importul bunurilor, cu excepţia produselor care fac obiectul accizelor, în
loturi cu o valoare intrinsecă de maximum 150 euro, nu se utilizează regimul special prevăzut la art. 3152, persoana care prezintă bunurile în vamă în numele persoanei căreia îi sunt destinate acestea pe
teritoriul României poate să utilizeze mecanismul special pentru declararea şi plata TVA la import,
pe baza autorizaţiei emise de autoritatea vamală competentă şi sub rezerva constituirii unei garanţii,
în cazul acelor bunuri pentru care expedierea sau transportul se încheie în România.
(2)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele dispoziţii:
a)persoana destinatară a bunurilor este obligată la plata TVA;
b)persoana care prezintă bunurile în vamă pe teritoriul României încasează TVA de la persoana
destinatară a bunurilor şi efectuează plata taxei.
(3)În sensul alin. (2) lit. b) se consideră că o persoană prezintă bunurile în vamă în numele persoanei
căreia îi sunt destinate acestea pe teritoriul României, dacă persoana care prezintă bunurile în vamă
îşi declară intenţia de a utiliza mecanismul special pentru declararea şi plata TVA la import şi de a
încasa TVA de la persoana căreia îi sunt destinate bunurile. Persoana impozabilă respectivă declară
momentul în care îşi începe sau îşi încetează activitatea în cadrul prezentului mecanism special sau
momentul în care îşi modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplineşte condiţiile necesare
pentru a utiliza prezentul mecanism special. În cazul în care România este statul membru de
înregistrare, informaţiile respective sunt comunicate pe cale electronică autorităţii vamale
competente.
(4)Prin excepţie de la art. 291 alin. (2) şi (3), pentru importurile de bunuri realizate în cadrul
mecanismului special pentru declararea şi plata TVA la import, este aplicabilă cota standard de TVA
prevăzută la art. 291 alin. (1).
(5)În situaţia în care România este statul de import, persoana care prezintă bunurile în vamă trebuie
să depună lunar la autoritatea vamală competentă, în format electronic, o declaraţie specială de TVA
lunară. Declaraţia specială de TVA trebuie să conţină informaţii referitoare la valoarea totală a TVA
încasată în luna calendaristică de raportare. Normele privind autorizarea şi utilizarea mecanismului
special pentru declararea şi plata TVA la import, modelul şi conţinutul declaraţiei speciale de TVA
se aprobă prin ordin al preşedintelui ANAF.
(6)Persoana care prezintă bunurile în vamă trebuie să depună declaraţia specială de TVA şi să
plătească TVA încasată în luna calendaristică de raportare până la termenul de plată aplicabil plăţii
taxelor la import care fac obiectul amânării plăţii, respectiv cel târziu în a şaisprezecea zi a lunii
următoare lunii calendaristice de raportare.
(7)Persoanele care utilizează prezentul mecanism special trebuie să ţine registre ale operaţiunilor
reglementate de acest mecanism special. Registrele respective trebuie să conţină informaţii care să
permită autorităţilor fiscale sau vamale din România să determine dacă declaraţia specială de TVA
prevăzută la art. 3153 alin. (5) este corectă. Aceste registre se pun la dispoziţie, la cerere, pe cale
electronică şi se păstrează pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au efectuat
operaţiunile.
Art. 3154: Cursuri de schimb valutar pentru regimul special prevăzut la art. 3152 şi pentru
mecanismul special prevăzut la art. 3153
(1)Contravaloarea euro în monedă naţională care trebuie luată în considerare pentru cuantumul
prevăzut la art. 3152 alin. (1) şi la art. 3153 alin. (1) se stabileşte anual. Cursurile de schimb valabile
sunt cele din prima zi lucrătoare a lunii octombrie, aplicate de la data de 1 ianuarie a anului următor.
(2)Rotunjirea se face la leu, prin majorare, când fracţiunea este egală sau mai mare de 50 de bani, şi
prin reducere, când fracţiunea este mai mică decât 50 de bani.

Art. 3155: Regimul TVA aplicabil în cazul sistemului de garanţie-returnare pentru ambalajele

Indice
primare nereutilizabile - SGR
(1)În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)administratorul SGR - persoana prevăzută la art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 1.074/2021
privind stabilirea sistemului de garanţie-returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b)ambalaj SGR - ambalajul prevăzut la pct. 1 lit. c) din anexa nr. 1 - Semnificaţia termenilor specifici
la Hotărârea Guvernului nr. 1.074/2021, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c)garanţia aferentă produselor în ambalaje SGR - garanţia prevăzută la art. 12 alin. (1) din Hotărârea
Guvernului nr. 1.074/2021, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d)sistemul de garanţie-returnare - SGR - sistemul reglementat prin Hotărârea Guvernului nr.
1.074/2021, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Garanţia aferentă produselor în ambalaje SGR percepută de producători, distribuitori şi
comercianţi în cadrul sistemului SGR nu reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri/prestări de
servicii în sfera taxei pe valoarea adăugată.
(3)Ambalajele SGR nereturnate la finalul unui an calendaristic se consideră livrare de bunuri
efectuată de administratorul SGR.
(4)Faptul generator pentru livrarea de bunuri prevăzută la alin. (3) intervine în ultima zi a anului
calendaristic, iar, prin excepţie de la prevederile art. 282 alin. (1), exigibilitatea taxei intervine la data
împlinirii termenului legal pentru depunerea situaţiilor financiare anuale ale administratorului SGR.
(5)Baza de impozitare a livrării de bunuri prevăzute la alin. (3) reprezintă diferenţa între valoarea
garanţiilor primite şi valoarea garanţiilor returnate de administratorul SGR într-un an calendaristic,
exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.
(6)Dacă baza de impozitare calculată conform alin. (5) este negativă, respectiv valoarea garanţiilor
returnate este mai mare decât valoarea garanţiilor primite într-un an calendaristic de administratorul
SGR, acesta îşi va diminua suma taxei colectate cu valoarea TVA aferentă acestei diferenţe în
decontul de taxă aferent ultimei perioade fiscale a anului respectiv.
(7)Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrării prevăzute la alin. (3) se stabileşte la sfârşitul
fiecărui an calendaristic, pe baza unui document centralizator care cuprinde minimum
următoarele informaţii:
a)un număr de ordine;
b)data la care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrarea de bunuri;
c)diferenţa între valoarea garanţiilor primite şi valoarea garanţiilor returnate în anul calendaristic
respectiv, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă;
d)indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, pozitive sau negative, după caz,
exprimate în lei.

Art. 3156

Indice
Prevederile art. 3155 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2025.

Art. 316: Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA

(1)Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi realizează sau
intenţionează să realizeze o activitate economică ce implică operaţiuni taxabile, scutite de taxa
pe valoarea adăugată cu drept de deducere, cu locul în România, trebuie să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, după cum urmează:
a)înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni, în următoarele cazuri:
1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care depăşeşte plafonul de scutire
prevăzut la art. 310 alin. (1), cu privire la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici;
2. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire prevăzut
la art. 310 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
b)dacă în cursul unui an calendaristic depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1), cel
târziu la data depăşirii plafonului;
c)dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de scutire
prevăzut la art. 310 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
d)dacă efectuează operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea acestora, conform art. 292 alin.
(3).
(11)În cazul în care o persoană este obligată să solicite înregistrarea în condiţiile alin. (1), (2),
(4) sau (6) ori optează pentru înregistrare conform alin. (4), înregistrarea respectivei persoane
se va considera valabilă începând cu:
a)data înregistrării fiscale, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a). Prin excepţie, în cazul persoanelor
impozabile care solicită odată cu înregistrarea în registrul comerţului şi înregistrarea în scopuri de
TVA conform alin. (1) lit. a), înregistrarea în scopuri de TVA se consideră valabilă începând cu data
înregistrării persoanei impozabile în registrul comerţului;
b)data depăşirii plafonului de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1), în cazurile prevăzute la alin. (1) lit.
b), precum şi în cazurile prevăzute la art. 310 alin. (62) lit. a);
c)data solicitării, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d);
d)a 5-a zi următoare celei în care persoana impozabilă solicită înregistrarea în scopuri de TVA
potrivit alin. (2), (4) şi (6), dacă nu aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 3102;
e)data de la care încetează să se aplice regimul special de scutire prevăzut la art. 3102, în cazurile
prevăzute la alin. (2), (4) şi (6), inclusiv în cazul în care organele fiscale competente înregistrează
persoana impozabilă din oficiu, conform alin. (10);
f)data depăşirii plafonului de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1), în cazul înregistrării din oficiu, de
către organele fiscale competente, conform alin. (10), dacă persoana impozabilă nu a solicitat
înregistrarea conform alin. (1) lit. b);
g)data comunicării deciziei privind înregistrarea, din oficiu, de către organele fiscale competente,
conform alin. (10), în cazurile prevăzute la alin. (2), (4) şi (6), dacă persoana impozabilă nu aplică
regimul special de scutire prevăzut la art. 3102.
(2)Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României, dar este
stabilită în România printr-un sediu fix, conform art. 266 alin. (2) lit. b), este obligată să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel:
a)înaintea primirii serviciilor, în situaţia în care urmează să primească pentru sediul fix din România
servicii pentru care este obligată la plata taxei în România conform art. 307 alin. (2), dacă serviciile
sunt prestate de o persoană impozabilă care este stabilită în sensul art. 266 alin. (2) în alt stat
membru;
b)înainte de prestarea serviciilor, în situaţia în care urmează să presteze serviciile prevăzute la art. 278 alin. (2) de la sediul fix din România pentru un beneficiar persoană impozabilă stabilită în sensul
art. 266 alin. (2) în alt stat membru care are obligaţia de a plăti TVA în alt stat membru, conform
echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 307 alin. (2);
c)înainte de realizarea unor activităţi economice de la respectivul sediu fix în condiţiile stabilite
la art. 266 alin. (2) lit. b) şi c) care implică:
1. livrări de bunuri taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, inclusiv livrări intracomunitare
scutite de TVA conform art. 294 alin. (2);
2. prestări de servicii taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere,
altele decât cele prevăzute la lit. a) şi b);
3. operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea acestora, conform art. 292 alin. (3);
4. achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile.
(21)Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României, dar care este
stabilită în România printr-un sediu fix, conform art. 266 alin. (2) lit. b), care nu este înregistrată şi
nici nu are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA conform prevederilor alin. (2), trebuie să
solicite înregistrarea în scopuri de TVA dacă optează pentru aplicarea regimului special prevăzut la
art. 315.
(22)Prevederile alin. (2) nu se aplică în situaţia în care persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în afara României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix, conform art. 266 alin.
(2) lit. b), aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 3102.
(3)Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei tratate ca persoană impozabilă numai pentru că
efectuează ocazional livrări intracomunitare de mijloace de transport noi.
(4)O persoană impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 266 alin. (2) şi nici
înregistrată în scopuri de TVA în România conform prezentului articol va solicita
înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale competente pentru operaţiuni realizate pe
teritoriul României care dau drept de deducere a taxei, altele decât serviciile de transport şi
serviciile auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 294 alin. (1) lit. c)-n), art. 295 alin. (1) lit. c)
şi art. 296, înainte de efectuarea respectivelor operaţiuni, cu excepţia situaţiilor în care
persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 307 alin. (2)-(6) şi a situaţiei în
care persoana impozabilă aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 3102. Persoana
impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 266 alin. (2) şi nici înregistrată în
scopuri de TVA în România conform prezentului articol poate solicita înregistrarea în scopuri
de TVA dacă efectuează în România oricare dintre următoarele operaţiuni:
a)importuri de bunuri;
b)operaţiuni prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e), dacă optează pentru taxarea acestora, conform art. 16.02.2026
292 alin. (3);
c)operaţiuni prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f), dacă acestea sunt taxabile prin efectul legii sau prin
opţiune, conform art. 292 alin. (3).
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (4), pentru serviciile prestate către persoane neimpozabile din
România şi/sau vânzările de bunuri la distanţă efectuate către beneficiari din România, nu se
înregistrează în România persoanele care s-au înregistrat într-un alt stat membru pentru aplicarea
unuia dintre regimurile speciale prevăzute la art. 314, 315 şi 3152.
(6)Persoana impozabilă nestabilită în România şi neînregistrată în scopuri de TVA în
România, care nu aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 3102, va solicita
înregistrarea în scopuri de TVA conform acestui articol, înainte de realizarea operaţiunilor,
dacă intenţionează:
a)să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri pentru care este obligată la plata taxei conform
art. 308; sau
b)să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă.
c)să efectueze vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă conform art. 266 alin. (1) pct. 35, care au
locul de începere a expedierii sau transportului bunurilor în România şi pentru care optează să
utilizeze regimul special prevăzut la art. 315.
(61)[textul din Art. 316, alin. (61) din titlul VII, capitolul XIII a fost abrogat la 08-mar-2024 de Art.
I, punctul 5. din Legea 33/2024]
(62)[textul din Art. 316, alin. (62) din titlul VII, capitolul XIII a fost abrogat la 08-mar-2024 de Art.
I, punctul 5. din Legea 33/2024]
(7)Persoana impozabilă stabilită în Uniunea Europeană, dar nu în România, care are obligaţia să se
înregistreze în scopuri de TVA în România, poate, în condiţiile stabilite prin normele metodologice,
să îşi îndeplinească această obligaţie prin desemnarea unui reprezentant fiscal. Persoana impozabilă
nestabilită în Uniunea Europeană care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în România
este obligată, în condiţiile stabilite prin normele metodologice, să se înregistreze prin desemnarea
unui reprezentant fiscal.
(8)Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate
persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite
înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) şi (6).
(9)După înregistrarea în scopuri de TVA în baza prevederilor alin. (1), persoanele impozabile,
societăţi cu sediul activităţii economice în România, înfiinţate în baza Legii societăţilor nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fac obiectul unei analize de risc efectuate de
organul fiscal central potrivit prevederilor alin. (11) lit. h) şi prevederilor art. 7 din Legea nr.
207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
(10)În cazul în care o persoană este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu
prevederile alin. (1) lit. b), alin. (2), (4) sau (6), şi nu solicită înregistrarea, organele fiscale
competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(11)Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA,
conform prezentului articol:
a)dacă este declarată inactivă conform prevederilor Codului de procedură fiscală, de la data declarării
ca inactivă;
b)[textul din Art. 316, alin. (11), litera B. din titlul VII, capitolul XIII a fost abrogat la 01-ian-2017
de Art. I, punctul 32. din Ordonanta urgenta 84/2016]
c)dacă asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau persoana impozabilă însăşi au
înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din
Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, de la data comunicării deciziei de
anulare de către organele fiscale competente. Prin excepţie, în cazul societăţilor reglementate
de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se dispune
anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA dacă:
1. administratorii şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul societăţilor pe acţiuni sau în
comandită pe acţiuni, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin.
(4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015;
2. asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic şi/sau administratorii şi/sau persoana
impozabilă însăşi, în cazul altor societăţi decât cele menţionate la pct. 1, au înscrise în cazierul
fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.
39/2015;
d)dacă nu a depus niciun decont de taxă prevăzut la art. 323 pentru 6 luni consecutive, în cazul
persoanei care are perioada fiscală luna calendaristică, şi pentru două trimestre calendaristice
consecutive, în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală trimestrul calendaristic, dar nu
este în situaţia prevăzută la lit. a) ori b), din prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit
termenul de depunere al celui de-al şaselea decont de taxă în prima situaţie şi, respectiv, din prima zi
a lunii următoare celei în care a intervenit termenul de depunere al celui de-al doilea decont de taxă
în a doua situaţie;
e)dacă în deconturile de taxă depuse pentru 6 luni consecutive, în cazul persoanei impozabile care
are perioada fiscală luna calendaristică, şi pentru două trimestre calendaristice consecutive, în cazul
persoanei impozabile care are perioada fiscală trimestrul calendaristic, nu au fost evidenţiate achiziţii
de bunuri/servicii şi nici livrări de bunuri/prestări de servicii realizate în cursul acestor perioade de
raportare, organele fiscale competente anulează înregistrarea în scopuri de TVA din prima zi a lunii
următoare celei în care a intervenit termenul de depunere al celui de-al şaselea decont de taxă în
prima situaţie şi, respectiv, din prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit termenul de
depunere al celui de-al doilea decont de taxă în a doua situaţie;
f)dacă, potrivit prevederilor prezentului titlu, persoana impozabilă nu era obligată şi nici nu avea
dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform prezentului articol;
g)în situaţia persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în
scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special de scutire prevăzut la art. 310 sau a regimului
special pentru agricultori prevăzut la art. 3151;
h)dacă persoana impozabilă, societate cu sediul activităţii economice în România, înfiinţată în baza
Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, supusă înmatriculării la
registrul comerţului, prezintă risc fiscal ridicat. Prin normele metodologice se stabilesc criteriile
pentru evaluarea riscului fiscal.
i)în situaţia prevăzută la art. 3102 alin. (7).
(12)Procedura de anulare a înregistrării în scopuri de TVA este stabilită prin normele
procedurale în vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA conform alin. (11) lit.
a)-e) şi h), organele fiscale înregistrează persoanele impozabile la solicitarea acestora, astfel:
a)în situaţia prevăzută la alin. (11) lit. a), dacă încetează situaţia care a condus la anulare, de la data
comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de TVA;
b)în situaţia prevăzută la alin. (11) lit. c), dacă încetează situaţia care a condus la anulare, de la data
comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de TVA. În cazul societăţilor reglementate de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ai căror asociaţi din cauza cărora
s-a dispus anularea înregistrării în scopuri de TVA nu sunt majoritari la momentul solicitării
reînregistrării, persoana impozabilă poate solicita reînregistrarea chiar dacă nu a încetat situaţia care
a condus la anularea înregistrării conform alin. (11) lit. c);
c)în situaţia prevăzută la alin. (11) lit. d), de la data comunicării deciziei de înregistrare în
scopuri de TVA, pe baza următoarelor informaţii/documente furnizate de persoana
impozabilă:
1. prezentarea deconturilor de taxă nedepuse la termen;
2. prezentarea unei cereri motivate din care să rezulte că se angajează să depună la termenele
prevăzute de lege deconturile de taxă;
d)în situaţia prevăzută la alin. (11) lit. e), pe baza unei declaraţii pe propria răspundere din care să
rezulte că va desfăşura activităţi economice. Data înregistrării în scopuri de TVA a persoanei
impozabile este data comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de TVA;
e)în situaţia prevăzută la alin. (11) lit. h), dacă încetează situaţia care a condus la anulare, respectiv
societatea nu mai prezintă risc fiscal ridicat, conform criteriilor stabilite la alin. (11) lit. h), de la data
comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de TVA.
(13)Persoanele impozabile aflate în situaţiile prevăzute la alin. (11) au obligaţia să depună ultimul
decont de taxă prevăzut la art. 323, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 322, până la
data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în
scopuri de TVA.
(14)Persoanele impozabile aflate în situaţiile prevăzute la alin. (12) nu pot aplica prevederile
referitoare la plafonul de scutire pentru mici întreprinderi prevăzut la art. 310 până la data
înregistrării în scopuri de TVA, fiind obligate să aplice prevederile art. 11 alin. (6) şi (8).
(15)A.N.A.F. organizează Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform
art. 316 şi Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 316
a fost anulată. Registrele sunt publice şi se afişează pe site-ul A.N.A.F. Înscrierea în Registrul
persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 316 a fost anulată se face
de către organul fiscal competent, după comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de
TVA, în termen de cel mult 3 zile de la data comunicării. Data anulării înregistrării în scopuri de
TVA înscrisă în decizie este data prevăzută la alin. (11). Anularea înregistrării în scopuri de TVA
produce la furnizor/prestator efectele prevăzute la art. 11 alin. (6) şi (8) de la data prevăzută la alin.
(11) şi în cazul beneficiarului produce efectele prevăzute la art. 11 alin. (7) şi (9) din ziua următoare
datei operării anulării înregistrării în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri
de TVA conform art. 316 a fost anulată.
(16)Când se constată că persoana impozabilă a fost înregistrată în scopuri de TVA conform
prezentului articol de organele fiscale, ca urmare a unei erori, această înregistrare se anulează
din oficiu sau la cererea persoanei impozabile de organele fiscale competente, începând cu data
înscrisă în decizia de îndreptare a erorii. Pe perioada cuprinsă între data înregistrării şi data
anulării înregistrării în scopuri de TVA:
a)persoana impozabilă care a fost înregistrată eronat în scopuri de TVA acţionează în calitate de
persoană înregistrată în scopuri de TVA, cu excepţia situaţiei în care înregistrarea eronată a fost
generată de organul fiscal, caz în care persoana impozabilă poate aplica regimul special de scutire
pentru întreprinderile mici prevăzut la art. 310;
b)dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de beneficiari de la persoanele
impozabile respective se exercită în limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 297-301.
(17)Când se constată că persoanei impozabile i-a fost anulat din oficiu de organele fiscale codul de
înregistrare în scopuri de TVA conform prezentului articol, ca urmare a unei erori, aceasta va fi
înregistrată, din oficiu sau la cererea persoanei impozabile, de organele fiscale competente. Pe
perioada cuprinsă între data anulării şi data înregistrării în scopuri de TVA persoana respectivă îşi
păstrează calitatea de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, menţinându-se data
înregistrării în scopuri de TVA anterioară. Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate
pe aceeaşi perioadă de beneficiari de la persoanele impozabile respective se exercită în limitele şi în
condiţiile prevăzute la art. 297-301, considerându-se că achiziţiile au fost efectuate de la o persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform prezentului articol.
(18)Persoana înregistrată conform prezentului articol va anunţa în scris organele fiscale competente
cu privire la modificările informaţiilor declarate în cererea de înregistrare sau furnizate prin altă
metodă organului fiscal competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în certificatul de
înregistrare în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente.
(19)[textul din Art. 316, alin. (19) din titlul VII, capitolul XIII a fost abrogat la 24-iul-2017 de Art. I,
punctul 15. din Legea 177/2017]
(20)În cazul încetării desfăşurării de operaţiuni care dau drept de deducere a taxei sau în cazul
încetării activităţii sale economice, orice persoană înregistrată conform prezentului articol va anunţa
în scris organele fiscale competente în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste
evenimente în scopul scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA. Prin norme
procedurale se stabilesc data de la care are loc scoaterea din evidenţă şi procedura aplicabilă.

Art. 317: Înregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane care efectuează achiziţii

intracomunitare sau pentru servicii
(1)Are obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol:
a)persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România, persoana juridică
neimpozabilă stabilită în România şi persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire
prevăzut la art. 3102, neînregistrate şi care nu au obligaţia să se înregistreze conform art. 316 şi care
nu sunt deja înregistrate conform lit. b)-d) ori alin. (2) sau (21), care efectuează o achiziţie
intracomunitară taxabilă în România, înainte de efectuarea achiziţiei intracomunitare, dacă valoarea
achiziţiei intracomunitare respective depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare în anul
calendaristic în care are loc achiziţia intracomunitară;
b)persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi persoana impozabilă care
are un sediu fix în România de la care prestează servicii şi care aplică regimul special de scutire
prevăzut la art. 3102, neînregistrate şi care nu au obligaţia să se înregistreze conform art. 316 şi care
nu sunt deja înregistrate conform lit. a), c) sau d) ori alin. (2) sau (21), dacă prestează servicii care au
locul în alt stat membru, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata taxei
conform echivalentului din legislaţia altui stat membru al art. 307 alin. (2), înainte de prestarea
serviciului;
c)persoana impozabilă care îşi are stabilit sediul activităţii economice în România şi persoana
impozabilă care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 3102, care nu sunt înregistrate şi nu
au obligaţia să se înregistreze conform art. 316 şi care nu sunt deja înregistrate conform lit. a), b) sau
d) ori alin. (2) sau (21), dacă primesc de la un prestator, persoană impozabilă stabilită în alt stat
membru, servicii pentru care sunt obligate la plata taxei în România conform art. 307 alin. (2),
înaintea primirii serviciilor respective;
d)persoana impozabilă care aplică regimul special pentru agricultori prevăzut la art. 3151, care nu
este deja înregistrată conform lit. a)-c) ori alin. (2) sau (21), dacă efectuează livrări intracomunitare
de bunuri prevăzute la art. 3151 alin. (8) lit. c) sau d), înainte de livrarea bunurilor.
(2)Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România, dacă nu este înregistrată şi
nu este obligată să se înregistreze conform art. 316, persoana juridică neimpozabilă stabilită în
România şi persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 3102 pot
solicita să se înregistreze, conform prezentului articol, în cazul în care realizează achiziţii
intracomunitare, conform art. 268 alin. (6) sau art. 3151 alin. (10).
(21)Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România, dacă nu este înregistrată şi
nu este obligată să se înregistreze conform art. 316, poate solicita să se înregistreze, conform
prezentului articol, în cazul în care optează pentru aplicarea regimului special prevăzut la art. 315.
(3)Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, orice
persoană care solicită înregistrarea, conform alin. (1)-(21).
(4)Dacă persoana obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în condiţiile prevăzute la alin. (1), nu
solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(5)Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (1) lit. a) poate solicita anularea
înregistrării sale oricând, după expirarea anului calendaristic următor celui în care a fost înregistrată,
dacă valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit plafonul de achiziţii în anul în care face
solicitarea sau în anul calendaristic anterior şi dacă nu şi-a exercitat opţiunea conform alin. (7).
(6)Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (2) poate solicita anularea înregistrării
oricând după expirarea a 2 ani calendaristici care urmează anului în care a optat pentru înregistrare,
dacă valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit plafonul de achiziţii în anul în care
depune această solicitare sau în anul calendaristic anterior, dacă nu şi-a exercitat opţiunea conform
alin. (7).
(7)Dacă după expirarea anului calendaristic prevăzut la alin. (5) sau a celor 2 ani calendaristici
prevăzuţi la alin. (6), care urmează celui în care s-a efectuat înregistrarea, persoana impozabilă
efectuează o achiziţie intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA, obţinut
conform prezentului articol, se consideră că persoana a optat conform art. 268 alin. (6), cu excepţia
cazului în care a depăşit plafonul de achiziţii intracomunitare.
(8)Persoana înregistrată conform alin. (1) lit. b)-d) poate solicita anularea înregistrării sale oricând
după expirarea anului calendaristic în care a fost înregistrată, cu excepţia situaţiei în care trebuie să
rămână înregistrată conform alin. (5)-(7).
(9)Organele fiscale competente vor anula înregistrarea unei persoane, conform prezentului
articol, din oficiu sau, după caz, la cerere, în următoarele situaţii:
a)persoana respectivă este înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316; sau
b)persoana respectivă are dreptul la anularea înregistrării în scopuri de TVA, conform prezentului
articol, şi solicită anularea conform alin. (5), (6) şi (8); sau
c)persoana respectivă îşi încetează activitatea economică.
(10)Înregistrarea în scopuri de TVA conform prezentului articol nu conferă persoanei calitatea de
persoană înregistrată normal în scopuri de TVA, acest cod fiind utilizat numai pentru operaţiunile
prevăzute la alin. (1)-(21).
(11)Prevederile art. 316 alin. (11) lit. a) şi f) şi alin. (12) lit. a) se aplică corespunzător şi pentru
persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform prezentului articol.

Art. 318: Prevederi generale referitoare la înregistrare

(1)Fiecare număr de identificare în scopuri de TVA cuprinde un prefix în conformitate cu codul ISO
3166 - alfa 2 - prin care se identifică fiecare stat membru ce a atribuit respectivul număr. Cu toate
acestea, Grecia poate utiliza prefixul "EL". Pentru Irlanda de Nord se utilizează prefixul "XI". Codul
de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 316 şi 317, are prefixul RO, conform
Standardului internaţional ISO 3166 - alpha 2.
(2)Anularea înregistrării în scopuri de TVA a unei persoane nu o exonerează de răspunderea care îi
revine, conform prezentului titlu, pentru orice acţiune anterioară datei anulării şi de obligaţia de a
solicita înregistrarea în condiţiile prezentului titlu.
(3)Prin normele metodologice se stabilesc cazurile în care persoanele nestabilite în România care
sunt obligate la plata TVA în România conform art. 307 alin. (1) pot fi scutite de înregistrarea în
scopuri de TVA în România.
(4)Persoanele înregistrate:
a)conform art. 316 vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA tuturor furnizorilor/
prestatorilor sau clienţilor;
b)conform art. 317 vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA:
1. furnizorului/prestatorului, atunci când au obligaţia plăţii taxei conform art. 307 alin. (2)-(6) şi
art. 308;
2. beneficiarului, persoană impozabilă din alt stat membru, către care prestează servicii pentru
care acesta este obligat la plata taxei conform echivalentului din alt stat membru al art. 307 alin.
(2).

Art. 319: Facturarea

(1)În înţelesul prezentului titlu sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport hârtie ori
în format electronic, dacă acestea îndeplinesc condiţiile stabilite în prezentul articol.
(11)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru operaţiunile realizate între persoane impozabile
stabilite în România conform art. 266 alin. (2), sunt considerate facturi numai facturile care
îndeplinesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021 privind
administrarea, funcţionarea şi implementarea sistemului naţional privind factura electronică RO e-
Factura şi factura electronică în România, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.
78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii
vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau
înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea, cu modificările şi
completările ulterioare.
(2)Orice document sau mesaj care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la
factura iniţială are acelaşi regim juridic ca o factură.
(3)În cazul în care este obligatorie ajustarea bazei impozabile conform art. 287 lit. a)-c) şi e), dacă
furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de corecţie prevăzută la art. 330 alin. (2),
beneficiarul trebuie să emită o autofactură în vederea ajustării taxei deductibile, cel târziu până în cea
de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care au intervenit evenimentele prevăzute la art. 287 lit. a)-c) şi
e).
(4)În înţelesul prezentului titlu, prin factură electronică se înţelege o factură care conţine informaţiile
solicitate în prezentul articol şi care a fost emisă şi primită în format electronic.
(5)Fără să contravină prevederilor alin. (31)-(35) se aplică următoarele reguli de facturare:
a)pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării se
consideră a fi în România, conform prevederilor art. 275 şi 278, facturarea face obiectul prevederilor
prezentului articol. Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul livrării,
respectiv prestării nu se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 275 şi 278, facturarea
face obiectul normelor aplicabile în statele membre în care are loc livrarea de bunuri/prestarea de
servicii;
b)prin excepţie de la prevederile lit. a):
1. pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate de o persoană impozabilă stabilită în
România în sensul art. 266 alin. (2), facturarea face obiectul prevederilor prezentului articol dacă
furnizorul/prestatorul nu este stabilit în statul membru în care are loc livrarea bunurilor ori
prestarea serviciilor, conform prevederilor art. 275 şi 278, şi persoana obligată la plata TVA este
persoana căreia i se livrează bunurile sau i se prestează serviciile;
2. pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv
prestării se consideră a fi în România, conform art. 275 şi 278, efectuate de un furnizor/
prestator care nu este stabilit în România, dar este stabilit în Uniunea Europeană, conform
prevederilor art. 266 alin. (2), iar persoana obligată la plata taxei conform art. 307 este
beneficiarul către care s-au efectuat respectivele livrări/prestări, facturarea face obiectul
normelor aplicabile în statul membru în care este stabilit furnizorul/prestatorul.
În situaţia în care beneficiarul este persoana care emite factura în numele şi în contul furnizorului/
prestatorului conform prevederilor alin. (18), se aplică prevederile lit. a);
c)prin excepţie de la prevederile lit. a), pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate de
o persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 266 alin. (2), facturarea face obiectul
prevederilor prezentului articol dacă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor nu are loc în Uniunea
Europeană în conformitate cu prevederile art. 275 şi 278.
d)prin excepţie de la prevederile lit. a), facturarea face obiectul normelor aplicabile în statul membru
în care este înregistrat furnizorul/prestatorul care utilizează unul dintre regimurile speciale prevăzute
la art. 314, 315 şi 3152.
(6)Persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, în următoarele
situaţii:
a)pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate;
b)pentru fiecare vânzare la distanţă pe care a efectuat-o, impozabilă în România în condiţiile
prevăzute la art. 275 alin. (2), cu excepţia cazului în care persoana impozabilă utilizează regimul
special prevăzut la art. 315;
c)pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile prevăzute la art. 294 alin. (2) lit.
a)-c);
d)pentru orice avans încasat în legătură cu una dintre operaţiunile menţionate la lit. a) şi b).
(7)Prin excepţie de la alin. (6) lit. a) şi d), persoana impozabilă nu are obligaţia emiterii de facturi
pentru operaţiunile scutite fără drept de deducere a taxei conform art. 292 alin. (1) şi (2).
(8)Persoana înregistrată conform art. 316 trebuie să autofactureze, în termenul prevăzut la alin. (16),
fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii către sine.
(9)Persoana impozabilă trebuie să emită o autofactură, în termenul prevăzut la alin. (15), pentru
fiecare transfer efectuat în alt stat membru, în condiţiile prevăzute la art. 270 alin. (10), şi pentru
fiecare operaţiune asimilată unei achiziţii intracomunitare de bunuri efectuate în România în
condiţiile prevăzute la art. 273 alin. (2) lit. a).
(10)Prin excepţie de la prevederile alin. (6) lit. a), persoana impozabilă este scutită de obligaţia
emiterii facturii pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită
factura:
a)livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie,
pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale, precum şi livrările de bunuri şi prestările de
servicii către populaţie efectuate prin echipamente nesupravegheate de tipul automatelor comerciale
ce funcţionează exclusiv pe bază de plăţi cu cardul, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b)livrările de bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate la lit. a), furnizate către
beneficiari persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, pentru care este
obligatorie emiterea de documente legal aprobate, fără nominalizarea cumpărătorului, cum ar fi:
transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau abonamentelor, accesul pe bază de bilet la:
spectacole, muzee, cinematografe, evenimente sportive, târguri, expoziţii;
c)livrările de bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate la lit. a) şi b), furnizate către
beneficiari, persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, care prin natura lor
nu permit furnizorului/prestatorului identificarea beneficiarului, cum sunt: livrările de bunuri
efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează
prin automate, servicii de reîncărcare electronică a cartelelor telefonice preplătite. Prin normele
metodologice se vor stabili documentele pe care furnizorii/prestatorii trebuie să le întocmească în
vederea determinării corecte a bazei de impozitare şi a taxei colectate pentru astfel de operaţiuni.
d)livrările de energie electrică efectuate de prosumatori, persoane fizice, altele decât cele organizate
conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 182/2016, către furnizorii de energie electrică cu care respectivii prosumatori au încheiate
contracte de furnizare a energiei electrice, dacă centralele electrice de producere a energiei electrice
din surse regenerabile pe care le deţin au puterea electrică instalată de cel mult 27 kW pe loc de
consum.
(11)Persoana impozabilă care nu are obligaţia de a emite facturi conform prezentului articol poate
opta pentru emiterea facturii.
(12)Persoana impozabilă care are obligaţia de a emite facturi conform prezentului articol,
precum şi persoana impozabilă care optează pentru emiterea facturii potrivit alin. (11) pot
emite facturi simplificate în oricare dintre următoarele situaţii:
a)atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 euro. Cursul de schimb
utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii este cursul prevăzut la art. 290;
b)în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură conform alin. (2).
c)în cazul în care persoana impozabilă beneficiază de regimul de scutire prevăzut la art. 310 şi 3102.
(13)În urma consultării Comitetului TVA instituit în temeiul prevederilor art. 398 din
Directiva 112, prin ordin al ministrului finanţelor publice se aprobă ca persoana impozabilă
care are obligaţia de a emite facturi conform prezentului articol, precum şi persoana
impozabilă care optează pentru emiterea facturii potrivit alin. (11) să înscrie în facturi doar
informaţiile prevăzute la alin. (21), în următoarele cazuri, conform procedurii stabilite prin
normele metodologice:
a)valoarea facturii, inclusiv TVA, este mai mare de 100 euro, dar mai mică de 400 euro. Cursul de
schimb utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii este cursul prevăzut la art. 290; sau
b)în cazul în care practica administrativă ori comercială din sectorul de activitate implicat sau
condiţiile tehnice de emitere a facturilor face/fac ca respectarea tuturor obligaţiilor menţionate la alin.
(20) sau la alin. (23) să fie extrem de dificilă.
(14)Prevederile alin. (12) şi (13) nu se aplică în cazul operaţiunilor prevăzute la alin. (6) lit. b) şi c)
sau atunci când persoana impozabilă, care este stabilită în România, efectuează livrarea de bunuri ori
prestarea de servicii pentru care taxa este datorată în alt stat membru, în care această persoană nu este
stabilită, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au
fost prestate serviciile în acest alt stat membru.
(15)Pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile prevăzute la art. 294 alin. (2),
persoana impozabilă are obligaţia de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii
următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei.
(16)Pentru alte operaţiuni decât cele prevăzute la alin. (15), persoana impozabilă are obligaţia de a
emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul
generator al taxei, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana
impozabilă trebuie să emită o factură pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de
bunuri/prestare de servicii cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat
avansurile, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă.
(17)Persoana impozabilă poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări
separate de bunuri, prestări separate de servicii, către acelaşi client, în următoarele condiţii:
a)să se refere la operaţiuni pentru care a luat naştere faptul generator de taxă sau pentru care au fost
încasate avansuri într-o perioadă ce nu depăşeşte o lună calendaristică;
b)toate documentele emise la data livrării de bunuri, prestării de servicii sau încasării de avansuri să
fie obligatoriu anexate la factura centralizatoare.
(18)Pot fi emise facturi de către beneficiar în numele şi în contul furnizorului/prestatorului în
condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(19)Pot fi emise facturi de către un terţ în numele şi în contul furnizorului/prestatorului în condiţiile
stabilite prin normele metodologice, cu excepţia situaţiei în care partea terţă este stabilită într-o ţară
cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă.
(20)Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informaţii:
a)numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
b)data emiterii facturii;
c)data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în
care această dată este anterioară datei emiterii facturii;
d)denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de
identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
e)denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat
un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de
TVA, conform art. 316, ale reprezentantului fiscal;
f)denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare
în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană
impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;
g)denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un
reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 316
ale reprezentantului fiscal;
h)denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile
prevăzute la art. 266 alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de
transport noi;
i)baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă,
scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele,
risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;
j)indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;
k)în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului, menţiunea
"autofactură;"
l)în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispoziţiile aplicabile din prezentul
titlu ori din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori
prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;
m)în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, menţiunea "taxare inversă";
n)în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, menţiunea "regimul marjei -
agenţii de turism";
o)dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de
colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile "regimul marjei - bunuri second-hand", "regimul marjei -
opere de artă" sau "regimul marjei - obiecte de colecţie şi antichităţi", după caz;
p)în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a
livrării de bunuri ori a prestării de servicii, menţiunea "TVA la încasare";
r)o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori
documente pentru aceeaşi operaţiune.
(21)Facturile emise în sistem simplificat în condiţiile prevăzute la alin. (12) şi (13) trebuie să
conţină cel puţin următoarele informaţii:
a)data emiterii;
b)identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
c)identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
d)suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;
e)în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură în conformitate cu prevederile alin. (2), o
referire specifică şi clară la factura iniţială şi la detaliile specifice care se modifică.
f)codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă
acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă.
(22)În situaţia prevăzută la alin. (5) lit. b) pct. 1, furnizorul/prestatorul stabilit în România poate să
omită din factură informaţiile prevăzute la alin. (20) lit. i) şi j) şi să indice, în schimb, valoarea
impozabilă a bunurilor livrate/serviciilor prestate, referindu-se la cantitatea sau volumul acestora şi la
natura lor. În cazul aplicării prevederilor alin. (5) lit. b) pct. 2, factura emisă de furnizorul/prestatorul
care nu este stabilit în România poate să nu conţină informaţiile prevăzute la echivalentul din
Directiva 112 al alin. (20) lit. i) şi j).
(23)Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă cu condiţia ca valoarea TVA
colectată sau de regularizat să fie exprimată în lei. În situaţia în care valoarea taxei colectate este
exprimată într-o altă monedă, aceasta va fi convertită în lei utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 290.
(24)Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar, cu excepţia facturilor
care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021, cu
modificările şi completările ulterioare.
(25)Autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe
suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârşitul
perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabileşte modul de garantare a
autenticităţii originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii facturii. Acest lucru poate fi realizat
prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură şi o livrare de bunuri
sau prestare de servicii. "Autenticitatea originii" înseamnă asigurarea identităţii furnizorului sau a
emitentului facturii. "Integritatea conţinutului" înseamnă că nu a fost modificat conţinutul impus în
conformitate cu prezentul articol.
(26)În afară de controalele de gestiune menţionate la alin. (25), alte exemple de tehnologii care
asigură autenticitatea originii şi integrităţii conţinutului facturii electronice sunt:
a)o semnătură electronică avansată în sensul art. 2 alin. (2) din Directiva 1999/93/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru european pentru
semnăturile electronice, bazată pe un certificat calificat şi creată de un dispozitiv securizat de creare a
semnăturii în sensul art. 2 alin. (6) şi (10) din Directiva 1999/93/CE;
b)un schimb electronic de date (electronic data interchange - EDI), astfel cum a fost definit la art. 2
din anexa I la Recomandarea Comisiei 1994/820/CE din 19 octombrie 1994 privind aspectele
juridice ale schimbului electronic de date, în cazul în care acordul privind schimbul prevede
utilizarea unor proceduri prin care se garantează autenticitatea originii şi integritatea datelor.
(27)În cazul facturilor emise prin mijloace electronice de furnizori/prestatori care sunt stabiliţi în ţări
cu care nu există niciun instrument juridic privind asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare
similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE a Consiliului Uniunii Europene din 16 martie 2010
privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de impozite, taxe şi alte
măsuri şi de Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind
cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, pentru
livrări de bunuri sau prestări de servicii care au locul în România, asigurarea autenticităţii originii şi
integrităţii conţinutului facturii trebuie realizată exclusiv prin una din tehnologiile prevăzute la alin.
(26).
(28)În situaţia în care pachete care conţin mai multe facturi emise prin mijloace electronice sunt
transmise sau puse la dispoziţia aceluiaşi destinatar, informaţiile care sunt comune facturilor
individuale pot fi menţionate o singură dată, cu condiţia ca acestea să fie accesibile pentru fiecare
factură.
(29)Semnarea şi ştampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conţină
factura.
(30)Stocarea prin mijloace electronice a facturilor reprezintă stocarea datelor prin echipamente
electronice de procesare, inclusiv compresia digitală, şi de stocare şi utilizând mijloace prin cablu,
unde radio, sisteme optice sau alte mijloace electromagnetice.
(31)Persoana impozabilă trebuie să asigure stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au
fost emise de client ori de un terţ în numele şi în contul său, precum şi a tuturor facturilor primite.
(32)Persoana impozabilă poate decide locul de stocare a facturilor, cu condiţia ca acestea sau
informaţiile stocate conform alin. (31) să fie puse la dispoziţia autorităţilor competente fără nicio
întârziere ori de câte ori se solicită acest lucru. Cu toate acestea, locul de stocare a facturilor ales de
persoana impozabilă nu poate fi situat pe teritoriul unei ţări cu care nu există niciun instrument
juridic referitor la asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva
2010/24/UE şi de Regulamentul (UE) nr. 904/2010 sau la dreptul menţionat la alin. (37) de a accesa
prin mijloace electronice, de a descărca şi de a utiliza facturile respective.
(33)Prin excepţie de la prevederile alin. (32), persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în România are obligaţia de a stoca pe teritoriul României facturile emise şi primite,
precum şi facturile emise de client sau de un terţ în numele şi în contul său, altele decât cele
electronice pentru care persoana impozabilă garantează accesul on-line organelor fiscale competente
şi pentru care persoana impozabilă poate aplica prevederile alin. (32). Aceeaşi obligaţie îi revine şi
persoanei impozabile stabilite în România printr-un sediu fix cel puţin pe perioada existenţei pe
teritoriul României a sediului fix.
(34)În situaţia în care locul de stocare prevăzut la alin. (32) nu se află pe teritoriul României
persoanele impozabile stabilite în România în sensul art. 266 alin. (2) trebuie să comunice organelor
fiscale competente locul de stocare a facturilor sau a informaţiilor stocate conform alin. (31).
(35)Facturile pot fi stocate pe suport hârtie sau în format electronic, indiferent de forma originală în
care au fost trimise ori puse la dispoziţie. În cazul stocării electronice a facturilor, inclusiv a celor
care au fost convertite din format hârtie în format electronic, nu este obligatorie aplicarea
prevederilor Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată.
(36)În scopuri de control, organele fiscale competente pot solicita traducerea în limba română, în
anumite situaţii sau pentru anumite persoane impozabile, a facturilor emise pentru livrările de bunuri
şi prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării se consideră a fi în România,
conform prevederilor art. 275 şi 278, precum şi a facturilor primite de persoane impozabile stabilite
în România în sensul art. 266 alin. (2).
(37)În scopuri de control, în cazul stocării prin mijloace electronice a facturilor emise sau primite în
alt stat, garantând accesul on-line la date, persoana impozabilă stabilită în România în sensul art. 266
alin. (2) are obligaţia de a permite organelor fiscale competente din România accesarea, descărcarea
şi utilizarea respectivelor facturi. De asemenea, persoana impozabilă nestabilită în România care
stochează prin mijloace electronice facturi emise sau primite pentru livrările de bunuri şi/sau
prestările de servicii impozabile în România are obligaţia de a permite organelor fiscale din România
accesarea, descărcarea şi utilizarea respectivelor facturi, indiferent de statul în care se află locul de
stocare pentru care a optat.

Art. 320: Alte documente

(1)Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile
prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) şi (6) şi ale art. 308, trebuie să autofactureze operaţiunile respective
până cel mai târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, în
cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator.
(2)Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile
prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) şi (6), trebuie să autofactureze suma avansurilor plătite în legătură
cu operaţiunile respective cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a plătit
avansurile, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/
prestator, cu excepţia situaţiei în care faptul generator de taxă a intervenit în aceeaşi lună, caz în care
sunt aplicabile prevederile alin. (1).
(3)În situaţiile în care se ajustează baza impozabilă conform art. 287 lit. a)-c) şi e), dacă furnizorul de
bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de corecţie prevăzută la art. 330 alin. (2), beneficiarul,
persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile
prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) şi (6) şi la art. 331, trebuie să emită o autofactură în vederea
ajustării bazei de impozitare şi a taxei deductibile, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii
următoare celei în care au intervenit evenimentele prevăzute la art. 287 lit. a)-c) şi e).
(4)La primirea facturii privind operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana impozabilă sau
persoana juridică neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la autofacturare, iar pe autofactură, o
referire la factură.
(5)În cazul livrărilor în vederea testării sau pentru verificarea conformităţii, a stocurilor în
regim de consignaţie sau a stocurilor puse la dispoziţie clientului, la data punerii la dispoziţie
sau a expedierii bunurilor, persoana impozabilă va emite către destinatarul bunurilor un
document care cuprinde următoarele informaţii:
a)un număr de ordine secvenţial şi data emiterii documentului;
b)denumirea/numele şi adresa părţilor;
c)data punerii la dispoziţie sau a expedierii bunurilor;
d)denumirea şi cantitatea bunurilor.
(6)În cazurile prevăzute la alin. (5), persoana impozabilă trebuie să emită un document către
destinatarul bunurilor, în momentul returnării parţiale sau integrale a bunurilor de către acesta din
urmă. Acest document trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute la alin. (5), cu excepţia datei
punerii la dispoziţie sau a expedierii bunurilor, care este înlocuită de data primirii bunurilor.
(7)Pentru operaţiunile menţionate la alin. (5), factura se emite în momentul în care destinatarul
devine proprietarul bunurilor şi cuprinde o referire la documentele emise conform alin. (5) şi (6).
(8)Documentele prevăzute la alin. (5) şi (6) nu trebuie emise în situaţia în care persoana impozabilă
efectuează livrări de bunuri în regim de consignaţie sau livrează bunuri pentru stocuri puse la
dispoziţie clientului, din România în alt stat membru care nu aplică măsuri de simplificare, situaţie în
care trebuie să autofactureze transferul de bunuri, conform art. 319 alin. (9).
(9)În cazul în care persoana impozabilă care pune la dispoziţie bunurile sau le expediază
destinatarului nu este stabilită în România, nu are obligaţia să emită documentele prevăzute la alin.
(5) şi (6). În acest caz, persoana impozabilă care este destinatarul bunurilor în România va fi cea care
va emite un document care cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (5), cu excepţia datei punerii la
dispoziţie sau expedierii, care este înlocuită de data primirii bunurilor.
(10)Persoana impozabilă care primeşte bunurile în România, în cazurile prevăzute la alin. (9), va
emite, de asemenea, un document, în momentul returnării parţiale sau integrale a bunurilor. Acest
document cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (5), cu excepţia datei punerii la dispoziţie sau
expedierii, care este înlocuită de data la care bunurile sunt returnate. În plus, se va face o referinţă la
acest document în factura primită, la momentul la care persoana impozabilă devine proprietara
bunurilor sau la momentul la care se consideră că bunurile i-au fost livrate.
(11)În situaţia bunurilor livrate în regim de consignaţie sau pentru stocuri puse la dispoziţia clientului
de către o persoană impozabilă care nu este stabilită în România, persoana impozabilă care este
destinatarul bunurilor în România va emite documentele prevăzute la alin. (9) şi (10) numai dacă se
aplică măsuri de simplificare.
(12)Transferul parţial sau integral de active, prevăzut la art. 270 alin. (7) şi la art. 271 alin. (6),
se va evidenţia într-un document întocmit de părţile implicate în operaţiune, fiecare parte
primind un exemplar al acestuia. Acest document trebuie să conţină următoarele informaţii:
a)un număr de ordine secvenţial şi data emiterii documentului;
b)data transferului;
c)denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzut la art. 316, al
ambelor părţi, după caz;
d)o descriere exactă a operaţiunii;
e)valoarea transferului.

Art. 321: Evidenţa operaţiunilor

(1)Persoanele impozabile stabilite în România trebuie să ţină evidenţe corecte şi complete ale tuturor
operaţiunilor efectuate în desfăşurarea activităţii lor economice.
(11)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prosumatorii, persoane fizice, altele decât cele
organizate conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 182/2016, nu ţin evidenţe pentru livrările de energie electrică efectuate
către furnizorii de energie electrică cu care respectivii prosumatori au încheiate contracte de furnizare
a energiei electrice, dacă centralele electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile
pe care le deţin au puterea electrică instalată de cel mult 27 kW pe loc de consum.
(2)Persoanele obligate la plata taxei pentru orice operaţiune sau care se identifică drept persoane
înregistrate în scopuri de TVA, conform prezentului titlu, în scopul desfăşurării oricărei operaţiuni,
trebuie să ţină evidenţe pentru orice operaţiune reglementată de prezentul titlu.
(3)Persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile trebuie să ţină evidenţe corecte şi
complete ale tuturor achiziţiilor intracomunitare.
(4)Evidenţele prevăzute la alin. (1)-(3) trebuie întocmite şi păstrate astfel încât să cuprindă
informaţiile, documentele şi conturile, inclusiv registrul nontransferurilor şi registrul bunurilor
primite din alt stat membru, în conformitate cu prevederile din normele metodologice.
(5)În cazul asociaţiilor în participaţiune care nu constituie o persoană impozabilă, drepturile şi
obligaţiile legale privind taxa revin asociatului care contabilizează veniturile şi cheltuielile, potrivit
contractului încheiat între părţi.
(6)Fiecare persoană impozabilă care transferă bunuri în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia
clientului prevăzut la art. 2701 păstrează un registru care permite autorităţilor fiscale să verifice
aplicarea corectă a articolului respectiv. Acest registru conţine informaţiile prevăzute la art. 54a alin.
(1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi completările
ulterioare.
(7)Fiecare persoană impozabilă căreia îi sunt livrate bunurile în cadrul regimului de stocuri la
dispoziţia clientului prevăzut la art. 2701 ţine un registru al bunurilor respective. Acest registru
conţine informaţiile prevăzute la art. 54a alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr.
282/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3211: Evidenţe speciale

Indice
(1)În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfeţe electronice cum ar fi o piaţă
online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează livrarea de bunuri sau prestarea
de servicii către o persoană neimpozabilă din Uniunea Europeană, persoana impozabilă care
facilitează livrarea sau prestarea este obligată să ţină registre în acest sens. Registrele respective
conţin informaţii care să permită autorităţilor fiscale să verifice dacă TVA a fost evidenţiată corect,
în situaţia în care livrările sau prestările respective sunt impozabile în România în conformitate cu
art. 275-279. În aplicarea acestor prevederi, termenul «facilitează» are înţelesul prevăzut la art. 54b
din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Registrele prevăzute la alin. (1) trebuie puse la dispoziţia organelor fiscale competente, la cerere,
pe cale electronică.
(3)Registrele prevăzute la alin. (1) trebuie păstrate pentru o perioadă de 10 ani de la sfârşitul anului
în care s-a efectuat operaţiunea.
(4)Informaţiile pe care trebuie să le conţină registrele prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute la art. 54c
din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3212: Obligaţiile generale ale prestatorilor de servicii de plată

Indice
(1)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:
a)prestator de servicii de plată înseamnă oricare dintre categoriile de prestatori de servicii de plată
prevăzute la art. 2 lit. a)-d) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea
unor acte normative;
b)serviciu de plată înseamnă oricare dintre activităţile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c)-f) din Legea
nr. 209/2019;
c)plată înseamnă, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 4 alin. (1)-(4) şi art. 105 din Legea nr.
209/2019, o operaţiune de plată, în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 36 din Legea nr.
209/2019, sau o remitere de bani, în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 47 din Legea nr.
209/2019;
d)plătitor înseamnă plătitor în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 41 din Legea nr. 209/2019;
e)beneficiar al plăţii înseamnă beneficiar al plăţii în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 6 din
Legea nr. 209/2019;
f)stat membru de origine înseamnă stat membru de origine în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1)
pct. 55 din Legea nr. 209/2019;
g)stat membru gazdă înseamnă stat membru gazdă în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 56 din
Legea nr. 209/2019;
h)cont de plăţi înseamnă cont de plăţi în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 11 din Legea nr.
209/2019;
i)IBAN înseamnă IBAN în sensul definiţiei de la art. 2 pct. 15 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi
comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi de modificare
a Regulamentului (CE) nr. 924/2009;
j)BIC înseamnă BIC în sensul definiţiei de la art. 2 pct. 16 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012.
(2)Prestatorii de servicii de plată sunt obligaţi să păstreze evidenţe ale beneficiarilor plăţilor şi ale
plăţilor în legătură cu serviciile de plată pe care le prestează pentru fiecare trimestru calendaristic,
pentru a permite organelor fiscale competente să efectueze controale privind livrările de bunuri şi
prestările de servicii care, în conformitate cu prevederile capitolului V din prezentul titlu, se
consideră că au loc în România, în vederea atingerii obiectivului de combatere a fraudei în domeniul
TVA.
(3)Obligaţia prevăzută la alin. (2) se aplică numai serviciilor de plată prestate în ceea ce priveşte
plăţile transfrontaliere. Se consideră că o plată este transfrontalieră în cazul în care plătitorul se află
într-un stat membru, iar beneficiarul plăţii se află într-un alt stat membru, într-un teritoriu terţ sau o
ţară terţă.
(4)Obligaţia care le revine prestatorilor de servicii de plată în temeiul alin. (2) se aplică în cazul în
care, în cursul unui trimestru calendaristic, un prestator de servicii de plată prestează servicii de plată
care corespund unui număr de peste 25 de plăţi transfrontaliere către acelaşi beneficiar al plăţilor.
(5)Numărul de plăţi transfrontaliere prevăzut la alin. (4) se calculează cu referire la serviciile de plată
prestate de prestatorul de servicii de plată pentru fiecare stat membru şi pentru fiecare element de
identificare astfel cum este prevăzut la alin. (10). În cazul în care prestatorul de servicii de plată
deţine informaţii conform cărora beneficiarul plăţilor dispune de mai multe elemente de identificare,
calculul se efectuează pe beneficiar al plăţilor.
(6)Obligaţia prevăzută la alin. (2) nu se aplică serviciilor de plată prestate de prestatorii de servicii de
plată ai plătitorului pentru orice plată atunci când cel puţin unul dintre prestatorii de servicii de plată
ai beneficiarului se află într-un stat membru, astfel cum rezultă din codul BIC al prestatorului de
servicii de plată sau din orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc
prestatorul de servicii de plată şi locaţia acestuia. Totuşi, prestatorii de servicii de plată ai plătitorului
includ respectivele servicii de plată în calculul prevăzut la alin. (4) şi (5).
(7)În cazul în care prestatorilor de servicii de plată li se aplică obligaţia prevăzută de alin. (2),
evidenţele:
a)sunt păstrate de către prestatorul de servicii de plată în format electronic pentru o perioadă de trei
ani calendaristici de la sfârşitul anului calendaristic al datei plăţii;
b)sunt puse la dispoziţie organului fiscal competent, în conformitate cu art. 24b din Regulamentul
(UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi
combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, în situaţia în care România este stat
membru de origine sau stat membru gazdă. Punerea la dispoziţie a evidenţelor se realizează prin
intermediul unui formular electronic standard, până cel târziu la sfârşitul lunii care urmează după
expirarea trimestrului calendaristic la care se referă informaţiile. Sfârşitul lunii care urmează după
încheierea trimestrului calendaristic se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar
dacă aceasta este o zi nelucrătoare.
(8)Procedura privind punerea la dispoziţie a evidenţelor prevăzută la alin. (7) lit. b) se aprobă prin
ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(9)În aplicarea alin. (3) şi fără a aduce atingere prevederilor capitolului V din prezentul titlu,
locaţia plătitorului se consideră a fi în statul membru care corespunde:
a)codului IBAN al contului de plăţi al plătitorului sau oricărui alt identificator care identifică fără
echivoc şi furnizează locaţia plătitorului sau în absenţa unor astfel de identificatori;
b)codului BIC sau oricărui alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc şi
furnizează locaţia prestatorului de servicii de plată care acţionează în numele plătitorului.
(10)În aplicarea alin. (3), locaţia beneficiarului plăţii se consideră a fi în statul membru, în
teritoriul terţ sau în ţara terţă care corespunde:
a)codului IBAN al contului de plăţi al beneficiarului plăţii sau oricărui alt identificator care identifică
fără echivoc şi furnizează locaţia beneficiarului plăţii sau în absenţa unor astfel de identificatori;
b)codului BIC sau oricărui alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc şi
furnizează locaţia prestatorului de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii.
(11)Evidenţele păstrate de prestatorii de servicii de plată, în temeiul alin. (2)-(7), conţin
următoarele informaţii:
a)codul BIC sau orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc prestatorul de
servicii de plată;
b)numele sau denumirea comercială a beneficiarului plăţii, astfel cum figurează în evidenţele
prestatorului de servicii de plată;
c)dacă este disponibil, orice cod de înregistrare în scopuri de TVA sau alt cod fiscal naţional al
beneficiarului plăţii;
d)codul IBAN sau, în absenţa codului IBAN, orice alt identificator care identifică fără echivoc şi
furnizează locaţia beneficiarului plăţii;
e)codul BIC sau orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc şi furnizează
locaţia prestatorului de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii, în cazul în
care beneficiarul primeşte fonduri fără să aibă un cont de plăţi;
f)dacă este disponibilă, adresa beneficiarului plăţii, astfel cum figurează în evidenţele prestatorului de
servicii de plată;
g)detaliile privind orice plată transfrontalieră, astfel cum este prevăzută la alin. (3);
h)detaliile privind orice restituire a unei plăţi, astfel cum este identificată ca fiind legată de plăţile
transfrontaliere prevăzute la lit. g).
(12)Informaţiile prevăzute la alin. (11) lit. g) şi h) conţin următoarele detalii:
a)data şi ora efectuării plăţii sau a restituirii plăţii;
b)valoarea şi moneda plăţii sau a restituirii plăţii;
c)statul membru de origine al plăţii primite de sau în numele beneficiarului plăţii, statul membru de
destinaţie a restituirii, după caz, precum şi informaţiile utilizate pentru a stabili originea sau
destinaţia plăţii sau a restituirii plăţii în conformitate cu prevederile alin. (9) şi (10);
d)orice referinţă care identifică fără echivoc plata;
e)dacă este cazul, informaţia că plata este iniţiată la sediul fizic al comerciantului.

Art. 322: Perioada fiscală

(1)Perioada fiscală este luna calendaristică.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru
persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din
operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în România conform art. 275 şi 278, dar care dau drept de deducere conform art. 297 alin. (4) lit. b), care nu a depăşit plafonul
de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor metodologice, cu excepţia
situaţiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai
multe achiziţii intracomunitare de bunuri.
(3)Persoana impozabilă care se înregistrează în cursul anului trebuie să declare, cu ocazia
înregistrării conform art. 316, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în perioada rămasă
până la sfârşitul anului calendaristic. Dacă cifra de afaceri estimată nu depăşeşte plafonul prevăzut la
alin. (2), recalculat corespunzător numărului de luni rămase până la sfârşitul anului calendaristic,
persoana impozabilă va depune deconturi trimestriale în anul înregistrării.
(4)Întreprinderile mici care se înregistrează în scopuri de TVA, conform art. 316, în cursul anului,
trebuie să declare cu ocazia înregistrării cifra de afaceri obţinută, recalculată în baza activităţii
corespunzătoare unui an calendaristic întreg. Dacă această cifră de afaceri recalculată depăşeşte
plafonul prevăzut la alin. (2), în anul respectiv perioada fiscala va fi luna calendaristică, conform
alin. (1). Dacă această cifră de afaceri recalculată nu depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2),
persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală, cu excepţia situaţiei în
care a efectuat în cursul anului calendaristic respectiv una sau mai multe achiziţii intracomunitare de
bunuri înainte de înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316.
(5)Dacă cifra de afaceri efectiv obţinută în anul înregistrării, recalculată în baza activităţii
corespunzătoare unui an calendaristic întreg, depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în anul următor
perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă această cifră de afaceri efectivă nu
depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca
perioadă fiscală, cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului
calendaristic precedent una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri.
(6)Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) şi (5), are obligaţia depunerii deconturilor trimestriale
trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o declaraţie de
menţiuni în care să înscrie cifra de afaceri din anul precedent şi o menţiune referitoare la faptul că nu
a efectuat achiziţii intracomunitare de bunuri în anul precedent. Fac excepţie de la prevederile
prezentului alineat persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate
în scopuri de TVA conform art. 316, în vederea aplicării regimului special de scutire prevăzut la art. 310.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (2)-(6), pentru persoana impozabilă care utilizează
trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie intracomunitară de
bunuri taxabilă în România, perioada fiscală devine luna calendaristică începând cu:
a)prima lună a unui trimestru calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei
intracomunitare de bunuri intervine în această primă lună a respectivului trimestru;
b)a treia lună a trimestrului calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare
de bunuri intervine în a doua lună a respectivului trimestru. Primele două luni ale trimestrului
respectiv vor constitui o perioadă fiscală distinctă, pentru care persoana impozabilă va avea obligaţia
depunerii unui decont de taxă conform art. 323 alin. (1);
c)prima lună a trimestrului calendaristic următor, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei
intracomunitare de bunuri intervine în a treia lună a unui trimestru calendaristic.
(8)Persoana impozabilă care potrivit alin. (7) este obligată să îşi schimbe perioada fiscală trebuie să
depună o declaraţie de menţiuni la organul fiscal competent, în termen de maximum 5 zile lucrătoare
de la finele lunii în care intervine exigibilitatea achiziţiei intracomunitare care generează această
obligaţie, şi va utiliza ca perioadă fiscală luna calendaristică pentru anul curent şi pentru anul
următor. Dacă în cursul anului următor nu efectuează nicio achiziţie intracomunitară de bunuri,
persoana respectivă va reveni conform alin. (1) la trimestrul calendaristic drept perioadă fiscală. În
acest sens va trebui să depună declaraţia de menţiuni prevăzută la alin. (6).
(9)Prin normele metodologice se stabilesc situaţiile şi condiţiile în care se poate folosi o altă perioadă
fiscală decât luna sau trimestrul calendaristic, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească un an
calendaristic.

Art. 323: Decontul de taxă

(1)Persoanele înregistrate conform art. 316 trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru
fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care
se încheie perioada fiscală respectivă.
(2)Decontul de taxă întocmit de persoanele înregistrate conform art. 316 va cuprinde suma taxei
deductibile pentru care ia naştere dreptul de deducere în perioada fiscală de raportare şi, după caz,
suma taxei pentru care se exercită dreptul de deducere, în condiţiile prevăzute la art. 301 alin. (2),
suma taxei colectate a cărei exigibilitate ia naştere în perioada fiscală de raportare şi, după caz, suma
taxei colectate care nu a fost înscrisă în decontul perioadei fiscale în care a luat naştere exigibilitatea
taxei, precum şi alte informaţii prevăzute în modelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice.
(3)Datele înscrise incorect într-un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade fiscale
ulterioare şi se vor înscrie la rândurile de regularizări.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele impozabile prevăzute la art. 310 alin. (62) nu
au obligaţia de a depune la organele fiscale competente decontul de taxă pentru perioadele fiscale în
care ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, fiind aplicabile prevederile art. 310 alin.
(63).

Art. 324: Decontul special de taxă şi alte declaraţii

(1)Decontul special de taxă se depune la organele fiscale competente de către persoanele care
nu sunt înregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze conform art. 316, astfel:
a)pentru achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), de
către persoanele impozabile înregistrate conform art. 317;
b)pentru achiziţii intracomunitare de mijloace de transport noi, de către orice persoană, indiferent
dacă este sau nu înregistrată conform art. 317;
c)pentru achiziţii intracomunitare de produse accizabile, de către persoanele impozabile şi persoanele
juridice neimpozabile, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 317;
d)pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la plata taxei, conform art. 307 alin. (2)-(4) şi
(6);
e)pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la plata taxei conform art. 307 alin. (5), cu
excepţia situaţiei în care are loc un import de bunuri sau o achiziţie intracomunitară de bunuri.
(2)Decontul special de taxă trebuie întocmit potrivit modelului stabilit prin ordin al preşedintelui
A.N.A.F. şi se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care ia naştere
exigibilitatea operaţiunilor menţionate la alin. (1). Decontul special de taxă trebuie depus numai
pentru perioadele în care ia naştere exigibilitatea taxei. Prin excepţie, persoanele care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 317, sunt obligate să depună decontul special de taxă pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace
de transport noi, înainte de înmatricularea acestora în România, dar nu mai târziu de data de 25 a
lunii următoare celei în care ia naştere exigibilitatea taxei aferente respectivei achiziţii
intracomunitare. De asemenea, persoanele care sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 317,
şi care au obligaţia plăţii taxei pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport care nu sunt
considerate noi, conform art. 266 alin. (3), au obligaţia să depună decontul special de taxă pentru
respectivele achiziţii intracomunitare înainte de înmatricularea mijloacelor de transport în România,
dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care ia naştere exigibilitatea taxei aferente
achiziţiei intracomunitare.
(3)În aplicarea alin. (2), organele fiscale competente în administrarea persoanelor prevăzute la alin.
(1) lit. b), respectiv a persoanelor care nu sunt înregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze
conform art. 316, indiferent dacă sunt sau nu sunt înregistrate conform art. 317, vor elibera, în scopul
înmatriculării mijlocului de transport nou, un certificat care să ateste plata taxei, ale cărui model şi
conţinut vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. În cazul achiziţiilor intracomunitare de
mijloace de transport care nu sunt noi în sensul art. 266 alin. (3), efectuate de persoanele înregistrate
în scopuri de TVA, conform art. 317, în vederea înmatriculării, organele fiscale competente vor
elibera un certificat care să ateste plata taxei în România sau din care să rezulte că nu se datorează
taxa în România, în conformitate cu prevederile legale.
(4)Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, a căror cifră de
afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 310 alin. (2), realizată la finele unui an calendaristic
este inferioară sumei de 300.000 lei, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor
fiscale de care aparţin, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele
informaţii:
a)suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de
TVA, conform art. 316, precum şi suma taxei aferente;
b)suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, precum şi suma taxei aferente.
*) Aplicarea prevederilor art. 324 alin. (4)-(6) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi
completările ulterioare, se suspendă începând cu data de 1 ianuarie 2024 şi până la data de 31
decembrie 2026 inclusiv.
(5)Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, a căror cifră de
afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 310 alin. (2), dar excluzând veniturile obţinute din
vânzarea de bilete de transport internaţional rutier de persoane, realizată la finele unui an
calendaristic este inferioară sumei de 300.000 lei, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă
organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor,
următoarele informaţii:
a)suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de
TVA, conform art. 316;
b)suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate
în scopuri de TVA, conform art. 316;
c)suma totală şi taxa aferentă achiziţiilor de la persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316;
d)suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 316.
*) Aplicarea prevederilor art. 324 alin. (4)-(6) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi
completările ulterioare, se suspendă începând cu data de 1 ianuarie 2024 şi până la data de 31
decembrie 2026 inclusiv.
(6)Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, care prestează
servicii de transport internaţional, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor
fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, suma totală a
veniturilor obţinute din vânzarea de bilete pentru transportul rutier internaţional de persoane
cu locul de plecare din România.
*) Aplicarea prevederilor art. 324 alin. (4)-(6) se suspendă până la data de 31 decembrie 2019.
*) Aplicarea prevederilor art. 324 alin. (4)-(6) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi
completările ulterioare, se suspendă începând cu data de 1 ianuarie 2024 şi până la data de 31
decembrie 2026 inclusiv.
(7)Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat
membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punctul de vedere al TVA pentru
care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import trebuie să depună la organele vamale o
declaraţie de import pentru TVA şi accize la data la care intervine exigibilitatea taxei conform
prevederilor art. 285.
(8)Persoana impozabilă care este beneficiar al transferului de active prevăzut la art. 270 alin. (7), care
nu este înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316, şi nu se va înregistra în scopuri de TVA ca
urmare a transferului, trebuie să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a
avut loc transferul, o declaraţie privind sumele rezultate ca urmare a livrărilor/ajustărilor taxei pe
valoarea adăugată efectuate conform art. 270 alin. (4), art. 304, 305 sau 332.
(9)După anularea înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 316 alin. (11) lit. g), persoanele
impozabile depun o declaraţie până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a
intervenit obligaţia sau, după caz, dreptul de ajustare/corecţie a ajustărilor/regularizare a taxei
pe valoarea adăugată privind sumele rezultate ca urmare a acestor ajustări/corecţii a
ajustărilor/regularizări efectuate în următoarele situaţii:
a)nu au efectuat ajustările de taxă prevăzute de lege în ultimul decont depus înainte de scoaterea din
evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA sau au efectuat ajustări incorecte, conform art. 270 alin. (4), art. 304, 305 sau 332;
b)trebuie să efectueze regularizările prevăzute la art. 280 alin. (6) sau să ajusteze baza de impozitare
conform prevederilor art. 287, pentru operaţiuni realizate înainte de anularea înregistrării;
c)trebuie să efectueze alte ajustări ale taxei pe valoarea adăugată în conformitate cu prevederile din
normele metodologice.
(10)Persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat potrivit
prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) şi h) trebuie să depună o declaraţie privind taxa
colectată care trebuie plătită, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a
intervenit exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate şi/sau
pentru achiziţii de bunuri şi/sau servicii pentru care sunt persoane obligate la plata taxei, a
căror exigibilitate de taxă intervine în perioada în care persoana impozabilă nu are un cod
valabil de TVA, respectiv:
a)taxa colectată care trebuie plătită în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6) şi (8) pentru livrări
de bunuri/prestări de servicii efectuate şi/sau pentru achiziţii de bunuri şi/sau servicii pentru care sunt
persoane obligate la plata taxei, efectuate în perioada în care persoana impozabilă nu are un cod
valabil de TVA;
b)taxa colectată care trebuie plătită pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înainte de
anularea înregistrării în scopuri de TVA a persoanelor impozabile care au aplicat sistemul TVA la
încasare, dar a căror exigibilitate de taxă potrivit art. 282 alin. (3)-(8) intervine în perioada în care
persoana impozabilă nu are un cod valabil de TVA.
(11)Persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare şi al căror cod de înregistrare în
scopuri de TVA a fost anulat potrivit prevederilor art. 316 alin. (11) lit. g) trebuie să depună o
declaraţie privind taxa colectată care trebuie plătită, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate
înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA, dar a căror exigibilitate de taxă potrivit art. 282
alin. (3)-(8) intervine în perioada în care persoana impozabilă nu are un cod valabil de TVA.
(12)Persoana impozabilă prevăzută la art. 282 alin. (3) lit. a), care optează să aplice sistemul TVA la
încasare potrivit prevederilor art. 282 alin. (3)-(8), trebuie să depună la organele fiscale competente,
până la data de 20 inclusiv a lunii anterioare începerii perioadei fiscale din care va aplica sistemul
TVA la încasare, o notificare din care să rezulte că cifra de afaceri determinată potrivit prevederilor
art. 282 alin. (3) lit. a) nu depăşeşte plafonul de 4.500.000 lei în anul calendaristic precedent şi în
anul calendaristic în curs, până la data depunerii notificării, şi că optează pentru aplicarea sistemului
TVA la încasare. Se consideră că persoana impozabilă a optat în mod tacit pentru continuarea
aplicării sistemului TVA la încasare, neavând obligaţia să depună notificarea, dacă în anul precedent
a aplicat sistemul TVA la încasare şi cifra sa de afaceri nu a depăşit plafonul de 4.500.000 lei.
Persoana impozabilă prevăzută la art. 282 alin. (3) lit. b), care optează să aplice sistemul TVA la
încasare potrivit prevederilor art. 282 alin. (3)-(8), începând cu data înregistrării în scopuri de TVA,
trebuie să depună la organele fiscale competente o notificare din care să rezulte că optează pentru
aplicarea sistemului TVA la încasare din momentul înregistrării sale în scopuri de TVA conform art. 316. Persoana impozabilă prevăzută la art. 282 alin. (3) lit. b) care optează pentru aplicarea
sistemului TVA la încasare ulterior înregistrării în scopuri de TVA, în cursul anului înregistrării,
trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data de 20 inclusiv a lunii anterioare
începerii perioadei fiscale din care va aplica sistemul TVA la încasare, o notificare din care să rezulte
că cifra de afaceri determinată potrivit prevederilor art. 282 alin. (3) lit. a) nu depăşeşte plafonul de
4.500.000 lei în anul calendaristic în curs, până la data depunerii notificării, şi că optează pentru
aplicarea sistemului TVA la încasare.
(13)Când se constată că persoana impozabilă a fost înregistrată de organele fiscale, în temeiul
alin. (12) sau al art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2012 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobată cu modificări prin Legea nr.
208/2012, ca urmare a unei erori, în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul
TVA la încasare, aceasta va fi radiată, din oficiu sau la cererea persoanei impozabile, de
organele fiscale competente din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la
încasare, începând cu data înscrisă în decizia de îndreptare a erorii. Pe perioada cuprinsă între
data înregistrării şi data radierii în/din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul
TVA la încasare:
a)persoana impozabilă care nu trebuia să aplice sistemul TVA la încasare aplică regulile generale
privind exigibilitatea taxei, prevăzute la art. 282 alin. (1) şi (2), iar dreptul de deducere a TVA
aferente achiziţiilor efectuate de persoana impozabilă în perioada respectivă se exercită în
conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1). Persoana impozabilă nu este însă sancţionată în cazul în
care în perioada respectivă aplică sistemul TVA la încasare prevăzut la art. 282 alin. (3)-(8) şi îşi
exercită dreptul de deducere potrivit prevederilor art. 297 alin. (3);
b)dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de beneficiari care nu aplică sistemul
TVA la încasare de la persoanele impozabile respective nu se exercită pe măsura plăţii potrivit
prevederilor art. 297 alin. (2), indiferent de regimul aplicat de furnizor/prestator în perioada
respectivă.
(14)Persoana impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare şi care depăşeşte în cursul
anului calendaristic curent plafonul de 4.500.000 lei are obligaţia să depună la organele fiscale
competente, până la data de 20 inclusiv a lunii următoare perioadei fiscale în care a depăşit
plafonul, o notificare din care să rezulte cifra de afaceri realizată, determinată potrivit
prevederilor art. 282 alin. (3), în vederea schimbării sistemului aplicat potrivit prevederilor
art. 282 alin. (5). În situaţia în care persoana impozabilă care depăşeşte plafonul nu depune
notificarea, aceasta va fi radiată din oficiu de organele fiscale competente, începând cu data
înscrisă în decizia de radiere, din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la
încasare prevăzut la alin. (16). În perioada cuprinsă între data la care persoana impozabilă
avea obligaţia de a nu mai aplica sistemul TVA la încasare şi data radierii din oficiu de către
organele fiscale competente din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la
încasare:
a)pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate de persoana impozabilă se aplică regulile
generale privind exigibilitatea taxei, prevăzute la art. 282 alin. (1) şi (2), iar dreptul de deducere a
TVA aferente achiziţiilor efectuate de persoana impozabilă în perioada respectivă se exercită în
conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1);
b)dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de beneficiari care nu aplică sistemul
TVA la încasare de la persoanele impozabile respective se exercită pe măsura plăţii în conformitate
cu prevederile art. 297 alin. (2). De la data radierii din oficiu a furnizorului/prestatorului din
Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, beneficiarul deduce TVA
pentru achiziţiile realizate de la acesta în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1).
(15)Când se constată că persoana impozabilă a fost radiată de organele fiscale, ca urmare a
unei erori, din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, aceasta
va fi înregistrată, din oficiu sau la cererea persoanei impozabile, de organele fiscale
competente, începând cu data înscrisă în decizia de îndreptare a erorii materiale, în Registrul
persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare. Pe perioada cuprinsă între data
radierii şi data înregistrării din/în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA
la încasare:
a)persoana impozabilă continuă aplicarea sistemului TVA la încasare prevăzut la art. 282 alin. (3)-(8)
şi îşi exercită dreptul de deducere potrivit prevederilor art. 297 alin. (3). Persoana impozabilă nu este
însă sancţionată în cazul în care, în perioada respectivă, aplică regulile generale privind exigibilitatea
taxei, prevăzute la art. 282 alin. (1) şi (2), şi îşi exercită dreptul de deducere a TVA aferente
achiziţiilor în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1);
b)dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de beneficiari care nu aplică sistemul
TVA la încasare de la persoanele impozabile respective nu se exercită pe măsura plăţii potrivit
prevederilor art. 297 alin. (2), indiferent de regimul aplicat de furnizor/prestator în perioada
respectivă.
(16)A.N.A.F. organizează Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare
conform art. 282 alin. (3)-(8). Registrul este public şi se afişează pe site-ul A.N.A.F. Înscrierea în
Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare se face de către organul fiscal
competent, pe baza notificărilor depuse de persoanele impozabile potrivit alin. (12), până la data de 1
a perioadei fiscale următoare celei în care a fost depusă notificarea sau, în cazul persoanelor
impozabile înregistrate în scopuri de TVA în cursul anului calendaristic, prevăzute la art. 282 alin.
(3) lit. b), care optează să aplice sistemul TVA la încasare începând cu data înregistrării în scopuri de
TVA, de la data înregistrării acestora în scopuri de TVA. Nu sunt înscrise în Registrul persoanelor
impozabile care aplică sistemul TVA la încasare persoanele impozabile care nu depun notificarea în
termenul prevăzut la alin. (12). Radierea din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul
TVA la încasare se face de către organul fiscal competent, pe baza notificărilor depuse de persoanele
impozabile potrivit alin. (14), până la data de 1 a perioadei fiscale următoare celei în care a fost
depusă notificarea sau din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin. (14). În cazul înregistrării persoanei
impozabile în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, în situaţia în
care data publicării în registru este ulterioară datei de la care persoana impozabilă aplică sistemul
TVA la încasare, beneficiarii îşi exercită dreptul de deducere în conformitate cu prevederile art. 297
alin. (2), începând cu data publicării în registru.

Art. 325: Declaraţia recapitulativă

(1)Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317 trebuie
să întocmească şi să depună la organele fiscale competente o declaraţie recapitulativă în care
menţionează:
a)livrările intracomunitare scutite de taxă în condiţiile prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. a) şi d),
pentru care exigibilitatea taxei a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
b)livrările de bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare prevăzute la art. 276 alin. (5)
efectuate în statul membru de sosire a bunurilor şi care se declară drept livrări intracomunitare cu cod
T, pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
c)prestările de servicii prevăzute la art. 278 alin. (2) efectuate în beneficiul unor persoane impozabile
nestabilite în România, dar stabilite în Uniunea Europeană, altele decât cele scutite de TVA în statul
membru în care acestea sunt impozabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna
calendaristică respectivă;
d)achiziţiile intracomunitare de bunuri taxabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în
luna calendaristică respectivă;
e)achiziţiile de servicii prevăzute la art. 278 alin. (2), efectuate de persoane impozabile din România
care au obligaţia plăţii taxei conform art. 307 alin. (2), pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere
în luna calendaristică respectivă, de la persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în
Uniunea Europeană.
f)livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 3151 alin. (8) lit. c) şi d).
(11)Fiecare persoană impozabilă înscrie în declaraţia recapitulativă informaţii cu privire la codul de
înregistrare în scopuri de TVA al persoanelor impozabile cărora le sunt destinate bunurile expediate
sau transportate în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului, conform condiţiilor stabilite la
art. 2701, şi cu privire la orice modificare a informaţiilor furnizate.
(12)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în declaraţia recapitulativă nu se menţionează
operaţiunile intracomunitare realizate de persoane impozabile din România cu persoane impozabile
din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu excepţia operaţiunilor intracomunitare care
implică transporturi de bunuri în/din Irlanda de Nord.
(2)Termenul de depunere al declaraţiei recapitulative şi modelul acesteia se stabilesc prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Declaraţia se întocmeşte pentru fiecare
lună calendaristică în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1),
respectiv pentru fiecare lună calendaristică în care sunt expediate sau transportate bunuri în cadrul
regimului de stocuri la dispoziţia clientului sau în care intervin modificări ale informaţiilor furnizate,
conform alin. (11).
(21)Prevederile alin. (11) şi (2) nu se aplică operaţiunilor realizate de persoane impozabile din
România cu persoane impozabile din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu excepţia
operaţiunilor care implică transporturi de bunuri în/din Irlanda de Nord.
(3)Declaraţia recapitulativă cuprinde următoarele informaţii:
a)codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din România, pe baza căruia
respectiva persoană a efectuat livrări intracomunitare de bunuri în condiţiile menţionate la art. 294
alin. (2) lit. a) sau la art. 3151 alin. (8) lit. c), a prestat servicii în condiţiile stabilite la art. 278 alin.
(2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, a efectuat
achiziţii intracomunitare taxabile de bunuri din alt stat membru sau a achiziţionat serviciile prevăzute
la art. 278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
b)codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei care achiziţionează bunurile sau primeşte
serviciile în alt stat membru decât România, pe baza căruia furnizorul sau prestatorul din România i-a
efectuat o livrare intracomunitară scutită de TVA conform art. 294 alin. (2) lit. a), o livrare
intracomunitară în condiţiile art. 3151 alin. (8) lit. c) sau prestările de servicii prevăzute la art. 278
alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
c)codul de identificare în scopuri de TVA din alt stat membru atribuit furnizorului/prestatorului care
efectuează o livrare intracomunitară/o prestare de servicii în condiţiile stabilite la art. 278 alin. (2)
sau, după caz, doar codul statului membru din care are loc livrarea intracomunitară sau prestarea de
servicii, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare în scopuri de
TVA în statul respectiv, pentru persoanele din România care realizează achiziţii intracomunitare
taxabile sau achiziţionează serviciile prevăzute la art. 278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
d)codul de identificare în scopuri de TVA din România al persoanei impozabile care efectuează un
transfer în alt stat membru şi pe baza căruia a efectuat acest transfer, în conformitate cu art. 294 alin.
(2) lit. d) sau art. 3151 alin. (8) lit. d), precum şi codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei
impozabile din statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor;
e)codul de identificare în scopuri de TVA din statul membru în care a început expedierea sau
transportul bunurilor al persoanei impozabile care efectuează în România o achiziţie intracomunitară
taxabilă conform art. 273 alin. (2) lit. a) sau, după caz, doar codul statului membru respectiv, în cazul
în care persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în acel stat membru, precum şi
codul de identificare în scopuri de TVA din România al acestei persoane;
f)pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA conform art. 294 alin. (2) lit. a), pentru
livrările intracomunitare prevăzute la art. 3151 alin. (8) lit. c) şi pentru prestările de servicii
prevăzute la art. 278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt
impozabile, valoarea totală a livrărilor/prestărilor pe fiecare client în parte;
g)pentru livrările intracomunitare de bunuri ce constau în transferuri scutite conform art. 294 alin. (2)
lit. d) şi pentru livrările intracomunitare prevăzute la art. 3151 alin. (8) lit. d) valoarea totală a
livrărilor, determinată în conformitate cu prevederile art. 286 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de
identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de statul membru în care s-a încheiat
expedierea sau transportul bunurilor;
h)pentru achiziţiile intracomunitare taxabile, valoarea totală pe fiecare furnizor în parte;
i)pentru achiziţiile intracomunitare asimilate care urmează unui transfer din alt stat membru, valoarea
totală a acestora stabilită în conformitate cu prevederile art. 286 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de
identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de statul membru în care a început
expedierea sau transportul bunurilor sau, după caz, pe codul statului membru respectiv, în cazul în
care persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în acel stat membru;
j)pentru achiziţiile de servicii prevăzute la art. 278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA,
valoarea totală a acestora pe fiecare prestator în parte;
k)valoarea ajustărilor de TVA efectuate în conformitate cu prevederile art. 287 şi 288. Acestea se
declară pentru luna calendaristică în cursul căreia regularizarea a fost comunicată clientului.
(4)Declaraţiile recapitulative se depun numai pentru perioadele în care ia naştere exigibilitatea taxei
pentru operaţiunile menţionate la alin. (1).

Art. 326: Plata taxei la buget

(1)Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligaţia
depunerii unuia dintre deconturile sau declaraţiile prevăzute la art. 323 şi 324.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă înregistrată conform art. 316 va
evidenţia în decontul prevăzut la art. 323, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele
şi în condiţiile stabilite la art. 297-301, taxa aferentă achiziţiilor intracomunitare, bunurilor şi
serviciilor achiziţionate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană este obligată la plata taxei,
în condiţiile prevăzute la art. 307 alin. (2)-(6).
(3)Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepţia importurilor scutite de taxă, se plăteşte la
organul vamal în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de
import. Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate,
eliberată de alt stat membru, sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de
vedere al TVA pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import trebuie să
plătească taxa pe valoarea adăugată la organul vamal până la data la care au obligaţia
depunerii declaraţiei de import pentru TVA şi accize.
[textul din Art. 326, alin. (3) din titlul VII, capitolul XIII a fost abrogat la 16-apr-2020 de Art. VI,
punctul 1. din Ordonanta urgenta 48/2020]
[textul din Art. 326, alin. (3) din titlul VII, capitolul XIII a fost abrogat la 16-apr-2020 de Art. VI,
punctul 1. din Ordonanta urgenta 48/2020]
*) Prin derogare de la prevederile art. 326 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal,
cu modificările şi completările ulterioare, nu se face plata efectivă la organele vamale de către
persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 316 din aceeaşi lege, care importă
medicamente, echipamente de protecţie şi maşini de producţie măşti de protecţie, alte dispozitive sau
echipamente medicale şi materiale sanitare, care pot fi utilizate în prevenirea, limitarea, tratarea şi
combaterea COVID-19, în perioada pentru care s-a instituit starea de urgenţă şi în următoarele 30 de
zile calendaristice de la data încetării stării de urgenţă.
Prin derogare de la prevederile art. 326 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi
completările ulterioare, nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile
înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 316 din aceeaşi lege, care importă alcool etilic complet
denaturat, utilizat pentru producerea de dezinfectanţi, în perioada pentru care s-a instituit starea de
urgenţă.
Lista bunurilor pentru care nu se face plata efectivă a TVA la organele vamale conform alin. (1) şi
(2) este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.
În cazul importului de alcool etilic complet denaturant, beneficiază de prevederile alin. (2) numai
importatorii care deţin autorizaţie de utilizator final conform prevederilor titlului VIII «Accize şi alte
taxe speciale» din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, cu modificările şi completările ulterioare, valabilă la
data importului.
Organele vamale nu solicită plata taxei pe valoarea adăugată pentru importurile prevăzute la alin. (1)
şi (2).
Taxa aferentă importurilor prevăzute la alin. (1) şi (2) realizate în cursul perioadei fiscale se
evidenţiază de către importatori în decontul prevăzut la art. 323 din Legea nr. 227/2015, cu
modificările şi completările ulterioare, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi
în condiţiile stabilite la art. 297-301 din aceeaşi lege.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), nu se face plata efectivă la organele vamale pentru:
a)importurile efectuate de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316,
care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la alin. (41) şi care au obţinut certificat de amânare
de la plată, conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice;
b)importurile efectuate de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316,
care depun declaraţii vamale prin utilizarea procedurii de vămuire centralizată, conform art. 179 din
Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013
de stabilire a Codului Vamal al Uniunii, cu modificările şi completările ulterioare;
c)importurile efectuate prin depunerea unei declaraţii vamale sub forma unei înscrieri în evidenţele
declarantului, de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 şi care au
obţinut autorizaţie conform art. 182 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European
şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii, cu modificările şi
completările ulterioare;
d)importurile de bunuri prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. b), c) şi i)-k), realizate de persoanele
impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316.
(41)Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cumulativ persoanele prevăzute la alin. (4) lit.
a) sunt următoarele:
a)să nu înregistreze obligaţii fiscale restante administrate de Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi
completările ulterioare, şi orice alte creanţe bugetare individualizate în titluri executorii emise
potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal central în vederea recuperării;
a1)să nu înregistreze obligaţii bugetare restante, altele decât cele de la lit. a), fapt dovedit pe baza
unei declaraţii pe propria răspundere puse la dispoziţia autorităţii vamale;
b)în ultimele 6 luni anterioare lunii în care solicită eliberarea certificatului să fi realizat importuri din
teritorii şi state terţe, astfel cum sunt definite la art. 267 din Codul fiscal, a căror valoare cumulată
este de cel puţin 50 milioane lei. În această valoare nu se cuprind importurile de produse supuse
accizelor armonizate;
c)să nu înregistreze debite faţă de autoritatea vamală;
d)să fie înregistrate în scopuri de TVA cu cel puţin 6 luni înaintea depunerii cererii pentru eliberarea
certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată;
e)să nu fie în stare de insolvenţă, în procedură de reorganizare sau lichidare judiciară.
(5)Persoanele impozabile prevăzute la alin. (4) evidenţiază taxa aferentă bunurilor importate în
decontul prevăzut la art. 323, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi în
condiţiile stabilite la art. 297-301.
(6)În cazul în care persoana impozabilă nu este stabilită în România şi este scutită, în condiţiile
prevăzute la art. 318 alin. (3), de la înregistrare, conform art. 316, organele fiscale competente
trebuie să emită o decizie în care să precizeze modalitatea de plată a taxei pentru livrările de bunuri
şi/sau prestările de servicii realizate ocazional, pentru care persoana impozabilă este obligată la plata
taxei.
(7)Pentru importul de bunuri scutit de taxă în condiţiile prevăzute la art. 293 alin. (1) lit. m), organele
vamale pot solicita constituirea de garanţii privind taxa pe valoarea adăugată. Garanţia privind taxa
pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri se constituie şi se eliberează în conformitate cu
condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 327: Responsabilitatea plătitorilor şi a organelor fiscale

Orice persoană obligată la plata taxei poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la
termenul legal a taxei către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a decontului şi
declaraţiilor prevăzute la art. 323-325, la organul fiscal competent, conform prezentului titlu şi
legislaţiei vamale în vigoare.

Art. 328: Baza de date privind operaţiunile intracomunitare

Ministerul Finanţelor Publice creează o bază de date electronice care să conţină informaţii privind
operaţiunile desfăşurate de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, în vederea
realizării schimbului de informaţii în domeniul taxei pe valoarea adăugată cu statele membre ale
Uniunii Europene.

Art. 329

[textul din Art. 329 din titlul VII, capitolul XIII a fost abrogat la 01-ian-2017 de Art. I, punctul 38.
din Ordonanta urgenta 84/2016]

Art. 330: Corectarea facturilor

(1)Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură se
efectuează astfel:
a)în cazul în care factura nu a fost transmisă către beneficiar, aceasta se anulează şi se emite o nouă
factură;
b)în cazul în care factura a fost transmisă beneficiarului, fie se emite o nouă factură care trebuie să
cuprindă, pe de o parte, informaţiile din factura iniţială, numărul şi data facturii corectate, valorile cu
semnul minus sau, după caz, o menţiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, iar,
pe de altă parte, informaţiile şi valorile corecte, fie se emite o nouă factură conţinând informaţiile şi
valorile corecte şi concomitent se emite o factură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o
menţiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriu numărul şi data
facturii corectate.
(2)În situaţiile prevăzute la art. 287 furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită
facturi, cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, o menţiune din care să rezulte că valorile
respective sunt negative când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus sau fără
menţiunea din care să rezulte că valorile respective sunt negative, dacă baza de impozitare se
majorează, care se transmit şi beneficiarului, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 287 lit. d).
(21)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţiile prevăzute la art. 287 lit. c), dacă reducerile
de preţ nu sunt acordate direct clientului, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să
emită pentru fiecare perioadă fiscală un document centralizator în vederea ajustării bazei de
impozitare.
(3)Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal şi au fost constatate şi stabilite erori
în ceea ce priveşte stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza
actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecţie conform
alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe facturile emise se va face menţiunea că sunt emise după control şi
vor fi înscrise într-o rubrică separată în decontul de taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei
înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 297-302.
(31)Persoanele impozabile prevăzute la art. 310 alin. (62) pot emite facturi de corecţie conform alin.
(1) lit. b) către beneficiari, după data înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316 sau, după caz,
după modificarea datei înregistrării la data depăşirii plafonului, pentru operaţiunile efectuate în
perioada în care ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare. Beneficiarii au drept de
deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 297-302.
(4)În cazul autofacturilor emise conform art. 319 alin. (3), (8) şi (9) şi art. 320 alin. (1)-(3), dacă
persoana impozabilă emitentă constată că a înscris informaţii în mod eronat în respectivele
autofacturi, fie va emite o nouă autofactură care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile din
autofactura iniţială, numărul şi data autofacturii corectate, valorile cu semnul minus sau, după caz, cu
o menţiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, iar, pe de altă parte, informaţiile şi
valorile corecte, fie va emite o nouă autofactură conţinând informaţiile şi valorile corecte şi
concomitent va emite o autofactură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o menţiune din
care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriu numărul şi data autofacturii
corectate. În situaţia în care autofactura a fost emisă în mod eronat sau prin normele metodologice se
prevede că în anumite situaţii se poate anula livrarea/prestarea către sine, persoana impozabilă emite
o autofactură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o menţiune din care să rezulte că valorile
respective sunt negative, în care se înscriu numărul şi data autofacturii anulate.

Art. 331: Măsuri de simplificare

(1)Prin excepţie de la prevederile art. 307 alin. (1), în cazul operaţiunilor taxabile, persoana obligată
la plata taxei este beneficiarul pentru operaţiunile prevăzute la alin. (2). Condiţia obligatorie pentru
aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de
TVA conform art. 316.
(2)Operaţiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt:
a)livrarea următoarelor categorii de bunuri:
1. deşeuri feroase şi neferoase, de rebuturi feroase şi neferoase, inclusiv produse semifinite
rezultate din prelucrarea, fabricarea sau topirea acestora;
2. reziduuri şi alte materiale reciclabile alcătuite din metale feroase şi neferoase, aliajele acestora,
zgură, cenuşă şi reziduuri industriale ce conţin metale sau aliajele lor;
3. deşeuri de materiale reciclabile şi materiale reciclabile uzate constând în hârtie, carton,
material textil, cabluri, cauciuc, plastic, cioburi de sticlă şi sticlă;
4. materialele prevăzute la pct. 1-3 după prelucrarea/transformarea acestora prin operaţiuni de
curăţare, polizare, selecţie, tăiere, fragmentare, presare sau turnare în lingouri, inclusiv a
lingourilor de metale neferoase pentru obţinerea cărora s-au adăugat alte elemente de aliere;
b)livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 46/2008 -
Codul silvic, republicată;
c)livrarea de cereale şi plante tehnice, inclusiv seminţe oleaginoase şi sfeclă de zahăr, care nu sunt în
principiu destinate ca atare consumatorilor finali. Prin normele metodologice se stabilesc codurile
NC corespunzătoare acestor bunuri;
d)transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum sunt definite la art. 3 din
Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a
unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de
modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, transferabile în conformitate cu art. 12 din directivă,
precum şi transferul altor unităţi care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu aceeaşi directivă;
e)livrarea de energie electrică către un comerciant persoană impozabilă, stabilit în România
conform art. 266 alin. (2). Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă
a cărei activitate principală, în ceea ce priveşte cumpărările de energie electrică, o reprezintă
revânzarea acesteia şi al cărei consum propriu de energie electrică este neglijabil. Prin consum
propriu neglijabil de energie electrică se înţelege un consum de maximum 1% din energia
electrică cumpărată. Se consideră că are calitatea de comerciant persoană impozabilă
cumpărătorul care deţine licenţa pentru organizarea şi administrarea pieţelor organizate de
energie electrică eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei,
pentru tranzacţiile pe piaţa pentru ziua următoare şi pe piaţa intrazilnică, precum şi cel care
are calitatea de achizitor unic în cadrul mecanismului de achiziţie centralizată de energie
electrică. De asemenea, se consideră că are calitatea de comerciant persoană impozabilă
cumpărătorul de energie electrică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
1. deţine o licenţă valabilă de furnizare a energiei electrice, o licenţă pentru activitatea traderului
de energie electrică sau orice licenţă care permite comercializarea de energie electrică, eliberată de
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care face dovada că respectivul
cumpărător este un comerciant de energie electrică;
2. activitatea sa principală, în ceea ce priveşte cumpărările de energie electrică, o reprezintă
revânzarea acesteia şi consumul său propriu din energia electrică cumpărată este neglijabil. În
acest sens, persoana impozabilă trebuie să depună la organul fiscal competent, până pe data de 10
decembrie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că îndeplineşte
această condiţie, respectiv că în perioada ianuarie-noiembrie a acelui an calendaristic a avut un
consum propriu de maximum 1% din energia electrică cumpărată, care este valabilă pentru toate
achiziţiile de energie electrică efectuate în anul calendaristic următor. În cazul în care declaraţia
pe propria răspundere vizează perioade anterioare anului depunerii, persoana impozabilă va
menţiona data de la care îndeplineşte această condiţie pentru a fi considerată comerciant persoana
impozabilă de la acea dată. Persoana impozabilă care obţine licenţa de furnizare a energiei
electrice sau licenţa pentru activitatea traderului de energie electrică sau orice licenţă în baza
căreia efectuează comercializare de energie electrică, în perioada 1-31 decembrie a unui an
calendaristic trebuie să depună la organul fiscal competent, în perioada 1-20 ianuarie a anului
calendaristic următor, o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că a avut un consum
propriu de maximum 1% din energia electrică cumpărată în perioada din luna decembrie în care a
deţinut licenţa de furnizare sau licenţa pentru activitatea traderului de energie electrică sau licenţă
în baza căreia efectuează comercializare de energie electrică, care este valabilă pentru toate
achiziţiile de energie electrică efectuate în anul calendaristic în care se depune această declaraţie.
A.N.A.F. are obligaţia să afişeze pe site-ul său lista persoanelor impozabile care au depus
declaraţiile respective cel târziu până pe data de 31 decembrie a fiecărui an, respectiv până pe data
de 31 ianuarie a anului următor în cazul cumpărătorilor de energie electrică care au obţinut licenţa
de furnizare a energiei electrice sau licenţa pentru activitatea traderului de energie electrică sau
licenţa în baza căreia efectuează comercializare de energie electrică între 1 şi 31 decembrie a
fiecărui an. Furnizorul de energie electrică nu aplică taxare inversă dacă în momentul livrării
beneficiarul care avea obligaţia de a depune la organul fiscal competent declaraţia pe propria
răspundere privind consumul propriu neglijabil de energie electrică nu figurează în «Lista
persoanelor impozabile care au depus declaraţiile pe propria răspundere pentru îndeplinirea
condiţiei prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. e) pct. 2 din Codul fiscal». În cazul cumpărătorilor de
energie electrică care au obţinut licenţa de furnizare sau licenţa pentru activitatea traderului de
energie electrică sau licenţa în baza căreia efectuează comercializare de energie electrică între 1 şi
31 decembrie a anului anterior ori în cazul cumpărătorilor de energie electrică care au depus
declaraţia pe propria răspundere privind consumul propriu neglijabil de energie electrică cu
întârziere, furnizorii pot emite facturi de corecţie cu semnul minus, conform art. 330 alin. (1) lit.
b), în vederea aplicării taxării inverse, respectiv a regularizării taxei şi restituirii acesteia către
beneficiar pentru livrările efectuate până la data afişării pe site-ul A.N.A.F. a cumpărătorului în
lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile pe propria răspundere, ori, pentru livrările
efectuate de la data menţionată în declaraţia pe propria răspundere până la data depunerii de către
cumpărător a acestei declaraţii în cazul depunerii acesteia cu întârziere. Pentru achiziţiile de
energie electrică efectuate în anul în care cumpărătorul obţine o licenţă valabilă de furnizare a
energiei electrice sau o licenţă pentru activitatea traderului de energie electrică sau o licenţă în
baza căreia efectuează comercializare de energie electrică, eliberată de Autoritatea Naţională de
Reglementare în Domeniul Energiei, care face dovada că respectivul cumpărător este un
comerciant de energie electrică, cumpărătorul trebuie să transmită vânzătorului o declaraţie pe
propria răspundere din care să rezulte că activitatea sa principală, în ceea ce priveşte cumpărările
de energie electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi consumul său propriu estimat din energia
electrică cumpărată este neglijabil, care este valabilă până la data de 31 decembrie a anului
respectiv.
f)transferul de certificate verzi, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. h) din Legea nr. 220/2008 pentru
stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
g)construcţiile, astfel cum sunt definite la art. 292 alin. (2) lit. f) pct. 2, părţile de construcţie şi
terenurile de orice fel, pentru a căror livrare se aplică regimul de taxare prin efectul legii sau prin
opţiune;
h)livrările de aur de investiţii efectuate de persoane impozabile care şi-au exercitat opţiunea de taxare
şi livrările de materii prime sau semifabricate din aur cu titlul mai mare sau egal cu 325 la mie, către
cumpărători persoane impozabile;
i)furnizările de telefoane mobile, şi anume dispozitive fabricate sau adaptate pentru utilizarea în
conexiune cu o reţea autorizată şi care funcţionează pe anumite frecvenţe, fie că au sau nu vreo altă
utilizare;
j)furnizările de dispozitive cu circuite integrate, cum ar fi microprocesoare şi unităţi centrale de
procesare, înainte de integrarea lor în produse destinate utilizatorului final;
k)furnizările de console de jocuri, tablete PC şi laptopuri.
l)livrarea de gaze naturale către un comerciant persoană impozabilă, stabilit în România
conform art. 266 alin. (2). Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă
a cărei activitate principală, în ceea ce priveşte cumpărările de gaze naturale, o reprezintă
revânzarea acestora şi al cărei consum propriu de gaze naturale este neglijabil. Prin consum
propriu neglijabil de gaze naturale se înţelege un consum de maximum 1% din cantitatea de
gaze naturale cumpărată. Se consideră că are calitatea de comerciant persoană impozabilă
cumpărătorul care deţine licenţa pentru administrarea pieţelor centralizate de gaze naturale
eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru tranzacţiile
în care acesta deţine calitatea de contraparte. De asemenea, se consideră că are calitatea de
comerciant persoană impozabilă cumpărătorul de gaze naturale care îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii:
1. deţine o licenţă valabilă de furnizare de gaze naturale sau o licenţă pentru activitatea traderului
de gaze naturale, eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care
face dovada că respectivul cumpărător este un comerciant de gaze naturale;
2. activitatea sa principală, în ceea ce priveşte cumpărările de gaze naturale, o reprezintă
revânzarea acestora şi consumul său propriu din cantitatea de gaze naturale cumpărată este
neglijabil. În acest sens, persoana impozabilă trebuie să depună la organul fiscal competent, până
pe data de 10 decembrie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că
îndeplineşte această condiţie, respectiv că în perioada ianuarie-noiembrie a acelui an calendaristic
a avut un consum propriu de maximum 1% din cantitatea de gaze naturale cumpărată, care este
valabilă pentru toate achiziţiile de gaze naturale efectuate în anul calendaristic următor. Persoana
impozabilă care obţine licenţa de furnizare de gaze naturale sau licenţa pentru activitatea
traderului de gaze naturale în perioada 1-31 decembrie a unui an calendaristic trebuie să depună la
organul fiscal competent, în perioada 1-20 ianuarie a anului calendaristic următor, o declaraţie pe
propria răspundere din care să rezulte că a avut un consum propriu de maximum 1% din cantitatea
de gaze naturale cumpărată în perioada din luna decembrie în care a deţinut licenţa de furnizare
sau licenţa pentru activitatea traderului de gaze naturale, care este valabilă pentru toate achiziţiile
de gaze naturale efectuate în anul calendaristic în care se depune această declaraţie. A.N.A.F. are
obligaţia să afişeze pe site-ul său lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile respective
cel târziu până pe data de 31 decembrie a fiecărui an, respectiv până pe data de 31 ianuarie a
anului următor în cazul cumpărătorilor de gaze naturale care au obţinut licenţa de furnizare de
gaze naturale sau licenţa pentru activitatea traderului de gaze naturale între 1 şi 31 decembrie a
fiecărui an. Furnizorul de gaze naturale nu aplică taxare inversă dacă în momentul livrării
beneficiarul care avea obligaţia de a depune la organul fiscal competent declaraţia pe propria
răspundere privind consumul propriu neglijabil de gaze naturale nu figurează în «Lista
persoanelor impozabile care au depus declaraţiile pe propria răspundere pentru îndeplinirea
condiţiei prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. l) pct. 2 din Codul fiscal». În cazul cumpărătorilor de
gaze naturale care au obţinut licenţa de furnizare sau licenţa pentru activitatea traderului de gaze
naturale între 1 şi 31 decembrie a anului anterior ori în cazul cumpărătorilor de gaze naturale care
au depus declaraţia pe proprie răspundere privind consumul propriu neglijabil de gaze naturale cu
întârziere, furnizorii pot emite facturi de corecţie cu semnul minus, conform art. 330 alin. (1) lit.
b), în vederea aplicării taxării inverse, respectiv a regularizării taxei şi restituirii acesteia către
beneficiar pentru livrările efectuate până la data afişării pe site-ul A.N.A.F. a cumpărătorului în
lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile pe propria răspundere ori pentru livrările
efectuate de la data menţionată în declaraţia pe propria răspundere până la data depunerii de către
cumpărător a acestei declaraţii în cazul depunerii acesteia cu întârziere. Pentru achiziţiile de gaze
naturale efectuate în anul în care cumpărătorul obţine o licenţă valabilă de furnizare de gaze
naturale sau o licenţă pentru activitatea traderului de gaze naturale, eliberată de Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care face dovada că respectivul cumpărător este
un comerciant de gaze naturale, cumpărătorul trebuie să transmită vânzătorului o declaraţie pe
propria răspundere din care să rezulte că activitatea sa principală, în ceea ce priveşte cumpărările
de gaze naturale, o reprezintă revânzarea acestora şi consumul său propriu estimat din cantitatea
de gaze naturale cumpărată este neglijabil, care este valabilă până la data de 31 decembrie a anului
respectiv.
(3)Pe facturile emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii prevăzute la alin. (2) furnizorii/
prestatorii nu vor înscrie taxa colectată aferentă. Beneficiarii vor determina taxa aferentă, care se va
evidenţia în decontul prevăzut la art. 323, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă.
Beneficiarii au drept de deducere a taxei în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 297-301.
(4)De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii, cât şi beneficiarii.
Prin normele metodologice se stabilesc responsabilităţile părţilor implicate în situaţia în care nu s-a
aplicat taxare inversă.
(5)Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în
interiorul ţării.
(6)Prevederile alin. (2) lit. c)-f) şi i)-l) se aplică până la data de 31 decembrie 2026 inclusiv.
(7)Pentru livrarea bunurilor prevăzute la alin. (2) lit. i)-k) se aplică taxarea inversă numai dacă
valoarea bunurilor livrate, exclusiv TVA, înscrise într-o factură, este mai mare sau egală cu 22.500
lei.

Art. 332: Dispoziţii tranzitorii în contextul aderării României la Uniunea Europeană

(1)În aplicarea alin. (2)-(14):
a)un bun imobil sau o parte a acestuia este considerat/considerată ca fiind construit/construită înainte
de data aderării, dacă acel bun imobil sau o parte a acestuia a fost utilizat/utilizată prima dată înainte
de data aderării;
b)un bun imobil sau o parte a acestuia este considerat/considerată achiziţionat/achiziţionată înainte
de data aderării, dacă formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la
cumpărător s-au îndeplinit înainte de data aderării;
c)transformarea sau modernizarea unui bun imobil sau unei părţi a acestuia se consideră efectuată
până la data aderării dacă, după transformare sau modernizare, bunul imobil sau o parte a acestuia a
fost utilizat/utilizată prima dată înainte de data aderării;
d)transformarea sau modernizarea unui bun imobil sau unei părţi a acestuia se consideră efectuată
după data aderării dacă, după transformare sau modernizare, bunul imobil sau o parte a acestuia a
fost utilizat/utilizată prima dată după data aderării;
e)prevederile alin. (4), (6), (10) şi (12) se aplică numai pentru lucrările de modernizare sau
transformare începute înainte de data aderării, care au fost finalizate după data aderării, care nu
depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului,
după transformare sau modernizare.
(2)Persoana impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei şi care, la sau
după data aderării, nu optează pentru taxare sau anulează opţiunea de taxare a oricăreia dintre
operaţiunile prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e), pentru un bun imobil sau o parte din acesta,
construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, prin excepţie de la
prevederile art. 305, va ajusta taxa, conform normelor metodologice.
(3)Persoana impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente
pentru un bun imobil sau o parte din acesta, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat
înainte de data aderării, optează pentru taxarea oricăreia dintre operaţiunile prevăzute la art. 292 alin.
(2) lit. e), la sau după data aderării, prin excepţie de la prevederile art. 305, va ajusta taxa deductibilă
aferentă, conform normelor metodologice.
(4)În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau
modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea
fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depăşeşte 20% din valoarea
bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare,
persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, care nu
optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e) sau anulează opţiunea de
taxare, la sau după data aderării, prin excepţie de la prevederile art. 305, va ajusta taxa, conform
normelor metodologice.
(5)În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau
modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea
fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării depăşeşte 20% din valoarea
bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare,
persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, nu
optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e) sau anulează opţiunea de
taxare, la sau după data aderării, va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform prevederilor art. 305.
(6)În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau
modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea
fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depăşeşte 20% din valoarea
bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare,
persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente,
optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e), la sau după data aderării,
prin excepţie de la prevederile art. 305, va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform normelor
metodologice.
(7)În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau
modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea
fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării depăşeşte 20% din valoarea
bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau
modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei
aferente, optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e), la sau după data
aderării, va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform prevederilor art. 305.
(8)Persoana impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente unei
construcţii sau unei părţi din aceasta, terenului pe care este situată sau oricărui altui teren care nu este
construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, şi care, la
sau după data aderării, nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) va
ajusta taxa deductibilă aferentă, în condiţiile prevăzute la art. 305, dar perioada de ajustare este
limitată la 5 ani.
(9)Persoana impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente unei
construcţii sau unei părţi din aceasta, terenului pe care este situată sau oricărui altui teren care nu este
construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, şi care
optează la sau după data aderării, pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) va
ajusta taxa deductibilă aferentă conform art. 305, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(10)În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt
teren care nu este construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data
aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau
modernizări efectuate după data aderării nu depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv
valoarea terenului, după transformare sau modernizare, prin excepţie de la prevederile art. 305,
persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, nu
optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f), la sau după data aderării, va
ajusta taxa dedusă înainte şi după data aderării, conform art. 305, dar perioada de ajustare este
limitată la 5 ani.
(11)În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt
teren care nu este construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data
aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau
modernizări efectuate după data aderării depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente, nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292
alin. (2) lit. f), la sau după data aderării, va ajusta taxa dedusă înainte şi după data aderării, conform
art. 305.
(12)În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt
teren care nu este construibil, construite, transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt
transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări
efectuate după data aderării nu depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea terenului,
după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente, optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin.
(2) lit. f), la sau după data aderării, va ajusta taxa nededusă înainte şi după data aderării, conform art. 305, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(13)În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt
teren care nu este construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data
aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau
modernizări efectuate după data aderării depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, prin excepţie de la prevederile art. 305, persoana
impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, optează pentru
taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) la sau după data aderării, va ajusta taxa
nededusă înainte şi după data aderării, conform art. 305.
(14)Prevederile alin. (8)-(13) nu sunt aplicabile în cazul livrării unei construcţii noi sau a unei părţi
din aceasta, astfel cum este definită la art. 292 alin. (2) lit. f).
(15)În cazul contractelor de vânzare de bunuri cu plata în rate, încheiate valabil, anterior datei de 31
decembrie 2006 inclusiv, care se derulează şi după data aderării, exigibilitatea taxei aferente ratelor
scadente după data aderării intervine la fiecare dintre datele specificate în contract pentru plata
ratelor. În cazul contractelor de leasing încheiate valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006
inclusiv, şi care se derulează şi după data aderării, dobânzile aferente ratelor scadente după data
aderării nu se cuprind în baza de impozitare a taxei.
(16)În cazul bunurilor mobile corporale introduse în ţară înainte de data aderării de societăţile de
leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane
fizice sau juridice române, şi care au fost plasate în regimul vamal de import, cu exceptarea de la
plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import, inclusiv a taxei pe valoarea adăugată, dacă sunt
achiziţionate după data aderării de către utilizatori, se vor aplica reglementările în vigoare la data
intrării în vigoare a contractului.
(17)Obiectivele de investiţii finalizate printr-un bun de capital, al căror an următor celui de punere în
funcţiune este anul aderării României la Uniunea Europeană, se supun regimului de ajustare a taxei
deductibile prevăzut la art. 305.
(18)Certificatele de scutire de taxă eliberate până la data aderării pentru livrări de bunuri şi prestări
de servicii finanţate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de
organisme internaţionale şi de organizaţii nonprofit şi de caritate din străinătate şi din ţară sau de
persoane fizice îşi păstrează valabilitatea pe perioada derulării obiectivelor. Nu sunt admise
suplimentări ale certificatelor de scutire după data de 1 ianuarie 2007.
(19)În cazul contractelor ferme, încheiate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică
prevederile legale în vigoare la data intrării în vigoare a contractelor, pentru următoarele
operaţiuni:
a)activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor şi
proiectelor, precum şi a acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, în
programele-nucleu şi în planurile sectoriale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind
cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
324/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi activităţile de cercetare-dezvoltare şi
inovare finanţate în parteneriat internaţional, regional şi bilateral;
b)lucrările de construcţii, amenajări, reparaţii şi întreţinere la monumentele care comemorează
combatanţi, eroi, victime ale războiului şi ale Revoluţiei din decembrie 1989.
(20)Actelor adiţionale la contractele prevăzute la alin. (19), încheiate după data de 1 ianuarie 2007
inclusiv, le sunt aplicabile prevederile legale în vigoare după data aderării.
(21)Pentru garanţiile de bună execuţie reţinute din contravaloarea lucrărilor de construcţii-montaj,
evidenţiate ca atare în facturi fiscale până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică
prevederile legale în vigoare la data constituirii garanţiilor respective, în ceea ce priveşte
exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată.
(22)Pentru lucrările imobiliare care se finalizează într-un bun imobil, pentru care antreprenorii
generali au optat, înainte de data de 1 ianuarie 2007, ca plata taxei să se efectueze la data livrării
bunului imobil, se aplică prevederile legale în vigoare la data la care şi-au exprimat această opţiune.
(23)Asocierile în participaţiune dintre persoane impozabile române şi persoane impozabile stabilite
în străinătate sau exclusiv din persoane impozabile stabilite în străinătate, înregistrate ca plătitori de
taxă pe valoarea adăugată, până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, conform legislaţiei în vigoare
la data constituirii, se consideră persoane impozabile distincte şi rămân înregistrate în scopuri de
TVA, până la data finalizării contractelor pentru care au fost constituite.
(24)Operaţiunile efectuate de la data aderării în baza unor contracte în derulare la această dată vor fi
supuse prevederilor prezentului titlu, cu excepţiile prevăzute de prezentul articol şi de art. 333.
(25)În cazul bunurilor furate pentru care s-a ajustat taxa pe valoarea adăugată în cursul anului 2013,
persoana impozabilă poate anula ajustarea efectuată la data la care furtul este dovedit prin hotărâre
judecătorească definitivă.

Art. 333: Operaţiuni efectuate înainte şi de la data aderării

(1)Prevederile în vigoare, la momentul în care bunurile au fost plasate în unul dintre
regimurile suspensive prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 sau într-un regim similar în
Bulgaria, se vor aplica în continuare de la data aderării, până la ieşirea bunurilor din aceste
regimuri, atunci când respectivele bunuri, originare din Bulgaria sau din spaţiul european, aşa
cum era acesta înaintea datei aderării:
a)au intrat în România înaintea datei aderării; şi
b)au fost plasate într-un astfel de regim la intrarea în România; şi
c)nu au fost scoase din respectivul regim înaintea datei aderării.
(2)Apariţia oricăruia dintre evenimentele de mai jos la sau după data aderării se va considera
ca import în România:
a)ieşirea bunurilor în România din regimul de admitere temporară în care au fost plasate înaintea
datei aderării în condiţiile menţionate la alin. (1), chiar dacă nu au fost respectate prevederile legale;
b)scoaterea bunurilor în România din regimurile vamale suspensive în care au fost plasate înaintea
datei aderării, în condiţiile prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu au fost respectate prevederile legale;
c)încheierea în România a unei proceduri interne de tranzit iniţiate în România înaintea datei aderării,
în scopul livrării de bunuri cu plata în România înaintea datei aderării, de către o persoană
impozabilă care acţionează ca atare. Livrarea de bunuri prin poştă va fi considerată în acest scop
procedură internă de tranzit;
d)încheierea în România a unei proceduri de tranzit extern iniţiate înaintea datei aderării;
e)orice neregulă sau încălcare a legii, săvârşită în România în timpul unei proceduri interne de tranzit
iniţiate în condiţiile prevăzute la lit. c) sau în timpul unei proceduri de tranzit extern prevăzute la lit.
d);
f)utilizarea în România, de la data aderării, de către orice persoană, a bunurilor livrate
acesteia înaintea datei aderării, din Bulgaria sau din teritoriul european, aşa cum era acesta
înaintea datei aderării, dacă:
1. livrarea bunurilor a fost scutită sau era probabil că va fi scutită, în condiţiile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a) şi b); şi
2. bunurile nu au fost importate înaintea datei aderării, în Bulgaria sau în spaţiul european, astfel
cum era acesta înaintea datei aderării.
(3)Când are loc un import de bunuri în oricare dintre situaţiile menţionate la alin. (2), nu
există niciun fapt generator de taxă dacă:
a)bunurile sunt expediate sau transportate în afara teritoriului european, astfel cum este acesta de la
data aderării; sau
b)bunurile importate, în sensul alin. (2) lit. a), nu reprezintă mijloace de transport şi sunt reexpediate
sau transportate către statul membru din care au fost exportate şi către persoana care le-a exportat;
sau
c)bunurile importate, în sensul alin. (2) lit. a), reprezintă mijloacele de transport care au fost
achiziţionate sau importate înaintea datei aderării, în condiţiile generale de impozitare din România,
Republica Bulgaria sau alt stat membru din teritoriul european, astfel cum era acesta înaintea datei
aderării, şi/sau care nu au beneficiat de scutire de la plata taxei ori de rambursarea acesteia ca urmare
a exportului. Această condiţie se consideră îndeplinită atunci când data primei utilizări a
respectivelor mijloace de transport este anterioară datei de 1 ianuarie 1999 şi suma taxei datorate la
import este nesemnificativă, conform prevederilor din normele metodologice.

Art. 334: Directive transpuse

Prezentul titlu transpune Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie
2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (JOUE), seria L nr. 347 din 11 decembrie 2006, Directiva 2009/132/CE a Consiliului din
19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) şi (c) din
Directiva 2006/112/CE în ceea ce priveşte scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor
importuri finale de bunuri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L nr.
292/5 din 10 noiembrie 2009, Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind
scutirea de taxă pe valoarea adăugată şi de accize pentru bunurile importate de către persoanele care
călătoresc din ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L nr. 346 din
29 decembrie 2007, Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de
impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din ţări terţe, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L nr. 286 din 17 octombrie 2006, Directiva
86/560/CEE - a treisprezecea directivă a Consiliului Comunităţilor Europene din 17 noiembrie 1986
privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -
Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe
teritoriul Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), seria L nr.
326 din 21 noiembrie 1986, Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a
normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva
2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de
rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L nr. 44 din 20 februarie
2008.

Art. 335: Sfera de aplicare

(1)Accizele armonizate sunt venituri datorate la bugetul statului şi care se colectează conform
prevederilor prezentului capitol.
(2)Accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct
sau indirect asupra consumului următoarelor produse:
a)alcool şi băuturi alcoolice prevăzute la secţiunea a 4-a;
b)tutun prelucrat prevăzut la secţiunea a 5-a;
c)produse energetice şi energie electrică prevăzute la secţiunile a 6-a şi a 7-a.

Art. 3351: Aplicarea Codului vamal al Uniunii Europene în cazul produselor accizabile

Indice
(1)Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale ale Uniunii Europene cu privire la intrarea
produselor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene se aplică mutatis mutandis intrării pe teritoriul
Uniunii Europene a produselor accizabile care provin din unul dintre teritoriile menţionate la art. 337 alin. (1).
(2)Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale ale Uniunii Europene cu privire la ieşirea
produselor dinspre teritoriul vamal al Uniunii Europene se aplică mutatis mutandis ieşirii de pe
teritoriul Uniunii Europene a produselor accizabile care au ca destinaţie unul dintre teritoriile
menţionate la art. 337 alin. (1).
(3)Articolul 348 secţiunile a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 16-a şi a 17-a nu se aplică în cazul produselor
accizabile care au statutul vamal de mărfuri neunionale, astfel cum sunt definite la art. 5 pct. 24 din
Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

Art. 336: Definiţii

În înţelesul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. accize percepute reprezintă accizele stabilite şi înregistrate în evidenţele contabile ale
plătitorului de accize şi care urmează a fi virate la bugetul de stat în termenele prevăzute de
prezentul capitol;
2. antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea
competentă, în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme, să deţină, să depoziteze, să
primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit
fiscal;
3. antrepozit fiscal reprezintă un loc în care produsele accizabile sunt produse, transformate,
deţinute, depozitate, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar
autorizat în cadrul activităţii sale, sub rezerva anumitor condiţii stabilite de autorităţile
competente din statul membru în care se află antrepozitul fiscal, respectiv în condiţiile
prevăzute de prezentul capitol, în cazul în care antrepozitul fiscal se află în România;
4. autoritatea competentă reprezintă:
a)direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, Direcţia generală de administrare a marilor
contribuabili, denumite în continuare autoritate fiscală teritorială;
b)structura cu atribuţii de monitorizare, control şi/sau soluţionare a contestaţiilor din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, denumită în continuare autoritate fiscală
centrală;
c)structura cu atribuţii în elaborarea legislaţiei privind regimul accizelor din cadrul Ministerului
Finanţelor Publice - aparat central, denumită în continuare autoritate fiscală centrală;
d)structurile de specialitate din cadrul Autorităţii Vamale Române, denumite în continuare
autoritate vamală centrală sau teritorială, după caz;
e)direcţiile regionale vamale sau birourile vamale de interior şi/sau birourile vamale de
frontieră, denumite în continuare autoritate vamală teritorială;
5. codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar. Trimiterile la
codurile NC sunt cele către Nomenclatura combinată din Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al
Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal
Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1
ianuarie 2002, iar pentru produsele reprezentând alcool şi băuturi alcoolice, sunt cele din
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1.602 al Comisiei din 11 octombrie 2018 de
modificare a anexei 1 la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului privind Nomenclatura
tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura
combinată a Tarifului Vamal Comun, corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul
capitol şi noile coduri NC se realizează potrivit prevederilor din normele metodologice.
6. consumator final de gaz natural/energie electrică reprezintă persoana fizică sau juridică care
nu este supusă obligaţiei de licenţiere de către autoritatea de reglementare competentă şi care
utilizează aceste produse;
7. denaturarea reprezintă operaţiunea/procesul prin care alcoolului etilic sau produselor
alcoolice li se adaugă substanţele prevăzute prin normele metodologice astfel încât acestea să
devină improprii consumului uman;
71. destinatar certificat reprezintă o persoană fizică sau juridică înregistrată la autoritatea
competentă din statul membru de destinaţie în scopul de a recepţiona produse accizabile, în
cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană, care au fost eliberate pentru consum pe
teritoriul unui stat membru şi care sunt apoi deplasate pe teritoriul unui alt stat membru;
8. destinatar înregistrat reprezintă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea
competentă din statul membru de destinaţie să primească, în condiţiile stabilite de autoritatea
competentă şi în cadrul activităţii sale, produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv
de accize de pe teritoriul unui alt stat membru;
81. expeditor certificat reprezintă o persoană fizică sau juridică înregistrată la autoritatea
competentă din statul membru de expediţie în scopul de a expedia produse accizabile, în cadrul
activităţii desfăşurate de respectiva persoană, care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul
unui stat membru şi care sunt ulterior deplasate către teritoriul altui stat membru;
9. expeditor înregistrat reprezintă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea
competentă din statul membru în care are loc importul, exclusiv să expedieze în regim
suspensiv de accize produsele accizabile puse în liberă circulaţie în conformitate cu prevederile
art. 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva
persoană şi în condiţiile stabilite de autoritatea competentă;
10. grad alcoolic reprezintă proporţia de alcool absolut, exprimată în procente volumetrice
măsurată la temperatura de 20°C, conţinută într-o soluţie hidroalcoolică;
11. gradul Plato reprezintă cantitatea de zaharuri exprimată în grame, conţinută în 100 g de
soluţie măsurată la origine la temperatura de 20°/4°C aferentă berii, respectiv bazei de bere din
amestecul cu băuturi nealcoolice;
12. hectolitru alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentraţia alcoolică de
100% în volum, măsuraţi la temperatura de 20°C, conţinut într-o cantitate dată de produs
alcoolic;
13. importator autorizat înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea
competentă să importe, în cadrul activităţii sale, produse accizabile supuse marcării prin
banderole sau timbre;
14. import reprezintă punerea în liberă circulaţie a mărfurilor în conformitate cu prevederile
art. 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;
141. intrare neregulamentară reprezintă intrarea pe teritoriul Uniunii Europene a unor produse
care nu au fost puse în liberă circulaţie în conformitate cu prevederile art. 201 din Regulamentul
(UE) nr. 952/2013 şi pentru care a luat naştere o datorie vamală în temeiul art. 79 alin. (1) din
regulamentul menţionat sau ar fi luat naştere dacă produsele ar fi fost supuse taxelor vamale;
15. marcajele reprezintă hârtii de valoare cu regim special, respectiv timbre şi banderole, care
se tipăresc de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.;
16. marcatori şi coloranţi reprezintă substanţele utilizate pentru marcarea şi colorarea
produselor energetice;
161. mic producător independent reprezintă producătorul de bere, vinuri, băuturi fermentate,
altele decât bere şi vinuri, şi produse intermediare, independent din punct de vedere juridic şi
economic de orice alt producător, care foloseşte clădiri separate din punct de vedere fizic de
cele ale oricărui alt producător, nu lucrează sub licenţă, iar producţia realizată în ultimele 12
luni consecutive nu depăşeşte nivelurile cantitative prevăzute la art. 342 alin. (12);
17. operator economic reprezintă persoana fizică sau juridică ce desfăşoară activităţi cu
produse care intră sub incidenţa acestui capitol;
18. [textul din Art. 336, punctul 18. din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 13-
feb-2023 de Art. I, punctul 12. din Ordonanta 4/2022]
19. producţia şi transformarea produselor accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste
produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă, inclusiv operaţiunile de
îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile în vederea eliberării pentru consum, precum şi
operaţiunile de extracţie a produselor energetice;
20. produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 335 alin. (2), supuse reglementărilor
privind accizele potrivit prezentului capitol;
21. regim suspensiv de accize reprezintă un regim fiscal aplicat producerii, transformării,
deţinerii, depozitării sau deplasării de produse accizabile, prin care accizele sunt suspendate;
211. restituire reprezintă restituirea unor accize care au fost plătite;
212. stat membru de destinaţie reprezintă statul membru în care produsele accizabile urmează
să fie livrate sau utilizate în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol;
22. teritoriul unui stat membru reprezintă teritoriul unui stat membru căruia i se aplică tratatele,
în conformitate cu prevederile art. 349 şi 355 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene, cu excepţia teritoriilor terţe;
221. teritoriul României reprezintă teritoriul delimitat de frontiera de stat a României, în
conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera
de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi
completările ulterioare;
23. supraveghere fiscală în domeniul accizelor reprezintă acţiunile şi/sau procedurile de
intervenţie ale autorităţii competente pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea fraudei
fiscale;
24. teritorii terţe înseamnă teritoriile prevăzute la art. 337 alin. (1) şi (2);
25. Tratat înseamnă Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene;
26. ţară terţă înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se aplică Tratatul;
27. Uniunea Europeană şi teritoriul Uniunii Europene înseamnă teritoriile statelor membre,
astfel cum sunt definite la pct. 22;
28. utilizator final înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă,
potrivit prevederilor din normele metodologice, să primească, în cadrul activităţii sale, produse
accizabile în regim de exceptare/scutire de la plata accizelor destinate a fi utilizate în scopurile
prevăzute de aceste regimuri.
29. remitere reprezintă scutirea de la obligaţia de a plăti accizele care nu au fost plătite,
respectiv renunţarea, totală sau parţială, la sumele reprezentând accize datorate.

Art. 337: Teritorii terţe

(1)Sunt considerate teritorii terţe următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al
Uniunii Europene:
a)insulele Canare;
b)teritoriile franceze menţionate la art. 349 şi art. 355 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene;
c)insulele Aland;
d)insulele Anglo-Normande (Channel Islands).
(2)Sunt considerate teritorii terţe şi teritoriile care intră sub incidenţa art. 355 alin. (3) din
Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi următoarele teritorii care nu fac
parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene:
a)insula Helgoland;
b)teritoriul Busingen;
c)Ceuta;
d)Melilla;
e)Livigno;
f)[textul din Art. 337, alin. (2), litera F. din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 03-
feb-2020 de Art. I, punctul 16. din Ordonanta 6/2020]
g)
[textul din Art. 337, alin. (2), litera G. din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 03-
feb-2020 de Art. I, punctul 16. din Ordonanta 6/2020]
(3)Operaţiunile cu produse accizabile efectuate provenind din sau având ca destinaţie:
a)Principatul Monaco sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Franţa;
b)San Marino sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Italia;
c)zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sunt tratate ca deplasări
dinspre sau către Cipru;
d)insula Man sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Regatul Unit;
e)Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal) sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Germania.
(4)[textul din Art. 337, alin. (4) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 13-feb-2023
de Art. I, punctul 17. din Ordonanta 4/2022]
(5)[textul din Art. 337, alin. (5) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 13-feb-2023
de Art. I, punctul 17. din Ordonanta 4/2022]

Art. 338: Faptul generator

Produsele accizabile sunt supuse regimului accizelor la momentul:
a)producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul
Uniunii Europene;
b)importului lor sau al intrării lor neregulamentare pe teritoriul Uniunii Europene.

Art. 339: Exigibilitatea

(1)Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se
face eliberarea pentru consum.
(2)Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor aplicabile sunt cele în vigoare la data la care
accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.

Art. 340: Eliberarea pentru consum

(1)În înţelesul prezentului capitol, eliberarea pentru consum reprezintă:
a)ieşirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize;
b)deţinerea sau depozitarea de produse accizabile, inclusiv în cazurile neregulamentare, în afara
unui regim suspensiv de accize în cazul în care accizele nu au fost percepute în conformitate cu
dispoziţiile aplicabile din dreptul Uniunii Europene şi din prezentul capitol;
c)producerea, inclusiv transformarea de produse accizabile şi producerea sau transformarea
neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize;
d)importul de produse accizabile, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate,
imediat după import, în regim suspensiv de accize, sau intrarea neregulamentară a produselor
accizabile, cu excepţia cazului în care datoria vamală s-a stins în temeiul art. 124 alin. (1) lit. (e),
(f), (g) sau (k) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;
e)utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă.
(2)Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către o persoană a
produselor accizabile care au fost eliberate în consum în alt stat membru şi pentru care accizele nu
au fost percepute în România.
(3)Momentul ieşirii dintr-un regim suspensiv de accize menţionate la alin. (1) lit. a) este
considerat a fi:
a)în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 2, momentul primirii produselor accizabile de
către destinatarul înregistrat;
b)în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 4, momentul primirii produselor accizabile
de către beneficiarul scutirii prevăzute la art. 395;
c)în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (3), momentul primirii produselor accizabile la locul de
livrare directă.
(4)În cazul unui produs accizabil care are dreptul de a fi scutit sau exceptat de la plata accizelor,
utilizarea în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea, respectiv exceptarea atrage
obligaţia de plată a accizelor.
(5)În cazul unui produs energetic, pentru care accizele nu au fost anterior exigibile, eliberare
pentru consum se consideră atunci când produsul energetic este oferit spre vânzare ori este utilizat
drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
(6)În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră
eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este deţinut într-un antrepozit fiscal pentru
care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de
revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte ori la data comunicării deciziei de
anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru
consum.
(61)În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră
eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil obţinut în urma probelor tehnologice este
deţinut de un antrepozitar propus într-un loc de producţie pentru care s-a respins cererea de
autorizare ca antrepozit fiscal. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de respingere a cererii
de autorizare ca antrepozit fiscal produce efecte, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate
pentru consum.
(7)În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră
eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este deţinut într-un antrepozit fiscal pentru
care autorizaţia a expirat şi nu a fost emisă o nouă autorizaţie, sub rezerva art. 365 alin. (8).
(8)În sensul prevederilor alin. (6), prin produse accizabile ce pot fi eliberate pentru consum se
înţelege produse accizabile care îndeplinesc condiţiile legale de comercializare.
(9)Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul
fiscal, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 16-a, către:
a)un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
b)un destinatar înregistrat din alt stat membru;
c)un teritoriu din afara teritoriului Uniunii Europene.
(10)Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor accizabile aflate
sub regim suspensiv de accize, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă
a unei autorizaţii de a distruge produsele din partea autorităţii competente, nu sunt considerate ca
eliberare pentru consum.
(11)În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil
atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă,
totală sau parţială, a produselor accizabile menţionată la alin. (10) este dovedită într-un mod
considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea
totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, sau, în cazul în care nu este posibil să se
determine unde a avut loc, de cele din statul membru în care aceasta a fost constatată.
(111)Pierderea parţială care are loc din cauza naturii produselor, în cursul unei deplasări în regim
suspensiv de accize între statele membre, nu este considerată drept eliberare pentru consum în
măsura în care valoarea pierderii se situează sub pragul comun de pierdere parţială pentru
respectivele produse accizabile, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă are motive
rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă. Acea parte dintr-o pierdere parţială care
depăşeşte pragul comun de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile este considerată
drept eliberare pentru consum.
(112)Pierderea parţială care are loc din cauza naturii produselor, în cursul unei deplasări în regim
suspensiv de accize pe teritoriul naţional, nu este considerată drept eliberare pentru consum în
măsura în care valoarea pierderii se situează sub pragul comun de pierdere parţială pentru
respectivele produse accizabile, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă are motive
rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă. Acea parte dintr-o pierdere parţială care
depăşeşte pragul de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile este considerată drept
eliberare pentru consum.
(113)În cazul în care distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor
accizabile este stabilită, garanţia depusă în conformitate cu prevederile art. 348 se eliberează,
integral sau parţial, după caz, la prezentarea unor dovezi corespunzătoare.
(12)Nu se consideră eliberare pentru consum deplasarea produselor energetice din antrepozitul
fiscal în vederea alimentării navelor sau aeronavelor care au ca destinaţie un teritoriu din afara
teritoriului Uniunii Europene, fiind asimilată unei operaţiuni de export. De asemenea, operaţiunea
de alimentare cu produse energetice a navelor sau aeronavelor care au ca destinaţie un teritoriu din
afara teritoriului Uniunii Europene este asimilată unei operaţiuni de export.

Art. 341: Plătitori de accize

(1)Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:
a)în ceea ce priveşte ieşirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize,
potrivit prevederilor art. 340 alin. (1) lit. a):
1. antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează
produsele accizabile din regimul suspensiv de accize sau în numele căreia se efectuează această
eliberare şi, în cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a
participat la această ieşire;
2. în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de
accize, astfel cum este definită la art. 412 alin. (1), (2) şi (4): antrepozitarul autorizat,
expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor în conformitate cu
prevederile art. 348 alin. (1) şi (3) şi orice persoană care a participat la ieşirea neregulamentară
şi care avea cunoştinţă sau care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă în mod normal de caracterul
neregulamentar al acestei ieşiri;
b)în ceea ce priveşte deţinerea sau depozitarea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează
la art. 340 alin. (1) lit. b): persoana care deţine sau depozitează produsele accizabile sau orice altă
persoană implicată în deţinerea sau depozitarea acestora sau orice combinaţie a acestor persoane,
în conformitate cu principiul răspunderii personale şi solidare;
c)în ceea ce priveşte producerea, inclusiv transformarea, unor produse accizabile, potrivit
prevederilor art. 340 alin. (1) lit. c): persoana care produce produsele accizabile şi, în cazul unei
produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;
d)în ceea ce priveşte importul sau intrarea neregulamentară a unor produse accizabile, potrivit
prevederilor art. 340 alin. (1) lit. d): declarantul astfel cum este definit la art. 5 pct. 15 din
Regulamentul (UE) nr. 952/2013, denumit în continuare declarantul, sau orice altă persoană
potrivit prevederilor art. 77 alin. (3) din regulamentul respectiv şi, în cazul intrării
neregulamentare, orice altă persoană implicată în intrarea neregulamentară respectivă;
e)în cazurile prevăzute la art. 340 alin. (4)-(7), persoana care determină eliberarea pentru consum;
f)în ceea ce priveşte produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru
şi sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau
pentru a fi utilizate în România, astfel cum este prevăzut la art. 414 alin. (1), destinatarul certificat.
g)în cazul prevăzut la art. 342 alin. (20), micul producător independent de vinuri liniştite.
(2)Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi datorie privind accizele,
acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie, iar fiecare dintre aceste persoane poate fi
urmărită pentru întreaga datorie.
SECŢIUNEA 2:Nivelul şi calculul accizelor

Art. 342: Nivelul accizelor

Pentru a consulta regimul accizelor actualizat apăsaţi aici
(1)Nivelul accizelor aplicabil de la data de 1 ianuarie a fiecărui an este nivelul prevăzut în anexa
nr. 1, actualizat cu creşterea preţurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie
a anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada octombrie 2014 - septembrie 2015, comunicată
oficial de Institutul Naţional de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor actualizat
se publică pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, de regulă până la data de 20 octombrie, dar nu
mai târziu de data de 31 decembrie a fiecărui an.
(11)Pentru micii producători independenţi de bere se aplică nivelul de accize prevăzut la
punctul 1.1 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru micii
producători independenţi de vinuri spumoase, precum şi pentru micii producători
independenţi de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, nivelul accizelor prevăzut în
anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu este redus cu 50% din nivelul
standard, doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)respectă cerinţele prevăzute la art. 336 pct. 161;
b)produce doar o singură categorie de produse, respectiv bere sau băuturi fermentate, altele decât
bere şi vinuri;
c)producţia realizată în ultimele 12 luni consecutive de funcţionare nu depăşeşte limitele
cantitative maxime prevăzute la alin. (12).
(12)Limitele cantitative maxime realizate de micii producători independenţi în ultimele 12
luni consecutive de funcţionare pentru menţinerea în categoria micilor producători
independenţi, pentru fiecare categorie de produse în parte, sunt următoarele:
a)bere: 200.000 hl de produs;
b)vinuri: 1.000 hl de produs;
c)băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri: 15.000 hl de produs;
d)produse intermediare: 250 hl de produs.
(13)În situaţia în care doi sau mai mulţi mici producători independenţi cooperează, iar producţia
lor cumulată realizată în ultimele 12 luni consecutive de funcţionare nu depăşeşte limitele
cantitative prevăzute la alin. (12), se consideră că producţia este realizată de un singur mic
producător independent.
(14)Pentru produsele realizate de către micii producători independenţi prevăzuţi la alin. (11) care
depăşesc limitele cantitative maxime prevăzute la alin. (12) în ultimele 12 luni consecutive de
funcţionare, nivelul redus al accizelor prevăzut la alin. (11) nu se aplică pentru produsele eliberate
pentru consum sau livrate în regim suspensiv de plata accizelor, după caz, din luna imediat
următoare celei în care limitele cantitative maxime au fost depăşite.
(15)Se exceptează de la plata accizelor berea, vinul, băuturile fermentate, altele decât bere şi
vinuri, liniştite sau spumoase, produse de persoane fizice şi consumate de către acestea, de către
membrii familiei acestora sau de către musafiri, cu condiţia ca niciun fel de vânzare să nu aibă loc.
(16)Este scutit de la plata accizelor alcoolul din fructe, în limita a 50 de litri anual, consumat
de o persoană fizică, de către membrii familiei acesteia sau de către musafiri, cu condiţia ca
niciun fel de vânzare să nu aibă loc, iar alcoolul din fructe, indiferent de concentraţia
acestuia, să fie:
a)produs de respectiva persoană fizică din fructe deţinute, cultivate şi furnizate de respectiva
persoană fizică de pe o suprafaţă de teren deţinută în temeiul unui drept real, utilizând un dispozitiv
de distilare simplu, de mici dimensiuni, înregistrat la autoritatea competentă, şi/sau
b)produs pentru respectiva persoană fizică în distilerii autorizate din fructele deţinute, cultivate şi
furnizate de respectiva persoană fizică de pe o suprafaţă de teren deţinută în temeiul unui drept
real.
(17)În înţelesul prezentului articol, termenul familie desemnează soţul şi soţia sau soţul, soţia şi
copiii lor necăsătoriţi, care locuiesc sau gospodăresc împreună. Este asimilată termenului familie şi
situaţia persoanei necăsătorite care locuieşte împreună cu copiii aflaţi în întreţinerea sa, precum şi
bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi al fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc
împreună. Prin termenul copil se înţelege copilul în vârstă de până la 18 ani sau tinerii majori, cu
condiţia ca aceştia să frecventeze cursurile învăţământului liceal sau profesional, proveniţi din
căsătoria soţilor, copilul unuia dintre soţi, copilul adoptat, precum şi copilul încredinţat unuia sau
ambilor soţi ori dat în plasament familial sau pentru care s-a instituit tutela sau curatela potrivit
legii.
(18)Prin excepţie de la alin. (1), pentru bere, nivelul accizelor este cel prevăzut în anexa nr. 1.
(19)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi
vinuri, produse intermediare şi alcool etilic, nivelul accizelor este cel prevăzut în anexa nr. 1.
(2)Prin excepţie de la alin. (1) pentru ţigarete, tutun fin tăiat, destinat rulării în ţigarete, ţigări şi
ţigări de foi şi alte tutunuri de fumat, nivelul accizelor se aplică de la data de 1 aprilie a fiecărui an
şi este cel prevăzut în anexa nr. 1.
(21)[textul din Art. 342, alin. (21) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-
ian-2024 de Art. III, punctul 53. din capitolul II din Legea 296/2023]
(22)[textul din Art. 342, alin. (22) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-
ian-2024 de Art. III, punctul 53. din capitolul II din Legea 296/2023]
(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care în ultimele 12 luni are loc scăderea preţurilor
de consum, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada
octombrie 2014-septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică până la
data de 15 octombrie.
(4)Nivelul în lei al accizelor, obţinut după efectuarea actualizării prevăzute la alin. (1), se
rotunjeşte la nivel de două zecimale, prin reducere, atunci când a treia zecimală este mai mică
decât 5, şi prin majorare atunci când a treia zecimală este mai mare sau egală cu 5.
(5)[textul din Art. 342, alin. (5) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2019
de Art. 66, punctul 24. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(6)[textul din Art. 342, alin. (6) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2019
de Art. 66, punctul 24. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(7)Pentru produsele energetice pentru care nivelul accizelor este stabilit la 1.000 litri, volumul se
măsoară la o temperatură de 15°C.
(8)Pentru motorina destinată utilizării în agricultură se poate aplica un nivel redus de accize.
Nivelul şi condiţiile privind aplicarea accizei reduse se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
(9)Pentru motorină se poate aplica un nivel redus al accizelor atunci când este utilizată drept
carburant pentru motor în următoarele scopuri:
a)transport rutier de mărfuri în cont propriu sau pentru alte persoane, cu autovehicule ori
ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de mărfuri şi cu o greutate
brută maximă autorizată de cel puţin 7,5 tone;
b)transportul de persoane, regulat sau ocazional, cu excepţia transportului public local de persoane,
cu un autovehicul din categoria M2 ori M3, definit în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea
autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice
separate destinate vehiculelor respective («Directivă-cadru»).
(10)Nivelul redus al accizelor prevăzut la alin. (9) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi nu
poate fi mai mic decât nivelul minim prevăzut în Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27
octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi
a electricităţii. Reducerea nivelului accizelor se realizează prin restituirea sumelor reprezentând
diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul redus al accizelor către operatorii economici
licenţiaţi în Uniunea Europeană. Condiţiile, procedura şi termenele de restituire se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului.
(11)[textul din Art. 342, alin. (11) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-
ian-2019 de Art. 66, punctul 24. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(12)[textul din Art. 342, alin. (12) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-
ian-2019 de Art. 66, punctul 24. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(13)[textul din Art. 342, alin. (13) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-
ian-2019 de Art. 66, punctul 24. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(14)Micii producători independenţi astfel cum sunt definiţi la art. 336 pct. 161, precum şi
operatorii prevăzuţi la art. 353 alin. (2), care îndeplinesc cerinţele prevăzute în prezentul titlu
pentru menţinerea în aceste categorii, pot solicita, printr-o cerere, autorităţilor vamale teritoriale
eliberarea unui certificat anual care să ateste statutul de mic producător independent, încadrarea
producţiei acestora în limitele cantitative anuale maxime şi respectarea de către aceştia a celorlalte
condiţii pentru încadrarea în categoria de mic producător independent sau mică distilerie, după caz.
(15)Micii producători independenţi pentru producţia de vin, precum şi antrepozitarii
autorizaţi pentru producţia de produse intermediare, odată cu cererea prevăzută la alin.
(14), depun şi o declaraţie pe propria răspundere prin care să certifice că îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii pentru încadrarea în categoria micilor producători
independenţi de vin sau de produse intermediare:
a)sunt independenţi din punct de vedere juridic şi economic de orice alt producător, folosesc clădiri
separate din punct de vedere fizic de cele ale oricărui alt producător şi nu lucrează sub licenţă;
b)producţia realizată în anul precedent nu depăşeşte 1.000 hl de vin, respectiv 250 hl de produse
intermediare, după caz. Pentru antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de vin, precum şi
antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse intermediare a căror activitate nu depăşeşte 12
luni consecutive de funcţionare sau nou-înfiinţaţi, în declaraţie se va înscrie producţia realizată
până la data cererii prevăzute la alin. (14) sau că producţia estimată a fi realizată în următoarele 12
luni nu depăşeşte limitele cantitative maxime prevăzute pentru fiecare categorie de produs în parte.
(16)Micii producători independenţi şi micile distilerii fac trimitere la certificatul prevăzut la alin.
(14) în documentul administrativ care însoţeşte deplasarea produselor respective în regim
suspensiv de accize sau care însoţeşte deplasarea produselor respective după eliberarea pentru
consum, după caz.
(17)Nivelul accizelor prevăzut pentru vinuri liniştite, pentru produsele realizate de micii
producători de vinuri spumoase, pentru produsele realizate de micii producători independenţi de
bere, de micii producători independenţi de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, liniştite
sau spumoase, precum şi de micile distilerii se aplică şi pentru produsele realizate de mici
producători independenţi sau de micile distilerii din alte state membre, care deţin certificatul care
atestă încadrarea în aceste categorii de producători eliberat de autorităţile competente din statele
membre în care au fost produse sau, potrivit legislaţiei acelui stat membru, încadrarea în aceste
categorii de producători este autocertificată de către respectivul producător, doar în situaţia în care
documentul administrativ care însoţeşte deplasarea produselor respective în regim suspensiv de
accize sau care însoţeşte deplasarea produselor respective după eliberarea pentru consum, după
caz, face trimitere la certificatul acordat de autoritatea din statul membru de origine care atestă
acest statut sau, potrivit legislaţiei acelui stat membru, încadrarea în aceste categorii de producători
este autocertificată de către respectivul producător.
(18)Nivelul accizelor prevăzut pentru vinuri, pentru produsele realizate de micii producători de
vinuri spumoase, pentru produsele realizate de micii producători independenţi de bere, de micii
producători independenţi de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, liniştite sau spumoase,
precum şi de micile distilerii nu se aplică în situaţia în care nu sunt respectate prevederile alin. (17)
sau, în cazuri justificate, în situaţia în care autorităţile teritoriale competente nu pot stabili cu
exactitate respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (17).
(19)Modelul de cerere prevăzut la alin. (14), declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin.
(15), forma certificatului care atestă statutul de mic producător independent, forma trimiterii la
acest certificat în cadrul documentului administrativ care însoţeşte deplasarea produselor
respective, precum şi cerinţele pentru completarea documentului administrativ care însoţeşte
deplasarea produselor se stabilesc prin normele metodologice.
(20)În cazul vinurilor liniştite realizate de micii producători independenţi, eliberare pentru consum
se consideră atunci când vinul liniştit realizat de micii producători independenţi este comercializat.
(21)Prin excepţie de la prevederile alin. (20), nu se consideră eliberare pentru consum
comercializarea de către micii producători independenţi către antrepozite fiscale a vinurilor liniştite
realizate de aceştia şi deplasate din spaţiul lor de producţie către antrepozite fiscale.

Art. 3421: Reguli speciale privind nivelul accizelor în anul 2024

Indice
(1)În anul 2024, nivelul accizelor pentru produsele de la nr. crt. 10-12 din anexa nr. 1 la titlul
VIII - Accize şi alte taxe speciale, prevăzut în coloana nr. 3 din anexă, se actualizează cu
creşterea preţurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului
2023, faţă de perioada octombrie 2014 - septembrie 2015, după cum urmează:
a)începând cu data de 1 ianuarie 2024, cu 50% din creşterea preţurilor de consum;
b)începând cu data de 1 iulie 2024, cu 50% din creşterea preţurilor de consum.
(2)Celelalte prevederi ale art. 342 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

Art. 343: Calculul accizelor

(1)Calculul accizelor se efectuează potrivit prevederilor din normele metodologice.
(2)Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem.
(3)[textul din Art. 343, alin. (3) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2019
de Art. 66, punctul 25. din capitolul III din Ordonanta urgenta 114/2018]
(4)Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal asupra preţului de
vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum. Acest procent legal se aplică
după cum urmează:
a)13% asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum, pentru
perioada 1 august 2022-31 martie 2023 inclusiv;
b)12% asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum, pentru
perioada 1 aprilie 2023 - 31 martie 2024 inclusiv;
c)11% asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum, pentru
perioada 1 aprilie 2024-31 martie 2025 inclusiv;
d)10% asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum, începând cu
1 aprilie 2025.
(5)Acciza specifică exprimată în lei/1.000 de ţigarete se determină anual, pe baza preţului
mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, a procentului legal aferent accizei ad valorem şi a
accizei totale al cărei nivel este prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din
prezentul titlu. Această acciză specifică se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor care se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 1 martie. În perioada 1 august
2022 - 31 martie 2023 inclusiv, acciza specifică pentru ţigarete este de 459,386 lei/1.000
ţigarete.
*) Nivelul accizei specifice la ţigarete în perioada 1 aprilie 2023-31 martie 2024 inclusiv este de
493,988 lei/1.000 de ţigarete.
*) Nivelul accizei specifice la ţigarete în perioada 1 aprilie 2024-31 martie 2025 inclusiv este de
543,81 lei/1.000 de ţigarete.
*) Nivelul accizei specifice la ţigarete în perioada 1 aprilie 2025-31 martie 2026 inclusiv este de
560,86 lei/1.000 ţigarete.
*) În perioada 1 august 2025-31 martie 2026 inclusiv, acciza specifică pentru ţigarete este de
576,360 lei/1.000 de ţigarete.
(6)Acciza datorată determinată potrivit alin. (2) nu poate fi mai mică decât nivelul accizei totale
prevăzut în anexa nr. 1.
(7)Preţul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul se calculează în funcţie de valoarea totală a
tuturor cantităţilor de ţigarete eliberate pentru consum, pe baza preţului de vânzare cu amănuntul,
incluzând toate taxele, împărţit la cantitatea totală de ţigarete eliberate pentru consum. Acest preţ
mediu ponderat se stabileşte până pe data de 15 februarie a fiecărui an, pe baza datelor privind
cantităţile totale de ţigarete eliberate pentru consum în cursul anului calendaristic precedent, şi se
publică pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice în termen de 15 zile de la data stabilirii.
(8)Preţul de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte şi se declară de către
persoana care eliberează pentru consum ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este
adus la cunoştinţa publică, în conformitate cu cerinţele prevăzute de normele metodologice.
(9)Este interzisă vânzarea de către orice persoană a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi
declarat preţuri de vânzare cu amănuntul.
(10)Preţul de vânzare al ţigaretelor nu poate depăşi preţul de vânzare cu amănuntul declarat în
vigoare la momentul vânzării.
(11)Este interzisă vânzarea de ţigarete, de către orice persoană, către persoane fizice, la un preţ mai
mic decât preţul de vânzare cu amănuntul declarat.
SECŢIUNEA 3:Obligaţiile plătitorilor de accize

Art. 344: Responsabilităţile plătitorilor de accize

(1)Plătitorii de accize au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă.
(2)Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a
accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la
autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol.

Art. 345: Plata accizelor la bugetul de stat

(1)Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care
accizele devin exigibile, cu excepţia cazurilor pentru care se prevede în mod expres un alt termen
de plată.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1):
a)în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural, termenul de plată a
accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către
consumatorul final. În cazul prevăzut la art. 356 alin. (11) şi art. 358 alin. (3), termenul de plată a
accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a avut loc autoconsumul;
b)în cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, momentul
plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import;
c)orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 340 alin. (4)-(7) are obligaţia de a
plăti accizele în termen de 5 zile de la data la care acestea au devenit exigibile;
d)în situaţiile prevăzute la art. 340 alin. (1) lit. b) şi c) acciza se plăteşte în ziua lucrătoare imediat
următoare celei în care a fost depusă declaraţia de accize.
e)în situaţia prevăzută la art. 417 alin. (2) acciza se plăteşte în prima zi lucrătoare imediat
următoare celei în care s-au recepţionat produsele.
(3)Livrarea produselor prevăzute la art. 350 alin. (1) lit. b), art. 351 alin. (1), cu excepţia
produselor care se încadrează la poziţiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 şi 3.2.1 din anexa nr. 1, art. 352, art. 353 alin. (1) şi a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), din antrepozite
fiscale ori din locaţia în care acestea au fost recepţionate de către destinatarul înregistrat, se
efectuează numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care să ateste virarea
la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia
depunerii declaraţiei lunare de accize se regularizează eventualele diferenţe dintre valoarea
accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal
ori al destinatarului înregistrat, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse accizabile
efectiv livrate de aceştia, în decursul lunii precedente.
(31)Deplasarea produselor prevăzute la art. 350 alin. (1) lit. b), art. 351 alin. (1), cu excepţia
produselor care se încadrează la poziţiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 şi 3.2.1 din anexa nr. 1, la art. 352, art. 353 alin. (1) şi a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e) din antrepozite fiscale
ori din locaţia în care acestea au fost recepţionate de către destinatarul înregistrat către alte locuri
de depozitare se efectuează numai în momentul în care antrepozitarul autorizat sau destinatarul
înregistrat face dovada plăţii la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi
deplasată fără a avea loc livrarea produselor către cumpărător.
(32)Livrarea produselor prevăzute la art. 354 alin. (1) din locaţia în care acestea au fost
recepţionate de către destinatarul înregistrat se efectuează numai în momentul în care furnizorul
deţine documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente
cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se
regularizează eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către
beneficiarii produselor, în numele destinatarului înregistrat, şi valoarea accizelor aferente
cantităţilor de produse accizabile efectiv livrate de aceştia, în decursul lunii precedente.
(33)Deplasarea produselor prevăzute la art. 354 alin. (1) din locaţia în care acestea au fost
recepţionate de către destinatarul înregistrat către alte locuri de depozitare se efectuează numai în
momentul în care destinatarul înregistrat face dovada plăţii la bugetul de stat a valorii accizelor
aferente cantităţii ce urmează a fi deplasată fără a avea loc livrarea produselor către cumpărător.
(34)În situaţiile prevăzute la alin. (31), (33) şi (35), deplasarea produselor accizabile de la
antrepozitul fiscal ori din locaţia în care acestea au fost recepţionate de către destinatarul înregistrat
către alte locuri de depozitare este însoţită de avizul de însoţire, în care se înscrie menţiunea accize
plătite.
(35)În cazul antrepozitarilor autorizaţi începând cu data de 1 ianuarie 2024, în primele 36 de
luni de valabilitate a autorizaţiei:
a)livrarea produselor prevăzute la art. 350 alin. (1) lit. b), art. 351 alin. (1), cu excepţia produselor
care se încadrează la poziţiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 şi 3.2.1 din anexa nr. 1, art. 352, art. 353 alin. (1),
art. 354 alin. (1) şi a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), din antrepozite
fiscale se efectuează numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care atestă
virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia
depunerii declaraţiei lunare de accize se regularizează eventualele diferenţe dintre valoarea
accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi
valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse accizabile efectiv livrate de aceştia, în decursul
lunii precedente;
b)deplasarea produselor prevăzute la art. 350 alin. (1) lit. b), art. 351 alin. (1), cu excepţia
produselor care se încadrează la poziţiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 şi 3.2.1 din anexa nr. 1, art. 352, art. 353 alin. (1), art. 354 alin. (1) şi a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), din
antrepozite fiscale către alte locuri de depozitare se efectuează numai în momentul în care
antrepozitarul autorizat face dovada plăţii la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce
urmează a fi deplasată fără a avea loc livrarea produselor către cumpărător. Deplasarea produselor
accizabile de la antrepozitul fiscal către alte locuri de depozitare este însoţită de avizul de însoţire,
în care se înscrie menţiunea accize plătite.
(4)Plata accizelor prevăzute la alin. (3), (32) şi (35) se efectuează de către furnizor ori de către
cumpărător. În situaţia în care plata este efectuată de către cumpărător în numele furnizorului,
aceasta trebuie efectuată în contul al cărui titular este furnizorul, deschis la unităţile Trezoreriei
Statului.
(5)Livrarea produselor prevăzute la alin. (3) şi (35) din antrepozitele fiscale sau din locurile în care
au fost recepţionate de către destinatarii înregistraţi şi livrarea produselor prevăzute la alin. (32)
din locurile în care au fost recepţionate de către destinatarii înregistraţi se fac numai pe baza
comenzii cumpărătorului.
(6)Pe baza comenzii, furnizorul emite cumpărătorului un document în care menţionează:
denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate. În cazul în care plata accizelor se
efectuează de către cumpărător, documentul cuprinde şi informaţii cu privire la denumirea, codul
de identificare fiscală şi numărul contului deschis la Trezoreria Statului ale furnizorului.
(7)Comenzile menţionate la alin. (6) se exprimă în unitatea de măsură prevăzută în anexa nr. 1. În
cazul în care livrarea se efectuează în vase calibrate, comenzile trebuie să corespundă capacităţilor
înscrise în documentele însoţitoare ale vaselor calibrate.
(8)În situaţiile prevăzute la alin. (7), cantităţile din comenzi, pentru produsele energetice prevăzute
la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), exprimate în litri la temperatura efectivă, se corectează cu densitatea la
temperatura de +15°C, rezultând cantitatea exprimată în litri pentru care se datorează accize.
Valoarea accizelor datorate se calculează prin înmulţirea cantităţii cu nivelul accizelor pe unitatea
de măsură, exprimată în litri.
(9)La livrarea efectivă a cantităţilor de produse energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e),
exprimate în litri, furnizorul recalculează contravaloarea accizelor conform procedeului de mai sus.
Sumele astfel obţinute, reprezentând accize, se evidenţiază distinct în factura emisă cumpărătorului
de către furnizor.
(10)Eventualele diferenţe între valoarea accizelor virate la bugetul de stat calculate pe baza
documentului prevăzut la alin. (6) şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse accizabile
prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e), efectiv livrate de furnizori, conform facturii, se
regularizează cu ocazia depunerii declaraţiei lunare privind obligaţiile de plată la bugetul de stat.

Art. 346: Depunerea declaraţiilor de accize

(1)Orice plătitor de accize, cu excepţia importatorului autorizat, are obligaţia de a depune lunar la
autoritatea competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei
pentru luna respectivă.
(2)Declaraţiile de accize se depun la autoritatea competentă de către plătitorii de accize până pe
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), orice persoană aflată în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 340 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 340 alin. (4)-(7) are obligaţia de a depune o
declaraţie de accize la autoritatea competentă în termen de 5 zile calendaristice de la data eliberării
pentru consum.
(4)Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune anual la autoritatea competentă decontul
privind accizele, conform dispoziţiilor legale privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, până la
data de 30 aprilie a anului următor celui de raportare.

Art. 347: Documente fiscale

Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal,
provenienţa trebuie să fie dovedită conform prevederilor stabilite prin normele metodologice.

Art. 348: Garanţii

(1)Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat şi importatorul
autorizat au obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei garanţii, la nivelul stabilit
conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure plata accizelor ce pot deveni
exigibile. Garanţia poate fi constituită sub formă de:
a)consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b)scrisoare de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie emisă în condiţiile legii de o instituţie de
credit/societate de asigurare înregistrată în Uniunea Europeană şi Spaţiul Economic European,
autorizată să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul României, în favoarea autorităţii fiscale
teritoriale la care operatorul economic este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.»
(11)Destinatarul înregistrat care prezintă risc fiscal ridicat are obligaţia constituirii unei garanţii de
120% din contravaloarea accizelor aferente cantităţii de produse accizabile pe care intenţionează să
o primească, sub forma prevăzută la alin. (1). În situaţia în care organele competente constată
indiciile săvârşirii unei infracţiuni şi evaluează prejudiciul, operatorul economic are obligaţia de a
reîntregi garanţia la nivelul prejudiciului, cu excepţia situaţiei în care garanţia este îndestulătoare.
(12)Regulile referitoare la constituirea, actualizarea şi eliberarea garanţiei prevăzute la alin.
(11) se stabilesc prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române. Garanţia
poate fi eliberată numai după verificarea de către organele fiscale competente a îndeplinirii de către
operatorul economic a tuturor obligaţiilor legale privind evidenţierea, declararea şi plata
obligaţiilor fiscale administrate de A.N.A.F.
(13)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţia în care destinatarul înregistrat care prezintă
risc fiscal ridicat înregistrează obligaţii fiscale restante administrate de A.N.A.F. cu mai mult de 5
zile faţă de termenul legal de plată, garanţia se extinde şi asupra acestor obligaţii de drept şi fără
nicio altă formalitate.
(2)În situaţia în care antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat sau
importatorul autorizat înregistrează obligaţii fiscale restante administrate de A.N.A.F. cu mai mult
de 30 de zile faţă de termenul legal de plată, garanţia se extinde şi asupra acestor obligaţii de drept
şi fără nicio altă formalitate.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), garanţia poate fi depusă de proprietarul produselor
accizabile sau, în comun, de către acesta şi una dintre persoanele prevăzute la alin. (1), în cazurile
şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(4)În cazul antrepozitarilor autorizaţi, prin normele metodologice se stabilesc niveluri minime şi
maxime ale garanţiilor, în funcţie de natura şi volumul produselor accizabile ce urmează a fi
realizate sau depozitate.
(5)Garanţia este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
(6)Tipul, modul de calcul, valoarea, durata şi condiţiile de reducere a garanţiei sunt prevăzute în
normele metodologice, pe tipuri de activităţi şi grupe de produse.
(7)În cazul antrepozitarului autorizat care deţine şi calitatea de expeditor înregistrat, condiţiile şi
cuantumul garanţiei se stabilesc prin normele metodologice.
(8)Valoarea garanţiei se analizează anual sau, ori de câte ori este necesar, de către autoritatea
competentă, în vederea actualizării în funcţie de schimbările intervenite în volumul afacerii sau
asupra nivelului accizelor.
SECŢIUNEA 4:Alcool şi băuturi alcoolice

Art. 349: Bere

(1)În înţelesul prezentului capitol, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 sau orice
produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206,
având, şi într-un caz, şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.
(2)Nivelul redus al accizelor prevăzut la art. 342 alin. (11) se aplică şi pentru micii producători
independenţi de bere nou-înfiinţaţi care declară pe propria răspundere că vor produce o cantitate
mai mică de 200.000 hl de bere/an.
(3)Fiecare mic producător independent are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la
data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind cantitatea de bere pe
care a produs-o în anul calendaristic precedent şi/sau cantitatea de bere pe care urmează să o
producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(4)Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declaraţia pe propria
răspundere prevăzută la alin. (2) sau alin. (3), după caz, acesta este obligat la plata unei sume
reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru bere în anexa nr. 1 care face parte
integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenţei cantităţii care depăşeşte 200.000 hl.
(5)Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat
depăşirea cantităţii declarate şi se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15
ianuarie a anului următor.
(6)În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o producţie mai
mare de 200.000 hl, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.
(7)Antrepozitarul autorizat care produce şi alte produse accizabile care se încadrează în prevederile
art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică redusă.
(8)[textul din Art. 349, alin. (8) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-feb-2022
de Art. I, punctul 26. din Ordonanta 4/2022]
(9)[textul din Art. 349, alin. (9) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-feb-2022
de Art. I, punctul 26. din Ordonanta 4/2022]

Art. 350: Vinuri

(1)În înţelesul prezentului capitol, vinurile sunt:
a)vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu
excepţia vinului spumos, aşa cum este definit la lit. b), şi care:
1. au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum,
şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau
2. au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum,
au fost obţinute fără nicio îmbogăţire şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în
întregime din fermentare;
b)vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21
06, 2204 21 07, 2204 21 08, 2204 21 09, 2204 29 10 şi 2205 şi care:
1. sunt prezentate în sticle închise cu dop tip ciupercă fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt
sub presiune egală ori mai mare de 3 bari datorată dioxidului de carbon în soluţie; şi
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în
volum şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
(2)Nivelul redus al accizelor prevăzut la art. 342 alin. (11) se aplică şi pentru micii producători
independenţi de vinuri spumoase nou-înfiinţaţi care declară pe propria răspundere că vor produce o
cantitate mai mică de 1.000 hl de vinuri spumoase/an.
(3)Fiecare mic producător independent are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la
data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind cantitatea de produse
reprezentând vinuri spumoase pe care a produs-o în anul calendaristic precedent şi/sau cantitatea
de vinuri spumoase pe care urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele
metodologice.
(4)Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declaraţia pe propria
răspundere prevăzută la alin. (2) sau alin. (3), după caz, acesta este obligat la plata unei sume
reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru vinurile spumoase în anexa nr. 1 care face
parte integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenţei cantităţii care depăşeşte 1.000 hl.
(5)Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat
depăşirea cantităţii declarate şi se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15
ianuarie a anului următor.
(6)În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o producţie mai
mare de 1.000 hl, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.
(7)Antrepozitarul autorizat care produce şi alte produse accizabile care se încadrează în prevederile
art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică redusă.

Art. 351: Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri

(1)În înţelesul prezentului capitol, băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri,
reprezintă:
a)băuturi fermentate liniştite, care se încadrează la codurile NC 2204 şi 2205 şi care nu sunt
prevăzute la art. 350, precum şi toate produsele încadrate la codurile NC 2206, cu excepţia
altor băuturi fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la lit. b), şi a produsului prevăzut
la art. 349, având:
1. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum; sau
2. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la
care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;
b)băuturi spumoase fermentate, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2206
00 31 şi 2206 00 39, precum şi la produsele încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 06,
2204 21 07, 2204 21 08, 2204 21 09, 2204 29 10 şi 2205, care nu se încadrează în prevederile
art. 350 şi care:
1. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum;
sau
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum şi
la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
(11)Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) doar băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri,
obţinute din fermentarea fructelor, a bacelor, a legumelor, a unei soluţii de miere în apă sau din
fermentarea sucului proaspăt sau a sucului concentrat obţinut din cele de mai sus. Se interzice
adăugarea oricărui alt tip de alcool sau băutură alcoolică în scopul producerii de băuturi
fermentate, altele decât bere şi vinuri. În sensul prezentului articol, adaosul de alcool utilizat pentru
a dilua sau a dizolva substanţele aromatizante se consideră că se încadrează în doza strict necesară
doar în măsura în care concentraţia alcoolică a produsului finit rezultat nu creşte cu mai mult de
1,2% în volum. Alcoolul utilizat în acest scop nu este considerat adaos de alcool în scopul
producerii de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri. Adăugarea acestor substanţe
aromatizante nu trebuie să modifice semnificativ caracterul produsului original.
(12)Se încadrează la poziţiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 sau 3.2.1 din anexa nr. 1 care face parte integrantă
din prezentul titlu băuturile fermentate cu o concentraţie alcoolică pe volum de sub 8,5% vol.
(2)[textul din Art. 351, alin. (2) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-feb-2022
de Art. I, punctul 32. din Ordonanta 4/2022]
(3)Se încadrează la poziţia 3.1.1 din anexa nr. 1 la titlul VIII produsele care au denumirea de cidru
de mere şi/sau de pere a căror presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie este mai mică de 3
bari, obţinute din fermentarea completă sau parţială a merelor şi/sau a perelor procesate, cu sau
fără adaos, înainte sau după fermentare, de apă, arome şi zaharuri, şi încadrate la codurile NC 2206
00.
(4)Se încadrează la poziţia 3.1.2 din anexa nr. 1 la titlul VIII produsele denumite hidromel obţinute
din fermentarea unei soluţii de miere, încadrate la codurile NC 2206 00 59 şi NC 2206 00 89,
precum şi la codul NC 2206 00 39.
(5)Se încadrează la poziţia 3.2.1 din anexa nr. 1 la titlul VIII produsele denumite cidru de mere şi/
sau de pere a căror presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie este egală sau mai mare de 3
bari, obţinute din fermentarea completă sau parţială a merelor şi/sau a perelor procesate, cu sau
fără adaos, înainte sau după fermentare, de apă, arome şi zaharuri, şi încadrate la codurile NC 2206
00.
(6)Presiunea datorată dioxidului de carbon în soluţie pentru băuturile fermentate, altele decât bere
şi vinuri, prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. 1, se măsoară la temperatura de 20°C.
(7)Nivelul redus al accizelor prevăzut la art. 342 alin. (11) se aplică şi pentru micii producători
independenţi de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, nou-înfiinţaţi care declară pe propria
răspundere că vor produce o cantitate mai mică de 15.000 hl de băuturi fermentate, altele decât
bere şi vinuri/an.
(8)Fiecare mic producător independent are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la
data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind cantitatea de produse
reprezentând băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, pe care a produs-o în anul calendaristic
precedent şi/sau cantitatea de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, pe care urmează să o
producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(9)Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declaraţia pe propria
răspundere prevăzută la alin. (7) sau alin. (8), după caz, acesta este obligat la plata unei sume
reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru băuturi fermentate, altele decât bere şi
vinuri, în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenţei
cantităţii care depăşeşte 15.000 hl.
(10)Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat
depăşirea cantităţii declarate şi se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15
ianuarie a anului următor.
(11)În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o producţie mai
mare de 15.000 hl, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.
(12)Antrepozitarul autorizat care produce şi alte produse accizabile care se încadrează în
prevederile art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică redusă.

Art. 352: Produse intermediare

(1)În înţelesul prezentului capitol, produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o
concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în volum, şi care se
încadrează la codurile NC 2204, 2205 şi 2206, dar care nu intră sub incidenţa art. 349-351.
(2)De asemenea, se consideră produse intermediare şi:
a)orice băutură fermentată liniştită prevăzută la art. 351 alin. (1) lit. a), care are o concentraţie
alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.
b)orice băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 351 alin. (1) lit. b), care are o concentraţie
alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.

Art. 353: Alcool etilic

(1)În înţelesul prezentului capitol, alcool etilic reprezintă:
a)toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate
la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la
alt capitol al nomenclaturii combinate;
b)produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse în
codurile NC 2204, 2205 şi 2206;
c)[textul din Art. 353, alin. (1), litera C. din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-
feb-2022 de Art. I, punctul 34. din Ordonanta 4/2022]
d)băuturi spirtoase potabile care conţin produse, în soluţie sau nu.
(2)Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii se aplică nivelul prevăzut în anexa nr. 1, care
face parte integrantă din prezentul titlu, pentru această categorie de producători cu condiţia ca
producţia realizată de aceştia să nu depăşească anual limita cantitativă maximă de 10 hl alcool pur.
Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de
vedere juridic şi economic de orice altă distilerie şi nu funcţionează sub licenţa de produs a unei
alte distilerii. La calculul producţiei realizate nu se includ cantităţile de alcool pur realizate în
sistem de prestări de servicii pentru persoane fizice în limita individuală prevăzută la art. 342 alin.
(16) pentru fiecare persoană fizică în parte.
(3)Nivelul prevăzut pentru micile distilerii se aplică şi pentru micile distilerii nou-înfiinţate care
declară pe propria răspundere că vor produce o cantitate mai mică de 10 hl alcool pur/an.
(4)Fiecare mică distilerie are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15
ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind cantitatea de alcool pur pe care a
produs-o în anul calendaristic precedent, cu evidenţierea clară a cantităţii de alcool realizat în
sistem de prestări de servicii pentru persoane fizice, precum şi cantitatea de alcool pur pe care
urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(5)Pentru produsele realizate de către micile distilerii care depăşesc limita cantitativă maximă de
10 hl alcool pur în ultimele 12 luni consecutive de funcţionare, nivelul redus al accizelor, prevăzut
în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru această categorie de producători
nu se mai aplică pentru produsele eliberate pentru consum sau livrate în regim suspensiv de plata
accizelor, după caz, din luna imediat următoare celei în care limitele cantitative maxime au fost
depăşite.
(6)Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declaraţia pe propria
răspundere prevăzută la alin. (3) sau alin. (4), după caz, acesta este obligat la plata unei sume
reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru alcool etilic în anexa nr. 1 care face parte
integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenţei cantităţii care depăşeşte 10 hl alcool pur/an.
(7)În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat ca mică distilerie a realizat o
producţie mai mare de 10 hl alcool pur, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.
(8)Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat
depăşirea cantităţii declarate şi se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15
ianuarie a anului următor.
(9)Antrepozitarul autorizat care produce şi alte produse accizabile care se încadrează în prevederile
art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică micilor distilerii.
SECŢIUNEA 5:Tutun prelucrat

Art. 354: Tutun prelucrat

(1)În înţelesul prezentului capitol, tutun prelucrat reprezintă:
a)ţigarete;
b)ţigări şi ţigări de foi;
c)tutun de fumat:
1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
2. alte tutunuri de fumat.
(2)Se consideră ţigarete:
a)rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigări sau ţigări de foi, în sensul
alin. (3);
b)rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire
neindustrială;
c)rulourile de tutun care se pot înfăşură în hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
d)orice produs care conţine total sau parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile
prevăzute la lit. a), b) sau c).
(3)Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă, având în vedere proprietăţile acestora şi
aşteptările obişnuite ale clienţilor, pot şi au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare, după cum
urmează:
a)rulourile de tutun cu un înveliş exterior din tutun natural;
b)rulourile de tutun cu umplutură mixtă mărunţită şi cu înveliş exterior de culoarea obişnuită a unei
ţigări de foi, din tutun reconstituit, care acoperă în întregime produsul, inclusiv, după caz, filtrul,
cu excepţia vârfului, în cazul ţigărilor de foi cu vârf, dacă masa unitară, fără a include filtrul sau
muştiucul, nu este mai mică de 2,3 g şi nici mai mare de 10 g şi circumferinţa a cel puţin o treime
din lungime nu este mai mică de 34 mm;
c)produsele alcătuite parţial din alte substanţe decât tutun şi care îndeplinesc criteriile prevăzute la
lit. a) şi b).
(4)Se consideră tutun de fumat:
a)tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit ori presat în bucăţi şi care poate fi fumat fără
prelucrare industrială ulterioară;
b)deşeuri de tutun puse în vânzare cu amănuntul care nu intră sub incidenţa alin. (2) şi (3) şi care
pot fi fumate. În sensul prezentului articol, deşeurile de tutun sunt considerate ca fiind resturi de foi
de tutun şi produse secundare obţinute la prelucrarea tutunului sau fabricarea produselor din tutun;
c)orice produs care constă total sau parţial din alte substanţe decât tutunul, dar care îndeplineşte, pe
de altă parte, criteriile prevăzute la lit. a) sau b).
(5)Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete:
a)tutunul de fumat aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o
reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime de tăiere sub 1,5 mm;
b)tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun care
au o lăţime de tăiere de 1,5 mm sau mai mult, dacă tutunul de fumat este vândut ori destinat
vânzării pentru rularea în ţigarete.
(6)Fără să contravină prevederilor alin. (2) lit. d) şi alin. (4) lit. c), produsele care nu conţin tutun şi
care sunt utilizate exclusiv în scopuri medicale nu sunt tratate ca tutun prelucrat, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(7)Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete,
atunci când are o lungime, excluzând filtrul sau muştiucul, mai mare de 8 cm, fără să depăşească
11 cm, ca 3 ţigarete, excluzând filtrul sau muştiucul, când are o lungime mai mare de 11 cm, fără
să depăşească 14 cm, şi aşa mai departe.
(8)Toţi operatorii economici plătitori de accize pentru tutunul prelucrat, potrivit prezentului
capitol, au obligaţia de a prezenta autorităţii competente liste cuprinzând date cu privire la
produsele accizabile eliberate pentru consum, în conformitate cu prevederile din normele
metodologice.
SECŢIUNEA 6:Produse energetice

Art. 355: Produse energetice

(1)În înţelesul prezentului capitol, produsele energetice sunt:
a)produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept
combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
b)produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
c)produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
d)produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate
utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
e)produsele cu codul NC 3403;
f)produsele cu codul NC 3811;
g)produsele cu codul NC 3817;
h)produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru
încălzire sau combustibil pentru motor.
(2)Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 9-a şi a 16-a doar următoarele produse
energetice:
a)produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept
combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
b)produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
c)produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11
21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile secţiunii a 16-a se aplică numai circulaţiei comerciale în
vrac;
d)produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29;
e)produsele cu codul NC 2901 10;
f)produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
g)produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate
utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
h)produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru
încălzire sau combustibil pentru motor;
i)produsele cu codurile NC 3811 11 10, 3811 11 90, 3811 19 00 şi 3811 90 00.
(3)Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:
a)benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
b)benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;
c)motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;
d)kerosenul cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
e)gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;
f)gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
g)păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
h)cărbunele şi cocsul cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.
(4)De asemenea, se datorează accize pentru produsele energetice, altele decât cele prevăzute la
alin. (3), care sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru
încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei se stabileşte în funcţie de destinaţie la
nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.
(5)Produsele energetice prevăzute la alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora, dacă sunt destinate a fi
utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru motor, cu excepţia celor utilizate
drept combustibil pentru navigaţie, sunt supuse unei accize la nivelul motorinei.
(6)Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în
vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al
combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.
(7)Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice altă hidrocarbură, cu excepţia turbei,
destinată a fi utilizată, pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire este accizată cu acciza
aplicabilă produsului energetic echivalent.
(8)Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice nu este
considerat a fi un fapt generator de accize în cazul în care consumul constă în produse energetice
produse în incinta acelui loc de producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât
cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră fapt generator de accize.

Art. 356: Gaz natural

(1)În scopul aplicării art. 338 şi 339, gazul natural este supus accizelor şi accizele devin exigibile
la momentul furnizării de către distribuitorii sau redistribuitorii autorizaţi potrivit legii direct către
consumatorii finali din România.
(11)O entitate care produce gaz natural pentru uz propriu este considerată, în sensul aplicării alin.
(1), atât producător, cât şi consumator final.
(2)Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului natural au obligaţia de a se înregistra la
autoritatea competentă înainte de desfăşurarea activităţii cu gaz natural, în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
(3)Atunci când gazul natural este furnizat în România de un distribuitor sau de un redistribuitor
care nu are sediu stabil în România, accizele devin exigibile la furnizarea către consumatorul final
şi se plătesc de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie
înregistrată la autoritatea competentă din România.
(4)Prin excepţie de la prevederile art. 338, nu se consideră ca fiind fapt generator de accize
consumul de gaz natural utilizat pentru menţinerea capacităţii de a transporta şi de a distribui gaz
natural, în limitele stabilite de autoritatea de reglementare în domeniu.

Art. 357: Cărbune, cocs şi lignit

În scopul aplicării art. 338 şi 339, cărbunele, cocsul şi lignitul sunt supuse accizelor şi accizele
devin exigibile la momentul livrării acestora în România de către operatorii economici producători
sau de către operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare ori care importă astfel
de produse. Aceşti operatori economici au obligaţia să se înregistreze la autoritatea competentă
înainte de desfăşurarea activităţii cu astfel de produse, în condiţiile prevăzute în normele
metodologice.
SECŢIUNEA 7:Energie electrică

Art. 358: Energie electrică

(1)În înţelesul prezentului capitol, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.
(2)În scopul aplicării prevederilor art. 338 şi 339, energia electrică este supusă accizelor şi accizele
devin exigibile la momentul furnizării energiei electrice, după caz, de producători, distribuitori sau
redistribuitori către consumatorii finali din România.
(3)O entitate care produce energie electrică pentru uz propriu este considerată, în sensul aplicării
alin. (2), atât producător, cât şi consumator final.
(4)Prin excepţie de la prevederile art. 338, nu se consideră ca fiind fapt generator de accize
consumul de energie electrică utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi
de a distribui energie electrică, în limitele stabilite de autoritatea de reglementare în domeniu.
(5)Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la
autoritatea competentă înainte de desfăşurarea activităţii cu energie electrică, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice.
(6)Atunci când energia electrică este furnizată în România de un distribuitor sau de un
redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la
furnizarea către consumatorul final şi este plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau
redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.
SECŢIUNEA 8:Autorizarea operatorilor economici care desfăşoară activităţi cu produse
accizabile în regim suspensiv de accize

Art. 359: Reguli generale

(1)Autorizarea antrepozitelor fiscale, a destinatarilor înregistraţi, a expeditorilor înregistraţi şi a
importatorilor autorizaţi se realizează de structurile de specialitate din cadrul Autorităţii Vamale
Române.
(2)Competenţele privind structurile de specialitate prevăzute la alin. (1), procedura şi condiţiile în
care se realizează autorizarea se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor la propunerea
preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

Art. 360

[textul din Art. 360 din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 8 a fost abrogat la 24-iul-2017 de Art. I,
punctul 15. din Legea 177/2017]

Art. 361

[textul din Art. 361 din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 8 a fost abrogat la 24-iul-2017 de Art. I,
punctul 15. din Legea 177/2017]
SECŢIUNEA 9:Regimul de antrepozitare

Art. 362: Reguli generale

(1)Producţia, transformarea, deţinerea şi depozitarea produselor accizabile, atunci când accizele nu
au fost percepute, au loc într-un antrepozit fiscal, cu excepţiile prevăzute de prezentul capitol.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru:
a)berea, vinul, băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, liniştite sau spumoase, precum şi
alcoolul din fructe obţinut în condiţiile prevăzute la art. 342 alin. (16) lit. a), produse de persoane
particulare şi consumate de către producător, de către membrii familiei acestuia sau de către
musafiri, cu condiţia ca niciun fel de vânzare să nu aibă loc;
b)vinurile liniştite realizate de micii producători independenţi;
c)energia electrică, gazul natural, cărbunele, lignitul şi cocsul.
(3)Micii producători de vinuri liniştite prevăzuţi la alin. (2) lit. b) au obligaţia de a se înregistra la
autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(4)În cazul în care micii producători prevăzuţi la alin. (2) lit. b) realizează livrări intracomunitare,
aceştia informează autorităţile competente şi respectă cerinţele stabilite prin Regulamentul delegat
(UE) 2018/273 al Comisiei din 11 decembrie 2017 de completare a Regulamentului (UE) nr.
1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul de autorizaţii
pentru plantările de viţă-de-vie, registrul plantaţiilor viticole, documentele însoţitoare şi
certificarea, registrul de intrări şi de ieşiri, declaraţiile obligatorii, notificările şi publicarea
informaţiilor notificate, de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului
European şi al Consiliului în ceea ce priveşte controalele şi sancţiunile relevante, de modificare a
Regulamentelor (CE) nr. 555/2008, (CE) nr. 606/2009 şi (CE) nr. 607/2009 ale Comisiei şi de
abrogare a Regulamentului (CE) nr. 436/2009 al Comisiei şi a Regulamentului delegat (UE)
2015/560 al Comisiei.
(5)Atunci când micii producători de vin dintr-un alt stat membru sunt scutiţi de obligaţiile privind
deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile, destinatarul din România informează autoritatea
competentă cu privire la livrările de vin primite, prin intermediul documentului solicitat în temeiul
Regulamentului delegat (UE) 2018/273 sau printr-o trimitere la acesta.
(6)Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor
accizabile, cu următoarele excepţii:
a)antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către aeronave sau nave;
b)acele livrări care, indiferent de tipul destinatarului - consumator final sau nu, se efectuează prin
cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantă din mijlocul de transport
care efectuează livrarea;
c)livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 394 alin. (1) pct. 2;
d)vânzarea buteliilor de vin din cramele sau expoziţiile din interiorul antrepozitului fiscal autorizat
exclusiv pentru producţia de vinuri liniştite şi/sau spumoase.
e)vânzarea de bere în interiorul antrepozitului fiscal, autorizat exclusiv pentru producţia de bere.
(7)Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru
acel produs nu a fost percepută. Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal,
pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage obligaţia de plată a acestora.
(8)Este interzisă producerea sau transformarea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal,
cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol.
(9)Prezenta secţiune nu se aplică produselor accizabile care fac obiectul unei proceduri sau al unui
regim vamal suspensiv.

Art. 363: Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal

(1)În vederea obţinerii autorizaţiei de antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie
antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi în forma
prevăzute în normele metodologice.
(2)Cererea trebuie să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în normele
metodologice, potrivit specificului activităţii ce urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal.
(3)Persoana care îşi manifesta în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai
multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea competentă o singură cerere. Cererea este
însoţită de documentele aferente fiecărui loc.
(31)În situaţia în care între micii producători independenţi există o formă de asociere conform
prevederilor legale în vigoare se depune o singură cerere de autorizare de către micul producător
independent desemnat în cadrul asocierii să îi reprezinte pe ceilalţi mici producători independenţi,
cu precizarea în cererea de autorizare că producţia se realizează prin cooperarea cu alţi mici
producători independenţi, anexând cererii şi documentele care au stat la baza asocierii din care să
rezulte datele de identificare ale acestora - denumirea, sediul social şi codul unic de identificare,
urmând ca acesta să prezinte şi să urmărească respectarea tuturor prevederilor prezentului titlu şi
normelor metodologice aferente, urmând ca toate dispoziţiile aplicabile antrepozitarului/
antrepozitului fiscal şi locurilor autorizate să se refere la toate locaţiile şi membrii asocierii.
(32)În situaţia în care cooperarea între micii producători independenţi nu are drept consecinţă
constituirea unei asocieri conform prevederilor legale, cererea de autorizare se depune de fiecare
mic producător independent din cooperare, fiecare dintre aceştia fiind obligat să menţioneze în
cererea de autorizare faptul că în realizarea producţiei cooperează cu alţi mici producători
independenţi, precizând pentru fiecare în parte datele de identificare - denumirea, sediul social şi
codul unic de identificare, să respecte cerinţele prevăzute de prezentul titlu. În această situaţie,
prevederile prezentului titlu şi normelor metodologice aferente, precum şi toate dispoziţiile
aplicabile antrepozitarului/antrepozitului fiscal şi locurilor autorizate se referă la fiecare dintre
micii producători independenţi care cooperează.
(4)[textul din Art. 363, alin. (4) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 9 a fost abrogat la 24-iul-2017
de Art. I, punctul 15. din Legea 177/2017]

Art. 364: Condiţii de autorizare

(1)Autoritatea competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)locul urmează a fi folosit pentru producerea, transformarea, deţinerea, depozitarea, primirea şi/
sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize. În cazul unui loc ce va fi
autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse
accizabile estimate la nivelul unui an trebuie să fie mai mare decât limitele prevăzute în normele
metodologice, diferenţiate în funcţie de grupa de produse depozitate şi de accizele aferente
produselor depozitate;
b)locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să nu permită scoaterea produselor accizabile
din acest loc fără plata accizelor;
c)locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile, cu excepţiile
prevăzute la art. 362 alin. (6);
d)în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar
autorizat, aceasta să nu fie incapabilă, să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi
pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru următoarele infracţiuni:
1. infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;
2. infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei;
3. infracţiuni de corupţie şi de serviciu;
4. infracţiuni de fals;
5. infracţiunile prevăzute de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
6. infracţiunile prevăzute de Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările
şi completările ulterioare;
7. infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;
8. infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
9. infracţiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării
terorismului, republicată, cu modificările ulterioare;
10. infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, cu modificările ulterioare;
11. infracţiunile prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu
modificările şi completările ulterioare;
12. infracţiunile prevăzute de prezentul cod;
e)în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar
autorizat, nici persoana însăşi, nici administratorii acestei persoane juridice să nu fie incapabili, să
nu fi fost condamnaţi definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru
infracţiunile prevăzute la lit. d), după caz.
f)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat nu înregistrează
obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F.
(2)Antrepozitarul autorizat poate desfăşura în antrepozitul fiscal de producţie şi alte activităţi de
producţie, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3)Prevederile alin. (1) se detaliază corespunzător pe grupe de produse accizabile şi în funcţie de
activitatea desfăşurată în antrepozitul propus, conform precizărilor din normele metodologice.
(4)Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare, locurile în care se constituie şi se
menţin stocurile de urgenţă/stocurile specifice, precum şi capacităţile de stocare destinate entităţii
centrale de stocare, conform Legii nr. 85/2018 privind constituirea şi menţinerea unor rezerve
minime de ţiţei şi/sau de produse petroliere, cu modificările şi completările ulterioare, se
asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Art. 365: Autorizarea ca antrepozit fiscal

(1)Autoritatea competentă emite autorizaţia de antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data
depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2)Autorizaţia conţine următoarele elemente:
a)codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;
b)elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
c)adresa antrepozitului fiscal;
d)tipul produselor accizabile primite/expediate în/din antrepozitul fiscal şi natura activităţii;
e)nivelul garanţiei;
f)perioada de valabilitate a autorizaţiei, care este de 5 ani;
g)orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3)Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la cerere.
(4)În cazul modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea
competentă trebuie să îl informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării şi asupra
motivelor acesteia.
(5)Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în
condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(6)Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale
privind procedura aprobării tacite.
(7)Antrepozitarul autorizat care doreşte continuarea activităţii într-un antrepozit fiscal după
expirarea perioadei de valabilitate înscrise în autorizaţia pentru acel antrepozit fiscal solicită în
scris autorităţii competente reautorizarea ca antrepozit fiscal cu cel puţin 60 de zile înainte de
expirarea perioadei de valabilitate, conform precizărilor din normele metodologice.
(8)În situaţia prevăzută la alin. (7), perioada de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal se
prelungeşte până la data soluţionării cererii de reautorizare.
(9)Perioada de valabilitate a autorizaţiilor de antrepozit fiscal valide, emise anterior datei de 1
ianuarie 2016, se prelungeşte de drept până la 5 ani.

Art. 366: Respingerea cererii de autorizare

(1)Respingerea cererii de autorizare se comunică în scris odată cu motivele luării acestei decizii.
(2)În cazul în care autoritatea competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit
fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor
legislaţiei privind contenciosul administrativ.
(3)Soluţionarea contestaţiilor potrivit alin. (2) se realizează de către structura cu atribuţii de
soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central.
(4)Procedura de soluţionare a contestaţiilor se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 367: Obligaţiile antrepozitarului autorizat

(1)Orice antrepozitar autorizat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)să constituie în favoarea autorităţii competente o garanţie care să asigure plata accizelor care pot
deveni exigibile, în conformitate cu prevederile art. 348 şi în condiţiile stabilite prin normele
metodologice;
b)să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare
adecvate, necesare securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c)să asigure menţinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autorităţii competente;
d)să ţină evidenţe exacte şi actualizate, pentru fiecare antrepozit fiscal în parte, cu privire la
materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în
antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale şi să prezinte evidenţele corespunzătoare,
la cererea autorităţilor competente;
e)să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem
de administrare, contabil şi de securitate;
f)să asigure accesul autorităţii competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în
care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis
pentru primirea sau expedierea produselor;
g)să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentă, la cererea
acesteia;
h)să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţii
competente;
i)să cerceteze şi să raporteze către autoritatea competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu
privire la produsele accizabile;
j)să înştiinţeze autorităţile competente despre orice modificare pe care intenţionează să o aducă
datelor în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de
producerea modificării;
k)să asigure îndeplinirea pe toată durata de funcţionare a condiţiilor prevăzute la art. 364;
l)să transmită la autoritatea competentă, până la data de 15 a lunii următoare celei de raportare,
situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice;
l1)să transmită la autoritatea competentă, până la data de 5 ianuarie a anului următor celui de
raportare, situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice pentru micii producători
independenţi de bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, precum şi pentru micile
distilerii;
m)să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin normele metodologice.
(2)Antrepozitarii autorizaţi se exceptează de la obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), b) şi l) pentru
locurile autorizate ca antrepozite fiscale de depozitare autorizate exclusiv în vederea constituirii şi
menţinerii stocurilor de urgenţă conform Legii nr. 85/2018 privind constituirea şi menţinerea unor
rezerve minime de ţiţei şi/sau produse petroliere, precum şi antrepozitele fiscale de depozitare
aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare.
(3)Prevederile alin. (1) se detaliază corespunzător pe grupe de produse accizabile şi în funcţie de
activitatea desfăşurată în antrepozitul propus, conform precizărilor din normele metodologice.
(4)Cesionarea ori înstrăinarea sub orice formă a acţiunilor sau a părţilor sociale ale antrepozitarilor
autorizaţi ori ale unui antrepozitar a cărui autorizaţie a fost anulată, revocată, suspendată sau pentru
care a expirat perioada de valabilitate conform prezentului capitol se aduce la cunoştinţa autorităţii
competente cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuării
inspecţiei fiscale, cu excepţia celor care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa de capital.
(5)Înstrăinarea activelor de natura imobilizărilor corporale care contribuie direct la producţia şi/sau
depozitarea de produse accizabile ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cărui
autorizaţie a fost anulată sau revocată, suspendată sau pentru care a expirat perioada de valabilitate
conform prezentului capitol se poate face numai după ce s-au achitat la bugetul de stat toate
obligaţiile fiscale ori după ce persoana care urmează să preia activele respective şi-a asumat
obligaţia de plată restantă a debitorului printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat
în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii sub forma unei scrisori de garanţie bancară la
nivelul obligaţiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacţiei, ale antrepozitarului.
(6)Actele încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (4) şi (5) sunt anulabile la cererea organului
fiscal.
(7)Operatorii economici autorizaţi ca mici producători independenţi sunt obligaţi să înştiinţeze
organele fiscale competente, în termen de 60 de zile de la data la care constată că limitele maxime
prevăzute pentru fiecare categorie de produse în parte au fost depăşite, despre această situaţie de
fapt, să calculeze şi să plătească valoarea accizei la nivelul standard al accizei, prevăzut în anexa
nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru alcoolul etilic.
(8)Operatorii economici autorizaţi ca mică distilerie sunt obligaţi să înştiinţeze organele fiscale
competente, în termen de 60 de zile de la data la care constată că limita maximă prevăzută la art. 353 alin. (2) a fost depăşită, despre această situaţie de fapt, să calculeze şi să plătească valoarea
accizei la nivelul standard al accizei, prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din
prezentul titlu, pentru alcoolul etilic.

Art. 368: Netransmisibilitatea autorizaţiei de antrepozit fiscal

(1)Autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2)Atunci când are loc vânzarea locului, autorizaţia nu se transferă noului proprietar. Noul posibil
antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.

Art. 369: Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal

(1)Autoritatea competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost
oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.
(2)Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în
următoarele situaţii:
a)în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
1. persoana a decedat;
2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat
amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la
art. 364 alin. (1) lit. d);
3. activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment, dizolvare sau lichidare;
b)în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:
1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment, dizolvare sau
lichidare;
2. persoana juridică sau oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat
printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în
România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după
caz;
c)antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 367, cu excepţia
obligaţiei prevăzute la art. 367 alin. (1) lit. l);
d)când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
e)în cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţie;
f)antrepozitarul autorizat înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de
natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi de 60 de zile faţă de termenul legal de plată;
g)pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de
produse accizabile din antrepozitul fiscal de depozitare este mai mic decât limita prevăzută în
normele metodologice, potrivit prevederilor art. 364 alin. (1) lit. a).
(3)La propunerea organelor de control, autoritatea competentă poate suspenda autorizaţia
pentru un antrepozit fiscal, astfel:
a)pe o perioadă de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele
contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei;
b)pe o perioadă de 1-12 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute
la art. 452 alin. (1) lit. b)-e), g) şi i);
c)până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea
penală pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d).
(4)Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea
autorizaţiei de antrepozit fiscal se comunică şi antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.
(5)Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a
autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal la structura cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din
cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, potrivit legislaţiei privind contenciosul
administrativ.
(6)Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la
data comunicării sau de la o altă dată ulterioară comunicării cuprinsă în aceasta, după caz. Decizia
de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte începând de la data emiterii
autorizaţiei.
(7)Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal nu
suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură
administrativă.
(8)În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit
fiscal, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte
de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
(9)În cazul anulării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă numai
după o perioadă de cel puţin 5 ani de la data anulării.
(10)În cazul revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă
numai după o perioadă de cel puţin 180 de zile de la data la care decizia de revocare a autorizaţiei
de antrepozit fiscal produce efecte potrivit alin. (6). Aceste prevederi se aplică şi în situaţia în care
antrepozitarul autorizat contestă decizia de revocare, la calculul termenului de 180 de zile fiind
luate în calcul perioadele în care decizia de revocare a produs efecte.
(11)În situaţia în care, în perioada de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal, intervin
modificări ale condiţiilor de autorizare sau de funcţionare ale antrepozitului fiscal, iar
neconformarea la acestea atrage revocarea autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de
autoritatea competentă la data la care persoana a cărei autorizaţie a fost revocată din cauza
neconformării la aceste condiţii îndeplineşte toate condiţiile de autorizare/funcţionare.
(12)Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a expirat ori le-a fost suspendată, revocată sau anulată
autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data expirării, suspendării, revocării ori
anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -,
în condiţiile prevăzute de normele metodologice.
SECŢIUNEA 10:Destinatarul înregistrat

Art. 370: Reguli generale

(1)Persoana care intenţionează să primească, în cadrul activităţii sale, produse accizabile care se
deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru trebuie să se autorizeze în calitate
de destinatar înregistrat.
(2)Destinatarul înregistrat nu are dreptul de a produce, de a transforma, de a deţine, de a depozita
sau de a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.

Art. 371: Cererea de autorizare ca destinatar înregistrat

(1)Destinatarul înregistrat poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza
autorizaţiei valabile emise de autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1), potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(2)Destinatarul înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile poate să îşi desfăşoare
activitatea în această calitate numai în baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea competentă.
Autorizarea prevăzută la art. 336 pct. 8 se face pentru o cantitate-limită de produse accizabile
primită de la un singur expeditor şi pentru o perioadă de timp limitată, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(3)În vederea obţinerii autorizaţiei de destinatar înregistrat, solicitantul trebuie să depună o cerere
la autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.

Art. 372: Condiţii de autorizare ca destinatar înregistrat

(1)Pentru a fi autorizată, persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar
înregistrat trebuie să aibă declarat cel puţin un loc în care urmează să realizeze recepţia de produse
accizabile deplasate în regim suspensiv de accize din alte state membre, pentru care trebuie să facă
dovada înregistrării punctului de lucru la oficiul registrului comerţului.
(2)În situaţia în care recepţia produselor accizabile se realizează în mai multe locuri, cererea este
însoţită de o declaraţie privind locurile în care urmează a se realiza recepţia acestor produse,
precum şi de dovada înregistrării acestora la oficiul registrului comerţului.
(3)Cererea care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se respinge.
(4)Autorizaţia de destinatar înregistrat se eliberează numai dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a)au fost prezentate documentele prevăzute în normele metodologice;
b)în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat,
aceasta să nu fie incapabilă, să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea
aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
c)în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat,
nici persoana însăşi, nici administratorii acestor persoane juridice să nu fie incapabili, să nu fi fost
condamnaţi definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile
prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
d)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat nu înregistrează
obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F.;
e)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat deţine un sistem
computerizat de evidenţă a produselor accizabile achiziţionate în regim suspensiv de accize, a
produselor livrate şi a stocurilor de astfel de produse.

Art. 373: Autorizarea ca destinatar înregistrat

(1)Autoritatea competentă emite autorizarea ca destinatar înregistrat, în termen de 60 de zile de la
data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2)Procedura de autorizare a destinatarilor înregistraţi nu intră sub incidenţa prevederilor legale
privind procedura aprobării tacite.
(3)Autorizaţia conţine următoarele elemente:
a)codul de accize;
b)elementele de identificare ale destinatarului înregistrat;
c)tipul produselor accizabile care urmează a fi recepţionate;
d)nivelul şi forma garanţiei;
e)data de la care autorizaţia devine valabilă;
f)locurile declarate pentru recepţia produselor accizabile şi adresa acestora.
(4)Autorizaţia de destinatar înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în
care destinatarul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de
autoritatea competentă.
(5)În cazul destinatarului înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile în regim
suspensiv de accize, autorizaţia are valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii acesteia.
(6)Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la cerere.
(7)În cazul modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea
competentă trebuie să îl informeze pe destinatarul înregistrat asupra modificării şi asupra motivelor
acesteia.
(8)Destinatarul înregistrat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în
condiţiile prevăzute în normele metodologice.

Art. 374: Respingerea cererii de autorizare ca destinatar înregistrat

(1)Respingerea cererii de autorizare se comunică în scris, odată cu motivele luării acestei decizii.
(2)În cazul în care autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) a respins cererea de autorizare a unui
destinatar înregistrat, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie la structura cu
atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central,
conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Art. 375: Obligaţiile destinatarului înregistrat

(1)Orice destinatar înregistrat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
a)să garanteze plata accizelor în condiţiile prevăzute în normele metodologice, înaintea expedierii
de către antrepozitarul autorizat sau a expeditorului înregistrat a produselor accizabile;
b)la încheierea deplasării, să înscrie în evidenţe produsele accizabile primite în regim suspensiv de
accize;
c)să accepte orice control al autorităţii competente, pentru a se asigura că produsele au fost efectiv
primite;
d)să asigure îndeplinirea pe toată durata de funcţionare a condiţiilor prevăzute la art. 372;
e)să transmită la autoritatea competentă, până la data de 15 a lunii următoare celei de raportare,
situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice.
f)
[textul din Art. 375, alin. (1), litera F. din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 10 a fost abrogat la 20-
iun-2024 de Art. I, punctul 3. din Ordonanta urgenta 59/2024]
(11)Pe lângă obligaţiile prevăzute la alin. (1), destinatarul înregistrat care prezintă risc fiscal
ridicat are obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei declaraţii pe propria răspundere
privind cantitatea de produse accizabile pe care intenţionează să o primească şi să garanteze plata
accizelor conform art. 348 alin. (11). Modelul şi conţinutul declaraţiei şi modalitatea de declarare
se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(12)Cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de epuizarea cantităţii de produse accizabile înscrise
în declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (11), destinatarul înregistrat care prezintă risc
fiscal ridicat are obligaţia de a înştiinţa autoritatea competentă cu privire la acest fapt.
(13)Criteriile pentru evaluarea riscului fiscal în vederea determinării destinatarilor înregistraţi care
prezintă risc fiscal ridicat se stabilesc prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.
(14)Operatorii economici, care în urma evaluării riscului fiscal în baza ordinului prevăzut la alin.
(13) prezintă risc fiscal ridicat, se notifică de către autoritatea vamală competentă în vederea
respectării prevederilor alin. (11) şi (12) şi ale art. 348 alin. (11).
(15)În cazul în care autoritatea competentă constată că pe parcursul a 36 de luni consecutive de la
data depunerii primei declaraţii pe propria răspundere conform alin. (11) operatorul economic nu a
înregistrat obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în sensul art. 157 din Legea nr. 207/2015 privind
Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care s-a dispus
executarea garanţiei şi a fost începută procedura de executare silită, operatorul economic se
consideră că nu mai prezintă risc fiscal ridicat în sensul alin. (13).
(16)Activitatea de monitorizare şi control al activităţii desfăşurate de destinatarii înregistraţi care
prezintă risc fiscal ridicat se stabileşte prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.
(2)În situaţia în care intervin modificări faţă de datele menţionate în autorizaţie, destinatarul
înregistrat are obligaţia de a depune o notificare la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(3)Destinatarul înregistrat nu poate realiza recepţia de produse accizabile într-un nou loc dacă
acesta nu a fost declarat.

Art. 376: Netransferabilitatea autorizaţiei de destinatar înregistrat

(1)Autorizaţiile sunt emise numai pentru destinatarii înregistraţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2)Atunci când are loc vânzarea locului de recepţie a produselor accizabile, autorizaţia nu se
transferă noului proprietar.

Art. 377: Revocarea autorizaţiei de destinatar înregistrat

(1)Autorizaţia de destinatar înregistrat poate fi revocată în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la art. 375, cu excepţia
obligaţiei prevăzute la art. 375 alin. (1) lit. e);
b)atunci când titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat,
de natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c)în cazul unui destinatar persoană fizică, dacă a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească
definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru
infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
d)în cazul unui destinatar înregistrat, persoană juridică, dacă persoana juridică sau oricare dintre
administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau
s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile
prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
e)în cazul în care destinatarul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie.
(11)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b), la propunerea organelor de control,
autoritatea competentă revocă autorizaţia de destinatar înregistrat care prezintă risc fiscal
ridicat, în termen de maximum 3 zile calendaristice de la data primirii propunerii de
revocare, în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acesteia nu respectă prevederile art. 348 alin. (11) şi art. 375 alin. (11) şi (1
2);
b)atunci când titularul acesteia depăşeşte cantitatea de produse accizabile înscrisă în declaraţia
prevăzută la art. 375 alin. (11).
(12)Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât revocarea autorizaţiei de destinatar
înregistrat care prezintă risc fiscal ridicat se comunică deţinătorului autorizaţiei. Comunicarea se
realizează prin remitere la domiciliul fiscal al destinatarului înregistrat care prezintă risc fiscal
potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (8)-(10) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările
ulterioare. În situaţia în care destinatarul înregistrat care prezintă risc fiscal nu este găsit la
domiciliul fiscal se afişează pe uşa acestuia o înştiinţare potrivit art. 47 alin. (9) din Legea nr.
207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi decizia se consideră comunicată la data
afişării înştiinţării.
(2)În cazul în care destinatarul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să
notifice acest fapt autorităţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea
la autorizaţie produce efecte. Decizia de revocare se comunică destinatarului înregistrat şi produce
efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţă acestuia.
(3)În cazuri excepţionale când interesele legitime ale destinatarului înregistrat impun aceasta,
autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de
revocare, la o dată ulterioară.
(4)Destinatarul înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei la structura
cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat
central, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.
(5)Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de destinatar înregistrat nu suspendă efectele
juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
SECŢIUNEA 11:Expeditorul înregistrat

Art. 378: Reguli generale

Persoana care intenţionează să expedieze în regim suspensiv de accize produse accizabile puse în
liberă circulaţie trebuie să se autorizeze în calitate de expeditor înregistrat.

Art. 379: Cererea de autorizare ca expeditor înregistrat

(1)Expeditorul înregistrat în România poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în
baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1).
(2)În vederea obţinerii autorizaţiei de expeditor înregistrat, solicitantul trebuie să depună o cerere
la autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.

Art. 380: Condiţii de autorizare ca expeditor înregistrat

Autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) eliberează autorizaţia de expeditor înregistrat numai dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)au fost prezentate documentele prevăzute în normele metodologice;
b)în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca expeditor înregistrat,
aceasta să nu fie incapabilă, să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea
aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
c)în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca expeditor înregistrat,
nici persoana însăşi, nici administratorii acestei persoane juridice să nu fie incapabili, să nu fi fost
condamnaţi definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile
prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
d)solicitantul nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat de natura celor
administrate de A.N.A.F.

Art. 381: Autorizarea ca expeditor înregistrat

(1)Autoritatea competentă emite autorizarea ca expeditor înregistrat, în termen de 60 de zile de la
data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2)Procedura de autorizare a expeditorilor înregistraţi nu intră sub incidenţa prevederilor legale
privind procedura aprobării tacite.
(3)Autorizaţia conţine următoarele elemente:
a)codul de accize;
b)elementele de identificare ale expeditorului înregistrat;
c)tipul produselor accizabile care urmează a fi expediate;
d)nivelul şi forma garanţiei;
e)data de la care autorizaţia devine valabilă;
f)locurile de import.
(4)Autorizaţia de expeditor înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în
care expeditorul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de
autoritatea competentă. În cazul solicitantului care deţine şi calitatea de antrepozitar autorizat,
autorizaţia de expeditor înregistrat este valabilă începând cu data emiterii acesteia.
(5)Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la cerere.
(6)În cazul modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea
competentă trebuie să-l informeze pe expeditorul înregistrat asupra modificării şi asupra motivelor
acesteia.
(7)Expeditorul înregistrat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în
condiţiile prevăzute în normele metodologice.

Art. 382: Respingerea cererii de autorizare ca expeditor înregistrat

(1)Respingerea cererii de autorizare se comunică în scris, odată cu motivele luării acestei decizii.
(2)În cazul în care autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) a respins cererea de autorizare a unui
expeditor înregistrat, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie la structura cu
atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central,
conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Art. 383: Obligaţiile expeditorului înregistrat

(1)Orice expeditor înregistrat are obligaţia de a garanta plata accizelor în condiţiile prevăzute în
normele metodologice, înaintea expedierii produselor accizabile.
(2)În situaţia în care intervin modificări faţă de datele menţionate în autorizaţie, expeditorul
înregistrat are obligaţia de a depune o cerere la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(3)Expeditorul înregistrat are obligaţia să transmită la autoritatea competentă, până la data de 15 a
lunii următoare celei de raportare, situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice.

Art. 384: Netransferabilitatea autorizaţiei de expeditor înregistrat

Autorizaţiile sunt emise numai pentru expeditorii înregistraţi numiţi şi nu sunt transferabile.

Art. 385: Revocarea autorizaţiei de expeditor înregistrat

(1)Autorizaţia de expeditor înregistrat poate fi revocată în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la art. 383 alin. (1) şi (2);
b)atunci când titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat,
de natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c)în cazul unui expeditor înregistrat, persoană fizică, dacă a fost condamnată printr-o hotărâre
judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat
străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
d)în cazul unui expeditor înregistrat, persoană juridică, dacă persoana juridică sau oricare dintre
administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau
s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile
prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
e)în cazul în care expeditorul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie.
(2)În cazul în care expeditorul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să
notifice acest fapt autorităţii prevăzute la art. 359 alin. (1) cu cel puţin 60 de zile înainte de data de
la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.
(3)Decizia de revocare se comunică expeditorului înregistrat şi produce efecte de la data la care a
fost adusă la cunoştinţa acestuia.
(4)Expeditorul înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei la structura
cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat
central, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.
(5)Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de expeditor înregistrat nu suspendă efectele
juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
SECŢIUNEA 12:Importatorul autorizat

Art. 386: Reguli generale

(1)Persoana fizică sau juridică care intenţionează să importe produse accizabile supuse marcării
prin banderole sau timbre trebuie să se autorizeze în calitate de importator.
(2)Calitatea de importator autorizat conferă acestuia dreptul de marcare a produselor supuse
acestui regim.

Art. 387: Cererea de autorizare ca importator autorizat

(1)Importatorul autorizat în România poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în
baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1).
(2)În vederea obţinerii autorizaţiei de importator autorizat, solicitantul trebuie să depună o cerere la
autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.

Art. 388: Condiţii de autorizare ca importator autorizat

Autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) eliberează autorizaţia de importator autorizat numai dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)au fost prezentate documentele prevăzute în normele metodologice;
b)în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca importator autorizat,
aceasta să nu fie incapabilă, să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea
aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
c)în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca importator autorizat,
persoana însăşi sau oricare dintre administratorii acesteia să nu fie incapabilă, să nu fi fost
condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile
prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
d)solicitantul nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat de natura celor
administrate de A.N.A.F.

Art. 389: Autorizarea ca importator autorizat

(1)Autoritatea competentă emite autorizarea ca importator autorizat, în termen de 60 de zile de la
data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2)Procedura de autorizare a importatorilor autorizaţi nu intră sub incidenţa prevederilor legale
privind procedura aprobării tacite.
(3)Autorizaţia conţine următoarele elemente:
a)codul de accize;
b)elementele de identificare ale importatorului autorizat;
c)tipul produselor accizabile care urmează a fi importate;
d)nivelul şi forma garanţiei;
e)data de la care autorizaţia devine valabilă;
f)locurile de import.
(4)Autorizaţia de importator autorizat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în
care acesta face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea
competentă.
(5)Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la cerere.
(6)În cazul modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea
competentă trebuie să-l informeze pe importatorul autorizat asupra modificării şi asupra motivelor
acesteia.
(7)Importatorul autorizat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice.

Art. 390: Respingerea cererii de autorizare ca importator autorizat

(1)Respingerea cererii de autorizare se comunică în scris, odată cu motivele luării acestei decizii.
(2)În cazul în care autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) a respins cererea de autorizare a unui
importator autorizat, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie la structura cu
atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central,
conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Art. 391: Obligaţiile importatorului autorizat

(1)Orice importator autorizat are obligaţia de a garanta plata accizelor în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
(2)În situaţia în care intervin modificări faţă de datele menţionate în autorizaţie, importatorul
autorizat are obligaţia de a depune o cerere la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(3)Importatorul autorizat are obligaţia să transmită la autoritatea competentă, până la data de 15 a
lunii următoare celei de raportare, situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice.

Art. 392: Netransferabilitatea autorizaţiei de importator autorizat

Autorizaţiile sunt emise numai pentru importatorii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.

Art. 393: Revocarea autorizaţiei de importator autorizat

(1)Autorizaţia de importator autorizat poate fi revocată în următoarele situaţii:
a)când titularul acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la art. 391 alin. (1) şi (2);
b)când titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de
natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c)în cazul unui importator autorizat, persoană fizică, dacă a fost condamnată printr-o hotărâre
judecătorească definitivă sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat
străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
d)în cazul unui importator autorizat, persoană juridică, dacă persoana juridică sau oricare dintre
administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau
s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunile
prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d), după caz;
e)în cazul în care importatorul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţie.
(2)În cazul în care importatorul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să
notifice acest fapt autorităţii prevăzute la art. 359 alin. (1) cu cel puţin 60 de zile înainte de data de
la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.
(3)Decizia de revocare se comunică importatorului autorizat şi produce efecte de la data la care a
fost adusă la cunoştinţa acestuia.
(4)Importatorul autorizat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei la structura
cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat
central, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.
(5)Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de importator autorizat nu suspendă efectele
juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
SECŢIUNEA 121:Monitorizare şi control

Art. 3931: Activitate de monitorizare şi control

Indice
Activitatea de monitorizare şi control al respectării de către autoritatea prevăzută la art. 359 alin.
(1) a condiţiilor legale privind autorizarea antrepozitarilor autorizaţi, a destinatarilor înregistraţi, a
expeditorilor înregistraţi şi a importatorilor autorizaţi se efectuează de către Ministerul Finanţelor
Publice, potrivit procedurii aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
SECŢIUNEA 13:Excepţii de la regimul de accizare pentru produse energetice şi energie
electrică

Art. 394: Excepţii

(1)Nu se aplică regimul de accizare pentru:
1. produsele cu codurile NC 4401 şi 4402 şi căldura rezultată în aval utilizând aceste produse;
2. următoarele utilizări de produse energetice şi energie electrică:
a)produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau
combustibil pentru încălzire;
b)utilizarea duală a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual atunci când
este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât pentru
motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în
procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare duală;
c)energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice
şi metalurgice;
d)energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs;
e)procesele mineralogice.
(2)Prevederile art. 355 alin. (2) se aplică produselor energetice utilizate în unul dintre scopurile
prevăzute la alin. (1).
(3)Nu se consideră producţie de produse energetice:
a)operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental produse energetice;
b)operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul
propriei întreprinderi, cu condiţia ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai
mică decât acciza care ar trebui plătită, dacă produsul energetic refolosit ar fi pasibil de impunere;
c)o operaţie constând în amestecul - în afara unui loc de producţie sau a unui antrepozit
fiscal - al produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
1. accizele asupra componentelor amestecului să fi fost plătite anterior; şi
2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra
amestecului.
(4)Condiţia prevăzută la alin. (3) lit. c) pct. 1 nu se aplică dacă acel amestec este scutit pentru o
utilizare specifică.
(5)Modalitatea şi condiţiile de aplicare a alin. (1) se reglementează prin normele metodologice.
SECŢIUNEA 14:Scutiri de la plata accizelor

Art. 395: Scutiri generale

(1)Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:
a)în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
b)de către organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice din România şi
de către membrii acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile
internaţionale privind instituirea acestor organizaţii sau prin acordurile de sediu;
c)de către forţele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât
România, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru
aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
c1)de către forţele armate ale oricărui alt stat membru decât România, în scopul utilizării de către
forţele armate respective sau de către personalul civil care le însoţeşte ori pentru aprovizionarea
popotelor sau a cantinelor acestora, atunci când forţele armate respective participă la o acţiune de
apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii Europene în cadrul Politicii de
Securitate şi Apărare Comune;
d)pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu ţări terţe sau cu organizaţii internaţionale, cu
condiţia ca acordul în cauză să fie permis ori autorizat în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei
pe valoarea adăugată.
(2)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin
normele metodologice.
(3)Produsele accizabile care se deplasează de pe teritoriul unui stat membru către teritoriul unui alt
stat membru în regim suspensiv de accize şi care fac obiectul scutirii menţionate la alin. (1) sunt
însoţite de un certificat de scutire. Certificatul de scutire indică natura şi cantitatea produselor
accizabile care trebuie livrate, valoarea produselor şi identitatea destinatarului scutit, precum şi
statul membru gazdă care certifică scutirea.
(4)Modelul şi conţinutul certificatului de scutire sunt cele stabilite prin normele metodologice.
(5)Procedurile prevăzute la art. 402-407 nu se aplică deplasărilor intracomunitare de produse
accizabile în regim suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă
acestea sunt reglementate de un regim care se întemeiază direct pe prevederile Tratatului
Atlanticului de Nord.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), procedurile prevăzute la art. 402-407 se aplică
deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute
la alin. (1) lit. c) care au loc exclusiv pe teritoriul naţional sau în baza unui acord încheiat cu un alt
stat membru, atunci când deplasarea are loc între teritoriul naţional şi teritoriul acelui stat membru.
(7)Este scutit de la plata accizelor importul definitiv de bunuri care îndeplineşte condiţiile pentru
scutire prevăzute de Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de
taxă pe valoarea adăugată şi de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc
din ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 346/6 din 29 decembrie
2007, şi Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la
import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din ţări terţe, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 286/15 din 17 octombrie 2006.
(8)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirii prevăzute la alin. (7) vor fi stabilite prin ordin al
ministrului finanţelor publice.

Art. 396: Scutiri de la plata accizelor pentru călătorii care se deplasează către ţări terţe sau

teritorii terţe
(1)Sunt scutite de la plata accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free,
transportate în bagajul personal al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către
un teritoriu terţ ori către o ţară terţă.
(2)Sunt scutite de la plata accizelor produsele furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe
parcursul călătoriei pe cale aeriană ori maritimă către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă.
(3)Regimul de scutire de la plata accizelor prevăzut la alin. (1) se aplică şi produselor accizabile
furnizate de magazinele duty-free autorizate în România situate în afara incintei aeroporturilor sau
porturilor, transportate în bagajul personal al călătorilor către un teritoriu terţ ori către o ţară terţă.
(4)În sensul prezentului articol, călător către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă reprezintă
orice călător care deţine un document de transport pentru călătorie pe cale aeriană sau maritimă, în
care se menţionează că destinaţia finală este un aeroport sau port situat pe un teritoriu terţ sau o
ţară terţă.
(5)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1)-(3) se stabilesc prin
normele metodologice.

Art. 397: Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice

(1)Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 335 alin. (2) lit. a), atunci când sunt:
a)distribuite sub formă de alcool complet denaturat, cu condiţia ca alcoolul etilic să fie/să fi fost
denaturat în conformitate cu cerinţele statului membru în care a fost realizată operaţiunea de
denaturare completă, astfel cum acestea sunt prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE)
2018/1.880 al Comisiei din 30 noiembrie 2018 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3.199/93
privind recunoaşterea reciprocă a procedurilor pentru denaturarea completă a alcoolului în scopul
scutirii de la plata accizelor;
b)utilizate în cadrul procesului de fabricaţie a oricărui produs nedestinat consumului uman, cu
condiţia ca alcoolul să fi fost denaturat în conformitate cu cerinţele statului membru în care a fost
realizată această operaţiune sau, pentru denaturarea alcoolului în România, să respecte prevederile
din normele metodologice, scutirea aplicându-se doar în situaţia în care un astfel de alcool
denaturat a fost încorporat în produsul care nu este destinat consumului uman sau este utilizat
pentru întreţinerea şi curăţarea echipamentelor de producţie utilizate în special pentru acest proces
de fabricaţie;
c)utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
d)atunci când sunt folosite pentru producerea medicamentelor menţionate în Directiva 2001/82/CE
a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar
cu privire la produsele medicamentoase veterinare şi Directiva 2001/83/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la
medicamentele de uz uman.
e)utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi
nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
f)utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
g)utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori
fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool
pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs
ce intră în compoziţia altor produse;
h)utilizate în procese de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool;
i)utilizate ca eşantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producţie ori în scopuri
ştiinţifice.
j)utilizate în producerea suplimentelor alimentare definite de Directiva 2002/46/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislaţiilor
statelor membre privind suplimentele alimentare care conţin alcool etilic, dacă pachetul unitar de
supliment alimentar eliberat pentru consum nu depăşeşte 0,15 litri şi suplimentele alimentare sunt
introduse pe piaţă în temeiul art. 10 din directiva menţionată.
(2)Transformarea/utilizarea alcoolului etilic şi a produselor alcoolice în scopurile prevăzute la alin.
(1) poate avea loc în afara antrepozitului, cu condiţia ca accizele aferente să fi fost percepute.
(3)Denaturarea alcoolului etilic în afara unui antrepozit fiscal, precum şi utilizarea alcoolului etilic
şi altor produse alcoolice prevăzute la alin. (1) în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordată
scutirea sunt interzise.
(4)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum şi procedura şi
produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului etilic în România se stabilesc prin normele
metodologice.
(5)Prevederile privind deplasarea şi primirea produselor accizabile cu accize plătite se aplică şi în
cazul deplasării alcoolului complet denaturat conform prevederilor alin. (1) lit. a).
(6)Prevederile secţiunii a 16-a privind deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim
suspensiv de accize se aplică şi în cazul deplasării alcoolului etilic denaturat conform prevederilor
alin. (1) lit. b), dar care nu a fost încă încorporat într-un produs care nu este destinat consumului
uman sau este destinat să fie utilizat pentru întreţinerea şi curăţarea echipamentelor de producţie
utilizate în special pentru acest proces de fabricaţie.

Art. 398: Scutiri pentru tutun prelucrat

(1)Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate
testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.
(2)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin
normele metodologice.

Art. 399: Scutiri pentru produse energetice şi energie electrică

(1)Sunt scutite de la plata accizelor:
a)produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru aviaţie, alta decât
aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei
aeronave de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deţine cu titlu de
închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât
transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile
autorităţilor publice;
b)produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru navigaţia în apele
comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât
pentru navigaţia ambarcaţiunilor de agrement private. De asemenea, este scutită de la plata
accizelor şi energia electrică produsă la bordul navelor. Prin ambarcaţiune de agrement privată se
înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau
juridică ce o deţine cu titlu de închiriere ori cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi,
în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros
sau pentru nevoile autorităţilor publice;
c)produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi
energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică;
d)produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică
şi energie termică;
e)produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi - folosite de gospodării şi/
sau de organizaţii de caritate;
f)combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei
aeronavelor şi navelor;
g)combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile
şi în porturi;
h)produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere
chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
i)produsele energetice care intră în România dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă, conţinute
în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinate utilizării drept combustibil pentru
acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul
transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
j)orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat
gratuit în scop de ajutor umanitar;
k)orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri
de bătrâni, orfelinate şi de alte instituţii de asistenţă socială, instituţii de învăţământ şi lăcaşuri de
cult;
l)produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre
produsele următoare:
(i)produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518 inclusiv;
(ii)produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru
componentele lor produse din biomase;
(iii)produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;
(iv)produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;
m)energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
n)energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile
electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent
continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua
electrică şi sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 kW.
(2)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin
normele metodologice.
SECŢIUNEA 15:SECŢIUNEA 15: Restituirea şi remiterea

Art. 400: Restituirea şi remiterea

(1)Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, necorespunzătoare
sau degradate calitativ returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plătite la bugetul de
stat pot fi restituite la solicitarea operatorului economic.
(2)Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea
acestora le face improprii consumului ori nu mai îndeplinesc condiţiile legale de comercializare,
accizele plătite la bugetul de stat pot fi restituite la solicitarea operatorului economic.
(3)În cazul produselor pentru care accizele au fost plătite în România şi care ulterior sunt exportate
sau livrate intracomunitar, persoana care a efectuat exportul sau livrarea intracomunitară poate
solicita restituirea accizelor.
(4)Pentru produsele accizabile reintroduse în antrepozitul fiscal, accizele plătite pot fi restituite.
(5)Cuantumul accizelor restituite nu poate depăşi suma efectiv plătită la bugetul de stat.
(6)Termenul în care persoana interesată îşi poate exercita dreptul de a solicita restituirea accizelor
este termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea reglementat de Codul de procedură
fiscală.
(7)În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (4), accizele pot fi remise la solicitarea operatorului
economic.
SECŢIUNEA 16:SECŢIUNEA 16: Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de
accize

Art. 401: Dispoziţii generale pentru locul de expediţie şi de destinaţie a deplasării

(1)Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi
ca fiind autorizaţi atât pentru circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia în interiorul Uniunii
Europene a produselor accizabile.
(2)Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize între următoarele locuri
din interiorul teritoriului Uniunii Europene, inclusiv via o ţară terţă sau un teritoriu terţ:
a)de la un antrepozit fiscal la:
1. un alt antrepozit fiscal;
2. un destinatar înregistrat;
3. un loc de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul Uniunii Europene, în sensul art. 405
alin. (1);
4. un destinatar în sensul art. 395 alin. (1), în cazul în care produsele sunt expediate de pe
teritoriul unui alt stat membru;
5. biroul vamal de ieşire potrivit prevederilor art. 329 alin. (5) din Regulamentul de punere în
aplicare (UE) 2015/2.447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru
punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului
European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii care în acelaşi timp este şi
biroul vamal de plecare pentru regimul de tranzit extern potrivit prevederilor art. 189 alin. (4)
din Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2.446 din 28 iulie 2015 de completare a
Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce
priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului vamal al Uniunii;
b)de la locul de import către oricare dintre destinaţiile prevăzute la lit. a), în cazul în care produsele
în cauză sunt expediate de un expeditor înregistrat. În sensul prezentului articol, locul de import
reprezintă locul unde produsele sunt puse în liberă circulaţie, potrivit prevederilor art. 201 din
Regulamentul (UE) nr. 952/2013.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b) şi cu excepţia situaţiei
prevăzute la art. 371 alin. (2), produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize
către un loc de livrare directă situat pe teritoriul României, în cazul în care locul respectiv a fost
indicat de antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul înregistrat, altul decât un
destinatar înregistrat care deţine o autorizaţie limitată în conformitate cu prevederile art. 371 alin.
(2), în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(4)Cu excepţia cazului în care importul are loc în interiorul unui antrepozit fiscal, produsele
accizabile pot fi deplasate de la locul importului în regim suspensiv de accize doar dacă
următoarele sunt furnizate, de către declarant sau de către orice persoană implicată direct
sau indirect în îndeplinirea formalităţilor vamale în conformitate cu prevederile art. 15 din
Regulamentul (UE) nr. 952/2013, autorităţilor competente ale statului membru de import:
a)codul unic de acciză, în temeiul art. 19 alin. (2) lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al
Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor şi de abrogare
a Regulamentului (CE) nr. 2.073/2004, care identifică expeditorul înregistrat pentru deplasare;
b)codul unic de acciză, în temeiul art. 19 alin. (2) lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al
Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor şi de abrogare
a Regulamentului (CE) nr. 2.073/2004, care identifică destinatarul căruia îi sunt expediate
produsele;
c)dacă este cazul, dovada faptului că mărfurile importate sunt destinate a fi expediate de pe
teritoriul statului membru de import către teritoriul unui alt stat membru.
(5)Antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat prevăzuţi la alin. (3) au obligaţia de a
respecta cerinţele prevăzute la art. 404 alin. (1).
(6)Prevederile alin. (2)-(4) se aplică şi deplasărilor de produse accizabile cu nivel de accize zero
care nu au fost eliberate pentru consum.
(7)Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize începe, în cazurile prevăzute la
alin. (2) lit. a), în momentul în care produsele accizabile părăsesc antrepozitul fiscal de expediţie şi,
în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b), în momentul în care aceste produse sunt puse în liberă
circulaţie, în conformitate cu prevederile art. 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.
(8)Deplasarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile se încheie:
1. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4 şi lit. b), în momentul în care destinatarul
a recepţionat produsele accizabile;
2. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 3, în momentul în care produsele accizabile au
părăsit teritoriul Uniunii Europene;
3. în cazurile menţionate la alin. (2) lit. a) pct. 5, în momentul în care produsele accizabile sunt
plasate sub regimul de tranzit extern.

Art. 402: Documentul administrativ electronic

(1)Deplasarea produselor accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize
doar dacă este acoperită de un document administrativ electronic procesat, în conformitate cu
prevederile alin. (2) şi (3).
(2)În sensul alin. (1), expeditorul depune un proiect de document administrativ electronic la
autorităţile competente din statul membru de expediţie prin intermediul sistemului informatizat
menţionat la art. 1 din Decizia (UE) 2020/263 a Parlamentului European şi a Consiliului din 15
ianuarie 2020 privind informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor accizabile (reformare).
(3)Autoritatea competentă a expeditorului, prin sistemul informatizat prevăzut la alin. (2),
efectuează o verificare electronică a datelor din proiectul de document administrativ
electronic, iar în cazul în care:
a)datele sunt corecte, proiectul de document administrativ electronic este validat de către
autoritatea competentă a expeditorului prin atribuirea unui cod de referinţă administrativ unic,
specific fiecărei mişcări în regim suspensiv de accize şi îl comunică expeditorului;
b)datele nu sunt corecte, proiectul de document administrativ electronic nu este validat, iar
expeditorul este informat fără întârziere.
(4)În cazurile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, alin. (2) lit. b) şi alin. (3),
autoritatea competentă a expeditorului transmite fără întârziere documentul administrativ
electronic autorităţii competente a destinatarului, care la rândul ei îl transmite destinatarului prin
intermediul sistemului informatic, în cazul în care acesta este un antrepozitar autorizat sau un
destinatar înregistrat. Dacă produsele accizabile sunt destinate unui antrepozitar autorizat din
România, autorităţile competente din România înaintează în mod direct respectivului antrepozitar
autorizat documentul administrativ electronic.
(5)[textul din Art. 402, alin. (5) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 16 a fost abrogat la 13-
feb-2023 de Art. I, punctul 57. din Ordonanta 4/2022]
(6)Atunci când expeditorul este din România, acesta furnizează persoanei care însoţeşte produsele
accizabile un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic sau, în cazul în care
produsele nu sunt însoţite de o astfel de persoană, transportatorului codul de referinţă administrativ
unic.
(7)Atunci când produsele accizabile sunt deplasate în regim suspensiv de accize de la un expeditor
din alt stat membru la un destinatar din România, expeditorul furnizează persoanei care însoţeşte
produsele accizabile sau, în cazul în care produsele nu sunt însoţite de o astfel de persoană,
transportatorului codul de referinţă administrativ unic.
(8)Persoana care însoţeşte produsele accizabile sau transportatorul trebuie să poată furniza
autorităţilor competente codul de referinţă administrativ unic prevăzut la alin. (6) şi (7) oricând
este solicitat, pe întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize. Cu toate acestea, după
caz, autorităţile competente pot solicita un exemplar tipărit al documentului administrativ
electronic sau orice alt document comercial.
(9)Expeditorul poate anula documentul administrativ electronic prin intermediul sistemului
informatizat, atât timp cât deplasarea nu a început, potrivit prevederilor art. 401 alin. (7).
(10)În cursul deplasării în regim suspensiv de accize, expeditorul poate modifica destinaţia sau
destinatarul produselor accizabile prin intermediul sistemului informatizat şi poate indica o nouă
destinaţie, care trebuie să fie una dintre destinaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2, 3
ori 5 sau alin. (3), după caz, în condiţiile prevăzute prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale
Române, denumită în continuare A.V.R.
(101)Pentru a modifica destinaţia sau destinatarul produselor accizabile conform alin. (10),
expeditorul prezintă un proiect de document electronic de modificare a destinaţiei autorităţilor
competente din statul membru de expediţie, prin intermediul sistemului informatizat.
(11)În cazul deplasării intracomunitare a produselor energetice în regim suspensiv de accize, pe
cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, către un destinatar care nu este cunoscut cu
siguranţă în momentul în care expeditorul înaintează proiectul de document administrativ
electronic prevăzut la alin. (2), autoritatea competentă poate autoriza ca expeditorul să nu includă
în documentul în cauză datele privind destinatarul, în condiţiile prevăzute prin ordin al
preşedintelui Autorităţii Vamale Române.
(12)Imediat ce datele privind destinatarul sunt cunoscute şi cel târziu la momentul încheierii
deplasării, expeditorul transmite datele sale autorităţii competente, utilizând procedura prevăzută la
alin. (10).
(121)Prevederile alin. (11) şi (12) nu se aplică deplasărilor menţionate la art. 401 alin. (2) lit. a)
pct. 3 şi 5.
(13)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul deplasărilor de produse energetice prin
conducte fixe, care se desfăşoară integral pe teritoriul României, documentul administrativ
electronic se va întocmi după citirea contorului care înregistrează cantitatea expediată prin
conductă.

Art. 4021: Prelucrarea documentului administrativ electronic în cazul produselor accizabile

Indice
exportate
(1)În cazul prevăzut la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi 5 autoritatea competentă a expeditorului
înaintează documentul administrativ electronic autorităţii competente din statul membru în care
declaraţia de export este depusă în conformitate cu prevederile art. 221 alin. (2) din Regulamentul
de punere în aplicare (UE) 2015/2.447, denumit în continuare statul membru de export, dacă statul
membru de export este altul decât România.
(2)Declarantul furnizează autorităţilor competente ale statului membru de export codul de referinţă
administrativ unic care indică produsele accizabile menţionate în declaraţia de export.
(3)Autorităţile competente din statul membru de export verifică, înainte de acordarea liberului de
vamă pentru exportul mărfurilor, dacă datele din documentul administrativ electronic corespund
celor din declaraţia de export.
(4)În cazul în care există neconcordanţe între documentul administrativ electronic şi declaraţia de
export, autorităţile competente din statul membru de export înştiinţează autorităţile competente din
statul membru de expediţie prin intermediul sistemului informatizat.
(5)În cazul în care mărfurile nu mai urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii
Europene, autorităţile competente din statul membru de export trimit o notificare în acest sens
autorităţilor competente din statul membru de expediţie prin intermediul sistemului informatizat de
îndată ce iau cunoştinţă de faptul că mărfurile nu vor mai fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii
Europene. Autorităţile competente din statul membru de expediţie transmit de îndată notificarea
expeditorului. La primirea notificării, expeditorul anulează documentul administrativ electronic,
astfel cum se prevede la art. 402 alin. (9), sau modifică destinaţia mărfurilor, astfel cum se prevede
la art. 402 alin. (10), după caz.

Art. 403: Divizarea deplasării produselor energetice în regim suspensiv de accize

(1)Pe teritoriul României este permisă divizarea deplasării produselor energetice în regim
suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări.
(2)Autoritatea competentă a expeditorului poate permite, în condiţiile stabilite prin ordin al
preşedintelui Autorităţii Vamale Române, ca expeditorul să divizeze o deplasare de produse
energetice în regim suspensiv de accize cu condiţia să nu se modifice cantitatea totală de produse
accizabile.
(3)Divizarea pe teritoriul altui stat membru a unei deplasări intracomunitare de produse
energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări se poate efectua cu
condiţia:
1. să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile;
2. divizarea să se desfăşoare pe teritoriul unui stat membru care permite o astfel de procedură;
3. autoritatea competentă din statul membru unde se efectuează divizarea să fie informată cu
privire la locul unde se efectuează divizarea.

Art. 404: Primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize

(1)La primirea de produse accizabile, la oricare dintre destinaţiile prevăzute la art. 401 alin.
(2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4 sau la alin. (3), destinatarul trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a)să confirme că produsele accizabile au ajuns la destinaţie;
b)să păstreze produsele primite în vederea verificării şi certificării datelor din documentul
administrativ electronic la solicitarea autorităţii competente a destinatarului;
c)să înainteze fără întârziere şi nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu
excepţia cazurilor justificate corespunzător autorităţilor competente a destinatarului, un raport
privind primirea acestora, denumit în continuare raport de primire, utilizând sistemul informatizat.
(2)Modalităţile de confirmare a faptului că produsele accizabile au ajuns la destinaţie şi de
trimitere a raportului de primire a produselor accizabile de către destinatarii menţionaţi la art. 395
alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.
(3)Autoritatea competentă a destinatarului efectuează o verificare electronică a datelor din
raportul de primire, după care:
1. în cazul în care datele sunt corecte, autoritatea competentă a destinatarului confirmă
înregistrarea raportului de primire şi îl transmite autorităţii competente a expeditorului;
2. în cazul în care datele nu sunt corecte, destinatarul este informat fără întârziere despre acest
fapt.
(4)Atunci când expeditorul este din alt stat membru, raportul de primire se înaintează acestuia prin
intermediul autorităţii fiscale din statul membru, de către autoritatea competentă din România.
(5)În cazul în care locul de expediţie şi cel de destinaţie se află în România, primirea produselor
accizabile în regim suspensiv de accize se confirmă expeditorului potrivit procedurii stabilite prin
ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

Art. 405: Formalităţi la încheierea deplasării mărfurilor exportate

(1)În situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi alin. (2) lit. b), după caz, este întocmit
un raport de export de către autorităţile competente din statul membru de export, pe baza
informaţiilor referitoare la ieşirea mărfurilor pe care le-au primit de la biroul vamal de ieşire,
stabilit conform art. 329 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447, sau de către
biroul unde se realizează formalităţile pentru ieşirea mărfurilor de pe teritoriul vamal, prevăzute la
art. 3351 alin. (2), prin care se atestă faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Uniunii
Europene, utilizându-se sistemul informatizat.
(2)În cazul menţionat la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 5 este întocmit un raport de export de către
autorităţile competente ale statului membru de export pe baza informaţiilor pe care le-au primit de
la biroul vamal de ieşire în temeiul art. 329 alin. (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE)
2015/2.447.
(3)Autorităţile competente din statul membru de export efectuează o verificare electronică a
integralităţii datelor pe baza cărora urmează să se întocmească raportul de export în conformitate
cu prevederile alin. (1) şi (2). După verificarea respectivelor date şi în cazul în care statul membru
de expediţie este diferit de statul membru de export, autorităţile competente din statul membru de
export transmit raportul de export autorităţilor competente din statele membre de expediţie.
Autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează raportul de export expeditorului.

Art. 406: Proceduri în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie

(1)Prin excepţie de la prevederile art. 402 alin. (1), în cazul în care sistemul informatizat este
indisponibil în România, expeditorul din România poate începe o deplasare de produse
accizabile în regim suspensiv de accize, în următoarele condiţii:
a)produsele să fie însoţite de un document de rezervă care conţine aceleaşi date ca şi proiectul de
document administrativ electronic prevăzut la art. 402 alin. (2);
b)să informeze autoritatea competentă a expeditorului înainte de începerea deplasării, prin
procedura stabilită prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.
(2)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul prezintă un proiect de
document administrativ electronic, în conformitate cu art. 402 alin. (2).
(3)De îndată ce informaţiile cuprinse în documentul administrativ electronic sunt validate, în
conformitate cu prevederile art. 402 alin. (3), acest document înlocuieşte documentul de rezervă
prevăzut la alin. (1) lit. a). Prevederile art. 402 alin. (4), art. 4021 alin. (1), precum şi cele ale art. 404 şi 405 se aplică în mod corespunzător.
(4)[textul din Art. 406, alin. (4) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 16 a fost abrogat la 13-
feb-2023 de Art. I, punctul 64. din Ordonanta 4/2022]
(5)O copie de pe documentul de rezervă prevăzut la alin. (1) lit. a) se păstrează de expeditor în
evidenţele sale.
(6)În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie, expeditorul comunică
informaţiile prevăzute la art. 402 alin. (10) sau la art. 403 prin intermediul unor mijloace
alternative de comunicare. În acest scop, expeditorul în cauză informează autoritatea competentă a
expeditorului înaintea modificării destinaţiei sau a divizării deplasării. Prevederile alin. (2)-(5) se
aplică în mod corespunzător.
(7)În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în statul membru de expediţie, în cazurile
menţionate la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi 5, expeditorul furnizează declarantului o copie a
documentului de rezervă menţionat la alin. (1) lit. a).
(8)Declarantul furnizează autorităţilor competente ale statului membru de export o copie a
respectivului document de rezervă, al cărui conţinut trebuie să corespundă produselor accizabile
declarate în declaraţia de export, sau codul unic de identificare al documentului de rezervă.

Art. 407: Documente de rezervă la destinaţie sau în cazuri de export

(1)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, alin. (2) lit. b) şi
alin. (3), raportul de primire prevăzut la art. 404 alin. (1) lit. c) nu poate fi prezentat la încheierea
deplasării produselor accizabile în termenul prevăzut la respectivul articol, deoarece fie sistemul
informatizat nu este disponibil în România, fie în situaţia prevăzută la art. 406 alin. (1) nu au fost
încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 406 alin. (2) şi (3), destinatarul prezintă autorităţii
competente din România, cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, raportul de primire de rezervă
pentru deplasări de produse accizabile care conţine aceleaşi informaţii ca şi raportul de primire şi
care atestă încheierea deplasării, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(2)Cu excepţia cazului în care destinatarul poate prezenta, în scurt timp, prin intermediul
sistemului informatizat, raportul de primire prevăzut la art. 404 alin. (1) lit. c) sau în cazuri pe
deplin justificate, autoritatea competentă din România trimite o copie de pe raportul de primire de
rezervă pentru deplasări de produse accizabile prevăzut la alin. (1) autorităţii competente din statul
membru de expediţie, care o transmite expeditorului sau o pune la dispoziţia acestuia.
(3)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil sau de îndată ce procedurile prevăzute la
art. 406 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, destinatarul prezintă un raport de primire, în conformitate
cu prevederile art. 404 alin. (1) lit. c). Prevederile art. 404 alin. (3) şi (4) se aplică în mod
corespunzător.
(4)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi 5, raportul de export
prevăzut la art. 405 alin. (1) şi (2) sau notificarea că produsele nu vor mai fi scoase de pe teritoriul
Uniunii Europene, prevăzută la art. 4021 alin. (5), nu se poate întocmi la încheierea deplasării
produselor accizabile deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în statul membru de
export, fie în situaţia prevăzută la art. 406 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute
la art. 406 alin. (2) şi (3), autorităţile competente din statul membru de export trimit autorităţilor
competente din România raportul de export de rezervă pentru deplasări de produse accizabile în
regim suspensiv de accize care conţine aceleaşi date ca raportul de export sau ca notificarea şi care
atestă încheierea deplasării sau faptul că produsele nu vor mai fi scoase de pe teritoriul Uniunii
Europene, cu excepţia cazului în care raportul de export sau notificarea se poate întocmi în scurt
timp prin intermediul sistemului informatizat sau în cazuri pe deplin justificate, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(5)În cazul prevăzut la alin. (4), autorităţile competente din România transmit sau pun la dispoziţia
expeditorului o copie a documentului menţionat la alin. (1).
(6)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de export sau de îndată
ce procedurile prevăzute la art. 406 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, autorităţile competente din
statul membru de export trimit un raport de export, în conformitate cu prevederile art. 405 alin. (1)
şi (2), sau notificarea prevăzută la art. 4021 alin. (5). Prevederile art. 405 alin. (3) se aplică în mod
corespunzător.

Art. 408: Dovezi alternative ale primirii şi ale ieşirii

(1)Fără să contravină prevederilor art. 407, raportul de primire prevăzut la art. 404 alin. (1) lit. c)
sau raportul de export prevăzut la art. 405 alin. (1) şi (2) constituie dovada faptului că deplasarea
produselor accizabile s-a încheiat în conformitate cu prevederile art. 401 alin. (8).
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în absenţa unui raport de primire sau a unui raport de
export din alte motive decât cele prevăzute la art. 407, se poate de asemenea furniza o dovadă
alternativă a încheierii deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize, în
conformitate cu prevederile alin. (3)-(5).
(3)În cazurile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, alin. (2) lit. b) şi alin. (3), dovada
alternativă a încheierii deplasării poate fi furnizată printr-o viză a autorităţilor competente din
statul membru de destinaţie, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să indice că produsele
accizabile au ajuns la destinaţie.
(4)Un document de rezervă menţionat la art. 406 alin. (1) lit. a) constituie o dovadă
corespunzătoare.
(5)În cazurile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi 5, pentru a stabili dacă produsele
accizabile aflate în situaţiile enunţate la alin. (2) au fost scoase de pe teritoriul Uniunii
Europene, autorităţile competente din statul membru de expediţie:
a)acceptă viza autorităţilor competente din statul membru pe teritoriul căruia este situat biroul
vamal de ieşire, prin care se atestă că produsele accizabile au părăsit teritoriul Uniunii Europene
sau că produsele accizabile au fost plasate sub regimul de tranzit extern în conformitate cu
prevederile art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 5 ca dovadă corespunzătoare a scoaterii produselor de pe
teritoriul Uniunii Europene;
b)pot lua în considerare orice combinaţie a următoarelor elemente doveditoare:
1. un aviz de expediţie;
2. un document semnat sau autentificat de operatorul economic care a scos produsele accizabile
în afara teritoriului vamal al Uniunii Europene prin care se atestă ieşirea respectivelor produse;
3. un document în care autoritatea vamală a unui stat membru sau a unei ţări terţe certifică
livrarea în conformitate cu normele şi procedurile aplicabile respectivei certificări în acel stat
sau în acea ţară;
4. evidenţe ale mărfurilor livrate navelor, aeronavelor sau instalaţiilor offshore deţinute de
operatorii economici;
5. alte dovezi acceptabile pentru autorităţile din statul membru de expediţie.
(6)În momentul în care autorităţile competente din statul membru de expediţie au admis dovezile
corespunzătoare, acestea închid deplasarea în sistemul informatizat.

Art. 409: Structura şi conţinutul informaţiilor

(1)Structura şi conţinutul documentelor administrative electronice schimbate prin intermediul
sistemului informatizat potrivit art. 402-405 de către persoanele şi autorităţile competente
implicate în cazul unei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize, normele şi
procedurile pentru schimbul de documente administrative electronice în cazul unei deplasări de
produse accizabile în regim suspensiv de accize, precum şi structura, conţinutul, normele şi
procedurile de utilizare a documentului de rezervă prevăzut la art. 406 şi a raportului de primire de
rezervă sau a raportului de export de rezervă prevăzute la art. 407 sunt stabilite de către Comisia
Europeană.
(2)Situaţiile în care sistemul informatizat este considerat indisponibil în România, precum şi
normele şi procedurile care trebuie urmate în aceste situaţii sunt stabilite prin ordin al preşedintelui
Autorităţii Vamale Române.

Art. 410: Proceduri simplificate

(1)Monitorizarea deplasărilor produselor accizabile în regim suspensiv de accize, care se
desfăşoară integral pe teritoriul României, se realizează potrivit procedurilor aprobate prin ordin al
preşedintelui Autorităţii Vamale Române, stabilite pe baza prevederilor art. 402-408.
(2)Prin acord şi în condiţiile stabilite de România cu alte state membre interesate pot fi stabilite
proceduri simplificate pentru deplasările frecvente şi regulate de produse accizabile în regim
suspensiv de accize care au loc între teritoriile acestora.
(3)Prevederile alin. (2) includ deplasările prin conducte fixe.

Art. 411: Deplasarea unui produs accizabil în regim suspensiv după ce a fost pus în liberă

circulaţie în procedură vamală simplificată
(1)Deplasarea produselor accizabile puse în liberă circulaţie de către un importator care
deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea
competentă din alt stat membru, iar produsele sunt eliberate pentru consum în România, se
poate efectua în regim suspensiv de accize, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)importatorul este autorizat de autoritatea competentă din statul său pentru efectuarea de
operaţiuni cu produse accizabile în regim suspensiv de accize;
b)importatorul deţine cod de accize în statul membru de autorizare;
c)deplasarea are loc între:
1. un birou vamal de intrare din România şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din
România;
2. un birou vamal de intrare în teritoriul Uniunii Europene situat în alt stat membru participant
la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat
din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care
începe la frontieră;
3. un birou vamal de intrare în teritoriul Uniunii Europene situat într-un stat membru
neparticipant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal sau un destinatar
înregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit
care începe la frontieră;
d)produsele accizabile sunt însoţite de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic
prevăzut la art. 402 alin. (1).
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul importatorului înregistrat în România care deţine
autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea vamală din
România, iar produsele sunt eliberate pentru consum în alt stat membru participant la aplicarea
procedurii vamale simplificate.

Art. 412: Nereguli apărute în cursul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de

accize
(1)Atunci când s-a produs o neregulă în cursul unei deplasări de produse accizabile în regim
suspensiv de accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu
prevederile art. 340 alin. (1) lit. a), se consideră că eliberarea pentru consum are loc pe teritoriul
statului membru în care s-a produs neregula.
(2)În cazul în care, pe parcursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de
accize, a fost depistată o neregulă care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate
cu prevederile art. 340 alin. (1) lit. a) şi nu este posibil să se determine unde s-a produs neregula, se
consideră că aceasta s-a produs pe teritoriul statului membru şi la momentul în care aceasta a fost
depistată.
(3)În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), autorităţile competente din statul membru în care
produsele au fost eliberate pentru consum sau în care se consideră că au fost eliberate pentru
consum trebuie să informeze autorităţile competente din statul membru de expediţie.
(4)În cazul în care produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize nu au ajuns
la destinaţie şi pe parcursul deplasării nu a fost depistată nicio neregulă care să ducă la eliberarea
pentru consum a acestor produse, în temeiul art. 340 alin. (1) lit. a), se consideră că neregula s-a
produs pe teritoriul statului membru de expediţie în momentul începerii deplasării.
(5)Face excepţie de la prevederile alin. (4) cazul în care în termen de 4 luni de la începerea
deplasării în conformitate cu art. 401 alin. (6), expeditorul furnizează dovada încheierii deplasării
sau a locului în care a fost comisă neregula, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile
competente din statul membru de expediţie în conformitate cu art. 401 alin. (7).
(6)Dacă persoana care a constituit garanţia potrivit prevederilor art. 348 nu a avut sau nu a putut să
aibă cunoştinţă de faptul că produsele nu au ajuns la destinaţie, acesteia i se acordă un termen de o
lună de la comunicarea acestei informaţii de către autorităţile competente din statul membru de
expediţie pentru a-i permite să aducă dovada încheierii deplasării, în conformitate cu art. 401 alin.
(7), sau a locului comiterii neregulii.
(7)În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (4), dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula
este identificat în termen de 3 ani de la data începerii deplasării, în conformitate cu art. 401 alin.
(6), se aplică dispoziţiile alin. (1). În aceste situaţii, autorităţile competente din statul membru în
care s-a comis neregula informează în acest sens autorităţile competente din statul membru în care
au fost percepute accizele, care restituie sau remit accizele în momentul furnizării probei perceperii
accizelor în celălalt stat membru.
(8)În sensul prezentului articol, neregulă înseamnă o situaţie apărută în cursul unei deplasări a
produselor accizabile în regim suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la art. 340 alin. (10)
şi (11), din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu
s-a încheiat conform art. 401 alin. (8).
(9)În sensul prezentului articol, nu se consideră neregulă diferenţele constatate între cantităţile
înregistrate la expediere, respectiv la recepţie, care pot fi atribuite toleranţelor aparatelor de
măsurare şi care sunt în limitele claselor de precizie ale aparatelor, stabilite conform Hotărârii
Guvernului nr. 711/2015 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a
mijloacelor de măsurare, cu modificările ulterioare.
SECŢIUNEA 17:Deplasarea şi impozitarea produselor accizabile după eliberarea pentru
consum
SUBSECŢIUNEA 1:Achiziţii realizate de persoane fizice

Art. 413: Persoane fizice

(1)Accizele pentru produsele accizabile achiziţionate de o persoană fizică pentru uzul său
propriu şi transportate personal de respectiva persoană fizică de pe teritoriul unui stat membru pe
teritoriul României sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziţionează produsele
accizabile.
(11)În sensul prevederilor alin. (1), se consideră că produsele accizabile achiziţionate de o
persoană fizică sunt destinate pentru uzul său propriu doar în măsura în care transportul în
România din alte state membre al produselor accizabile are caracter ocazional, respectiv nu este
realizat în mod repetitiv şi sistematic.
(2)Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului
propriu al unei persoane fizice, se iau în considerare următoarele elemente:
a)statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le deţine;
b)locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat;
c)orice document referitor la produsele accizabile;
d)natura produselor accizabile;
e)cantitatea de produse accizabile.
f)caracterul ocazional al transportului.
(21)Caracterul ocazional al transportului se stabileşte pe baza criteriilor prevăzute prin ordin
comun al preşedintelui Autorităţii Vamale Române şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(3)Produsele achiziţionate şi transportate ocazional de persoanele fizice se consideră a fi
destinate uzului propriu, în condiţiile în care nu depăşesc următoarele limite cantitative:
a)tutunuri prelucrate:
1. ţigarete - 800 de bucăţi;
2. ţigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 de bucăţi;
3. ţigări de foi - 200 de bucăţi;
4. tutun de fumat - 1 kg;
b)băuturi alcoolice:
1. băuturi spirtoase - 10 litri;
2. produse intermediare - 20 litri;
3. vinuri - 90 litri (din care maximum 60 l de vinuri spumoase);
4. bere - 110 litri.
(4)Produsele achiziţionate şi transportate ocazional în cantităţi superioare limitelor prevăzute la
alin. (3) şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale
şi, în acest caz, se datorează acciza în România.
(5)Accizele sunt exigibile în România şi pentru cantităţile de produse energetice eliberate deja
pentru consum într-un alt stat membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor
mijloace de transport atipice de către o persoană fizică sau în numele unei persoane fizice. În
sensul prezentului alineat, mijloace de transport atipice reprezintă transportul de combustibili în
alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre adecvate pentru combustibili şi
transportul de produse lichide pentru încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă
folosite în numele unor operatori economici.
SUBSECŢIUNEA 2:Procedura care trebuie urmată în cazul deplasărilor de produse
accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi care sunt
deplasate către teritoriul altui stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale

Art. 414: Dispoziţii generale în cazul deplasărilor de produse accizabile care au fost

eliberate pentru consum
(1)În cazul în care produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru
sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau
pentru a fi utilizate în România, produsele în cauză sunt supuse accizelor în România. În cadrul
domeniului de aplicare al regimului prevăzut în prezenta subsecţiune, produsele accizabile pot fi
deplasate numai de la un expeditor certificat către un destinatar certificat.
(2)În sensul prezentului articol, produsele accizabile se consideră livrate în scopuri comerciale în
cazurile în care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru, au fost deplasate
din respectivul stat membru către teritoriul României şi sunt livrate fie către o altă persoană
decât o persoană fizică, fie către o persoană fizică, dacă deplasarea nu face obiectul art. 413 sau
al art. 417. Totuşi, produsele accizabile nu se consideră a fi livrate în scopuri comerciale în
cazurile în care sunt transportate de respectiva persoană fizică pentru uz propriu atunci când sunt
deplasate de pe teritoriul celuilalt stat membru.
(3)Deplasarea produselor accizabile în temeiul prezentului articol începe în momentul în care
produsele accizabile părăsesc locaţiile expeditorului certificat sau orice loc situat în statul
membru de expediţie, care este notificat autorităţilor competente din statul membru de expediţie
înaintea începerii deplasării.
(4)Deplasarea produselor accizabile în temeiul prezentului articol se încheie în momentul în care
destinatarul certificat a recepţionat produsele accizabile la locaţiile sale sau în orice loc situat în
statul membru de destinaţie, care este notificat autorităţilor competente din statul membru de
destinaţie înaintea începerii deplasării.
(5)Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare
la data la care accizele devin exigibile în statul membru de destinaţie.
(6)În cazul în care România este stat membru de destinaţie, condiţiile de exigibilitate şi nivelul
accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile
în România.
(7)În cazul produselor accizabile care au fost deja eliberate pentru consum în România şi care
sunt livrate într-un alt stat membru, persoana care a efectuat livrarea poate beneficia, la cerere,
de restituirea accizelor dacă autoritatea competentă constată că accizele au devenit exigibile şi au
fost percepute în acel stat membru, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Art. 4141: Faptul generator în cazul deplasărilor de produse accizabile care au fost

Indice
eliberate pentru consum
(1)Destinatarului certificat îi revine obligaţia de a plăti acciza, care devine exigibilă atunci când
mărfurile au fost livrate către statul membru de destinaţie, cu excepţia cazului în care în cursul
deplasării apare o neregulă în temeiul art. 419.
(2)În cazul lipsei înregistrării uneia sau a tuturor persoanelor implicate în deplasare, acestor
persoane le revine, de asemenea, obligaţia de a plăti accizele.
(3)Produsele accizabile deţinute la bordul unei nave sau al unei aeronave care efectuează
traversări sau zboruri între teritoriul unui alt stat membru şi România, dar care nu sunt
disponibile pentru vânzare în momentul în care nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia
dintre aceste state membre, nu sunt supuse accizelor în statul membru respectiv.

Art. 4142: Înregistrarea persoanelor care desfăşoară activităţi cu produse accizabile

Indice
eliberate pentru consum pe teritoriul altui stat membru şi deplasate către teritoriul
României
(1)Înregistrarea destinatarilor certificaţi şi a expeditorilor certificaţi se efectuează de către
autoritatea vamală teritorială.
(2)Procedura şi condiţiile în care se realizează înregistrarea destinatarilor certificaţi şi a
expeditorilor certificaţi se stabilesc prin ordin al preşedintelui A.V.R.

Art. 4143: Destinatarul certificat - reguli generale

Indice
(1)Persoana care intenţionează să recepţioneze, în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva
persoană, produse accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru şi care
apoi sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale
sau pentru a fi utilizate în România trebuie să se înregistreze în calitate de destinatar certificat.
(2)Destinatarul certificat nu are dreptul de a expedia produse accizabile înainte ca acesta să
deţină documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente
cantităţii ce urmează a fi expediată.

Art. 4144: Cererea de înregistrare ca destinatar certificat

Indice
(1)Destinatarul certificat poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza
atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1), potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(2)Destinatarul certificat care primeşte doar ocazional produse accizabile poate să îşi desfăşoare
activitatea în această calitate numai în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la
art. 4142 alin. (1). Înregistrarea prevăzută la art. 336 pct. 71 se limitează la o anumită cantitate
de produse accizabile, la un singur expeditor, precum şi la o perioadă de timp clar delimitată,
potrivit prevederilor din normele metodologice. O astfel de înregistrare ocazională poate, de
asemenea, prin excepţie de la cerinţele prevăzute la art. 336 pct. 71, să fie acordată persoanelor
fizice care acţionează în calitate de destinatari atunci când produsele accizabile sunt livrate în
scopuri comerciale în temeiul art. 414 alin. (2).
(3)În vederea obţinerii atestatului de destinatar certificat, solicitantul trebuie să depună o cerere
la autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1), în modul şi în forma prevăzute în normele
metodologice.

Art. 4145: Condiţii de înregistrare ca destinatar certificat

Indice
(1)Pentru a fi înregistrată, persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar
certificat trebuie să aibă declarat cel puţin un loc în care urmează să realizeze recepţia de produse
accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru şi care sunt deplasate către
teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate
în România, pentru care trebuie să facă dovada înregistrării punctului de lucru la oficiul
registrului comerţului.
(2)În situaţia în care recepţia produselor accizabile se realizează în mai multe locuri, cererea este
însoţită de o declaraţie privind locurile în care urmează a se realiza recepţia acestor produse,
precum şi de dovada înregistrării acestora la oficiul registrului comerţului.
(3)Atestatul de destinatar certificat se eliberează numai dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a)cererea a fost însoţită de documentele care dovedesc înregistrarea punctului de lucru prevăzut
la alin. (1) şi (2);
b)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar certificat nu înregistrează
obligaţii fiscale restante la bugetul de stat, de natura accizelor;
c)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar certificat declară cantităţile
estimate a fi primite în cursul unui an;
d)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar certificat face dovada
constituirii garanţiei;
e)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar certificat deţine un sistem
computerizat de evidenţă a produselor accizabile achiziţionate, deja eliberate pentru consum întrun
stat membru şi deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri
comerciale sau pentru a fi utilizate în România, a produselor livrate şi a stocurilor de astfel de
produse.
(4)Cererea care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3) se respinge.

Art. 4146: Înregistrarea ca destinatar certificat

Indice
(1)Autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) emite atestatul de destinatar certificat, în termen de
30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de înregistrare.
(2)Procedura de înregistrare a destinatarilor certificaţi nu intră sub incidenţa prevederilor legale
privind procedura aprobării tacite.
(3)Atestatul conţine următoarele elemente:
a)codul de accize;
b)elementele de identificare ale destinatarului certificat;
c)tipul produselor accizabile care urmează a fi recepţionate;
d)nivelul şi forma garanţiei;
e)data de la care atestatul devine valabil;
f)locurile declarate pentru recepţia produselor accizabile şi adresa acestora.
(4)Atestatul de destinatar certificat este valabil de la data emiterii, după ce a fost aprobată
cererea de înregistrare ca destinatar certificat de autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1).
(5)În cazul destinatarului certificat care primeşte doar ocazional produse accizabile care au fost
eliberate pentru consum într-un stat membru şi care sunt deplasate către teritoriul României
pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, atestatul
are valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii acestuia.
(6)Atestatele pot fi modificate de către autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) din oficiu sau
la cerere.
(7)În cazul modificării atestatului din oficiu, înainte de a fi modificat atestatul, autoritatea
prevăzută la art. 4142 alin. (1) trebuie să îl informeze pe destinatarul certificat asupra modificării
şi asupra motivelor acesteia.
(8)Destinatarul certificat poate solicita autorităţii prevăzute la art. 4142 alin. (1) modificarea
atestatului, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

Art. 4147: Respingerea cererii de înregistrare ca destinatar certificat

Indice
(1)Respingerea cererii de înregistrare se comunică în scris odată cu motivele luării acestei
decizii.
(2)Deciziile de respingere emise pot fi contestate în conformitate cu dispoziţiile titlului VIII din
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările
ulterioare.

Art. 4148: Obligaţiile destinatarului certificat

Indice
(1)Orice destinatar certificat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
a)să garanteze plata accizelor, prin constituirea unei garanţii, care acoperă riscurile inerente
neplăţii accizelor care pot apărea pe parcursul deplasării pe teritoriile statelor membre tranzitate
şi în România, înaintea expedierii produselor accizabile, în condiţiile prevăzute în normele
metodologice;
b)să înscrie în evidenţe produsele accizabile primite, care au fost eliberate pentru consum într-un
stat membru şi care sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în
scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, la încheierea deplasării produselor;
c)să plătească accizele exigibile în România în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care s-a
încheiat deplasarea produselor;
d)să accepte orice control care permite autorităţii competente să se asigure că produsele au fost
efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite;
e)să asigure îndeplinirea pe toată durata de funcţionare a condiţiilor prevăzute la art. 4145.
(2)În situaţia în care intervin modificări faţă de datele menţionate în atestat, destinatarul certificat
are obligaţia de a depune o cerere la autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1), potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(3)Destinatarul certificat nu poate realiza recepţia de produse accizabile într-un nou loc dacă
acesta nu a fost declarat.

Art. 4149: Netransferabilitatea atestatului de destinatar certificat

Indice
(1)Atestatele sunt emise numai pentru destinatarii certificaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2)Atunci când are loc vânzarea locului de recepţie a produselor accizabile, atestatele nu se
transferă noului proprietar.
Art. 41410: Revocarea atestatului de destinatar certificat
(1)Atestatul de destinatar certificat poate fi revocat în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acestuia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la art. 4148;
b)atunci când titularul acestuia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul de stat de natura
accizelor, mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c)în cazul în care destinatarul certificat doreşte să renunţe la atestat.
(2)În cazul în care destinatarul certificat doreşte să renunţe la atestat, acesta are obligaţia să
notifice acest fapt autorităţii prevăzute la art. 4142 alin. (1) cu cel puţin 60 de zile înainte de data
renunţării.
(3)În cazuri excepţionale când interesele legitime ale destinatarului certificat impun aceasta,
autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei
de revocare la o dată ulterioară.
(4)Destinatarul certificat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a atestatului în
conformitate cu dispoziţiile titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)[textul din Art. 41410, alin. (5) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 17, subsectiunea 2 a fost
abrogat la 08-mar-2024 de Art. I, punctul 9. din Legea 33/2024]
Art. 41411: Expeditorul certificat - reguli generale
Persoana care intenţionează să expedieze, în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană,
produse accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul României şi care apoi sunt
deplasate către teritoriul unui alt stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale sau
pentru a fi utilizate acolo trebuie să se înregistreze în calitate de expeditor certificat.
Art. 41412: Cererea de înregistrare ca expeditor certificat
(1)Expeditorul certificat în România poate să îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai
în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1).
(2)În vederea obţinerii atestatului de expeditor certificat, solicitantul trebuie să depună o cerere
la autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1), în modul şi în forma prevăzute în normele
metodologice.
(3)Expeditorul certificat care trimite doar ocazional produse accizabile poate să îşi desfăşoare
activitatea în această calitate numai în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la
art. 4142 alin. (1). Înregistrarea prevăzută la art. 336 pct. 81 se limitează la o anumită cantitate
de produse accizabile, la un singur destinatar, precum şi la o perioadă de timp clar delimitată,
potrivit prevederilor din normele metodologice. O astfel de înregistrare ocazională poate, de
asemenea, prin excepţie de la cerinţele prevăzute la art. 336 pct. 81, să fie acordată persoanelor
fizice care acţionează în calitate de expeditori atunci când produsele accizabile sunt livrate în
scopuri comerciale în temeiul art. 414 alin. (2).
Art. 41413: Condiţii de înregistrare ca expeditor certificat
(1)Pentru a fi înregistrată, persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca expeditor
certificat trebuie să aibă declarat cel puţin un loc din care urmează să expedieze produse
accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul României şi care sunt deplasate către
teritoriul altui stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate
pe teritoriul acelui stat membru, pentru care trebuie să facă dovada înregistrării punctului de
lucru la oficiul registrului comerţului.
(2)În situaţia în care expedierea produselor accizabile se realizează din mai multe locuri, cererea
este însoţită de o declaraţie privind locurile din care urmează a se expedia aceste produse,
precum şi de dovada înregistrării acestora la oficiul registrului comerţului.
(3)Atestatul de expeditor certificat se eliberează numai dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a)cererea a fost însoţită de documentele care dovedesc înregistrarea punctului de lucru prevăzut
la alin. (1) şi (2);
b)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca expeditor certificat nu înregistrează
obligaţii fiscale restante la bugetul de stat, de natura accizelor;
c)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca expeditor certificat deţine un sistem
computerizat de evidenţă a stocurilor de produse accizabile şi a produselor accizabile expediate,
deja eliberate pentru consum pe teritoriul României şi care sunt deplasate către teritoriul altui stat
membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate pe teritoriul acelui
stat membru.
(4)Cererea care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3) se respinge.
Art. 41414: Înregistrarea ca expeditor certificat
(1)Autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) emite atestatul de expeditor certificat, în termen de
30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de înregistrare.
(2)Procedura de înregistrare a expeditorilor certificaţi nu intră sub incidenţa prevederilor legale
privind procedura aprobării tacite.
(3)Atestatul conţine următoarele elemente:
a)codul de accize;
b)elementele de identificare ale expeditorului certificat;
c)tipul produselor accizabile care urmează a fi expediate;
d)data de la care atestatul devine valabil;
e)locurile de expediţie şi adresa acestora.
(4)Atestatul de expeditor certificat este valabil de la data emiterii, după ce a fost aprobată cererea
de înregistrare ca expeditor certificat de autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1).
(5)Atestatele pot fi modificate de către autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) din oficiu sau
la cerere.
(6)În cazul modificării atestatului din oficiu, înainte de a fi modificat atestatul, autoritatea
prevăzută la art. 4142 alin. (1) trebuie să îl informeze pe expeditorul certificat asupra modificării
şi asupra motivelor acesteia.
(7)Expeditorul certificat poate solicita autorităţii prevăzute la art. 4142 alin. (1) modificarea
atestatului, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
Art. 41415: Respingerea cererii de înregistrare ca expeditor certificat
(1)Respingerea cererii de înregistrare se comunică în scris odată cu motivele luării acestei
decizii.
(2)Deciziile de respingere emise pot fi contestate în conformitate cu dispoziţiile titlului VIII din
Legea nr. 207/2015.
Art. 41416: Obligaţiile expeditorului certificat
În situaţia în care intervin modificări faţă de datele menţionate în atestat, expeditorul certificat
are obligaţia de a depune o cerere la autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1), potrivit
prevederilor din normele metodologice.
Art. 41417: Netransferabilitatea atestatului de expeditor certificat
(1)Atestatele sunt emise numai pentru expeditorii certificaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2)În situaţia în care are loc vânzarea locului de expediţie a produselor accizabile, atestatul nu se
transferă noului proprietar.
Art. 41418: Revocarea atestatului de expeditor certificat
(1)Atestatul de expeditor certificat poate fi revocat în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acestuia nu respectă cerinţa prevăzută la art. 41416;
b)atunci când titularul acestuia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul de stat de natura
accizelor, mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c)în cazul în care expeditorul certificat doreşte să renunţe la atestat.
(2)În cazul în care expeditorul certificat doreşte să renunţe la atestat, acesta are obligaţia să
notifice acest fapt autorităţii prevăzute la art. 4142 alin. (1) cu cel puţin 60 de zile înainte de data
renunţării.
(3)În cazuri excepţionale când interesele legitime ale expeditorului certificat impun aceasta,
autoritatea prevăzută la art. 4142 alin. (1) poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei
de revocare la o dată ulterioară.
(4)Expeditorul certificat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a atestatului în
conformitate cu dispoziţiile titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)[textul din Art. 41418, alin. (5) din titlul VIII, capitolul I, sectiunea 17, subsectiunea 2 a fost
abrogat la 08-mar-2024 de Art. I, punctul 10. din Legea 33/2024]

Art. 415: Condiţii aplicabile unei deplasări de produse accizabile în temeiul prezentei

subsecţiuni
(1)În situaţiile prevăzute la art. 414 alin. (1) şi (6), o deplasare de produse accizabile este
considerată ca respectând cerinţele în temeiul prezentei subsecţiuni numai dacă este însoţită de
un document administrativ simplificat electronic prelucrat în conformitate cu prevederile art. 416.
(2)În temeiul art. 4141 alin. (1), destinatarul certificat trebuie să îndeplinească cumulativ
cerinţele prevăzute la art. 4148 alin. (1) lit. a), c) şi d).
(3)Prin excepţie de la prevederile art. 4148 alin. (1) lit. a), garanţia poate fi depusă de
transportator, de proprietarul produselor accizabile, de expeditorul certificat sau, în comun, de
orice combinaţie a două sau mai multe dintre aceste persoane cu sau fără destinatarul certificat.
(4)Garanţia prevăzută la art. 4148 alin. (1) lit. a) este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii
Europene.
(5)Tipul, modul de calcul, valoarea, durata şi condiţiile de reducere a garanţiei sunt prevăzute în
normele metodologice, pe tipuri de activităţi şi grupe de produse.
(6)Un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat poate acţiona drept expeditor certificat
în sensul prezentei subsecţiuni după ce a informat autorităţile competente, în condiţiile prevăzute
în normele metodologice.
(7)Un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat poate acţiona drept destinatar certificat
în sensul prezentei subsecţiuni după ce a informat autorităţile competente, în condiţiile prevăzute
în normele metodologice.

Art. 416: Documentul administrativ simplificat electronic

(1)În cazul în care produsele accizabile sunt deplasate în temeiul prezentei subsecţiuni,
expeditorul certificat prezintă un proiect de document administrativ simplificat electronic
autorităţii competente din statul membru de expediţie, prin intermediul sistemului informatizat.
(2)Autoritatea competentă din statul membru de expediţie efectuează o verificare
electronică a datelor furnizate în proiectul de document administrativ simplificat
electronic, după care:
a)în cazul în care datele respective nu sunt corecte, expeditorul certificat este informat în acest
sens fără întârziere;
b)în cazul în care datele respective sunt corecte, autoritatea competentă din statul membru de
expediţie îi atribuie documentului un cod de referinţă administrativ simplificat unic, pe care îl
comunică expeditorului certificat.
(3)Autoritatea competentă din statul membru de expediţie înaintează de îndată documentul
administrativ simplificat electronic autorităţii competente din statul membru de destinaţie, care îl
transmite destinatarului certificat.
(4)Expeditorul certificat furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile sau, în cazul în
care produsele nu sunt însoţite de o astfel de persoană, transportatorului codul de referinţă
administrativ simplificat unic. Persoana care însoţeşte produsele accizabile sau transportatorul
furnizează acest cod autorităţilor competente oricând este solicitat pe întreaga durată a deplasării.
(5)În cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul prezentei subsecţiuni, expeditorul
certificat poate, prin intermediul sistemului informatizat, modifica destinaţia la un alt loc de
livrare în acelaşi stat membru, care este operat de acelaşi destinatar certificat, sau înapoi la locul
de expediere. În acest scop, expeditorul certificat prezintă un proiect de document electronic de
modificare a destinaţiei autorităţilor competente din statul membru de expediţie, prin intermediul
sistemului informatizat.
(6)Modelul documentului administrativ simplificat electronic se stabileşte prin ordin al
preşedintelui A.V.R.

Art. 4161: Raportul de primire

Indice
(1)La primirea produselor accizabile, destinatarul certificat trebuie să respecte
următoarele cerinţe:
a)să confirme că produsele accizabile au ajuns la destinaţie;
b)să păstreze produsele primite până la plata accizei;
c)să înainteze, în termen de 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor pe
deplin justificate, autorităţilor competente ale destinatarului un raport privind primirea acestora,
denumit în continuare raport de primire, prin intermediul sistemului informatizat.
(2)Autoritatea competentă a destinatarului efectuează o verificare electronică a datelor
furnizate în raportul de primire, după care:
a)în cazul în care datele respective nu sunt corecte, destinatarul certificat este informat în acest
sens fără întârziere;
b)în cazul în care respectivele date sunt corecte, autoritatea competentă a destinatarului confirmă
destinatarului certificat înregistrarea raportului de primire, pe care îl transmite autorităţii
competente a expeditorului. Raportul de primire se consideră a fi o dovadă suficientă că
destinatarul certificat a îndeplinit toate formalităţile necesare şi că a plătit, dacă este cazul, cu
excepţia situaţiei în care produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor, accizele datorate
către statul membru de destinaţie sau urmează un regim suspensiv de accize în conformitate cu
secţiunea a 9-a.
(3)Autoritatea competentă a expeditorului înaintează raportul de primire expeditorului certificat.
(4)Accizele plătite în statul membru de expediţie se rambursează la cerere şi pe baza raportului
de primire menţionat la alin. (1).
(5)Modalităţile de confirmare a faptului că produsele accizabile au ajuns la destinaţie şi de
trimitere a raportului de primire a produselor accizabile de către destinatarii menţionaţi la art. 395 alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al preşedintelui A.V.R.

Art. 4162: Procedura de rezervă şi recuperare la expediere

Indice
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 416, în cazul în care sistemul informatizat este
indisponibil în România, expeditorul certificat din România poate începe o deplasare de
produse accizabile, în următoarele condiţii:
a)produsele să fie însoţite de un document de rezervă care conţine aceleaşi date ca proiectul de
document administrativ simplificat electronic menţionat la art. 415 alin. (1);
b)expeditorul certificat să informeze autoritatea competentă a expeditorului înainte de începerea
deplasării. Statul membru de expediţie poate solicita expeditorului certificat o copie a
documentului menţionat la lit. a), verificarea, de către statul membru de expediţie, a datelor
conţinute de copia respectivă şi, în cazurile în care indisponibilitatea sistemului informatizat este
imputabilă expeditorului certificat, informaţii corespunzătoare cu privire la motivele acestei
indisponibilităţi înainte de începerea deplasării.
(2)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul certificat prezintă un
proiect de document administrativ simplificat electronic, în conformitate cu prevederile art. 416
alin. (1). De îndată ce datele cuprinse în proiectul de document administrativ simplificat
electronic sunt verificate în conformitate cu prevederile art. 416 alin. (2), dacă respectivele date
sunt corecte, acest document înlocuieşte documentul de rezervă menţionat la alin. (1) lit. a). Art. 416 alin. (3) şi art. 4161 se aplică mutatis mutandis.
(3)O copie a documentului de rezervă menţionat la alin. (1) lit. a) se păstrează de către
expeditorul certificat în evidenţele sale.
(4)În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie, expeditorul certificat
poate modifica destinaţia mărfurilor potrivit prevederilor art. 416 alin. (5) şi comunică această
informaţie autorităţii competente a expeditorului prin intermediul unor mijloace alternative de
comunicare. Expeditorul certificat informează autorităţile competente din statul membru de
expediţie înainte de a modifica destinaţia. Alin. (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.

Art. 4163: Documente de rezervă şi recuperarea datelor - raportul de primire

Indice
(1)În cazul în care produsele accizabile sunt deplasate în temeiul prezentei subsecţiuni, iar
raportul de primire nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în
conformitate cu prevederile art. 4161 alin. (1), fie deoarece sistemul informatizat nu este
disponibil în România, fie deoarece nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 4162
alin. (2), destinatarul certificat prezintă autorităţii competente din România, cu excepţia cazurilor
pe deplin justificate, raportul de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile care
conţine aceleaşi date ca raportul de primire şi care atestă încheierea deplasării, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(2)Cu excepţia cazului în care destinatarul certificat poate prezenta în scurt timp, prin
intermediul sistemului informatizat, raportul de primire, astfel cum se prevede la art. 4161 alin.
(1), sau cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, autoritatea competentă din România trimite o
copie a raportului de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile menţionat la alin.
(1) autorităţii competente din statul membru de expediţie. Autoritatea competentă din statul
membru de expediţie transmite această copie expeditorului certificat sau o pune la dispoziţia
expeditorului certificat.
(3)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil sau de îndată ce procedurile prevăzute
la art. 4162 alin. (2) sunt îndeplinite, destinatarul certificat prezintă un raport de primire în
conformitate cu prevederile art. 4161 alin. (1). Articolul 4161 alin. (2) şi (3) se aplică mutatis
mutandis.

Art. 4164: Dovezi alternative ale primirii

Indice
(1)Prin excepţie de la dispoziţiile art. 4163, raportul de primire prevăzut la art. 4161 alin. (1)
constituie dovada faptului că produsele accizabile au fost livrate destinatarului certificat.
(2)Prin excepţie de la alin. (1), în absenţa unui raport de primire din alte motive decât cele
menţionate la art. 4163, se poate furniza o dovadă alternativă a livrării produselor accizabile
printr-o viză a autorităţii competente din România, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să
ateste că produsele accizabile expediate au ajuns la destinaţie. Raportul de primire de rezervă
pentru deplasări de produse accizabile menţionat la art. 4163 alin. (1) constituie o dovadă
corespunzătoare în sensul alin. (1).
(3)În cazul în care viza autorităţii competente din România a fost acceptată de autorităţile
competente ale statului membru de expediţie, aceasta este considerată a constitui o dovadă
suficientă a faptului că destinatarul certificat a îndeplinit toate formalităţile necesare şi că a
efectuat toate plăţile accizelor datorate în România.
(4)Modalităţile de confirmare a dovezilor alternative a livrărilor de produse accizabile sunt
prevăzute prin ordin al preşedintelui A.V.R.

Art. 4165: Derogare de la obligaţia de a utiliza sistemul informatizat - proceduri

Indice
simplificate în două sau mai multe state membre
Prin acord şi în condiţiile stabilite de România şi celelalte state membre vizate, pot fi stabilite
proceduri simplificate pentru deplasările de produse accizabile în temeiul prezentei subsecţiuni
care au loc între teritoriul României şi teritoriul unuia sau al mai multor state membre.

Art. 4166: Deplasarea mărfurilor eliberate pentru consum între două locuri de pe

Indice
teritoriul României traversând teritoriul unui alt stat membru
(1)În cazul în care produsele accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul
României sunt deplasate către o destinaţie de pe teritoriul României prin traversarea
teritoriului altui stat membru, se aplică următoarele cerinţe:
a)deplasarea se face pe baza documentului administrativ simplificat electronic menţionat la art. 415 alin. (1), urmând un itinerar corespunzător;
b)destinatarul certificat atestă faptul că a primit produsele în conformitate cu cerinţele stabilite
de autorităţile competente din locul de destinaţie;
c)expeditorul certificat şi destinatarul certificat acceptă orice control care permite respectivelor
autorităţi competente să se asigure că produsele au fost efectiv primite.
(2)În cazul în care produsele accizabile se deplasează în mod frecvent şi regulat în condiţiile
prevăzute la alin. (1), statele membre în cauză pot, de comun acord, în condiţiile stabilite de
acestea, să simplifice cerinţele specificate la alin. (1).
SUBSECŢIUNEA 3:Vânzarea la distanţă

Art. 417: Vânzarea la distanţă

(1)Vânzarea la distanţă din alt stat membru în România reprezintă vânzarea produselor
accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru, achiziţionate de către o
persoană stabilită în România, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau
un destinatar certificat, şi care nu exercită o activitate economică independentă, şi expediate sau
transportate către teritoriul României direct sau indirect de către un expeditor care desfăşoară o
activitate economică independentă sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1), accizele devin exigibile în România în momentul livrării
produselor accizabile. Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate
sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în conformitate
cu procedura stabilită în normele metodologice.
(3)Persoana plătitoare de accize în România este fie expeditorul, fie un reprezentant fiscal al
acestuia stabilit în România şi autorizat de autorităţile competente din România.
(4)Expeditorul sau reprezentantul fiscal trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)înainte de expedierea produselor accizabile trebuie să se înregistreze şi să garanteze plata
accizelor în condiţiile stabilite şi la autoritatea competentă, prevăzute în normele metodologice;
b)să plătească accizele la autoritatea competentă prevăzută la lit. a), după livrarea produselor
accizabile;
c)să ţină evidenţe contabile ale livrărilor de produse accizabile.
(5)România şi alte state membre interesate pot, în condiţii stabilite de comun acord, să simplifice
cerinţele pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale.
(6)Persoana nestabilită în România care efectuează o vânzare la distanţă pe teritoriul României
trebuie să transmită autorităţii competente, în nume propriu sau prin reprezentantul fiscal, o
situaţie lunară privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a
lunii următoare celei la care se referă situaţia, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(7)Vânzarea la distanţă din România în alt stat membru reprezintă vânzarea produselor
accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul României, achiziţionate de către o persoană
stabilită în alt stat membru, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau un
destinatar certificat, şi care nu exercită o activitate economică independentă, şi expediate ori
transportate către teritoriul acelui stat membru, direct sau indirect, de către expeditorul stabilit în
România ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat membru. Accizele plătite în
România se restituie, la solicitarea expeditorului, dacă expeditorul din România sau
reprezentantul fiscal al acestuia a urmat procedurile stabilite la alin. (4).
SUBSECŢIUNEA 4:Distrugeri şi pierderi

Art. 418: Distrugeri şi pierderi

(1)În situaţiile prevăzute la art. 414 alin. (1) şi la art. 417 alin. (1), în cazul distrugerii totale sau
al pierderii iremediabile a produselor accizabile, în cursul transportului acestora pe teritoriul unui
alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, ca urmare a unui caz fortuit ori
de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării distrugerii mărfurilor de către autorităţile
competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru. În sensul
prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când
devin inutilizabile ca produse accizabile.
(2)În cazul pierderii parţiale din cauza naturii mărfurilor, care are loc în timpul transportului
acestora pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum,
accizele nu sunt exigibile în acel stat membru atunci când valoarea pierderii se încadrează în
pragul comun de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile, prevăzute la art. 340
alin. (111), cu excepţia cazului în care un stat membru are motive rezonabile să suspecteze o
fraudă sau o neregulă.
(3)Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială a produselor accizabile,
menţionată la alin. (1), se dovedeşte într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile
competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală ori pierderea iremediabilă,
totală sau parţială, sau de autorităţile competente din statul membru în care aceasta a fost
constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc.
(4)În cazul în care distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor
accizabile este stabilită, garanţia depusă în conformitate cu prevederile art. 4148 alin. (1) lit. a)
sau ale art. 417 alin. (4) lit. a) se eliberează, integral sau parţial, după caz, la prezentarea unor
dovezi corespunzătoare.
(5)Regulile şi condiţiile pe baza cărora se determină pierderile menţionate la alin. (1) şi (2) sunt
prevăzute în normele metodologice.
SUBSECŢIUNEA 5:Nereguli apărute pe parcursul deplasării produselor accizabile

Art. 419: Nereguli apărute pe parcursul deplasării produselor accizabile

(1)Atunci când s-a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în
conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (1), pe teritoriul unui alt stat
membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse
accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a comis neregula.
(2)Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în
conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (1), pe teritoriul unui alt stat
membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum şi nu este posibil să se
determine locul în care s-a comis neregula, se consideră că aceasta s-a comis în statul membru în
care a fost constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru. Cu toate acestea, dacă
statul membru pe teritoriul căruia s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de
la data achiziţionării produselor accizabile, se aplică dispoziţiile alin. (1).
(3)Accizele sunt datorate de persoana care a garantat plata acestora în conformitate cu
prevederile art. 4148 alin. (1) lit. a) sau art. 417 alin. (4) lit. a) şi de orice persoană care a
participat la neregulă. Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi acciză,
acestea sunt obligate să plătească în solidar respectiva acciză.
(4)Autorităţile competente din statul membru în care produsele accizabile au fost eliberate
pentru consum restituie sau remit, la cerere, accizele după perceperea acestora în statul membru
în care a fost comisă ori constatată neregula. Autorităţile competente din statul membru de
destinaţie eliberează garanţia depusă în temeiul art. 4148 alin. (1) lit. a) sau al art. 417 alin. (4)
lit. a).
(5)În sensul prezentului articol, neregulă reprezintă o situaţie apărută în cursul unei deplasări a
produselor accizabile în temeiul art. 414 alin. (1) sau al art. 417 alin. (1), care nu face obiectul
art. 418, din cauza căreia o deplasare ori un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile
nu s-a încheiat în mod corespunzător.
(6)Orice lipsă a înregistrării uneia sau a tuturor persoanelor implicate în deplasare care
contravine art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (4) lit. a) sau orice nerespectare a dispoziţiilor art. 415 alin. (1) se consideră a fi o neregulă. Alineatele (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.
SECŢIUNEA 18:Deplasarea produselor accizabile în regim de exceptare sau de scutire directă

Art. 420: Deplasarea produselor accizabile în regim de exceptare sau de scutire directă

(1)Produsele accizabile prevăzute la art. 349-353 şi art. 355 alin. (2) se deplasează în regim de
exceptare sau de scutire directă către un utilizator final doar dacă sunt acoperite de documentul
administrativ electronic procesat prevăzut la art. 402.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru produsele utilizate de un utilizator final în cadrul
antrepozitului fiscal.
(3)În situaţia de la alin. (1) se aplică în mod corespunzător prevederile secţiunii a 16-a.
SECŢIUNEA 19:Marcarea produselor alcoolice şi a tutunului prelucrat

Art. 421: Reguli generale

(1)Prevederile prezentei secţiuni se aplică următoarelor produse accizabile:
a)produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin normele metodologice;
b)tutun prelucrat.
(2)Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.
(3)Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe
teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.

Art. 422: Responsabilitatea marcării

Responsabilitatea marcării produselor accizabile prevăzute la art. 421 revine antrepozitarilor
autorizaţi, destinatarilor înregistraţi, importatorilor autorizaţi sau destinatarilor certificaţi.

Art. 423: Proceduri de marcare

(1)Marcarea produselor accizabile prevăzute la art. 421 se efectuează prin timbre sau banderole.
(2)Dimensiunea şi elementele inscripţionate pe marcaje sunt stabilite prin normele metodologice.
(3)Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, importatorul autorizat sau destinatarul certificat
are obligaţia să asigure ca banderolele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al
produsului accizabil, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze banderola, iar timbrele să
fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, astfel încât timbrul să nu
poată fi îndepărtat de pe ambalaj fără a fi deteriorat.
(4)Produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole deteriorate ori altfel decât s-a prevăzut la
alin. (2) şi (3) sunt considerate ca nemarcate.

Art. 424: Eliberarea marcajelor

(1)Autoritatea competentă aprobă eliberarea marcajelor către:
a)antrepozitarul autorizat pentru produsele accizabile prevăzute la art. 421;
b)destinatarul înregistrat care achiziţionează produsele accizabile prevăzute la art. 421;
c)importatorul autorizat care importă produsele accizabile prevăzute la art. 421.
d)destinatarul certificat care achiziţionează produsele accizabile prevăzute la art. 421.
(2)Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă.
(3)Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, desemnată
de autoritatea competentă.
(4)Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente
produselor accizabile supuse marcării.
(5)Procedurile de eliberare a marcajelor, precum şi de restituire a contravalorii marcajelor se
stabilesc prin normele metodologice.
(6)Marcajele neutilizate în termen de 6 luni de la achiziţie se restituie unităţii specializate pentru
tipărirea acestora, în vederea distrugerii.
SECŢIUNEA 20:Marcarea şi colorarea păcurii şi a produselor asimilate acesteia

Art. 425: Reguli generale

(1)Produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de
vedere al nivelului accizelor pot fi eliberate pentru consum, deţinute în afara unui antrepozit fiscal,
transportate inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizate, oferite spre vânzare ori vândute, pe
teritoriul României, numai dacă sunt marcate şi colorate potrivit prevederilor art. 426 şi 427.
(2)Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) produsele energetice prevăzute la art. 355 alin.
(3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor:
a)destinate exportului, livrărilor intracomunitare şi cele care tranzitează teritoriul României, cu
respectarea modalităţilor şi procedurilor de supraveghere fiscală stabilite prin normele
metodologice;
b)livrate către sau de la Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale;
c)uleiurile uzate, colectate de la motoare de combustie, transmisii de la motoare, turbine,
compresoare etc., de către operatorii economici autorizaţi în acest sens sau care sunt utilizate drept
combustibil pentru încălzire;
d)pentru care deţinătorul acestora poate face dovada plăţii accizelor la bugetul de stat la nivelul
celui prevăzut pentru motorină în anexa nr. 1;
e)transportate prin conducte fixe.

Art. 426: Substanţe utilizate pentru marcare şi colorare

(1)Pentru marcarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate
acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor se utilizează marcatorul ACCUTRACE™
PLUS, denumit ştiinţific Butoxibenzen (număr de înregistrare CAS 1126-79-0) prevăzut de
Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/197 a Comisiei din 17 ianuarie 2022 de stabilire a unui
marcaj fiscal comun pentru motorine şi kerosen.
(2)Nivelul de marcare este de 14 mg +/- 10% de marcator pe litru de produs energetic. Acesta
corespunde unui nivel de marcare de 10,64 mg +/- 10% de butoxibenzen pe litru de produs
energetic.
(3)Pentru colorarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate
acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor se utilizează colorantul solvent blue 35 sau
echivalent.
(4)Nivelul de colorare este de 25 mg +/- 10% de colorant pe litru de produs energetic.
(5)Operatorii economici care comercializează substanţe prevăzute la alin. (1) şi (3) au obligaţia de
a se înregistra la organul competent potrivit procedurilor din normele metodologice.

Art. 427: Responsabilitatea marcării şi colorării

(1)Antrepozitarul autorizat din România are obligaţia marcării şi colorării produselor energetice
prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului
accizelor în antrepozitul fiscal pe care îl deţine. În cazul achiziţiilor intracomunitare şi al
importurilor, responsabilitatea marcării şi colorării la nivelurile prevăzute la art. 426 alin. (2) şi (4),
precum şi a omogenizării substanţelor prevăzute la art. 426 alin. (1) şi (3) în masa de produs finit
revine persoanei juridice care desfăşoară astfel de operaţiuni şi care poate fi antrepozitarul
autorizat, destinatarul înregistrat sau operatorul economic, după caz.
(2)Operaţiunea de marcare şi colorare a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g)
sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor, realizată în antrepozite fiscale,
se face sub supraveghere fiscală.
(3)Operatorii economici din România care achiziţionează marcatori şi coloranţi în scopul prevăzut
la art. 425 alin. (1) au obligaţia ţinerii unor evidenţe stricte privind cantităţile de astfel de produse
utilizate.
(4)Sunt interzise, cu excepţiile prevăzute de lege, eliberarea pentru consum, deţinerea în afara unui
antrepozit fiscal, transportul inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizarea, oferirea spre vânzare
sau vânzarea, pe teritoriul României, a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g)
sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor, nemarcate şi necolorate sau
marcate şi colorate necorespunzător potrivit prezentului titlu.
(5)Sunt/Este interzise/interzisă marcarea şi/sau colorarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor cu alte
substanţe decât cele precizate la art. 426 alin. (1) şi (3) sau achiziţionate de la alţi operatori
economici decât cei prevăzuţi la art. 426 alin. (5).
(51)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), până la data de 1 iunie 2024, este permisă marcarea
produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de
vedere al nivelului accizelor cu marcatorul solvent yellow 124 - identificat în conformitate cu
indexul de culori, denumit ştiinţific N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi) etil]-4-(fenilazo) anilină,
achiziţionat de la operatorii economici înregistraţi la organul competent. Nivelul de marcare este
de 7 mg +/- 10% de marcator pe litru de produs energetic.
(6)Este interzisă utilizarea de substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau parţială
a colorantului şi/sau marcatorului prevăzuţi/prevăzut la alin. (51) al prezentului articol şi la art. 426 alin. (1) şi (3).
(7)Pentru produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din
punctul de vedere al nivelului accizelor, eliberate pentru consum, deţinute în afara unui antrepozit
fiscal, transportate inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizate, oferite spre vânzare sau
vândute, pe teritoriul României, nemarcate şi necolorate, sau marcate şi colorate necorespunzător,
precum şi în cazul neîndeplinirii de către operatorii economici a obligaţiilor ce privesc modalităţile
şi procedurile de supraveghere fiscală stabilite prin normele metodologice se datorează accize la
nivelul prevăzut pentru motorină.
SECŢIUNEA 21:Marcarea şi colorarea motorinei

Art. 428: Reguli generale

(1)Produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. c) pot fi utilizate în scutire directă de la
plata accizelor potrivit art. 399 alin. (1) lit. b), numai dacă sunt marcate şi colorate conform art. 429.
(2)Livrarea motorinei utilizate drept combustibil pentru motor către operatorii economici
beneficiari ai scutirii se face numai după marcarea şi colorarea acesteia.
(3)Sunt/Este interzise/interzisă deţinerea, comercializarea şi/sau utilizarea motorinei marcate şi
colorate potrivit prevederilor art. 429 în alte scopuri decât cele pentru care s-a acordat scutirea
directă de la plata accizelor, conform alin. (1).

Art. 429: Substanţe utilizate pentru marcare şi colorare

(1)Pentru marcarea motorinei se utilizează marcatorul ACCUTRACE™ PLUS, denumit ştiinţific
Butoxibenzen (număr de înregistrare CAS 1126-79-0) conform Deciziei de punere în aplicare (UE)
2022/197 a Comisiei din 17 ianuarie 2022 de stabilire a unui marcaj fiscal comun pentru motorine
şi kerosen.
(2)Nivelul de marcare este de 14 mg +/- 10% de marcator pe litru de motorină. Acesta corespunde
unui nivel de marcare de 10,64 mg +/- 10% de butoxibenzen pe litru de motorină.
(3)Pentru colorarea motorinei se utilizează colorantul solvent blue 35 sau echivalent.
(4)Nivelul de colorare este de 5 mg +/- 10% de colorant pe litru de motorină.
(5)Operatorii economici care comercializează substanţe prevăzute la alin. (1) şi (3) au obligaţia de
a se înregistra la organul competent potrivit procedurilor din normele metodologice.

Art. 430: Responsabilitatea marcării şi colorării

(1)Antrepozitarul autorizat din România are obligaţia marcării şi colorării motorinei în antrepozitul
fiscal pe care îl deţine. Responsabilitatea marcării şi colorării la nivelurile prevăzute la art. 429
alin. (2) şi (4), precum şi a omogenizării substanţelor prevăzute la art. 429 alin. (1) şi (3) în masa
de produs finit revine antrepozitarului autorizat.
(2)Marcarea şi colorarea motorinei pe teritoriul României se realizează în antrepozite fiscale sub
supraveghere fiscală, potrivit procedurii stabilite prin normele metodologice.
(3)Operatorii economici din România care achiziţionează marcatori şi coloranţi în scopul prevăzut
la art. 428 alin. (1) au obligaţia ţinerii unor evidenţe stricte privind cantităţile de astfel de produse
utilizate.
(4)Sunt/Este interzise/interzisă marcarea şi/sau colorarea motorinei cu alte substanţe decât cele
precizate la art. 429 alin. (1) şi (3) sau achiziţionate de la alţi operatori economici decât cei
prevăzuţi la art. 429 alin. (5).
(41)Prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la data de 1 iunie 2024, este permisă marcarea
motorinei cu marcatorul solvent yellow 124 - identificat în conformitate cu indexul de culori,
denumit ştiinţific N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi) etil]-4-(fenilazo) anilină, achiziţionat de la
operatorii economici înregistraţi la organul competent. Nivelul de marcare este de 7 mg +/- 10% de
marcator pe litru de motorină.
(5)Este interzisă utilizarea de substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau parţială
a colorantului şi/sau marcatorului prevăzuţi/prevăzut la alin. (41) al prezentului articol şi la art. 429 alin. (1) şi (3).
SECŢIUNEA 22:Alte obligaţii pentru operatorii economici cu produse accizabile

Art. 431: Confiscarea tutunului prelucrat

(1)Prin derogare de la prevederile legale în materie care reglementează modul şi condiţiile de
valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a
statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a
statului se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere,
antrepozitarilor autorizaţi pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistraţi sau
importatorilor autorizaţi de astfel de produse, după cum urmează:
a)sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de produse al antrepozitarilor autorizaţi, al
destinatarilor înregistraţi, al expeditorilor înregistraţi sau al importatorilor autorizaţi se predau în
totalitate acestora;
b)sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a) se predau în custodie de
către organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia şi/sau
depozitarea de tutun prelucrat.
(2)Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea tutunului prelucrat de către
antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi, precum şi procedura de
distrugere se efectuează conform prevederilor din normele metodologice.
(3)Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat şi importator autorizat are obligaţia să
asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea cantităţilor de produse
din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

Art. 432: Controlul

(1)Toţi operatorii economici cu produse accizabile sunt obligaţi să accepte orice control ce permite
autorităţii competente prevăzute prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române să se asigure de corectitudinea
operaţiunilor cu produse accizabile.
(2)Autorităţile competente iau măsuri de supraveghere fiscală şi control pentru asigurarea
desfăşurării activităţii autorizate în condiţiile legii. Modalităţile şi procedurile pentru realizarea
supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor supuse accizelor
armonizate se stabilesc prin normele metodologice.

Art. 433: Întârzieri la plata accizelor

Întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 15 zile de la termenul legal atrage suspendarea
autorizaţiei deţinute de operatorul economic plătitor de accize până la plata sumelor restante.

Art. 434: Procedura de import pentru produse energetice

Efectuarea formalităţilor vamale de import aferente benzinelor şi motorinelor se face prin birourile
vamale la frontieră stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.

Art. 435: Condiţii de distribuţie şi comercializare

(1)Comercializarea pe piaţa naţională a alcoolului sanitar în vrac este interzisă.
(2)Comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primă a alcoolului etilic cu concentraţia
alcoolică sub 96,00% în volum, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, este interzisă.
(3)Operatorii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice,
tutun prelucrat şi produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi
biocombustibili - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă potrivit prevederilor
stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.
(31)Operatorii economici care sunt înregistraţi la autoritatea competentă pentru distribuţie şi
comercializare angro fără depozitare băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice -
benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, care prezintă risc fiscal
ridicat şi care deţin şi doresc să comercializeze produsele accizabile care se află în cadrul unui
antrepozit fiscal aparţinând unei terţe persoane, au obligaţia depunerii la autoritatea competentă a
unei declaraţii pe propria răspundere privind cantitatea de produse accizabile pe care intenţionează
să o elibereze pentru consum. Modelul şi conţinutul declaraţiei şi modalitatea de declarare se
stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(32)Operatorii prevăzuţi la alin. (31) au obligaţia să constituie o garanţie de 120% din
contravaloarea accizelor aferente cantităţii de produse accizabile pe care intenţionează să o
elibereze pentru consum, sub forma prevăzută la art. 348 alin. (1). În situaţia în care organele
competente constată indiciile săvârşirii unei infracţiuni şi evaluează prejudiciul, operatorul
economic are obligaţia de a reîntregi garanţia la nivelul prejudiciului, cu excepţia situaţiei în care
garanţia este îndestulătoare.
(33)Cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de epuizarea cantităţii de produse accizabile înscrise
în declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (31), operatorul economic care este înregistrat
la autoritatea competentă pentru distribuţie şi comercializare angro fără depozitare băuturi
alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier
lichefiat şi biocombustibili, care prezintă risc fiscal ridicat şi care comercializează produsele
accizabile care se află în cadrul unui antrepozit fiscal, are obligaţia de a înştiinţa autoritatea
competentă cu privire la acest fapt.
(34)Criteriile pentru evaluarea riscului fiscal în vederea determinării operatorilor înregistraţi care
prezintă risc fiscal ridicat se stabilesc prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.
(35)Operatorii economici, care în urma evaluării riscului fiscal în baza ordinului prevăzut la alin.
(34) prezintă risc fiscal ridicat, se notifică de către autoritatea vamală competentă în vederea
respectării prevederilor alin. (31)-(33).
(36)Regulile referitoare la constituirea, actualizarea şi eliberarea garanţiei prevăzute la alin. (32) se
stabilesc prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al
preşedintelui Autorităţii Vamale Române. Garanţia poate fi eliberată numai după verificarea de
către organele fiscale competente a îndeplinirii de către operatorul economic a tuturor obligaţiilor
legale privind evidenţierea, declararea şi plata obligaţiilor fiscale administrate de A.N.A.F.
(37)În situaţia în care operatorii economici prevăzuţi la alin. (31) înregistrează obligaţii fiscale
restante administrate de A.N.A.F. cu mai mult de 5 zile faţă de termenul legal de plată, garanţia se
extinde şi asupra acestor obligaţii de drept şi fără nicio altă formalitate.
(38)În cazul în care autoritatea competentă constată că pe parcursul a 36 de luni consecutive de la
data depunerii primei declaraţii pe propria răspundere conform alin. (31) operatorul economic nu a
înregistrat obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în sensul art. 157 din Legea nr. 207/2015 privind
Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care s-a dispus
executarea garanţiei şi a fost începută procedura de executare silită, operatorul economic se
consideră că nu mai prezintă risc fiscal ridicat în sensul alin. (34).
(39)Activitatea de monitorizare şi control al activităţii desfăşurate de operatorii economici
prevăzuţi la alin. (31) se stabileşte prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române.
(310)La propunerea organelor de control, autoritatea competentă revocă documentul care
atestă înregistrarea la autoritatea competentă conform alin. (3), în termen de maximum 3
zile calendaristice de la data primirii propunerii de revocare, în următoarele situaţii:
a)atunci când titularul acestuia nu respectă prevederile alin. (31)-(33);
b)atunci când titularul acestuia depăşeşte cantitatea de produse accizabile înscrisă în declaraţia
prevăzută la alin. (31).
(311)Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât revocarea documentului care atestă
înregistrarea la autoritatea competentă se comunică operatorului economic. Comunicarea se
realizează prin remitere la domiciliul fiscal al operatorului economic prevăzut la alin. (31) potrivit
dispoziţiilor art. 47 alin. (8)-(10) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările
ulterioare. În situaţia în care operatorul economic prevăzut la alin. (31) nu este găsit la domiciliul
fiscal se afişează pe uşa acestuia o înştiinţare potrivit art. 47 alin. (9) din Legea nr. 207/2015, cu
modificările şi completările ulterioare, şi decizia se consideră comunicată la data afişării
înştiinţării.
(312)Operatorul economic prevăzut la alin. (31) nemulţumit poate contesta decizia de revocare a
documentului care atestă înregistrarea la autoritatea competentă, la structura cu atribuţii de
soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor - aparat central, potrivit legislaţiei
privind contenciosul administrativ.
(313)Contestarea deciziei de revocare a documentului care atestă înregistrarea la autoritatea
competentă nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în
procedură administrativă.
(4)Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice
- benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili - sunt obligaţi să se
înregistreze la autoritatea competentă potrivit prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui
Autorităţii Vamale Române.
(5)Nu intră sub incidenţa alin. (3) antrepozitarii autorizaţi pentru locurile autorizate ca antrepozite
fiscale, destinatarii înregistraţi şi destinatarii certificaţi, pentru locurile declarate pentru recepţia
produselor accizabile.
(6)Băuturile alcoolice livrate de operatorii economici producători către operatorii economici
distribuitori sau comercianţi angro sunt însoţite şi de o copie a certificatului de marcă al
producătorului, din care să rezulte că marca îi aparţine. Ambalajele în care sunt prezentate
băuturile alcoolice trebuie să conţină şi informaţii privind producătorul.
(7)Operatorii economici distribuitori şi comercianţii angro sau en detail de băuturi alcoolice, tutun
prelucrat şi produse energetice răspund pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute.
(8)Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare, în alte locaţii decât
antrepozitele fiscale, precum şi uleiurile uzate pot fi cedate sau vândute pentru prelucrare în
vederea obţinerii de produse accizabile numai către un antrepozit fiscal de producţie ori pot fi
supuse operaţiilor de ecologizare, în condiţiile prevăzute de normele metodologice.
(9)În cazul comercializării şi transportului de tutun brut şi tutun parţial prelucrat, trebuie
îndeplinite următoarele cerinţe:
a)operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parţial prelucrat provenit
din operaţiuni proprii de import, din achiziţii intracomunitare proprii sau din producţia internă
proprie pot desfăşura această activitate numai în baza unei autorizaţii eliberate în acest scop de
către autoritatea competentă potrivit prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii
Vamale Române;
b)tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat poate fi comercializat către un operator economic din
România numai dacă acesta este autorizat ca antrepozitar pentru producţia de tutun prelucrat sau ca
unitate autorizată ca prim-procesatoare, deplasarea tutunului efectuându-se direct către antrepozitul
fiscal sau către unitatea prim-procesatoare autorizată;
c)orice deplasare de tutun brut sau de tutun parţial prelucrat pe teritoriul României, realizată de
operatorii economici prevăzuţi la lit. a), trebuie să fie însoţită de un document comercial în care se
înscrie numărul autorizaţiei operatorului economic.
(91)În sensul alin. (9), tutunul brut include şi tutunul frunză neprelucrată, înainte de a fi introdus în
procesul de fermentare, astfel cum este definit la art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 186/2001 privind instituirea sistemului de declaraţii de livrare a tutunului brut,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 326/2002.
(10)Atunci când nu se respectă una dintre prevederile alin. (9), intervine ca sancţiune exigibilitatea
accizelor, suma de plată fiind determinată pe baza accizei datorate pentru alte tutunuri de fumat.
(11)Prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea
produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vânzările
cu prime către consumator nu se aplică pentru produsele accizabile supuse regimului de marcare
prin timbre sau banderole prevăzute la art. 421. Prin consumator se înţelege persoana definită la
art. 4 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
(12)Pentru produsele energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat -, prin
normele metodologice se stabileşte tratamentul din punctul de vedere al accizelor pentru
diferenţele cantitative constatate în afara regimului suspensiv de accize.
(13)Operatorii economici prevăzuţi la alin. (3) şi (4) au obligaţia să înştiinţeze autorităţile
competente despre orice modificare pe care o aduc datelor pe baza cărora este efectuată
înregistrarea, potrivit prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române,
în termen de 30 de zile de la producerea modificării.

Art. 436: Decontările între operatorii economici

(1)Decontările între operatorii economici plătitori de accize şi operatorii economici cumpărători de
produse accizabile se fac integral prin unităţi bancare.
(2)Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a)comercializarea în regim en detail;
b)livrările de produse accizabile către operatorii economici care comercializează astfel de produse
în sistem en detail;
c)livrările de produse accizabile, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligaţiilor faţă de
bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face
obiectul compensărilor dacă actele normative speciale nu prevăd altfel sau dacă nu se face dovada
plăţii accizelor la bugetul statului;
d)livrările de produse accizabile, în cazul compensărilor efectuate între operatorii economici prin
intermediul Institutului de Management şi Informatică, în conformitate cu prevederile legale în
vigoare. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor dacă nu se face dovada
plăţii accizelor la bugetul de stat.

Art. 437: Valorificarea produselor accizabile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a

statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silită
(1)Alcoolul etilic, băuturile alcoolice, precum şi produsele energetice intrate, potrivit legii, în
proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silită şi care nu
îndeplinesc condiţiile legale de comercializare pot fi valorificate de către organele competente
către antrepozite fiscale de producţie numai în vederea procesării. În acest caz, livrarea se face, pe
bază de factură, la preţuri care nu cuprind accizele.
(2)Alcoolul etilic, băuturile alcoolice, precum şi produsele energetice intrate, potrivit legii, în
proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silită şi care
îndeplinesc condiţiile legale de comercializare se valorifică de organele competente către operatorii
economici comercianţi, pe bază de factură, la preţuri care cuprind şi accizele.
(3)Circulaţia produselor accizabile prevăzute la alin. (1) şi (2) intrate, potrivit legii, în proprietatea
privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silită nu intră sub incidenţa
prevederilor secţiunii a 16-a.
(4)Produsele accizabile intrate în proprietatea privată a statului, care nu pot fi valorificate în
condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), se distrug în condiţiile prevăzute în reglementările referitoare
la modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a
statului.
(5)Persoanele care dobândesc bunuri accizabile potrivit alin. (1) şi (2) trebuie să îndeplinească
condiţiile prevăzute de prezenta lege şi normele de aplicare a acesteia.

Art. 438: Valorificarea produselor accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici

aflaţi în procedura falimentului
(1)Circulaţia produselor accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura
falimentului prevăzută în Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de
insolvenţă nu intră sub incidenţa prevederilor secţiunii a 16-a.
(2)Produsele accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura
falimentului şi care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare pot fi valorificate către
antrepozitarii autorizaţi şi numai în vederea procesării.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), livrarea acestor produse se face în regim de supraveghere
fiscală pe bază de factură care trebuie să respecte prevederile art. 319.

Art. 439

(1)Accizele nearmonizate sunt venituri datorate la bugetul statului şi care se colectează conform
prevederilor prezentului capitol.
(2)Accizele nearmonizate sunt taxe speciale percepute asupra următoarelor produse cu
potenţial de risc redus:
a)produse care conţin tutun, destinate inhalării fără ardere, cu încadrarea tarifară NC 2404 11 00,
inclusiv cele conţinute în rezerve livrate împreună cu ţigări electronice şi alte dispozitive de
vaporizare electrice personale similare de la codul NC 8543 40 00;
b)lichide cu sau fără nicotină, destinate inhalării fără ardere, cu încadrarea tarifară NC 2404 12 00,
2404 19 90, inclusiv cele conţinute în rezerve livrate împreună cu ţigări electronice şi alte dispozitive
de vaporizare electrice personale similare de la codul NC 8543 40 00;
c)produse destinate inhalării fără ardere, care conţin înlocuitori de tutun, cu sau fără nicotină, cu
încadrarea tarifară NC 2404 12 00, 2404 19 10, inclusiv cele conţinute în rezerve livrate împreună cu
ţigări electronice şi alte dispozitive de vaporizare electrice personale similare de la codul NC 8543 40
00;
d)băuturi nealcoolice cu zahăr adăugat pentru care nivelul total de zahăr este cuprins între 5 g-8
g/100 ml;
e)băuturi nealcoolice cu zahăr adăugat pentru care nivelul total de zahăr este peste 8 g/100 ml.
f)produse cu nicotină, care nu conţin tutun, destinate consumului pe cale orală, prezentate sub formă
de pulbere sau particule sau în orice combinaţie a formelor respective, comercializate în porţii
ambalate în pliculeţe, cu încadrarea tarifară NC 2404 91 90;
g)tutunuri pentru mestecat şi tutunuri pentru uz nazal de la codul NC 2403 99 10 00.
(3)În înţelesul prezentului capitol, codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul
tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23
iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 1
ianuarie 2023. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată se realizează
corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul capitol şi noile coduri din nomenclatura
adoptată în temeiul art. 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987
privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun.
(4)În sensul alin. (2) lit. d) şi e), prin zahăr adăugat se înţelege zahăr din trestie, zahăr brun, zaharoză
cristalină, zahăr invertit, dextroză, melasă, zaharuri din miere, melasă şi siropuri, cum ar fi sirop de
malţ, sirop de fructe, sirop de malţ de orez, sirop de porumb, sirop de porumb bogat în fructoză, sirop
de arţar, sirop de glucoză, glucoză-fructoză, fructoză, zaharoză, glucoză, lactoză, lactoză hidrolizată,
galactoză, zaharuri în nectaruri, cum ar fi nectarul de flori de cocos, nectarul de curmale, nectarul de
agave, zaharuri din dulceaţă, adăugate ca ingrediente.

Art. 440: Faptul generator

Produsele accizabile prevăzute la art. 439 sunt supuse accizelor la momentul producerii, achiziţiei
intracomunitare sau importului acestora pe teritoriul Comunităţii.

Art. 441: Exigibilitatea

Momentul exigibilităţii accizelor intervine:
a)la data recepţionării produselor provenite din achiziţii intracomunitare;
b)la data efectuării formalităţilor de punere în liberă circulaţie a produselor provenite din operaţiuni
de import;
c)la data vânzării pe piaţa internă a produselor provenite din producţia internă.

Art. 442: Nivelul şi calculul accizelor

(1)Nivelul accizelor aplicabil de la data de 1 aprilie a fiecărui an, pentru produsele prevăzute la art. 439, este nivelul prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul titlu.
(2)[textul din Art. 442, alin. (2) din titlul VIII, capitolul II a fost abrogat la 01-aug-2022 de Art. I,
punctul 103. din Ordonanta 16/2022]
(3)[textul din Art. 442, alin. (3) din titlul VIII, capitolul II a fost abrogat la 01-aug-2022 de Art. I,
punctul 103. din Ordonanta 16/2022]
(31)[textul din Art. 442, alin. (31) din titlul VIII, capitolul II a fost abrogat la 01-aug-2022 de Art. I,
punctul 103. din Ordonanta 16/2022]
(4)Pentru produsele prevăzute la art. 439 accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin
aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantităţilor produse şi comercializate, importate
sau achiziţionate intracomunitar, după caz.
(5)Din valoarea accizelor datorate, determinată potrivit alin. (4), se deduce contravaloarea timbrelor
utilizate pentru marcarea produselor accizabile prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g).
(6)Pentru produsele prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. f), nivelul accizelor se aplică la cantitatea de
substrat solid care conţine nicotină, conţinută în produsele care se încadrează la codul NC 2404 91
90.

Art. 443: Scutiri

(1)Beneficiază de regimul de restituire a accizelor virate bugetului de stat pentru produsele prevăzute
la art. 439 operatorii economici care au achiziţionat direct dintr-un stat membru sau din import aceste
produse şi care ulterior le livrează în alt stat membru, le exportă ori le returnează furnizorilor.
(2)Pentru produsele prevăzute la art. 439 retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le
face improprii consumului ori nu mai îndeplinesc condiţiile de comercializare, accizele plătite se
restituie la cererea operatorului economic.
(3)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin
normele metodologice.

Art. 444: Plătitori de accize

(1)Plătitorii de accize sunt operatorii economici care produc şi comercializează în România produsele
prevăzute la art. 439, achiziţionează din teritoriul Uniunii Europene ori importă produsele prevăzute
la art. 439.
(2)În sensul alin. (1), plătitorii de accize care produc bunurile prevăzute la art. 439 sunt operatorii
economici care au în proprietate materia primă şi care produc aceste bunuri cu mijloace proprii sau le
transmit spre prelucrare la terţi, indiferent dacă prelucrarea are loc în România sau în afara României.
(3)Operatorul economic care produce, achiziţionează din alte state membre ale Uniunii Europene sau
importă produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a)-c), f) şi g)
trebuie să se autorizeze la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(31)Operatorul economic care produce, achiziţionează din alte state membre ale Uniunii Europene
sau importă produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. d) şi e) notifică
acest fapt autorităţii vamale teritoriale, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(4)Operatorul economic care nu are domiciliul fiscal în România şi intenţionează să desfăşoare
activităţi economice cu produse accizabile prevăzute la art. 439, pentru care are obligaţia plăţii
accizelor în România, va desemna un reprezentant fiscal stabilit în România pentru a îndeplini
obligaţiile care îi revin potrivit prezentului capitol.
Art. 4441: Marcarea produselor accizabile prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g)
(1)Produsele accizabile prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g) pot fi comercializate pe teritoriul
României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentului articol.
(2)Nu sunt supuse obligaţiei de marcare produsele prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g) scutite de
la plata accizelor.
(3)Responsabilitatea marcării produselor accizabile prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g) revine
plătitorilor de accize prevăzuţi la art. 444.
(4)Marcarea produselor accizabile prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g) se efectuează prin timbre,
o categorie a marcajelor definite la art. 336 pct. 15.
(5)Dimensiunea şi elementele inscripţionate pe timbre sunt stabilite prin normele metodologice.
(6)Plătitorii de accize prevăzuţi la art. 444 au obligaţia să asigure ca timbrele să fie aplicate la loc
vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, astfel încât timbrul să nu poată fi îndepărtat
de pe ambalaj fără a fi deteriorat.
(7)Produsele accizabile marcate cu timbre deteriorate ori altfel decât s-a prevăzut la alin. (5) şi (6)
sunt considerate ca nemarcate.
(8)Autoritatea competentă aprobă eliberarea timbrelor către plătitorii de accize prevăzuţi la art. 444.
(9)Solicitarea timbrelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă.
(10)Eliberarea timbrelor se face de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de
autoritatea competentă.
(11)Contravaloarea timbrelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente
produselor accizabile prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g) supuse marcării.
(12)Procedurile de eliberare a timbrelor, precum şi de restituire a contravalorii timbrelor se stabilesc
prin normele metodologice.
(13)Timbrele neutilizate în termen de 6 luni de la achiziţie se restituie unităţii specializate pentru
tipărirea acestora, în vederea distrugerii.
*) Până la data de 20 mai 2026 prevederile art. 4441 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, nu se aplică produselor accizabile prevăzute la art. 439 alin.
(2) lit. a) din aceeaşi lege, care au fost produse în Uniunea Europeană sau importate în Uniunea
Europeană înainte de 20 mai 2024, iar acestea pot rămâne în liberă circulaţie şi valorificate fără să fie
marcate conform art. 4441 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi fără
să poarte un element de siguranţă prevăzut de Legea nr. 201/2016 privind stabilirea condiţiilor
pentru fabricarea, prezentarea şi vânzarea produselor din tutun şi a produselor conexe şi de
modificare a Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din
tutun, cu modificările şi completările ulterioare.
*) Până la data de 20 mai 2026 prevederile art. 4441 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr.
68/2025, nu se aplică produselor accizabile prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. g) din aceeaşi lege, care
au fost produse în Uniunea Europeană sau importate în Uniunea Europeană înainte de data de 20 mai
2024, iar acestea pot rămâne în liberă circulaţie şi valorificate fără să fie marcate conform art. 4441
din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi fără să poarte un element de
siguranţă prevăzut de Legea nr. 201/2016 privind stabilirea condiţiilor pentru fabricarea, prezentarea
şi vânzarea produselor din tutun şi a produselor conexe şi de modificare a Legii nr. 349/2002 pentru
prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, cu modificările şi completările
ulterioare.

Art. 445: Obligaţiile plătitorilor

Operatorii economici plătitori de accize prevăzuţi la art. 444 sunt obligaţi:
a)să se înregistreze ca plătitori de accize la autoritatea fiscală competentă;
b)să calculeze accizele şi să le verse la bugetul de stat la termenele stabilite, fiind răspunzători pentru
exactitatea calculului şi vărsarea integrală a sumelor datorate;
c)să ţină evidenţa accizelor şi să depună anual deconturile privind accizele, conform dispoziţiilor
legale privind obligaţiile de plată, la bugetul de stat, până la data de 30 aprilie a anului următor celui
de raportare.
d)să evidenţieze distinct accizele în factură în situaţia în care au obligaţia emiterii facturii conform
art. 319, în cazul operatoriilor economici care produc şi comercializează în România produsele
prevăzute la art. 439.

Art. 446: Declaraţiile de accize

Plătitorii de accize prevăzuţi la art. 444, cu excepţia importatorilor, au obligaţia de a depune la
autoritatea competentă o declaraţie de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu
plata accizei pentru luna respectivă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se
referă declaraţia.

Art. 447: Termenul de plată a accizelor la bugetul de stat

(1)Pentru situaţiile prevăzute la art. 441 lit. a) şi c), termenul de plată a accizelor este până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care intervine exigibilitatea accizelor.
(2)Pentru situaţiile prevăzute la art. 441 lit. b), plata accizelor se face la data exigibilităţii accizelor.

Art. 448: Regimul produselor accizabile deţinute de operatorii economici care înregistrează

obligaţii fiscale restante
(1)Produsele accizabile prevăzute la art. 439 deţinute de operatorii economici care înregistrează
obligaţii fiscale restante pot fi valorificate în cadrul procedurii de executare silită de organele
competente, potrivit legii.
(2)Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare, potrivit alin. (1), trebuie să
îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, după caz.

Art. 4481: Excepţie de la regimul accizelor nearmonizate

Indice
(1)Prin excepţie de la prezentul capitol, pentru produsele prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g),
fabricate în antrepozite fiscale de producţie din România, se aplică în mod corespunzător prevederile
art. 339-341 şi ale secţiunilor a 3-a, a 9-a şi a 16-a de la capitolul I - Regimul accizelor armonizate
din prezentul titlu.
(2)În sensul alin. (1), prin antrepozite fiscale de producţie se înţeleg şi locurile în care au/are loc
producţia şi/sau transformarea de produse prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g).
(3)În antrepozitele fiscale de producţie prevăzute la alin. (2) pot fi desfăşurate şi alte activităţi de
producţie care au legătură cu activitatea principală desfăşurată.
(4)Prevederile referitoare la tutunul prelucrat de la art. 339-341, art. 344, art. 345 alin. (1) şi (2), art. 346-348, secţiunile a 8-a, a 9-a, a 121-a şi a 16-a de la capitolul I - Regimul accizelor armonizate din
prezentul titlu, se aplică în mod corespunzător şi antrepozitelor fiscale de producţie prevăzute la alin.
(2).
(5)În situaţia în care operatorul economic deţine autorizaţie de antrepozit fiscal pentru producţia de
tutun prelucrat, în cadrul căruia produce şi produsele prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g), şi
intenţionează să renunţe la producţia de tutun prelucrat, are obligaţia să anunţe la autoritatea vamală
teritorială intenţia sa de modificare asupra datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de
antrepozitar, cu minimum 5 zile anterior producerii acesteia.

Art. 4482: Restituiri speciale

Indice
(1)Pentru produsele prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g), fabricate în antrepozite fiscale de
producţie din România, accizele nearmonizate aferente, virate la bugetul de stat, pot fi restituite la
solicitarea antrepozitarilor autorizaţi care livrează aceste produse în alte state membre ori le exportă.
(2)Cuantumul sumei restituite potrivit alin. (1) nu poate depăşi suma efectiv plătită la bugetul de stat.
(3)Modalitatea şi condiţiile de acordare a restituirii prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin normele
metodologice.

Art. 4483: Persoane fizice

Indice
(1)Accizele pentru produsele accizabile prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g) achiziţionate de o
persoană fizică pentru uzul său propriu şi transportate personal de respectiva persoană fizică de pe
teritoriul unui stat membru pe teritoriul României sunt exigibile numai în statul membru în care se
achiziţionează produsele accizabile.
(2)În sensul prevederilor alin. (1), se consideră că produsele accizabile achiziţionate de o persoană
fizică sunt destinate pentru uzul său propriu doar în măsura în care transportul în România din alte
state membre al produselor accizabile are caracter ocazional, respectiv nu este realizat în mod
repetitiv şi sistematic.
(3)Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu
al unei persoane fizice se iau în considerare următoarele elemente:
a)statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le deţine;
b)locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat;
c)orice document referitor la produsele accizabile;
d)natura produselor accizabile;
e)cantitatea de produse accizabile;
f)caracterul ocazional al transportului.
(4)Caracterul ocazional al transportului se stabileşte pe baza criteriilor prevăzute prin ordin comun al
preşedintelui Autorităţii Vamale Române şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
(5)Produsele achiziţionate şi transportate ocazional de persoanele fizice se consideră a fi
destinate uzului propriu în condiţiile în care nu depăşesc următoarele limite cantitative:
a)produse care conţin tutun, destinate inhalării fără ardere, cu încadrarea tarifară NC 2404 11 00: 250
g sau 800 de stickuri;
b)tutunuri pentru mestecat cu încadrarea tarifară NC 2403 99 10 00: 250 g;
c)tutunuri pentru uz nazal cu încadrarea tarifară NC 2403 99 10 00: 250 g.
(6)Produsele achiziţionate şi transportate ocazional în cantităţi superioare limitelor prevăzute la alin.
(5) şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în
acest caz, se datorează acciza în România.

Art. 449: Contravenţii şi sancţiuni

(1)Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate
potrivit legii infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei următoarele
fapte:
a)producerea de vinuri liniştite, sub limita de 1.000 hl de vinuri liniştite pe an, fără înregistrarea la
autoritatea vamală teritorială potrivit art. 362 alin. (3);
b)vânzarea cu amănuntul din antrepozitul fiscal a produselor accizabile, cu excepţiile prevăzute de
lege, potrivit art. 362 alin. (6);
c)nerespectarea prevederilor art. 367 alin. (1) lit. l), art. 375 alin. (1) lit. e), art. 383 alin. (3) şi art. 391 alin. (3);
d)nerespectarea prevederilor art. 367 alin. (1) lit. j), art. 375 alin. (2), art. 383 alin. (2), art. 391 alin.
(2), art. 4148 alin. (2) şi art. 41416;
e)nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 367 alin. (1) lit. f) şi i);
f)primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize cu nerespectarea cerinţelor prevăzute la
art. 404 alin. (1);
g)nerespectarea prevederilor art. 424 alin. (6);
h)nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (3) şi art. 430 alin. (3);
i)nerespectarea prevederilor art. 426 alin. (5) şi art. 429 alin. (5);
j)refuzul operatorilor economici de a prelua şi de a distruge cantităţile confiscate de tutun prelucrat,
în condiţiile prevăzute la art. 431 alin. (1)-(3).
k)primirea produselor accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru şi care
sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau
pentru a fi utilizate în România cu nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 4161 alin. (1).
k1)nerespectarea prevederilor art. 4143 alin. (1) şi art. 41411.
l)nerespectarea prevederilor art. 4441 alin. (13).
(2)Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât
să fie considerate potrivit legii infracţiuni:
a)vânzarea de către orice persoană a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi declarat preţuri de
vânzare cu amănuntul potrivit art. 343 alin. (9);
b)vânzarea ţigaretelor de către orice persoană la un preţ ce depăşeşte preţul de vânzare cu amănuntul
declarat potrivit art. 343 alin. (10);
c)vânzarea de ţigarete de către orice persoană către persoane fizice la un preţ mai mic decât preţul de
vânzare cu amănuntul declarat potrivit art. 343 alin. (11);
d)valorificarea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal pentru care autorizaţia a expirat, a fost
revocată sau anulată, fără plata accizelor la bugetul de stat, potrivit art. 344 alin. (2);
e)nerespectarea prevederilor art. 356 alin. (2), art. 357 şi art. 358 alin. (5);
f)nerespectarea prevederilor art. 362 alin. (1) şi (7);
g)nesesizarea autorităţii competente în cazul deteriorării sigiliilor aplicate potrivit art. 367 alin. (1)
lit. c);
g1)nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 375 alin. (11) şi (12) şi art. 435 alin. (31)-(33);
h)nerespectarea prevederilor art. 397 alin. (3);
i)transportul de produse accizabile în regim suspensiv de accize care nu este acoperit de documentul
administrativ electronic sau, după caz, de un alt document utilizat pentru acest regim, prevăzut în
prezentul titlu, ori cu nerespectarea procedurii în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil
la expediţie potrivit prevederilor art. 402 alin. (1) şi art. 406 alin. (1);
j)deţinerea în scopuri comerciale, cu neîndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 414 alin. (1), a
produselor accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un alt stat membru;
k)deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor
accizabile supuse marcării, potrivit prevederilor art. 421 alin. (3), fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h);
l)nerespectarea prevederilor art. 428 alin. (3);
m)nerespectarea prevederilor art. 435 alin. (1);
n)nerespectarea prevederilor art. 435 alin. (2);
o)desfăşurarea activităţilor de comercializare angro a băuturilor alcoolice şi tutunului prelucrat şi
activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en detail a produselor energetice - benzine,
motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat, precum şi a biocombustibililor, cu nerespectarea
obligaţiilor prevăzute la art. 435 alin. (3), (4) şi (13);
p)achiziţionarea produselor accizabile de la persoane care desfăşoară activităţi de distribuţie şi
comercializare angro a băuturilor alcoolice şi tutunului prelucrat, respectiv comercializare în sistem
angro a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat, precum şi
a biocombustibililor şi care nu respectă condiţiile sau obligaţiile prevăzute la art. 435 alin. (3) şi (4);
q)nerespectarea prevederilor art. 436 alin. (1).
r)nerespectarea prevederilor art. 367 alin. (7) sau alin. (8);
s)nerespectarea prevederilor art. 435 alin. (6);
ş)nerespectarea prevederilor art. 444 alin. (3);
t)utilizarea de către operatorii economici a produselor energetice pentru care nu se aplică regimul de
accizare conform art. 394 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi b).
ţ)deţinerea sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,
potrivit prevederilor art. 4441 alin. (1), fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje
false, sub limitele prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. m).
(3)Contravenţiile prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei,
precum şi cu:
a)confiscarea produselor, iar, în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate
din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. b), f), h)-n), ş), t) şi la lit. o) doar pentru
nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 435 alin. (3) şi (4);
a1)confiscarea produselor, iar, în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate
din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. g1);
b)confiscarea cisternelor, recipientelor şi mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor
accizabile, în cazurile prevăzute la lit. i) şi k);
c)suspendarea activităţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni, în cazul
comercianţilor în sistem angro şi/sau en detail, pentru situaţiile prevăzute la lit. k) şi o);
d)oprirea activităţii de producţie a produselor accizabile prin sigilarea instalaţiei, în cazul
producătorilor, pentru situaţiile prevăzute la lit. g), m) şi r).
e)suspendarea activităţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni, în
situaţia prevăzută la lit. ş).
f)confiscarea produselor, iar în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate
din această vânzare, în cazul prevăzut la lit. ţ).
(4)Autoritatea competentă poate suspenda, la propunerea organului de control, autorizaţia de
antrepozit fiscal, destinatar înregistrat, expeditor înregistrat sau importator autorizat, după caz, pentru
situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. j) şi alin. (2) lit. g) şi m).
(5)Autoritatea competentă poate revoca, la propunerea organului de control, autorizaţia de antrepozit
fiscal, destinatar înregistrat, expeditor înregistrat, importator autorizat sau atestatul de destinatar
certificat ori atestatul de expeditor certificat, după caz, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), d)
şi e).

Art. 450: Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor

(1)Constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit art. 449 se fac de organele
competente din cadrul Ministerului Finanţelor, prin Autoritatea Vamală Română şi unităţile sale
subordonate sau prin A.N.A.F. şi unităţile sale subordonate, conform competenţelor, cu excepţia
sancţiunilor privind suspendarea sau revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, destinatar înregistrat,
expeditor înregistrat ori importator autorizat, care se dispune de autoritatea competentă, la
propunerea organului de control.
(11)Constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 449 alin.
(2) lit. k) se fac şi de către ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Române, de către ofiţerii şi
agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei de Frontieră Române, de către ofiţerii şi subofiţerii din cadrul
Jandarmeriei Române şi de poliţiştii locali.
(2)Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 449 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau
persoanelor juridice. În cazul asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică, sancţiunile se
aplică reprezentanţilor acestora.
(3)[textul din Art. 450, alin. (3) din titlul VIII, capitolul III a fost abrogat la 11-nov-2023 de Art. III,
punctul 63. din capitolul II din Legea 296/2023]

Art. 451: Dispoziţii aplicabile

Contravenţiilor prevăzute la art. 449 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4511: Registrul electronic de evidenţă centralizată a sancţiunilor

Indice
Se înfiinţează Registrul electronic de evidenţă centralizată a sancţiunilor aplicate în temeiul art. 449
alin. (2) lit. k) şi ţ), administrat de Autoritatea Vamală Română. Modul de organizare şi funcţionare a
Registrului electronic de evidenţă centralizată a sancţiunilor, precum şi raportarea contravenţiilor se
stabilesc prin ordin comun emis de preşedintele Autorităţii Vamale Române, preşedintele Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi ministrul afacerilor interne.

Art. 452: Infracţiuni

(1)Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a)producerea de produse accizabile care intră sub incidenţa regimului de antrepozitare prevăzut în
prezentul titlu în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă;
b)achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate în vrac de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi
pentru producţie sau expeditorii înregistraţi de astfel de produse, potrivit prezentului titlu;
c)nerespectarea prevederilor art. 345 alin. (3)-(33) şi (35);
c1)[textul din Art. 452, alin. (1), litera C^1. din titlul VIII, capitolul IV a fost abrogat la 20-iun-2024
de Art. I, punctul 6. din Ordonanta urgenta 59/2024]
d)marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerea în antrepozitul
fiscal a produselor marcate în acest fel;
e)refuzul sub orice formă a accesului autorităţilor competente cu atribuţii de control pentru
efectuarea de verificări inopinate în antrepozitele fiscale;
f)livrarea reziduurilor de produse energetice pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse
accizabile, altfel decât se prevede în prezentul titlu;
g)achiziţionarea reziduurilor de produse energetice pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse
accizabile, altfel decât se prevede în prezentul titlu;
h)deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor
accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepţia celor deţinute în antrepozitul fiscal,
fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400
ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic
peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi
fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;
h1)săvârşirea de mai multe ori în decursul unui an calendaristic a faptelor prevăzute la art. 449 alin.
(2) lit. k), dacă prin cumulare se depăşesc limitele cantitative prevăzute la lit. h);
i)folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea
rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin
care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate;
j)eliberarea pentru consum, deţinerea în afara unui antrepozit fiscal, transportul inclusiv în regim
suspensiv de accize, utilizarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea, pe teritoriul României, a
produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de
vedere al nivelului accizelor, nemarcate şi necolorate sau marcate şi colorate necorespunzător, cu
excepţiile prevăzute la art. 425 alin. (2);
k)nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (5) şi art. 430 alin. (4);
l)nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (6) şi art. 430 alin. (5).
m)deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor
accizabile prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g) supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi
marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 7 kg de tutun destinat
inhalării fără ardere, conţinut în produsele care se încadrează la codul NC 2404 11 00, peste limita a
1 kg de tutunuri pentru mestecat care se încadrează la codul NC 2403 99 10 00 şi peste limita a 1 kg
de tutunuri pentru uz nazal care se încadrează la codul NC 2403 99 10 00.
n)săvârşirea de două sau mai multe ori în decursul unui an a faptelor prevăzute la art. 449 alin. (2) lit.
ţ), dacă prin cumulare se depăşeşte limita cantitativă prevăzută la lit. m).
(2)Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a)cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, cele prevăzute la lit. f) şi g);
b)cu închisoare de la un an la 5 ani, cele prevăzute la lit. b), e) şi i)-k);
c)cu închisoare de la 2 ani la 7 ani, cele prevăzute la lit. a), c), d), h), h1), l), m) şi n).
(3)După constatarea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. b)-e), g) şi i), organul de control competent
dispune oprirea activităţii, sigilarea instalaţiei în conformitate cu procedurile tehnologice de
închidere a instalaţiei şi înaintează actul de control autorităţii competente care a emis autorizaţia, cu
propunerea de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal sau de revocare a autorizaţiei de
destinatar înregistrat, după caz.
(4)Nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (5) şi ale art. 430 alin. (4), până la data de 1 iunie 2024,
nu constituie infracţiune, dacă marcarea s-a efectuat conform prevederilor art. 427 alin. (51) şi ale
art. 430 alin. (41).

Art. 453: Definiţii

În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)activitate economică - orice activitate care constă în furnizarea de bunuri, servicii şi lucrări pe o
piaţă;
b)clădire - orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de
denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de
oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar
elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care
sunt construite, inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene şi
fundaţiile acestora.
c)clădire-anexă - clădiri situate în afara clădirii de locuit, precum: bucătării, grajduri, pivniţe, cămări,
pătule, magazii, depozite, garaje şi altele asemenea;
d)clădire cu destinaţie mixtă - clădire folosită atât în scop rezidenţial, cât şi nerezidenţial;
e)clădire nerezidenţială - orice clădire care nu este rezidenţială;
f)clădire rezidenţială - construcţie alcătuită din una sau mai multe camere folosite pentru locuit, cu
dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau
familii;
g)nomenclatură stradală - lista care conţine denumirile tuturor străzilor dintr-o unitate administrativteritorială,
numerele de identificare a imobilelor pe fiecare stradă în parte, precum şi titularul
dreptului de proprietate al fiecărui imobil; nomenclatura stradală se organizează pe fiecare localitate
rurală şi urbană şi reprezintă evidenţa primară unitară care serveşte la atribuirea adresei domiciliului/
reşedinţei persoanei fizice, a sediului persoanei juridice, precum şi a fiecărui imobil, teren şi/sau
clădire;
h)rangul unei localităţi - rangul atribuit unei localităţi conform legii;
h1)terenul aferent clădirii de domiciliu - terenul proprietăţii identificat prin adresa acestuia,
individualizată prin denumire proprie a străzii şi numărul poştal atribuit de la adresa de domiciliu;
i)zone din cadrul localităţii - zone stabilite de consiliul local, în funcţie de poziţia terenului faţă de
centrul localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi
administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism,
registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau
cadastrale care pot afecta valoarea terenului.

Art. 454: Impozite şi taxe locale

Impozitele şi taxele locale sunt după cum urmează:
a)impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri;
b)impozitul pe teren şi taxa pe teren;
c)impozitul pe mijloacele de transport;
d)taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e)taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f)impozitul pe spectacole;
g)taxele speciale;
h)alte taxe locale.

Art. 455: Reguli generale

(1)Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru
acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.
(2)Pentru clădirile aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativteritoriale,
concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror entităţi,
altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care se datorează de concesionari,
locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului
pe clădiri. În cazul transmiterii ulterioare altor entităţi a dreptului de concesiune, închiriere,
administrare sau folosinţă asupra clădirii, taxa se datorează de persoana care are relaţia contractuală
cu persoana de drept public.
(3)Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri
prevăzută la alin. (2) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în
care este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează
către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
(4)În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau
folosinţă ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se stabileşte proporţional cu
numărul de luni pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosinţă. Pentru fracţiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporţional cu numărul de zile
din luna respectivă.
(41)În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau
folosinţă ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe clădiri se datorează proporţional cu
numărul de zile sau de ore prevăzute în contract.
(5)Pe perioada în care pentru o clădire se plăteşte taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul pe clădiri.
(51)În cazul în care pentru o clădire aflată în domeniul public sau privat al statului ori al unităţii
administrativ-teritoriale se datorează impozit pe clădiri, iar în cursul unui an apar situaţii care
determină datorarea taxei pe clădiri, diferenţa de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa pe
clădiri se compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.
(6)În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare
dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire
aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în
comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

Art. 456: Scutiri

(1)Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru:
a)clădirile aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, cu
excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice sau agrement, altele decât cele desfăşurate în
relaţie cu persoane juridice de drept public;
b)clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în
folosinţă, după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea
proprie a acestora;
c)clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute
oficial, asociaţiilor religioase şi componentelor locale ale acestora, precum şi casele parohiale, cu
excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice;
d)clădirile funerare din cimitire şi crematorii;
e)clădirile utilizate de unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat, confesional sau particular,
autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru
activităţi economice care generează alte venituri decât cele din taxele de şcolarizare, servirea meselor
pentru preşcolari, elevi sau studenţi şi cazarea acestora, precum şi clădirile utilizate de către creşe;
f)clădirile utilizate de unităţile sanitare publice, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi
economice, precum şi pentru clădirile în care funcţionează cabinete de medicină de familie, potrivit
legii, cu excepţia încăperilor folosite pentru altă activitate decât cea de medicină de familie;
g)clădirile din parcurile industriale, parcurile ştiinţifice şi tehnologice, precum şi cele utilizate de
incubatoarele de afaceri, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;
h)clădirile noi realizate ca parte a unor proiecte investiţionale din domeniul industriei prelucrătoare,
depozitării şi logisticii, pe baza procesului-verbal de recepţie finală întocmit la terminarea lucrărilor,
în condiţiile legii, pentru o perioadă de 2 ani de la recepţia acestora, începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care a avut loc recepţia şi cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de
stat; activităţile ce intră sub incidenţa prevederii se stabilesc prin normele metodologice date în
aplicarea prezentului cod;
i)clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice,
oceanografice, de îmbunătăţiri funciare şi de intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor, precum şi
clădirile din porturi şi cele afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare aferente canalelor, cu
excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
j)clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje şi
tuneluri şi care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcţii, cu excepţia încăperilor care sunt
folosite pentru alte activităţi economice;
k)clădirile aferente infrastructurii feroviare publice sau infrastructurii metroului, cu excepţia
încăperilor folosite pentru activităţi economice;
l)clădirile Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de Academia Română, în calitate de
fondator unic, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
m)clădirile aferente capacităţilor de producţie care sunt în sectorul pentru apărare, cu respectarea
legislaţiei în materia ajutorului de stat;
n)clădirile destinate serviciului de apostilă şi supralegalizare, cele destinate depozitării şi
administrării arhivei, precum şi clădirile afectate funcţionării Centrului Naţional de Administrare a
Registrelor Naţionale Notariale;
o)clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive
politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi a
persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
p)clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a
văduvelor de război şi a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război.
(2)Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot/poate hotărî să acorde
scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe clădiri datorat/datorate pentru:
a)clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca muzee ori case memoriale;
b)clădirile utilizate pentru furnizarea de servicii sociale de către organizaţii neguvernamentale şi
întreprinderi sociale ca furnizori de servicii sociale, primite în folosinţă gratuită;
c)clădirile aflate în proprietatea organizaţiilor nonprofit şi clădirile utilizate de organizaţiile
nonprofit, primite în folosinţă gratuită, folosite exclusiv pentru activităţile fără scop lucrativ;
d)clădirile restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, pentru perioada pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes
public;
e)clădirile retrocedate potrivit art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada pentru care proprietarul
menţine afectaţiunea de interes public;
f)clădirile restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind
restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor
naţionale din România, republicată, cu modificările ulterioare, pentru perioada pentru care
proprietarul menţine afectaţiunea de interes public;
g)clădirile rezidenţiale afectate de calamităţi naturale, pentru o perioadă de până la 2 ani, începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a produs evenimentul;
h)clădirile rezidenţiale la care proprietarii au executat pe cheltuială proprie lucrări de intervenţie
pentru creşterea performanţei energetice, pe baza procesului-verbal de recepţie la terminarea
lucrărilor, întocmit în condiţiile legii, prin care se constată realizarea măsurilor de intervenţie
recomandate de către auditorul energetic în certificatul de performanţă energetică sau, după caz, în
raportul de audit energetic, astfel cum este prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 158/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele pentru
care proprietarii execută pe cheltuiala proprie lucrări pentru instalarea de sisteme de producere a
energiei electrice din surse fotovoltaice sau pentru sisteme ecologice certificate de colectare şi tratare
a apelor uzate rezultate din consumul propriu;
i)[textul din Art. 456, alin. (2), litera I. din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 30-ian-2026 de Art.
IV, punctul 2. din Ordonanta 6/2026]
j)clădirile deţinute de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară;
k)clădirile folosite de proprietar pentru desfăşurarea de activităţi sportive, în cazul cărora impozitul
se poate reduce cu până la 50%, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;
l)clădirile pentru care proprietarul efectuează pe cheltuială proprie intabularea în cartea funciară, pe o
perioadă de 2 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc intabularea;
m)clădirile aflate în proprietatea fundaţiilor înfiinţate prin testament, constituite, conform legii, cu
scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu
caracter umanitar, social şi cultural;
n)clădirile unităţilor sanitare private, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice care generează alte venituri decât cele din domeniul sănătăţii, cu respectarea legislaţiei în
materia ajutorului de stat;
o)clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c)-f) şi j) din Legea nr. 168/2020 pentru recunoaşterea meritelor personalului participant la
acţiuni militare, misiuni şi operaţii pe teritoriul sau în afara teritoriului statului român şi acordarea
unor drepturi acestuia, familiei acestuia şi urmaşilor celui decedat, cu modificările şi completările
ulterioare;
p)clădirile aflate în proprietatea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din
România, cu statut de utilitate publică, precum şi cele închiriate, concesionate sau primite în folosinţă
de acestea de la o instituţie sau o autoritate publică, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
r)clădirile clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, indiferent de titularul
dreptului de proprietate sau de administrare, care nu au faţada stradală şi/sau principală renovată sau
reabilitată conform prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada realizării lucrărilor de
renovare sau reabilitare, începând cu data autorizaţiei de construcţie şi până la data procesului-verbal
de recepţie finală privind lucrările efectuate, precum şi pe o perioadă de 2 ani, începând cu data de 1
ianuarie a anului următor celui în care au fost finalizate lucrările de renovare sau reabilitare, cu
respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;
s)clădirile clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, indiferent de titularul
dreptului de proprietate sau de administrare, care au faţada stradală şi/sau principală renovată sau
reabilitată conform prevederilor Legii nr. 422/2001, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice, pe o perioadă de 2
ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care au fost finalizate lucrările.
ş)clădirile pentru care s-a instituit un regim de protecţie, altele decât monumentele istorice, amplasate
în zone de protecţie ale monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru o perioadă de
2 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care au fost finalizate lucrările de
renovare, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice.
(24)În cazul clădirilor folosite ca domiciliu aflate în proprietatea persoanelor care locuiesc efectiv în
localităţile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special
pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a unor localităţi din Munţii Apuseni, cu modificările
şi completările ulterioare, şi în Hotărârea Guvernului nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului
special privind unele măsuri şi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului
Tulcea şi a Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», cu modificările ulterioare, impozitul se reduce cu
50%, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice.
(21)[textul din Art. 456, alin. (21) din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art.
XII, punctul 25. din Legea 239/2025]
(22)[textul din Art. 456, alin. (22) din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art.
XII, punctul 25. din Legea 239/2025]
(23)[textul din Art. 456, alin. (23) din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art.
XII, punctul 25. din Legea 239/2025]
(3)În anul 2026, clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru
furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care
sunt folosite pentru alte activităţi economice, sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri, iar
începând cu anul 2027 pentru acestea impozitul pe clădiri se reduce cu 50%.
(31)[textul din Art. 456, alin. (31) din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art.
XII, punctul 25. din Legea 239/2025]
(4)Prin hotărârea prin care s-a stabilit să se acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe clădiri,
potrivit alin. (2), se dispune şi cu privire la documentele justificative pentru fiecare situaţie în parte,
după caz. Scutirea sau reducerea se aplică persoanelor care deţin documente justificative ce sunt
depuse la organul fiscal local în termenul stabilit prin hotărârea consiliului local/Consiliului General
al Municipiului Bucureşti şi care şi-au îndeplinit obligaţia de plată a impozitului/taxei pentru anul
fiscal anterior în termenele prevăzute de lege, începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor
celui în care a fost emisă hotărârea consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(5)În cazul scutirii prevăzute la alin. (1) lit. o) şi p), aceasta se acordă pentru întreaga clădire de
domiciliu deţinută în comun cu soţul sau soţia. În situaţia în care o cotă-parte din clădire aparţine
unor terţi, scutirea nu se acordă pentru cota-parte deţinută de aceşti terţi.
(6)[textul din Art. 456, alin. (6) din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 25. din Legea 239/2025]
(61)[textul din Art. 456, alin. (61) din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art.
XII, punctul 25. din Legea 239/2025]

Art. 457: Calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice

(1)Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul
pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2%, asupra valorii impozabile
a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul
municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(11)Cota impozitului pe clădiri stabilită potrivit alin. (1) pentru anul, nu poate fi mai mică decât cota
stabilită pentru anul 2025.
(2)Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei
construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă
corespunzătoare, exprimată în lei/m2, din tabelul următor:
Tipul clădirii Valoarea impozabilă
Cu instalaţii de
apă, canalizare,
electrice şi
încălzire (condiţii
cumulative)
Fără instalaţii de
apă, canalizare,
electrice sau
încălzire
A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori
din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în
urma unui tratament termic şi/sau chimic
2.677 1.606
B. Clădire cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală,
din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte
materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic
803 535
C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat sau cu pereţi
exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale
rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic
535 469
D. Clădire-anexă cu pereţii exteriori din lemn, din piatră
naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice
alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic
335 201
E. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă 75% din suma care 75% din suma
încăperi amplasate la subsol, demisol şi/sau la mansardă,
utilizate ca locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri
prevăzute la lit. A-D
s-ar aplica clădirii care s-ar aplica
clădirii
F. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă
încăperi amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă,
utilizate în alte scopuri decât cel de locuinţă, în oricare
dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D
50% din suma care
s-ar aplica clădirii
50% din suma
care s-ar aplica
clădirii
(3)În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii
impozabile a clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (2) valoarea impozabilă corespunzătoare
materialului cu ponderea cea mai mare.
(4)Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor
tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol sau la
mansardă, exceptând suprafeţele podurilor neutilizate ca locuinţă, ale scărilor şi teraselor neacoperite.
(5)Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci
suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un
coeficient de transformare de 1,4.
(6)Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este
amplasată clădirea, prin înmulţirea valorii determinate conform alin. (2)-(5) cu coeficientul de
corecţie corespunzător, prevăzut în tabelul următor:
Zona în cadrul
localităţii
Rangul localităţii
0 I II III IV V
A 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05
B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00
C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95
D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90
(7)[textul din Art. 457, alin. (7) din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 29. din Legea 239/2025]
(8)
[textul din Art. 457, alin. (8) din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 29. din Legea 239/2025]
(9)[textul din Art. 457, alin. (9) din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 29. din Legea 239/2025]

Art. 458: Calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor

fizice
(1)Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri
se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% asupra valorii care poate fi:
a)valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani
anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de
referinţă. În situaţia depunerii raportului de evaluare după primul termen de plată din anul de
referinţă, acesta produce efecte începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor;
b)valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori
anului de referinţă;
c)valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul
clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă. În situaţia în care nu este precizată
valoarea, se utilizează ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal;
(2)Cota impozitului pe clădiri stabilită potrivit alin. (1) pentru anul 2026 nu poate fi mai mică decât
cota stabilită pentru anul 2025.
(3)[textul din Art. 458, alin. (3) din titlul IX, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 31. din Legea 239/2025]
(4)În cazul în care proprietarul clădirii nu depune raportul de evaluare la organul fiscal competent
până la primul termen de plată a impozitului, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2%
asupra valorii impozabile determinate conform prevederilor art. 457, cu condiţia ca proprietarul
clădirii să fi fost notificat de către organul fiscal competent despre posibilitatea depunerii raportului
de evaluare. Notificarea se comunică proprietarului clădirii prin publicarea acesteia în spaţiul privat
virtual sau prin poştă, în cazul contribuabililor care nu sunt înrolaţi în spaţiul privat virtual. Termenul
până la care trebuie comunicată notificarea este 31 octombrie a anului curent pentru impozitul datorat
începând cu anul următor. În cazul în care notificarea nu este comunicată până la această dată,
impozitul urmează a se calcula prin aplicarea cotei stabilite potrivit alin. (1) asupra valorii
impozabile determinate conform prevederilor art. 457.

Art. 459: Calculul impozitului pe clădirile cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea

persoanelor fizice
(1)În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se
calculează prin însumarea:
a)impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform art. 457;
b)impozitului determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, indicată prin declaraţie pe
propria răspundere, prin aplicarea cotei menţionate la art. 458 asupra valorii impozabile determinate
potrivit art. 457, fără a fi necesară stabilirea valorii prin depunerea documentelor prevăzute la art. 458 alin. (1).
(2)În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio
activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457.
(3)În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă, când proprietarul nu declară la organul fiscal suprafaţa
folosită în scop nerezidenţial, potrivit alin. (1) lit. b), impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea
cotei de 0.3% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.

Art. 460: Calculul impozitului/taxei pe clădirile deţinute de persoanele juridice

(1)Pentru clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/
taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2% asupra valorii
impozabile a clădirii.
(2)Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/
taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% - 1,3%, inclusiv, asupra
valorii impozabile a clădirii.
(3)Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, utilizate
pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote
de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.
(4)În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice, impozitul se
determină prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform
alin. (1), cu impozitul calculat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform alin. (2) sau
(3).
(5)Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în
proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui
pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi:
a)ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;
b)valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu
standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
c)valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal
anterior;
d)valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate. În situaţia în
care nu este precizată valoarea în documentele care atestă proprietatea, se utilizează ultima valoare
înregistrată în baza de date a organului fiscal;
e)în cazul clădirilor care sunt finanţate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată
dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de
evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
f)în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea
proprietarului clădirii şi comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare
sau de folosinţă, după caz.
(6)Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 5 ani pe baza unui raport de evaluare a
clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor
aflate în vigoare la data evaluării, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din
anul de referinţă. În situaţia depunerii raportului de evaluare după primul termen de plată din anul de
referinţă acesta produce efecte începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor.
(7)Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul clădirilor care aparţin persoanelor faţă de care a fost
pronunţată o hotărâre definitivă de declanşare a procedurii falimentului.
(71)Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul clădirilor care sunt scutite de plata impozitului/taxei pe
clădiri potrivit art. 456 alin. (1).
(8)În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă în ultimii 5 ani anteriori
anului de referinţă, cota impozitului/taxei pe clădiri este de 5%, cu condiţia ca proprietarul clădirii să
fi fost notificat de către organul fiscal competent despre posibilitatea depunerii raportului de
evaluare. Notificarea se comunică proprietarului clădirii prin publicarea acesteia în spaţiul privat
virtual sau prin poştă, în cazul contribuabililor care nu sunt înrolaţi în spaţiul privat virtual. Termenul
până la care trebuie comunicată notificarea este 31 octombrie a anului curent pentru impozitul datorat
începând cu anul următor. În cazul în care notificarea nu este comunicată până la această dată,
impozitul urmează a se calcula prin aplicarea cotei stabilite potrivit alin. (1) sau (2), după caz, asupra
valorii impozabile a clădirii.
(9)În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă în ultimii 5 ani anteriori
anului de referinţă, diferenţa de taxă va fi datorată de proprietarul clădirii, cu condiţia ca acesta să fi
fost notificat de către organul fiscal competent, în conformitate cu prevederile alin. (8).
(10)Cota impozitului/taxei pe clădiri prevăzută la alin. (1) şi (2) se stabileşte prin hotărâre a
consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.

Art. 461: Declararea, dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor

(1)Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate
clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
(2)În cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are obligaţia
să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea,
în termen de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1
ianuarie a anului următor.
(3)Pentru clădirile nou-construite, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:
a)pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de
construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data
terminării efective a lucrărilor;
b)pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din
aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;
c)pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în
autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în
condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care
are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de
recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire,
consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport cu care se
stabileşte impozitul pe clădiri.
(4)Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor
administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate
aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de construire.
(5)În cazul în care dreptul de proprietate asupra unei clădiri este transmis în cursul unui an fiscal,
impozitul va fi datorat de persoana care deţine dreptul de proprietate asupra clădirii la data de 31
decembrie a anului fiscal anterior anului în care se înstrăinează.
(6)În cazul extinderii, îmbunătăţirii, desfiinţării parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri
existente cu destinaţie nerezidenţială, care determină creşterea sau diminuarea valorii impozabile a
clădirii cu mai mult de 25%, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la
organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile
de la data modificării respective, şi datorează impozitul pe clădiri determinat în noile condiţii
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(7)În cazul desfiinţării unei clădiri, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de
impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de
30 de zile de la data demolării sau distrugerii şi încetează să datoreze impozitul începând cu data de 1
ianuarie a anului următor, inclusiv în cazul clădirilor pentru care nu s-a eliberat autorizaţie de
desfiinţare.
(8)Dacă încadrarea clădirii în funcţie de rangul localităţii şi zonă se modifică în cursul unui an sau în
cursul anului intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe clădiri, impozitul se
calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(9)În cazul clădirilor la care se constată diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi
situaţia reală rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea
sarcinii fiscale se au în vedere suprafeţele care corespund situaţiei reale, dovedite prin lucrări de
cadastru. Datele rezultate din lucrările de cadastru se înscriu în evidenţele fiscale, în registrul agricol,
precum şi în cartea funciară, iar impozitul se calculează conform noii situaţii începând cu data de 1
ianuarie a anului următor celui în care se înregistrează lucrarea de cadastru la oficiile de cadastru şi
publicitate imobiliară, ca anexă la declaraţia fiscală.
(10)În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga
durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a)impozitul pe clădiri se datorează de locatar, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui
în care a fost încheiat contractul;
b)în cazul încetării contractului de leasing, impozitul pe clădiri se datorează de locator, începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor
documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii
contractului de leasing;
c)atât locatorul, cât şi locatarul au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local în a
cărui rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data finalizării contractului de
leasing sau a încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care
atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing însoţită de
o copie a acestor documente.
(11)În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, în temeiul unui contract de
concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mari de o lună,
titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia depunerii unei
declaraţii la organul fiscal local până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a
contractului.
(12)În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, în temeiul unor contracte de
concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mici de o lună,
persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă
are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare intrării în vigoare a contractelor, la care anexează o situaţie centralizatoare a acestor
contracte.
(121)În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, în temeiul unui contract de
concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mari de un an,
titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia depunerii unei
declaraţii la organul fiscal local în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a contractului şi
datorează taxa pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(13)În cazul unei situaţii care determină modificarea taxei pe clădiri datorate, persoana care
datorează taxa pe clădiri are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază
teritorială de competenţă se află clădirea, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a
înregistrat situaţia respectivă.
(14)Declararea clădirilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile
de cadastru şi publicitate imobiliară.
(15)Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de
scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe clădiri.

Art. 462: Plata impozitului/taxei

(1)Impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30
septembrie, inclusiv.
(2)Pentru plata cu anticipaţie a impozitului/taxei pe clădiri, datorat/e pentru întregul an de către
contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%
inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie
revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3)Impozitul pe clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, de până la 50 lei inclusiv,
se plăteşte integral până la primul termen de plată.
(4)În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi
unităţi administrativ-teritoriale, prevederile alin. (2) şi (3) se referă la impozitul pe clădiri cumulat.
(41)În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care se referă la o
perioadă mai mare de un an, taxa pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31
martie şi 30 septembrie, inclusiv.
(5)În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care se referă la
perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se plăteşte lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar,
titularul dreptului de administrare sau de folosinţă.
(6)În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridică de drept
public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă colectează taxa pe
clădiri de la concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă şi o varsă lunar,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.
*) O.U.G. nr. 181/2020 - Art. 15
(1)În anul 2020, în cazul contribuabililor plătitori de impozit pe clădiri/taxă pe clădiri potrivit art. 462 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, consiliile
locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot adopta hotărâri până la data de 2
decembrie 2020 privind:
a)reducerea impozitului anual pe clădiri cu o cotă de până la 50%, pentru clădirile nerezidenţiale,
aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, folosite pentru activitatea economică proprie a
acestora sau date în folosinţă printr-un contract de închiriere, comodat sau prin alt tip de contract
pentru desfăşurarea unor activităţi economice către alte persoane fizice sau juridice, după caz, dacă în
perioada pentru care s-a instituit starea de urgenţă şi/sau alertă, ca urmare a efectelor epidemiei
coronavirusului SARS-CoV-2, proprietarii sau utilizatorii clădirilor au fost obligaţi, potrivit legii, să
îşi întrerupă total activitatea economică sau deţin certificatul pentru situaţii de urgenţă emis de
Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri prin care se certifică întreruperea parţială a
activităţii economice;
b)scutirea de la plata taxei lunare pe clădiri datorate de către concesionari, locatari, titularii dreptului
de administrare sau de folosinţă a unei clădiri proprietatea publică sau privată a statului ori a
unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, dacă în perioada pentru care s-a instituit starea de
urgenţă şi/sau alertă ca urmare a efectelor epidemiei coronavirusului SARS-CoV-2, utilizatorii
clădirilor au fost obligaţi, potrivit legii, să îşi întrerupă total activitatea economică.
(2)În situaţia în care autorităţile administraţiei publice locale competente adoptă hotărâri de acordare
a reducerii impozitului pe clădirile nerezidenţiale, pentru a beneficia de prevederile alin. (1) lit. a),
proprietarii clădirilor au obligaţia ca, până la data de 21 decembrie 2020 inclusiv, să depună la
organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea o cerere de acordare a
reducerii însoţită de o declaraţie pe propria răspundere.
(3)Proprietarii care deţin clădiri nerezidenţiale utilizate pentru activitatea economică proprie, în
declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (2), vor menţiona fie întreruperea totală a
activităţii economice proprii stabilită conform prevederilor legale, fie întreruperea parţială a
activităţii economice.
(4)Proprietarii care şi-au întrerupt parţial activitatea anexează la cererea prevăzută la alin. (2) o copie
a certificatului pentru situaţii de urgenţă emis de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de
Afaceri.
(5)În cazul proprietarilor care deţin clădiri nerezidenţiale date în folosinţă pentru desfăşurarea unor
activităţi economice către alte persoane fizice sau juridice, pe perioada în care s-a instituit starea de
urgenţă şi/sau alertă, din declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (2) trebuie să reiasă că
aceştia se regăsesc concomitent în următoarele situaţii:
a)au renunţat la cel puţin 50% din dreptul de a încasa contravaloarea chiriei, redevenţei sau altă
formă de utilizare a clădirii, stabilită conform prevederilor contractuale, pe perioada pentru care s-a
instituit starea de urgenţă şi/sau alertă;
b)cel puţin 50% din suprafeţele totale deţinute şi afectate ale activităţilor economice nu au fost
utilizate, ca urmare a faptului că titularii dreptului de folosinţă a clădirilor respective au fost obligaţi,
potrivit legii, să îşi întrerupă total şi/sau parţial activitatea economică.
(6)Pentru încadrarea în situaţia prevăzută la alin. (5) lit. b) proprietarii care deţin clădiri
nerezidenţiale verifică dacă cel puţin 50% din suprafaţa totală deţinută şi dată în folosinţă pentru
desfăşurarea unor activităţi economice către alte persoane fizice sau juridice este afectată de
întreruperea totală şi/sau parţială a activităţii acestora.
(7)Proprietarii care deţin clădiri nerezidenţiale date în folosinţă pentru desfăşurarea unor activităţi
economice către alte persoane fizice sau juridice, la cererea prevăzută la alin. (2) vor anexa declaraţia
pe propria răspundere din care rezultă încadrarea cumulativă în situaţiile prevăzute la alin. (5) lit. a)
şi b), însoţită de declaraţiile pe propria răspundere ale utilizatorilor cu privire la întreruperea totală a
activităţii economice a acestora şi/sau de certificatele pentru situaţii de urgenţă emise de Ministerul
Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri în cazul utilizatorilor care şi-au întrerupt parţial
activitatea economică, după caz.
(8)În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a) au plătit impozitul anual pe clădiri datorat
pentru anul 2020, până la data de 30 septembrie 2020, acestea pot solicita restituirea diferenţei de
impozit, în termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea, în conformitate cu prevederile
Codului de procedură fiscală.
(9)În situaţia în care autorităţile administraţiei publice locale competente adoptă hotărâri de acordare
a scutirii de la plata taxei pe clădiri, pentru a beneficia de prevederile alin. (1) lit. b), concesionarii,
locatarii, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă a unei clădiri proprietate publică sau
privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, au obligaţia ca până la data de 21
decembrie 2020 inclusiv să depună la organul fiscal local în a cărei rază teritorială de competenţă se
află clădirea o cerere de acordare a scutirii, însoţită de o declaraţie pe propria răspundere. În
declaraţia pe propria răspundere contribuabilii vor menţiona prevederile legale potrivit cărora au avut
obligaţia întreruperii totale a activităţii proprii, pe perioada instituirii stării de urgenţă şi/sau alertă.
(10)În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) au plătit taxa lunară pe clădiri datorată
pentru perioada în care s-a instituit starea de urgenţă şi/sau alertă, acestea pot solicita restituirea
taxei, în termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea, în conformitate cu prevederile
Codului de procedură fiscală.
(11)În cazul contribuabililor care au beneficiat de prevederile alin. (1) lit. a), impozitul anual pe
clădiri se calculează prin aplicarea cotei de reducere, asupra impozitului anual datorat pentru anul
2020.

Art. 463: Reguli generale

(1)Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit
anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.
(2)Pentru terenurile aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativteritoriale,
concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror entităţi,
altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe teren, care se datorează de concesionari,
locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului
pe teren. În cazul transmiterii ulterioare altor entităţi a dreptului de concesiune, închiriere,
administrare sau folosinţă asupra terenului, taxa se datorează de persoana care are relaţia contractuală
cu persoana de drept public.
(3)Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum şi taxa pe teren
prevăzută la alin. (2) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în
care este amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează
către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
(4)În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau
folosinţă ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se stabileşte proporţional cu
numărul de luni pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosinţă. Pentru fracţiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporţional cu numărul de zile
din luna respectivă.
(41)În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau
folosinţă ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe teren se datorează proporţional cu
numărul de zile sau de ore prevăzute în contract.
(51)În cazul în care pentru o suprafaţă de teren aflată în domeniul public sau privat al statului ori al
unităţii administrativ-teritoriale se datorează impozit pe teren, iar în cursul unui an apar situaţii care
determină datorarea taxei pe teren, diferenţa de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa pe
teren se compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.
(51)În cazul în care pentru o suprafaţă de teren proprietate publică sau privată a statului ori a unităţii
administrativ-teritoriale se datorează impozit pe teren, iar în cursul unui an apar situaţii care
determină datorarea taxei pe teren, diferenţa de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa se
compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.
(6)În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar
datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili
părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală
din impozitul pentru terenul respectiv.

Art. 464: Scutiri

(1)Nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru:
a)terenurile aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale,
cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice sau agrement;
b)terenurile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în
folosinţă, după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea
proprie a acestora;
c)terenurile aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial şi asociaţiilor religioase, precum şi
componentelor locale ale acestora, cu excepţia suprafeţelor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
d)terenurile aparţinând cimitirelor şi crematoriilor;
e)terenurile utilizate de unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat, confesional sau particular,
autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia suprafeţelor care sunt folosite pentru
activităţi economice care generează alte venituri decât cele din taxele de şcolarizare, servirea meselor
pentru preşcolari, elevi sau studenţi şi cazarea acestora, precum şi terenurile utilizate de către creşe;
f)terenurile utilizate de unităţile sanitare publice, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi
economice;
g)terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie, terenurile aferente
infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente
acestora, precum şi terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pe baza avizului privind
categoria de folosinţă a terenului, emis de oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară;
h)terenurile folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor,
hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de
protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel
printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului;
i)terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale
administrate de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. şi Compania
Naţională de Investiţii Rutiere - S.A., zonele de siguranţă a acestora, precum şi terenurile ocupate de
piste şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţă;
j)terenurile pe care sunt amplasate elementele infrastructurii feroviare publice, precum şi cele ale
metroului;
k)terenurile din parcurile industriale, parcurile ştiinţifice şi tehnologice, precum şi cele utilizate de
incubatoarele de afaceri, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;
l)terenurile aferente capacităţilor de producţie care sunt în sectorul pentru apărare cu respectarea
legislaţiei în materia ajutorului de stat;
m)terenurile Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de Academia Română, în calitate
de fondator unic, cu excepţia terenurilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
n)terenurile destinate serviciului de apostilă şi supralegalizare, cele destinate depozitării şi
administrării arhivei, precum şi terenurile afectate funcţionării Centrului Naţional de Administrare a
Registrelor Naţionale Notariale;
o)terenurile aferente clădirilor noi realizate ca parte a unor proiecte investiţionale din domeniul
industriei prelucrătoare, depozitării şi logisticii, pentru o perioadă de 2 ani de la recepţia finală a
clădirii potrivit procesului-verbal de recepţie întocmit la terminarea lucrărilor, în condiţiile legii,
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc recepţia şi cu respectarea
legislaţiei în materia ajutorului de stat; activităţile ce intră sub incidenţa prevederii se stabilesc prin
normele metodologice date în aplicarea prezentului cod;
p)terenul aferent clădirii de domiciliu aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute
la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi a
persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
q)terenul aferent clădirii folosite ca domiciliu aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de
război, a văduvelor de război şi a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război.
(2)Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot/poate hotărî să acorde
scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe teren datorat/datorate pentru:
a)terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, pe durata pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de
interes public;
b)terenul aferent clădirilor retrocedate potrivit art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe durata pentru care proprietarul
menţine afectaţiunea de interes public;
c)terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
83/1999, republicată, cu modificările ulterioare, pe durata pentru care proprietarul menţine
afectaţiunea de interes public;
d)terenul aferent clădirii utilizate pentru furnizarea de servicii sociale de către organizaţii
neguvernamentale şi întreprinderi sociale ca furnizori de servicii sociale, primite în folosinţă gratuită;
e)terenul aferent clădirii aflate în proprietatea organizaţiilor nonprofit, precum şi terenul aferent
clădirii utilizate de organizaţiile nonprofit primite în folosinţă gratuită, folosite exclusiv pentru
activităţile fără scop lucrativ;
f)terenurile afectate de calamităţi naturale, pentru o perioadă de până la 2 ani, începând cu data de 1
ianuarie a anului următor celui în care s-a produs evenimentul;
g)terenurile aflate în proprietatea operatorilor economici, în condiţiile elaborării unor scheme de
ajutor de stat/de minimis având un obiectiv prevăzut de legislaţia în domeniul ajutorului de stat;
h)[textul din Art. 464, alin. (2), litera H. din titlul IX, capitolul III a fost abrogat la 30-ian-2026 de
Art. IV, punctul 4. din Ordonanta 6/2026]
i)terenurile pentru care proprietarul efectuează pe cheltuială proprie intabularea în cartea funciară, pe
o perioadă de 2 ani începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc
intabularea;
j)terenurile fundaţiilor înfiinţate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreţine,
dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar,
social şi cultural;
k)terenul aferent clădirii folosite ca domiciliu aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor
prevăzute la art. 2 lit. c), f) şi j) din Legea nr. 168/2020, cu modificările şi completările ulterioare;
l)terenurile aflate în proprietatea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din
România, cu statut de utilitate publică, precum şi cele închiriate, concesionate sau primite în folosinţă
de acestea de la o instituţie sau o autoritate publică, cu excepţia terenurilor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
m)suprafeţele construite ale terenurilor aferente clădirilor clasate ca monumente istorice, de
arhitectură sau arheologice, prevăzute la art. 456 alin. (2) lit. t), indiferent de titularul dreptului de
proprietate sau de administrare, cu excepţia terenurilor care sunt folosite pentru activităţi economice.
(24)În cazul terenurilor aferente clădirilor de domiciliu ale persoanelor care domiciliază şi locuiesc
efectiv în localităţile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 323/1996, cu modificările şi completările
ulterioare, şi în Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, cu modificările ulterioare, impozitul se reduce cu
50%.
(21)[textul din Art. 464, alin. (21) din titlul IX, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art.
XII, punctul 37. din Legea 239/2025]
(22)[textul din Art. 464, alin. (22) din titlul IX, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art.
XII, punctul 37. din Legea 239/2025]
(23)[textul din Art. 464, alin. (23) din titlul IX, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art.
XII, punctul 37. din Legea 239/2025]
(3)Prin hotărârea prin care s-a stabilit să se acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe teren,
potrivit alin. (2), se dispune şi cu privire la documentele justificative pentru fiecare situaţie în parte,
după caz. Scutirea sau reducerea se aplică persoanelor care deţin documente justificative ce sunt
depuse la organul fiscal local în termenul stabilit prin hotărârea consiliului local/Consiliului General
al Municipiului Bucureşti şi care şi-au îndeplinit obligaţia de plată a impozitului/taxei pentru anul
fiscal anterior în termenele prevăzute de lege, începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor
celui în care a fost emisă hotărârea consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(4)[textul din Art. 464, alin. (4) din titlul IX, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 37. din Legea 239/2025]
(5)În cazul scutirii prevăzute la alin. (1) lit. p) şi q), scutirea se acordă pentru terenul aferent clădirii
de domiciliu deţinute în comun cu soţul sau soţia. În situaţia în care o cotă-parte din teren aparţine
unor terţi, scutirea nu se acordă pentru cota-parte deţinută de aceşti terţi.
(6)[textul din Art. 464, alin. (6) din titlul IX, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 37. din Legea 239/2025]
(7)[textul din Art. 464, alin. (7) din titlul IX, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 37. din Legea 239/2025]

Art. 465: Calculul impozitului/taxei pe teren

(1)Impozitul/Taxa pe teren se stabileşte luând în calcul suprafaţa terenului, rangul localităţii în care
este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul
local.
(2)În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de
folosinţă terenuri cu construcţii, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei
terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:
Zona în
cadrul
localităţii
Nivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localităţi
- lei/ha -
0 I II III IV V
A 8282-20706 6878-17194 6042-15106 5236-13090 711-1788 569-1422
B 6878-17194 5199-12998 4215-10538 3558-8894 569-1422 427-1068
C 5199-12998 3558-8894 2668-6670 1690-4226 427-1068 284-710
D 3558-8894 1690-4226 1410-3526 984-2439 278-696 142-356
(21)[textul din Art. 465, alin. (21) din titlul IX, capitolul III a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. I,
punctul 2. din Legea 196/2017]
(3)În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de
folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin înmulţirea
suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la alin. (4), iar acest
rezultat se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la alin. (5).
(4)Pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren, potrivit alin. (3), se folosesc sumele din tabelul
următor, exprimate în lei pe hectar:
Nr.
crt.
Zona Categoria de folosinţă A B C D
1. Teren arabil 75 56 51 41
2. Păşune 56 51 41 36
3. Fâneaţă 56 51 41 36
4. Vie 122 94 75 51
5. Livadă 143 122 94 75
6. Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră 75 56 51 41
7. Teren cu apă 41 36 22 0
8. Drumuri şi căi ferate 0 0 0 0
9. Teren neproductiv, cu excepţia celor de la pct. 10 0 0 0 0
10. Plaja folosită pentru activităţi economice 41 36 22 0
(5)Suma stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător
prevăzut în următorul tabel.
Rangul localităţii Coeficientul de corecţie
0 8,00
I 5,00
II 4,00
III 3,00
IV 1,10
V 1,00
(6)Ca excepţie de la prevederile alin. (3)-(5), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru
terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă
decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul/taxa pe teren se calculează conform prevederilor
alin. (7) numai dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;
b)au înregistrate în evidenţa contabilă, pentru anul fiscal respectiv, venituri şi cheltuieli din
desfăşurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).
(7)În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin
înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în
următorul tabel, înmulţită cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la art. 457 alin.
(6):
Nr.
crt.
Categoria de folosinţă Impozit
(lei)
1. Teren cu construcţii 60-83
2. Teren arabil 112-134
3. Păşune 54-75
4. Fâneaţă 54-75
5. Vie 129-148
6. Livadă 129-150
7. Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră 22-43
8. Teren cu apă 3-15
9. Drumuri şi căi ferate 0-0
10. Teren neproductiv, cu excepţia celor de la pct. 11 0
11. Plaja folosită pentru activităţi economice 3-15
(71)În cazul terenurilor aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România şi asociaţiilor
religioase, precum şi componentelor locale ale acestora, cu excepţia suprafeţelor care sunt folosite
pentru activităţi economice, valoarea impozabilă se stabileşte prin asimilare cu terenurile
neproductive.
(8)Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de
proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază
de documente, anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în
lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei. Procedura de înregistrare şi categoriile de
documente se vor stabili prin norme metodologice.
(9)Nivelul impozitului pe teren prevăzut la alin. (2) şi (7) se stabileşte prin hotărâre a consiliului
local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.

Art. 466: Declararea şi datorarea impozitului şi a taxei pe teren

(1)Impozitul pe teren este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate terenul
la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
(2)În cazul dobândirii unui teren în cursul anului, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o nouă
declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află terenul,
în termen de 30 de zile de la data dobândirii, şi datorează impozit pe teren începând cu data de 1
ianuarie a anului următor.
(3)În cazul în care dreptul de proprietate asupra unui teren este transmis în cursul unui an fiscal,
impozitul este datorat de persoana care deţine dreptul de proprietate asupra terenului la data de 31
decembrie a anului fiscal anterior anului în care se înstrăinează.
(4)Dacă încadrarea terenului în funcţie de rangul localităţii şi zonă se modifică în cursul unui an sau
în cursul anului intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe teren, impozitul
se calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(5)În cazul modificării categoriei de folosinţă a terenului, proprietarul acestuia are obligaţia să
depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă
se află terenul, în termen de 30 de zile de la data modificării folosinţei, şi datorează impozitul pe
teren conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(6)În cazul terenurilor la care se constată diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi
situaţia reală rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafeţele
care corespund situaţiei reale, dovedite prin lucrări de cadastru. Datele rezultate din lucrările de
cadastru se înscriu în evidenţele fiscale, în registrul agricol, precum şi în cartea funciară, iar
impozitul se calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în
care se înregistrează lucrarea de cadastru la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară, ca anexă la
declaraţia fiscală.
(7)În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată
a acestuia se aplică următoarele reguli:
a)impozitul pe teren se datorează de locatar, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în
care a fost încheiat contractul;
b)în cazul în care contractul de leasing financiar încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă,
impozitul pe teren se datorează de locator, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în
care terenul a fost predat locatorului prin încheierea procesului-verbal de predare-primire a bunului
sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii
contractului de leasing;
c)atât locatorul, cât şi locatarul au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local în a
cărui rază de competenţă se află terenul, în termen de 30 de zile de la data finalizării contractului de
leasing sau a încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care
atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing însoţită de
o copie a acestor documente.
(8)În cazul terenurilor pentru care se datorează taxa pe teren, în temeiul unui contract de concesiune,
închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mari de o lună, titularul dreptului
de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia depunerii unei declaraţii la organul
fiscal local până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractului.
(9)În cazul terenurilor pentru care se datorează taxa pe teren, în temeiul unor contracte de
concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mici de o lună,
persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă
are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare intrării în vigoare a contractelor, la care anexează o situaţie centralizatoare a acestor
contracte.
(91)În cazul terenurilor pentru care se datorează taxa pe teren, în temeiul unui contract de
concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mari de un an,
titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia depunerii unei
declaraţii la organul fiscal local în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a contractului şi
datorează taxa pe teren începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(10)În cazul unei situaţii care determină modificarea taxei pe teren datorate, persoana care datorează
taxa pe teren are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de
competenţă se află terenul, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat situaţia
respectivă.
(11)Declararea terenurilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea acestor terenuri la
oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.
(12)Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de
scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe teren

Art. 467: Plata impozitului şi a taxei pe teren

(1)Impozitul pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30
septembrie inclusiv.
(2)Pentru plata cu anticipaţie a impozitului/taxei pe teren, datorat/e pentru întregul an de către
contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%
inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie
revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3)Impozitul pe teren, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice,
de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată.
(4)În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiaşi
unităţi administrativ-teritoriale, prevederile alin. (2) şi (3) se referă la impozitul pe teren cumulat.
(41)În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care se referă la o
perioadă mai mare de un an, taxa pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31
martie şi 30 septembrie, inclusiv.
(5)În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care se referă la
perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se plăteşte lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar,
titularul dreptului de administrare sau de folosinţă.»
(6)În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridică de drept
public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă colectează taxa pe
teren de la concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă şi o varsă lunar,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.

Art. 468: Reguli generale

(1)Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în
România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în
prezentul capitol se prevede altfel.
(2)Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este
înmatriculat sau înregistrat în România.
(3)Impozitul pe mijloacele de transport se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ- teritoriale
unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
(4)În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga
durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

Art. 469: Scutiri

(1)Nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:
a)mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
b)mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport
public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei
localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public;
c)vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare;
d)autovehiculele secondhand înregistrate ca stoc de marfă şi care nu sunt utilizate în folosul propriu
al operatorului economic, comerciant auto sau societate de leasing;
e)un mijloc de transport aflat în proprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr.
118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi a persoanelor fizice prevăzute la
art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
la alegerea contribuabilului;
f)mijloacele de transport aflate în proprietatea veteranilor de război, văduvelor de război sau
văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, pentru un singur mijloc de transport.
(2)Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot/poate hotărî să acorde
scutirea sau reducerea impozitului pe mijloacele de transport pentru:
a)mijloacele de transport agricole utilizate efectiv în domeniul agricol. În cazul scutirii sau reducerii
impozitului pe mijloacele de transport acordate persoanelor juridice se vor avea în vedere prevederile
legale în vigoare privind acordarea ajutorului de stat;
b)navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu
domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei, în cazul cărora impozitul
se poate reduce cu până la 50%;
c)mijloacele de transport ale fundaţiilor înfiinţate prin testament constituite conform legii, cu scopul
de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu
caracter umanitar, social şi cultural;
d)mijloacele de transport ale organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii
sociale în unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire,
activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap,
persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii;
e)[textul din Art. 469, alin. (2), litera E. din titlul IX, capitolul IV a fost abrogat la 30-ian-2026 de
Art. IV, punctul 6. din Ordonanta 6/2026]
(3)Prin hotărârea prin care s-a stabilit să se acorde scutirea sau reducerea impozitului pe mijloacele
de transport, potrivit alin. (2), se dispune şi cu privire la documentele justificative pentru fiecare
situaţie în parte, după caz. Scutirea sau reducerea se aplică persoanelor care deţin documente
justificative ce sunt depuse la organul fiscal local în termenul stabilit prin hotărârea consiliului local/
Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi care şi-au îndeplinit obligaţia de plată a impozitului/
taxei pentru anul fiscal anterior în termenele prevăzute de lege, începând cu data de 1 ianuarie a
anului fiscal următor celui în care a fost emisă hotărârea consiliului local/Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.
(4)
[textul din Art. 469, alin. (4) din titlul IX, capitolul IV a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 42. din Legea 239/2025]
(5)[textul din Art. 469, alin. (5) din titlul IX, capitolul IV a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 42. din Legea 239/2025]
(6)[textul din Art. 469, alin. (6) din titlul IX, capitolul IV a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 42. din Legea 239/2025]
(7)[textul din Art. 469, alin. (7) din titlul IX, capitolul IV a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII,
punctul 42. din Legea 239/2025]
(8)În cazul mijloacelor de transport aflate în proprietatea persoanelor care domiciliază şi locuiesc
efectiv în localităţile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 323/1996, cu modificările şi completările
ulterioare, şi în Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, cu modificările ulterioare, impozitul se reduce cu
50% pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului.

Art. 470: Calculul impozitului

(1)Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport,
conform celor prevăzute în prezentul capitol.
(2)În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijloacele de transport se
calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia şi norma de poluare, prin înmulţirea
fiecărei grupe de 200 cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul
următor:
Nr.
crt.
Mijloace de transport cu tracţiune
mecanică
Lei/200
cm3 sau
fracţiune
din
aceasta
Norma de
poluare:
Non-euro,
E0-E3
Lei/200
cm3 sau
fracţiune
din
aceasta
Norma de
poluare:
E4
Lei/200
cm3 sau
fracţiune
din
aceasta
Norma de
poluare:
E5
Lei/200
cm3 sau
fracţiune
din
aceasta
Norma de
poluare:
E6
Lei/200
cm3 Hib
ride cu
emisii de
CO2 pes
te 50 g/
km
I. Vehicule înmatriculate (lei/200 cm3
sau fracţiune din aceasta)
1 Motociclete, tricicluri,
cvadricicluri şi autoturisme cu
capacitatea cilindrică de până la
1.600 cm3 inclusiv
19,5 18,8 17,6 16,5 16,2
2 Motociclete, tricicluri şi
cvadricicluri cu capacitatea
cilindrică de peste 1.600 cm3
22,1 21,3 19,9 18,7 18,4
3 Autoturisme cu capacitatea
cilindrică între 1.601 cm3 şi
2.000 cm3 inclusiv
29,7 28,5 26,7 25,1 24,6
4 Autoturisme cu capacitatea
cilindrică între 2.001 cm3 şi
2.600 cm3 inclusiv
92,2 88,6 82,8 77,8 76,3
5 Autoturisme cu capacitatea
cilindrică între 2.601 cm3 şi
3.000 cm3 inclusiv
182,9 172,8 154,1 151,2 149,8
6 Autoturisme cu capacitatea
cilindrică de peste 3.001 cm3
319,0 297,3 294,4 290,0 275,5
7 Autobuze, autocare, microbuze 31,2 30,0 28,1 26,4 25,9
8 Alte vehicule cu tracţiune
mecanică cu masa totală maximă
autorizată de până la 12 tone
inclusiv
39,0 37,5 35,1 33,0 32,4
(21)Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerul Afacerilor Interne şi
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii au obligaţia de a colabora în vederea realizării schimbului
de date şi informaţii privind norma de poluare prevăzută la alin. (2). Procedura privind schimbul de
date şi informaţii se stabileşte pe bază de protocol încheiat între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor
Publice şi Administraţiei, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Transporturilor şi
Infrastructurii.
(22)În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijloacele de transport se
calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200
cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor:
Nr.
crt.
Mijloace de transport cu tracţiune mecanică Lei/200 cm3 sau fracţiune
din aceasta
I. Vehicule înmatriculate (lei/200 cm3 sau fracţiune din aceasta)
1. Tractoare înmatriculate 18
II. Vehicule înregistrate
1. Vehicule cu capacitate cilindrică lei/200 cm3
1.1. Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică < 4.800 cm3 2-4
1.2. Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică > 4.800 cm3 4-6
2. Vehicule fără capacitate cilindrică evidenţiată 50-150 lei/an
(3)În cazul mijloacelor de transport hibride cu emisii de CO2 mai mici sau egale cu 50 g/km,
impozitul se reduce cu maximum 30% din valoarea prevăzută în coloana 7 a tabelului de la alin. (2),
conform hotărârii consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.
(31)În cazul autovehiculelor acţionate electric, impozitul pe mijloacele de transport este în valoare de
40 lei/an.
(4)În cazul unui ataş, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din impozitul pentru
motocicletele respective.
(5)În cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai
mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare
prevăzută în tabelul următor:
"Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă
Impozitul (în lei/an)
Ax(e)
motor(oare)
cu sistem de
suspensie
pneumatică
sau
Alte sisteme
de suspensie
pentru axele
motoare
echivalentele
recunoscute
I două axe
1 Masa de cel puţin 12 tone, dar mai mică de 13 tone 0 142
2 Masa de cel puţin 13 tone, dar mai mică de 14 tone 142 395
3 Masa de cel puţin 14 tone, dar mai mică de 15 tone 395 555
4 Masa de cel puţin 15 tone, dar mai mică de 18 tone 555 1257
5 Masa de cel puţin 18 tone 555 1257
II 3 axe
1 Masa de cel puţin 15 tone, dar mai mică de 17 tone 142 248
2 Masa de cel puţin 17 tone, dar mai mică de 19 tone 248 509
3 Masa de cel puţin 19 tone, dar mai mică de 21 tone 509 661
4 Masa de cel puţin 21 tone, dar mai mică de 23 tone 661 1019
5 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 1019 1583
6 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 26 tone 1019 1583
7 Masa de cel puţin 26 tone 1019 1583
III 4 axe
1 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 661 670
2 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 27 tone 670 1046
3 Masa de cel puţin 27 tone, dar mai mică de 29 tone 1046 1661
4 Masa de cel puţin 29 tone, dar mai mică de 31 tone 1661 2464
5 Masa de cel puţin 31 tone, dar mai mică de 32 tone 1661 2464
6 Masa de cel puţin 32 tone 1661 2464
(6)În cazul unei combinaţii de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de
transport de marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul
pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:
"Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă
Impozitul (în lei/an)
Ax(e)
motor(oare)
cu sistem de
suspensie
pneumatică
sau
echivalentele
recunoscute
Alte sisteme
de suspensie
pentru axele
motoare
I 2 + 1 axe
1 Masa de cel puţin 12 tone, dar mai mică de 14 tone 0 0
2 Masa de cel puţin 14 tone, dar mai mică de 16 tone 0 0
3 Masa de cel puţin 16 tone, dar mai mică de 18 tone 0 64
4 Masa de cel puţin 18 tone, dar mai mică de 20 tone 64 147
5 Masa de cel puţin 20 tone, dar mai mică de 22 tone 147 344
6 Masa de cel puţin 22 tone, dar mai mică de 23 tone 344 445
7 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 445 803
8 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 28 tone 803 1408
9 Masa de cel puţin 28 tone 803 1408
II 2 + 2 axe
1 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 138 321
2 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 26 tone 321 528
3 Masa de cel puţin 26 tone, dar mai mică de 28 tone 528 775
4 Masa de cel puţin 28 tone, dar mai mică de 29 tone 775 936
5 Masa de cel puţin 29 tone, dar mai mică de 31 tone 936 1537
6 Masa de cel puţin 31 tone, dar mai mică de 33 tone 1537 2133
7 Masa de cel puţin 33 tone, dar mai mică de 36 tone 2133 3239
8 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 2133 3239
9 Masa de cel puţin 38 tone 2133 3239
III 2 + 3 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 1698 2363
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 2363 3211
3 Masa de cel puţin 40 tone 2363 3211
IV 3 + 2 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 1500 2083
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 2083 2881
3 Masa de cel puţin 40 tone, dar mai mică de 44 tone 2881 4262
4 Masa de cel puţin 44 tone 2881 4262
V 3 + 3 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 853 1032
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 1032 1542
3 Masa de cel puţin 40 tone, dar mai mică de 44 tone 1542 2454
4 Masa de cel puţin 44 tone 1542 2454
(7)În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinaţie
de autovehicule prevăzută la alin. (6), impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma
corespunzătoare din tabelul următor:
Masa totală maximă autorizată
Impozit
- lei -
a) Până la 1 tonă, inclusiv 9
b) Peste 1 tonă, dar nu mai mult de 3 tone 34
c) Peste 3 tone, dar nu mai mult de 5 tone 52
d) Peste 5 tone 64
(8)În cazul mijloacelor de transport pe apă, impozitul pe mijlocul de transport este egal cu
suma corespunzătoare din tabelul următor:
Mijlocul de transport pe apă
Impozit
- lei/an -
1. Luntre, bărci fără motor, folosite pentru pescuit şi uz personal 21
2. Bărci fără motor, folosite în alte scopuri 56
3. Bărci cu motor 210
4. Nave de sport şi agrement Între 0 şi 1.119
5. Scutere de apă 210
6. Remorchere şi împingătoare: X
a) până la 500 CP, inclusiv 559
b) peste 500 CP şi până la 2000 CP, inclusiv 909
c) peste 2000 CP şi până la 4000 CP, inclusiv 1398
d) peste 4000 CP 2237
7. Vapoare - pentru fiecare 1000 tdw sau fracţiune din acesta 182
8. Ceamuri, şlepuri şi barje fluviale: X
a) cu capacitatea de încărcare până la 1500 de tone, inclusiv 182
b) cu capacitatea de încărcare de peste 1500 de tone şi până la 3000 de tone,
inclusiv
280
c) cu capacitatea de încărcare de peste 3000 de tone 490
(9)În înţelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui
mijloc de transport se stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de
achiziţie sau un alt document similar.

Art. 471: Declararea şi datorarea impozitului pe mijloacele de transport

(1)Impozitul pe mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care deţine
dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data
de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
(2)În cazul dobândirii unui mijloc de transport, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o
declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă are domiciliul, sediul sau
punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe
mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării
mijlocului de transport.
(3)În cazul în care mijlocul de transport este dobândit în alt stat decât România, proprietarul acestuia
are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă are
domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data eliberării cărţii de
identitate a vehiculului (CIV) de către Registrul Auto Român şi datorează impozit pe mijloacele de
transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării acestuia în
România.
(4)În cazul radierii din circulaţie a unui mijloc de transport, proprietarul are obligaţia să depună o
declaraţie la organul fiscal în a cărui rază teritorială de competenţă îşi are domiciliul, sediul sau
punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data radierii, şi încetează să datoreze
impozitul începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(5)În cazul oricărei situaţii care conduce la modificarea impozitului pe mijloacele de transport,
inclusiv schimbarea domiciliului, sediului sau punctului de lucru, contribuabilul are obligaţia
depunerii declaraţiei fiscale cu privire la mijlocul de transport la organul fiscal local pe a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile, inclusiv, de la
modificarea survenită, şi datorează impozitul pe mijloacele de transport stabilit în noile condiţii
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(6)În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe
întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a)impozitul pe mijloacele de transport se datorează de locatar începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor încheierii contractului de leasing financiar, până la sfârşitul anului în cursul căruia încetează
contractul de leasing financiar;
b)locatarul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local în a cărui rază de
competenţă se înregistrează mijlocul de transport, în termen de 30 de zile de la data procesului-verbal
de predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia
locatarului, însoţită de o copie a acestor documente;
c)la încetarea contractului de leasing, atât locatarul, cât şi locatorul au obligaţia depunerii declaraţiei
fiscale la consiliul local competent, în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de
predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia
locatorului, însoţită de o copie a acestor documente.
(7)Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de
scutiri sau reduceri de la plata impozitului pe mijloacele de transport.
(8)Operatorii economici, comercianţi auto sau societăţi de leasing, care înregistrează ca stoc de marfă
mijloace de transport, cumpărate de la persoane fizice din România şi înmatriculate pe numele
acestora, au obligaţia să radieze din evidenţa Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare
a Vehiculelor (DRPCIV) mijloacele de transport de pe numele foştilor proprietari.
(9)Actul de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport se poate încheia şi în formă electronică şi
semna cu semnătură electronică în conformitate cu prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura
electronică, republicată, cu completările ulterioare, între persoane care au domiciliul fiscal în
România şi se comunică electronic organului fiscal local de la domiciliul persoanei care înstrăinează,
organului fiscal local de la domiciliul persoanei care dobândeşte şi organului competent privind
radierea/înregistrarea/înmatricularea mijlocului de transport, în scopul radierii/înregistrării/
înmatriculării, de către persoana care înstrăinează, de către persoana care dobândeşte sau de către
persoana împuternicită, după caz.
(10)Organul fiscal local de la domiciliul persoanei care înstrăinează mijlocul de transport
transmite electronic persoanei care înstrăinează şi persoanei care dobândeşte sau, după caz,
persoanei împuternicite, respectiv organului fiscal local de la domiciliul dobânditorului,
exemplarul actului de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport încheiat în formă
electronică, completat şi semnat cu semnătură electronică, conform prevederilor legale în
vigoare.
În situaţia în care organul fiscal local nu deţine semnătură electronică în conformitate cu prevederile
Legii nr. 455/2001, republicată, cu completările ulterioare, documentul completat se transmite sub
formă scanată, în fişier format pdf, cu menţiunea letrică «Conform cu originalul».
(11)Organul fiscal local de la domiciliul persoanei care dobândeşte mijlocul de transport
completează exemplarul actului de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport încheiat în
formă electronică, conform prevederilor în vigoare, pe care îl transmite electronic persoanelor
prevăzute la alin. (9), semnat cu semnătura electronică.
În situaţia în care organul fiscal local nu deţine semnătură electronică în conformitate cu prevederile
Legii nr. 455/2001, republicată, cu completările ulterioare, documentul completat se transmite sub
formă scanată, în fişier format pdf, cu menţiunea letrică «Conform cu originalul».
(12)Persoana care dobândeşte/înstrăinează mijlocul de transport sau persoana împuternicită, după
caz, transmite electronic un exemplar completat conform alin. (10) şi (11) organului competent
privind înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport. Orice alte documente necesare
şi obligatorii, cu excepţia actului de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport întocmit în
formă electronică şi semnat cu semnătură electronică, se pot depune pe suport hârtie sau electronic
conform procedurilor stabilite de organul competent.
(13)Actul de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport întocmit, în format electronic,
potrivit alin. (9) se utilizează de către:
a)persoana care înstrăinează;
b)persoana care dobândeşte;
c)organele fiscale locale competente;
d)organul competent privind înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport.
(14)Orice alte acte, cu excepţia actului de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport întocmit în
formă electronică şi semnat cu semnătură electronică, solicitate de organele fiscale locale pentru
scoaterea din evidenţa fiscală a bunului, respectiv înregistrarea fiscală a acestuia, se pot depune şi
electronic la acestea, sub formă scanată, în fişier format pdf, cu menţiunea letrică «Conform cu
originalul» însuşită de către vânzător sau de cumpărător şi semnate cu semnătură electronică de către
contribuabilul care declară.
(15)Actul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport, întocmit în forma prevăzută la alin.
(9), încheiat între persoane cu domiciliul fiscal în România şi persoane care nu au domiciliul fiscal în
România, se comunică electronic de către persoana care l-a înstrăinat către autorităţile implicate în
procedura de scoatere din evidenţa fiscală a bunului. Prevederile alin. (10) şi (11) se aplică în mod
corespunzător.
(16)În cazul unei hotărâri judecătoreşti care consfinţeşte faptul că o persoană a pierdut dreptul de
proprietate asupra mijlocului de transport, aceasta se poate depune la organul fiscal local în formă
electronică sub formă scanată, în fişier format pdf, cu menţiunea letrică «Conform cu originalul» şi
semnată electronic în conformitate cu alin. (9) de către contribuabil.

Art. 472: Plata impozitului

(1)Impozitul pe mijlocul de transport se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie
şi 30 septembrie inclusiv.
(2)Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de
către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acordă o bonificaţie de
până la 10% inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti,
această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3)Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili,
persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de
plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe mijloace de transport, pentru
care impozitul este datorat bugetului local al aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei
se referă la impozitul pe mijlocul de transport cumulat al acestora.

Art. 473: Reguli generale

Orice persoană care trebuie să obţină un certificat, un aviz sau o autorizaţie menţionată în prezentul
capitol trebuie să plătească o taxă la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaţia necesară.

Art. 474: Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a

altor avize şi autorizaţii
(1)Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma
stabilită conform tabelului următor:
Suprafaţa pentru care se obţine certificatul de urbanism - lei -
a) până la 150 m2, inclusiv 5-6
b) între 151 şi 250 m2, inclusiv 6-7
c) între 251 şi 500 m2, inclusiv 7-9
d) între 501 şi 750 m2, inclusiv 9-12
e) între 751 şi 1.000 m2, inclusiv 12-14
f) peste 1.000 m2 14 + 0,01 lei/m2,
pentru fiecare m2 care
depăşeşte 1.000 m2
(2)Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu 50% din taxa
stabilită conform alin. (1).
(3)Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru
eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(4)Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism şi amenajarea
teritoriului, de către primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului judeţean se
stabileşte de consiliul local în sumă de până la 15 lei, inclusiv.
(5)Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire rezidenţială sau clădire-anexă
este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii.
(6)Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru alte construcţii decât cele menţionate la
alin. (5) este egală cu 1 % din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie, inclusiv valoarea
instalaţiilor aferente.
(7)Pentru taxele prevăzute la alin. (5) şi (6) stabilite pe baza valorii autorizate a lucrărilor de
construcţie se aplică următoarele reguli:
a)taxa datorată se stabileşte pe baza valorii lucrărilor de construcţie declarate de persoana care
solicită autorizaţia şi se plăteşte înainte de emiterea acesteia;
b)pentru taxa prevăzută la alin. (5), valoarea reală a lucrărilor de construcţie nu poate fi mai mică
decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art. 457;
c)în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la
data la care expiră autorizaţia respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să depună o
declaraţie privind valoarea lucrărilor de construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale;
d)până în cea de-a 15-a zi, inclusiv, de la data la care se depune situaţia finală privind valoarea
lucrărilor de construcţii, compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale are
obligaţia de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcţie;
e)până în cea de-a 15-a zi, inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale a comunicat valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice diferenţă
de taxă datorată de către persoana care a primit autorizaţia sau orice diferenţă de taxă care trebuie
rambursată de autoritatea administraţiei publice locale.
(8)Taxa pentru prelungirea unei autorizaţii de construire este egală cu 30% din cuantumul taxei
pentru eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(9)Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială, a unei construcţii este egală
cu 0,1% din valoarea impozabilă stabilită pentru determinarea impozitului pe clădiri, aferentă părţii
desfiinţate.
(10)Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesare lucrărilor de cercetare şi
prospectare a terenurilor în etapa efectuării studiilor geotehnice şi a studiilor privind ridicările
topografice, sondele de gaze, petrol şi alte excavări se datorează de către titularii drepturilor de
prospecţiune şi explorare şi se calculează prin înmulţirea numărului de metri pătraţi de teren ce vor fi
efectiv afectaţi la suprafaţa solului de foraje şi excavări cu o valoare cuprinsă între 0 şi 15 lei.
(11)În termen de 30 de zile de la finalizarea fazelor de cercetare şi prospectare, contribuabilii au
obligaţia să declare suprafaţa efectiv afectată de foraje sau excavări, iar în cazul în care aceasta diferă
de cea pentru care a fost emisă anterior o autorizaţie, taxa aferentă se regularizează astfel încât să
reflecte suprafaţa efectiv afectată.
(12)Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de organizare de şantier în vederea
realizării unei construcţii, care nu sunt incluse în altă autorizaţie de construire, este egală cu 3% din
valoarea autorizată a lucrărilor de organizare de şantier.
(13)Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi, căsuţe sau rulote ori
campinguri este egală cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie.
(14)Taxa pentru autorizarea amplasării de chioşcuri, containere, tonete, cabine, spaţii de expunere,
corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame situate pe căile şi în spaţiile publice este de până la 8 lei,
inclusiv, pentru fiecare metru pătrat de suprafaţă ocupată de construcţie.
(15)Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele
publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se
stabileşte de consiliul local şi este de până la 13 lei, inclusiv, pentru fiecare racord.
(16)Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă se stabileşte de către
consiliile locale în sumă de până la 9 lei, inclusiv.

Art. 475: Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru desfăşurarea unor activităţi

(1)Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul local şi este
de până la 20 lei, inclusiv.
(2)Taxele pentru eliberarea atestatului de producător, respectiv pentru eliberarea carnetului de
comercializare a produselor din sectorul agricol se stabilesc de către consiliile locale şi sunt de până
la 80 lei, inclusiv.
(3)Persoanele a căror activitate este înregistrată în grupele CAEN 561 - Restaurante, 563 -
Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor şi 932 - Alte activităţi recreative şi distractive,
potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, actualizată prin Ordinul
preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării
activităţilor din economia naţională - CAEN, datorează bugetului local al comunei, oraşului
sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ-teritorială se desfăşoară activitatea, o
taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea acestor activităţi, în
funcţie de suprafaţa aferentă activităţilor respective, în sumă de:
a)până la 4.000 lei, pentru o suprafaţă de până la 500 m2, inclusiv;
b)până la 8.000 lei pentru o suprafaţă mai mare de 500 m2.
(4)Nivelul taxei prevăzute la alin. (3) se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul
municipiului Bucureşti, această taxă se stabileşte de către Consiliul General al Municipiului
Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază teritorială se desfăşoară
activitatea.
(5)Autorizaţia privind desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin. (3), în cazul în care persoana
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competenţă se
află sediul sau punctul de lucru.

Art. 476: Scutiri

(1)Sunt scutite de taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor următoarele:
a)certificatele, avizele şi autorizaţiile ai căror beneficiari sunt veterani de război, văduve de război
sau văduve nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b)certificatele, avizele şi autorizaţiile ai căror beneficiari sunt persoanele prevăzute la art. 1 al
Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi a persoanelor
fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
c)certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire pentru lăcaşuri de cult sau construcţii-anexă;
d)certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau
reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al statului;
e)certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire pentru lucrările de interes public naţional,
judeţean sau local;
f)certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o instituţie
publică;
g)autorizaţiile de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin concesionare, conform
legii;
h)certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o
instituţie sau o unitate care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării
Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului;
i)certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o fundaţie
înfiinţată prin testament, constituită conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii
de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
j)certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o organizaţie
care are ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care asigură
găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi
reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru
alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii;
k)certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, în cazul unei calamităţi naturale.
(2)Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea taxei pentru eliberarea
certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor pentru:
a)lucrări de întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare a
monumentelor istorice astfel cum sunt definite în Legea nr. 422/2001 privind protejarea
monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare, datorate de proprietarii persoane fizice
care realizează, integral sau parţial, aceste lucrări pe cheltuială proprie;
b)lucrări destinate păstrării integrităţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor
istorice definite în Legea nr. 422/2001, republicată, cu modificările ulterioare, finanţate de
proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice, în concordanţă cu
reglementările cuprinse în documentaţiile de urbanism întocmite potrivit legii;
c)lucrări executate în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea
riscului seismic al construcţiilor existente, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d)lucrări executate în zone de regenerare urbană, delimitate în condiţiile Legii nr. 350/2001 privind
amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, lucrări în care se
desfăşoară operaţiuni de regenerare urbană coordonate de administraţia locală, în perioada derulării
operaţiunilor respective.

Art. 477: Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate

(1)Orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în baza unui
contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană datorează plata taxei prevăzute în
prezentul articol, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de
informare în masă scrise şi audiovizuale.
(2)Publicitatea realizată prin mijloace de informare în masă scrise şi audiovizuale, în sensul
prezentului articol, corespunde activităţilor agenţilor de publicitate potrivit Clasificării activităţilor
din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare, respectiv publicitatea realizată prin ziare
şi alte tipărituri, precum şi prin radio, televiziune şi internet.
(3)Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru servicii de reclamă şi
publicitate, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana
prestează serviciile de reclamă şi publicitate.
(4)Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la
valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate.
(5)Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3%.
(6)Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată obţinută sau care urmează a fi
obţinută pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată.
(7)Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate prevăzută la alin. (1) se declară şi se plăteşte de către
prestatorul serviciului de reclamă şi publicitate la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii
următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă şi publicitate.

Art. 478: Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate

(1)Orice persoană care utilizează un panou, un afişaj sau o structură de afişaj pentru reclamă şi
publicitate, cu excepţia celei care intră sub incidenţa art. 477, datorează plata taxei anuale prevăzute
în prezentul articol către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, în raza
căreia/căruia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivă. La nivelul municipiului
Bucureşti, această taxă revine bugetului local al sectorului în raza căruia este amplasat panoul,
afişajul sau structura de afişaj respectivă.
(2)Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual prin
înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului
pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a)în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este de
până la 32 lei, inclusiv;
b)în cazul oricărui altui panou, afişaj sau oricărei altei structuri de afişaj pentru reclamă şi publicitate,
suma este de până la 23 lei, inclusiv.
(3)Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul de
luni sau fracţiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se afişează în scop de reclamă şi
publicitate.
(4)Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte anual, în două rate egale, până la
datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv. Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate,
datorată aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei
inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată.
(5)Persoanele care datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate sunt obligate să
depună o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în
termen de 30 de zile de la data amplasării structurii de afişaj.

Art. 479: Scutiri

(1)Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi
publicitate nu se aplică instituţiilor publice, cu excepţia cazurilor când acestea fac reclamă unor
activităţi economice.
(2)Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi
publicitate, nu se aplică unei persoane care închiriază panoul, afişajul sau structura de afişaj unei alte
persoane, în acest caz taxa prevăzută la art. 477 fiind plătită de această ultimă persoană.
(3)Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se datorează pentru afişele, panourile sau
alte mijloace de reclamă şi publicitate amplasate în interiorul clădirilor.
(4)Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică pentru panourile de identificare a
instalaţiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de circulaţie, precum şi alte informaţii de
utilitate publică şi educaţionale.
(5)Nu se datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate pentru afişajul efectuat
pe mijloacele de transport care nu sunt destinate, prin construcţia lor, realizării de reclamă şi
publicitate.

Art. 480: Reguli generale

(1)Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiţie sportivă sau altă activitate
distractivă în România are obligaţia de a plăti impozitul prevăzut în prezentul capitol, denumit în
continuare impozitul pe spectacole.
(2)Impozitul pe spectacole se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza
căreia are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.

Art. 481: Calculul impozitului

(1)Impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din
vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.
(2)Consiliile locale hotărăsc cota de impozit după cum urmează:
a)până la 2% pentru spectacolul de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă
manifestare muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice
competiţie sportivă internă sau internaţională;
b)până la 5% în cazul oricărei altei manifestări artistice decât cele enumerate la lit. a).
(3)Suma primită din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele plătite de
organizatorul spectacolului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare înaintea
vânzării biletelor de intrare sau a abonamentelor.
(4)Persoanele care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul
articol au obligaţia de:
a)a înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale care îşi exercită autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
b)a anunţa tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc spectacolul, precum şi în
orice alt loc în care se vând bilete de intrare şi/sau abonamente;
c)a preciza tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasa sume care depăşesc
tarifele precizate pe biletele de intrare şi/sau abonamente;
d)a emite un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e)a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale,
documentele justificative privind calculul şi plata impozitului pe spectacole;
f)a se conforma oricăror altor cerinţe privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul
biletelor de intrare şi a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de
Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice,
contrasemnate de Ministerul Culturii şi Ministerul Tineretului şi Sportului.

Art. 482: Scutiri

Spectacolele organizate în scopuri umanitare sunt scutite de la plata impozitului pe spectacole.

Art. 483: Plata impozitului

(1)Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în
care a avut loc spectacolul.
(2)Orice persoană care datorează impozitul pe spectacole are obligaţia de a depune o declaraţie la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, până la data stabilită pentru
fiecare plată a impozitului pe spectacole. Formatul declaraţiei se precizează în normele elaborate în
comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei
Publice.
(3)Persoanele care datorează impozitul pe spectacole răspund pentru calculul corect al impozitului,
depunerea la timp a declaraţiei şi plata la timp a impozitului.

Art. 484: Taxe speciale

(1)Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice,
precum şi pentru promovarea turistică a localităţii, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale.
(2)Domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după
caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se
stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3)Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile
oferite de instituţia sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi
funcţionare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră
în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
(4)Taxa specială pentru promovarea turistică a localităţii la nivelul municipiului Bucureşti se face
venit la bugetul local al municipiului Bucureşti.

Art. 485: Scutiri

(1)Autorităţile deliberative pot acorda reduceri sau scutiri de la plata taxelor speciale instituite
conform art. 484, pentru următoarele persoane fizice sau juridice:
a)veteranii de război, văduvele de război şi văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b)persoanele prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare, şi persoanele fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.
105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi
completările ulterioare;
c)instituţiile sau unităţile care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării
Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi
economice;
d)fundaţiile înfiinţate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi
ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi
cultural;
e)organizaţiile care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate
care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare,
reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice,
precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii;
f)persoanele cu handicap grav sau accentuat, persoanele încadrate în gradul I de invaliditate şi
reprezentanţii legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I
de invaliditate.
(2)Taxele speciale instituite conform art. 484 se reduc cu 50% pentru persoanele fizice care
domiciliază în localităţile precizate în:
a)Hotărârea Guvernului nr. 323/1996, cu modificările ulterioare;
b)Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, cu modificările ulterioare.

Art. 486: Alte taxe locale

(1)Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, după caz,
pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice şi pentru vizitarea muzeelor, caselor
memoriale, monumentelor istorice de arhitectură şi arheologice şi altele asemenea.
(2)Consiliile locale pot institui taxe pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor şi utilajelor
destinate obţinerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, pe raza localităţii unde
acestea sunt utilizate, precum şi taxe pentru activităţile cu impact asupra mediului înconjurător.
(3)Taxele prevăzute la alin. (1) şi (2) se calculează şi se plătesc în conformitate cu procedurile
aprobate de autorităţile deliberative interesate.
(4)Taxa pentru îndeplinirea procedurii de divorţ pe cale administrativă este în cuantum de 500 lei şi
poate fi majorată prin hotărâre a consiliului local, fără ca majorarea să poată depăşi 50% din această
valoare. Taxa se face venit la bugetul local.
(5)Pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri,
deţinute de consiliile locale, consiliul local stabileşte o taxă de până la 32 lei, inclusiv.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), consiliile locale, Consiliul General al Municipiului
Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, pot institui taxa pentru
reabilitare termică a blocurilor de locuinţe şi locuinţelor unifamiliale, pentru care s-au alocat sume
aferente cotei de contribuţie a proprietarilor, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
18/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 158/2011, cu modificările şi
completările ulterioare.

Art. 487: Scutiri

Autorităţile deliberative pot acorda reduceri sau scutiri de la plata taxelor instituite conform art. 486
următoarelor persoane fizice sau juridice:
a)veteranii de război, văduvele de război şi văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b)persoanele fizice prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare;
c)instituţiile sau unităţile care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării
Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi
economice;
d)fundaţiile înfiinţate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi
ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi
cultural;
e)organizaţiile care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate
care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare,
reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice,
precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii.

Art. 4871

Indice
[textul din Art. 4871 din titlul IX, capitolul IX a fost abrogat la 01-ian-2026 de Art. XII, punctul 47.
din Legea 239/2025]

Art. 488: Contracte de fiducie

În cazul persoanelor fizice şi juridice care încheie contracte de fiducie conform Codului civil,
impozitele şi taxele locale aferente masei patrimoniale fiduciare transferate în cadrul operaţiunii de
fiducie sunt plătite de către fiduciar la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale unde sunt
înregistrate bunurile care fac obiectul operaţiunii de fiducie, cu respectarea prevederilor prezentului
titlu, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost încheiat contractul de
fiducie.

Art. 489: Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene

(1)Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale, la propunerea autorităţii executive, poate
stabili cote adiţionale la impozitele şi taxele locale prevăzute în prezentul titlu, în funcţie de
următoarele criterii: economice, sociale, geografice, urbanistice, precum şi de necesităţile bugetare
locale, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 494 alin. (10) lit. b).
(2)Cotele adiţionale stabilite conform alin. (1) pot fi de până la 100% faţă de nivelurile maxime
stabilite în cadrul prezentului titlu.
(3)Criteriile prevăzute la alin. (1) se hotărăsc de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice
locale.
(4)Pentru terenul agricol nelucrat timp de 2 ani consecutiv, consiliul local poate majora impozitul pe
teren cu până la 500%, începând cu al treilea an, în condiţiile stabilite prin hotărâre a consiliului
local.
(5)Consiliul local poate majora impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren cu până la 500% pentru
clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în intravilan.
(6)Criteriile de încadrare în categoria clădirilor şi terenurilor prevăzute la alin. (5) se adoptă prin
hotărâre a consiliului local.
(7)Clădirile şi terenurile care intră sub incidenţa alin. (5) se stabilesc prin hotărâre a consiliului local
conform elementelor de identificare potrivit nomenclaturii stradale.
(8)Hotărârile consiliului local stabilite potrivit alin. (7) au caracter individual.

Art. 4891: Stabilirea scutirilor şi/sau reducerilor de la plata impozitelor şi taxelor locale la

Indice
nivelul consiliilor locale/Consiliului General al Municipiului Bucureşti
(1)Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot/poate hotărî să acorde scutirea
sau reducerea de la plata impozitelor şi taxelor locale pe bază de analize cost-beneficiu, pentru o
perioadă determinată de timp de cel mult 2 ani fiscali, în funcţie de anumite criterii predefinite prin
hotărârea adoptată până la data de 31 decembrie 2025 pentru anul 2026. Odată cu adoptarea hotărârii
pentru anul 2027 se efectuează evaluări intermediare din perspectiva atingerii scopului urmărit la
momentul la care a fost luată decizia de acordare şi în funcţie de constatări se dispune prin hotărâre,
după caz, menţinerea pentru anul 2027 sau stoparea acordării.
(2)Criteriile prevăzute la alin. (1) se stabilesc de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice
locale prin hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3)Cuantumul total al scutirilor şi/sau reducerilor ce se acordă prin hotărâre a consiliului local/
Consiliului General al Municipiului Bucureşti este de cel mult 5% din totalul veniturilor din
impozitele şi taxele locale încasate până în ziua anterioară adoptării hotărârii din anul fiscal
precedent celui în care se acordă scutirea.
(4)Dispoziţiile alin. (3) nu se aplică în cazul unităţilor administrativ-teritoriale prevăzute de
Hotărârea Guvernului nr. 323/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea
Guvernului nr. 395/1996, cu modificările ulterioare.

Art. 4892

Indice
(1)Cotele şi nivelurile impozitelor şi taxelor locale se stabilesc pentru anul 2026 prin hotărâre a
consiliului local, adoptată până la data de 31 decembrie 2025. La nivelul municipiului Bucureşti,
această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(2)Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale au obligaţia de a comunica direcţiilor generale
regionale ale finanţelor publice/administraţiilor judeţene ale finanţelor publice hotărârea consiliului
local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în termen de 3 zile lucrătoare de la data
adoptării.
(3)În cazul nerespectării prevederilor alin. (2), directorii direcţiilor generale regionale ale finanţelor
publice/şefii administraţiilor judeţene ale finanţelor publice sistează alimentarea atât cu cote
defalcate din impozitul pe venit, cât şi cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
pentru echilibrarea bugetelor locale, cu excepţia plăţilor pentru achitarea drepturilor salariale şi a
contribuţiilor aferente, inclusiv a drepturilor cuvenite asistenţilor personali ai persoanelor cu
handicap grav, precum şi a indemnizaţiilor lunare ale persoanelor cu handicap grav şi a plăţilor
privind finanţarea sistemului de protecţie socială, după caz, atunci când nu pot fi asigurate din
venituri proprii. Alocarea şi utilizarea cotelor defalcate din impozitul pe venit şi a sumelor defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, care au fost sistate în
condiţiile altor acte normative, se menţin.
(4)Alimentarea cu cote defalcate din impozitul pe venit şi sume defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale se reia la data la care autorităţile administraţiei
publice locale fac dovada aprobării hotărârii consiliului local/Consiliului General al Municipiului
Bucureşti pentru anul fiscal 2026.»

Art. 490: Controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale

Autorităţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile
pentru stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi
penalizărilor aferente.

Art. 491: Indexarea impozitelor şi taxelor locale

(1)Pentru anul fiscal 2026, în cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o
anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei, cu excepţia impozitului
pe clădiri calculat potrivit art. 457, a impozitului pe teren calculat potrivit art. 465 alin. (4) şi (7), şi a
impozitului pe mijloacele de transport calculat potrivit art. 470 alin. (2) şi (31), sumele respective
sunt cele corespunzătoare indexării anuale, efectuate de către consiliile locale, ţinând cont de rata
inflaţiei pentru anul fiscal anterior, comunicată pe siteurile oficiale ale Ministerului Finanţelor şi
Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei. Dacă în cursul anului 2025 nu s-a
efectuat indexarea, prin hotărâre a consiliului local/hotărâre a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, se aplică de către compartimentul de resort din aparatul de specialitate al primarului,
nivelurile maxime prevăzute de prezentul cod, indexate anual.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele prevăzute în tabelele prevăzute la art. 470 alin. (5)
şi (6) se indexează anual în funcţie de rata de schimb a monedei euro în vigoare în prima zi
lucrătoare a lunii octombrie a fiecărui an şi publicată în Jurnalul Uniunii Europene şi de nivelurile
minime prevăzute în Directiva 1999/62/CE de aplicare la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea
anumitor infrastructuri. Cursul de schimb al monedei euro şi nivelurile minime, exprimate în euro,
prevăzute în Directiva 1999/62/CE de aplicare la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor
infrastructuri se comunică pe site-urile oficiale ale Ministerului Finanţelor şi Ministerului
Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.
(3)Sumele indexate conform alin. (2) se aprobă prin hotărâre a consiliului local şi se aplică în anul
fiscal următor. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.
(4)Hotărârea consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti se adoptă până la data de
31 decembrie 2025 pentru anul 2026.»

Art. 492: Elaborarea normelor

Elaborarea normelor pentru prezentul titlu se face de către Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul
Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Art. 493: Sancţiuni

(1)Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau
penală, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(2)Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât
să fie considerate, potrivit legii, infracţiuni:
a)depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 461 alin. (2), (6), (7), alin. (10)
lit. c), alin. (12) şi (13), art. 466 alin. (2), (5), alin. (7) lit. c), alin. (9) şi (10), art. 471 alin. (2), (4), (5)
şi alin. (6) lit. b) şi c), art. 474 alin. (7) lit. c), alin. (11), art. 478 alin. (5) şi art. 483 alin. (2);
b)nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 461 alin. (2), (6), (7), alin. (10) lit. c), alin.
(12) şi (13), art. 466 alin. (2), (5) şi alin. (7) lit. c), alin. (9) şi (10), art. 471 alin. (2), (4), (5) şi alin.
(6) lit. b) şi c), art. 474 alin. (7) lit. c), alin. (11), art. 478 alin. (5) şi art. 483 alin. (2).
(3)Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 70 lei la 279 lei, iar cele
de la alin. (2) lit. b) cu amendă de la 279 lei la 696 lei.
(4)Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după
caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează
cu amendă de la 325 lei la 1.578 lei.
(41)Necomunicarea informaţiilor şi a documentelor de natura celor prevăzute la art. 494 alin. (12) în
termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data primirii solicitării constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 500 la 2.500 lei.
(5)În cazul persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4)
se majorează cu 300%.
(6)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către primari şi persoane
împuternicite din cadrul autorităţii administraţiei publice locale.
(7)Limitele amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se actualizează prin hotărâre a consiliilor locale
conform procedurii stabilite la art. 491.
(8)Contravenţiilor prevăzute în prezentul capitol li se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 494: Implicaţii bugetare ale impozitelor şi taxelor locale

(1)Impozitele şi taxele locale, majorările de întârziere, precum şi amenzile aferente acestora
constituie integral venituri la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(2)Impozitul pe clădiri, precum şi amenzile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este situată clădirea respectivă.
(3)Impozitul pe teren, precum şi amenzile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul respectiv.
(4)Cu excepţiile prevăzute la alin. (5), impozitul pe mijlocul de transport, majorările de întârziere,
precum şi amenzile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativteritoriale
în raza căreia trebuie înmatriculat sau înregistrat mijlocul de transport respectiv.
(5)Veniturile provenite din impozitul pe mijlocul de transport stabilit în concordanţă cu prevederile
art. 470 alin. (5) şi (6), majorările de întârziere, precum şi amenzile aferente se pot utiliza exclusiv
pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construire a drumurilor locale şi judeţene, din
care 60% constituie venituri la bugetul local şi 40% constituie venituri la bugetul judeţean. În cazul
municipiului Bucureşti, impozitul constituie venituri în proporţie de 60% la bugetele sectoarelor şi
40% la bugetul municipiului Bucureşti.
(6)Taxele locale prevăzute la cap. V din prezentul titlu constituie venituri ale bugetelor locale ale
unităţilor administrativ - teritoriale. Pentru eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de
construire de către preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor comunelor, taxele datorate
constituie venit în proporţie de 50% la bugetul local al comunelor şi de 50% la bugetul local al
judeţului.
(7)Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, precum şi amenzile aferente constituie
venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat afişajul, panoul sau
structura pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate.
(8)Impozitul pe spectacole, precum şi amenzile aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale unde are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate
distractivă.
(9)Celelalte taxe locale prevăzute la art. 486, precum şi amenzile aferente constituie venituri la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat locui public sau echipamentul
respectiv ori unde trebuie înmatriculat vehiculul lent.
(10)Constituie venit la bugetul local sumele provenite din:
a)majorările pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale;
b)taxele judiciare de timbru şi alte taxe de timbru prevăzute de lege;
c)[textul din Art. 494, alin. (10), litera C. din titlul IX, capitolul XII a fost abrogat la 24-dec-2020 de
Art. I, punctul 218. din Legea 296/2020]
(11)[textul din Art. 494, alin. (11) din titlul IX, capitolul XII a fost abrogat la 24-dec-2020 de Art. I,
punctul 218. din Legea 296/2020]
(12)În vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au competenţa de a solicita informaţii şi
documente cu relevanţă fiscală sau pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori
taxabile, după caz, iar notarii, avocaţii, executorii judecătoreşti, organele de poliţie, organele vamale,
serviciile publice comunitare pentru regimul permiselor de conducere şi înmatriculare a vehiculelor,
serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de
evidenţă a persoanelor, precum şi orice altă entitate care deţine informaţii sau documente cu privire
la bunurile impozabile sau taxabile, după caz, ori la persoanele care au calitatea de contribuabil au
obligaţia furnizării acestora fără plată, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii solicitării.

Art. 495: Dispoziţii tranzitorii

În vederea stabilirii impozitelor şi taxelor locale pentru anul fiscal 2016, se stabilesc următoarele
reguli:
a)persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2015 au în proprietate clădiri nerezidenţiale sau
clădiri cu destinaţie mixtă au obligaţia să depună declaraţii până la data de 31 mai 2016 inclusiv,
conform modelului aprobat prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului
dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în termen de 60 de zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod;
b)persoanele juridice au obligaţia să depună declaraţii privind clădirile pe care le deţin în proprietate
la data de 31 decembrie 2015, destinaţia şi valoarea impozabilă a acestora, până la data de 31 mai
2016 inclusiv;
c)persoanele fizice şi juridice care la data de 31 decembrie 2015 deţin mijloace de transport radiate
din circulaţie conform prevederilor legale din domeniul circulaţiei pe drumurile publice au obligaţia
să depună o declaraţie în acest sens, însoţită de documente justificative, la compartimentele de
specialitate ale autorităţii publice locale, până la data de 31 mai 2016 inclusiv;
d)scutirile sau reducerile de la plata impozitului/taxei pe clădiri, a impozitului/taxei pe teren, a
impozitului pe mijloacele de transport prevăzute la art. 456, 464 şi 469 se aplică începând cu data de
1 ianuarie 2016 persoanelor care deţin documente justificative emise până la data de 31 decembrie
2015 şi care sunt depuse la compartimentele de specialitate ale autorităţilor publice locale, până la
data de 31 martie 2016 inclusiv;
e)prevederile art. 491 se aplică începând cu 1 ianuarie 2017, pentru stabilirea nivelurilor impozitelor
şi taxelor locale pentru anul 2018, utilizând rata pozitivă a inflaţiei înregistrată pentru anul 2016;
f)consiliile locale adoptă hotărâri privind nivelurile impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2016, în
termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului
cod. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
g)prin excepţie de la prevederile lit. f), nivelurile impozitelor şi taxelor locale se aprobă prin
dispoziţie a primarului, până la expirarea termenului prevăzut la lit. f), în cazul în care consiliul local
este dizolvat, sau prin decizie emisă de către secretarul unităţii administrativ-teritoriale ori de către
persoana desemnată în condiţiile art. 55 alin. (81) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu avizul administraţiei judeţene a
finanţelor publice până la expirarea termenului prevăzut la lit. f), în cazul în care consiliul local este
dizolvat şi primarul nu îşi poate exercita atribuţiile ca urmare a încetării sau suspendării mandatului
în condiţiile legii, ori în situaţia în care faţă de acesta au fost dispuse potrivit legii penale măsuri
preventive, altele decât cele care determină suspendarea mandatului şi care fac imposibilă exercitarea
de către acesta a atribuţiilor prevăzute de lege. Dispoziţia primarului, respectiv decizia secretarului
sau persoanei desemnate se aduc la cunoştinţă publică.

Art. 4951

Indice
(1)Pentru anul 2016, primul termen de plată a impozitului pe clădiri, impozitului pe teren, respectiv a
impozitului pe mijloacele de transport, prevăzut la art. 462 alin. (1), art. 467 alin. (1) şi la art. 472
alin. (1), se prorogă de la 31 martie 2016 la 30 iunie 2016.
(2)Prin excepţie de la prevederile art. 462 alin. (2), art. 467 alin. (2) şi art. 472 alin. (2), pentru anul
2016, contribuabilii care achită integral, până la 30 iunie 2016, impozitul pe clădiri, impozitul pe
teren, respectiv impozitul pe mijloacele de transport beneficiază de bonificaţia stabilită de consiliul
local.

Art. 4952

Indice
În vederea stabilirii impozitului pe clădirile cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor
fizice, potrivit art. 459 din prezentul Cod, pentru anul 2021 se stabilesc următoarele reguli:
a)persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2020 au în proprietate clădiri cu destinaţie mixtă au
obligaţia să depună o declaraţie pe propria răspundere, până la data de 15 martie 2021 inclusiv,
privind suprafaţa folosită în scop nerezidenţial;
b)fac excepţie de la prevederile lit. a) persoanele fizice ale căror suprafeţe folosite în scop
nerezidenţial au fost declarate la organul fiscal până la data 31 decembrie 2020, în conformitate cu
modelul ITL 001-2016.

Art. 4953

Indice
[textul din Art. 4953 din titlul IX, capitolul XII a fost abrogat la 01-ian-2023 de Art. I, punctul 14.
din Legea 370/2022]

Art. 496: Contribuabili

(1)Sunt obligate la plata impozitului pe construcţii, stabilit conform prezentului titlu,
următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a)persoanele juridice române, cu excepţia instituţiilor publice, institutelor naţionale de cercetaredezvoltare,
asociaţiilor, fundaţiilor şi a celorlalte persoane juridice fără scop patrimonial, potrivit
legilor de organizare şi funcţionare;
b)persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în
România;
c)persoanele juridice cu sediul social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene.
(2)În cazul operaţiunilor de leasing financiar, calitatea de contribuabil o are utilizatorul, iar în cadrul
operaţiunilor de leasing operaţional, calitatea de contribuabil o are locatorul.

Art. 497: Definiţia construcţiilor

În înţelesul prezentului titlu, construcţiile sunt cele prevăzute în grupa 1 din Catalogul privind
clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.

Art. 498: Cota de impozitare şi baza impozabilă

(1)Impozitul pe construcţii anual se calculează astfel:
a)prin aplicarea unei cote de 0,5% asupra valorii nete a construcţiilor, altele decât cele prevăzute la lit.
b), pentru care nu se datorează impozit pe clădiri/taxa pe clădiri potrivit prevederilor titlului IX,
existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior/în ultima zi a anului
fiscal modificat anterior celui pentru care se datorează impozitul pe construcţii;
b)prin aplicarea unei cote de 0,25% asupra valorii construcţiilor din contracte/acorduri sau alte acte
juridice prin care se constituie drepturi de administrare/concesiune/folosinţă cu titlu gratuit/închiriere,
în cazul celor aparţinând domeniului public/privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale,
existente la data de 31 decembrie a anului anterior/în ultima zi a anului fiscal modificat anterior celui
pentru care se datorează impozitul pe construcţii, pentru care nu se datorează taxa pe clădiri potrivit
prevederilor titlului IX; în acest caz, impozitul este datorat de contribuabilii care le au în administrare/
concesiune/folosinţă cu titlu gratuit/închiriere.
(11)Construcţiile prevăzute la alin. (1) sunt cele situate pe teritoriul României reprezentând teritoriul
delimitat de frontiera de stat a României, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi
completările ulterioare. Nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului titlu construcţiile situate în
marea teritorială a României, astfel cum este definită de Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al
apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale
României, republicată, cu completările ulterioare.
(12)În sensul alin. (1) lit. a), valoarea netă a construcţiilor reprezintă valoarea evidenţiată în soldul
debitor al conturilor corespunzătoare construcţiilor din care se scade valoarea contabilă cumulată a
amortizării acestora.
(13)Nu sunt considerate construcţii, în sensul alin. (1), investiţiile efectuate de contribuabili la
construcţiile care sunt utilizate în baza unor contracte/acorduri sau a altor acte juridice prin care se
constituie drepturi de administrare/concesiune/folosinţă cu titlu gratuit/închiriere sau, după caz, în baza
unor contracte de închiriere/locaţie de gestiune/asociere în participaţiune şi altele asemenea, dacă, până
la data de 31 decembrie a anului anterior/în ultima zi a anului fiscal modificat anterior celui pentru care
se datorează impozitul pe construcţii, aceste investiţii nu se concretizează în construcţii definite potrivit
art. 497.
(14)
Nu se datorează impozit pe construcţii pentru construcţiile care sunt scutite de impozitul pe clădiri/taxa
pe clădiri potrivit prevederilor titlului IX.
(2)În situaţia în care, în cursul anului curent, se înregistrează operaţiuni de majorare sau diminuare a
valorii construcţiilor menţionate la art. 497, impozitul pe construcţii calculat potrivit alin. (1) nu se
recalculează. Aceste modificări sunt luate în considerare pentru determinarea impozitului pe construcţii
datorat pentru anul următor.
(21)Contribuabilii care încetează să existe în cursul anului recalculează, în mod corespunzător,
impozitul pe construcţii, determinat potrivit prezentului articol, aferent perioadei din anul calendaristic/
anul modificat pentru care contribuabilul a existat, prin împărţirea impozitului pe construcţii anual la
365 de zile calendaristice şi înmulţirea cu numărul de zile aferent perioadei din anul calendaristic/anul
modificat pentru care contribuabilul a existat.
(22)Contribuabilii nou-înfiinţaţi datorează impozit pe construcţii începând cu anul înfiinţării, iar
impozitul pe construcţii se determină luând în considerare construcţiile din patrimoniu şi/sau din
contractele de administrare/concesiune/folosinţă cu titlu gratuit/închiriere, existente în a 30-a zi
inclusiv de la data înregistrării contribuabililor, potrivit legii, în situaţia în care această dată nu
depăşeşte ultima zi a anului înfiinţării. În acest caz, impozitul pe construcţii determinat potrivit
regulilor prezentului articol se recalculează pentru perioada cuprinsă între data înregistrării
contribuabililor şi ultima zi inclusiv a anului calendaristic/anului modificat, în care contribuabilul s-a
înfiinţat, prin împărţirea impozitului pe construcţii anual la 365 de zile calendaristice şi înmulţirea cu
numărul de zile aferent perioadei respective.
(3)Cheltuiala cu impozitul calculat potrivit alin. (1) este cheltuială deductibilă la stabilirea rezultatului
fiscal reglementat de titlul II.
(4)Pentru contribuabilii care intră sub incidenţa art. 16 alin. (5), prevederile prezentului titlu se aplică
cu anul fiscal modificat care începe în anul 2025.

Art. 499: Plata impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale

(1)Contribuabilii prevăzuţi la art. 496 sunt obligaţi să calculeze şi să declare impozitul pe construcţii,
până la data de 25 mai inclusiv a anului pentru care se datorează impozitul.
(2)Impozitul pe construcţii, declarat potrivit alin. (1), se plăteşte în două rate egale până la datele de 30
iunie, respectiv 31 octombrie inclusiv.
(21)Contribuabilii care intră sub incidenţa art. 16 alin. (5) au în vedere şi următoarele:
a)calcularea şi declararea impozitului pe construcţii se efectuează până la data de 25 inclusiv a lunii a
cincea a anului fiscal modificat pentru care se datorează impozitul;
b)plata impozitului pe construcţii se efectuează în două rate egale până în ultima zi inclusiv a celei de-a
şasea luni a anului fiscal modificat, respectiv până în ultima zi inclusiv a celei de-a zecea luni a anului
fiscal modificat, pentru care se datorează impozitul.
(3)Prin excepţie de la alin. (1)-(21), contribuabilii care încetează să existe în cursul anului au obligaţia
de a declara şi de a plăti impozitul determinat conform art. 498, până la data încheierii perioadei din an
în care contribuabilii au existat. În cazul în care contribuabilii încetează să existe ulterior termenului
prevăzut la alin. (1), respectiv la alin. (21) lit. a), după caz, se depune declaraţie rectificativă.
(4)Prin excepţie de la alin. (1)-(21), contribuabilii nou-înfiinţaţi au obligaţia de a declara şi plăti
impozitul determinat conform art. 498, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor celui în
care s-au înfiinţat, respectiv până la data de 25 inclusiv a primei luni a anului fiscal modificat următor
celui în care s-au înfiinţat.
(41)Contribuabilii care declară şi plătesc anticipat impozitul anual pe construcţii până la data de 25 mai
inclusiv a anului pentru care se datorează impozitul, respectiv până la data de 25 inclusiv a lunii a
cincea a anului fiscal modificat pentru care se datorează impozitul beneficiază de o bonificaţie de 10%
din valoarea impozitului.
(42)Contribuabilii care încetează să existe în cursul anului şi au plătit anticipat impozitul anual pe
construcţii potrivit alin. (41) recalculează bonificaţia de 10% prin raportare la impozitul determinat
potrivit art. 498 alin. (21).
(5)Modelul şi conţinutul declaraţiei privind impozitul pe construcţii se stabilesc prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(6)Impozitul reglementat de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat şi se administrează de
către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

Art. 500

[textul din Art. 500 din titlul X a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 64, punctul 18. din Ordonanta
urgenta 156/2024]

Art. 5001: Contribuabil

Indice
(1)Sunt obligate la plata impozitului special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare,
stabilit conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a)persoanele fizice care, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, au în proprietate/
proprietate comună clădiri rezidenţiale, astfel cum sunt definite la art. 453 lit. f), situate în
România, dacă valoarea impozabilă a clădirii, calculată potrivit dispoziţiilor art. 457, depăşeşte
2.500.000 lei. Contribuabilii plătitori de impozit pe clădiri pentru care organul fiscal local a
determinat, potrivit prevederilor art. 457, o valoare impozabilă mai mare de 2.500.000 lei sunt
înştiinţaţi de către acesta până la data de 30 mai a anului pentru care se datorează impozitul
special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare.
Înştiinţarea se comunică persoanei fizice potrivit dispoziţiilor art. 47 din Codul de procedură fiscală şi
trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
1. denumirea organului fiscal emitent;
2. datele de identificare ale contribuabilului înştiinţat;
3. obiectul notificării;
4. cuantumul valorii impozabile determinate pentru impozitul pe clădiri, în cazul respectivei clădiri;
5. semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum şi ştampila
organului fiscal emitent.
b)persoanele fizice şi persoanele juridice care au în proprietate autoturisme înmatriculate/înregistrate în
România a căror valoare de achiziţie individuală depăşeşte 375.000 lei. Impozitul se datorează pe o
perioadă de 5 ani începând cu anul fiscal în care are loc predarea-primirea autoturismului sau pentru
fracţiunea de ani rămasă până la împlinirea perioadei de 5 ani de la această dată pentru cele la care
predarea-primirea autoturismului a avut loc anterior.
(2)În cazul impozitului datorat pentru clădirile rezidenţiale a căror valoare impozabilă calculată potrivit
art. 457 depăşeşte 2.500.000 lei, organul fiscal local ce a determinat respectiva valoare impozabilă
transmite organului fiscal central în a cărui rază de competenţă se află domiciliul contribuabilului atât o
copie a documentaţiei care atestă data comunicării înştiinţării, cât şi date şi informaţii cu privire la
valoarea impozabilă stabilită cu privire la imobilul ce a făcut obiectul înştiinţării. În vederea derulării
acestei proceduri de transmitere, organul fiscal local solicită A.N.A.F. să îl informeze cu privire la
organul fiscal central în a cărui rază de competenţă se află domiciliul contribuabilului.

Art. 5002: Cota de impozitare

Indice
Impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare se calculează în funcţie de încadrarea
într-una dintre situaţiile prevăzute la art. 5001, după cum urmează:
a)în cazul proprietăţilor reprezentând clădiri rezidenţiale, prin aplicarea unei cote de 0,9% asupra
diferenţei dintre valoarea impozabilă a clădirii comunicată de către organul fiscal local şi plafonul de
2.500.000 lei;
b)în cazul proprietăţilor reprezentând autoturisme, prin aplicarea unei cote de 0,9% asupra diferenţei
dintre valoarea de achiziţie şi plafonul de 375.000 lei.

Art. 5003: Plata impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale

Indice
(1)Impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare este datorat pentru întregul an fiscal
de persoanele prevăzute la art. 5001.
(2)Contribuabilii sunt obligaţi să calculeze şi să declare impozitul special pe bunurile imobile şi
mobile de valoare mare, după cum urmează:
a)până la data de 30 septembrie inclusiv a anului fiscal curent, la organul fiscal central în a cărui rază
de competenţă se află domiciliul contribuabilului, în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 5001 alin.
(1) lit. a);
b)până la data de 31 decembrie inclusiv a anului fiscal curent, la organul fiscal central în a cărui rază de
competenţă se află domiciliul/sediul contribuabilului, în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 5001 lit.
b).
(3)Impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare se plăteşte la bugetul de stat, până
la data de 30 septembrie inclusiv a anului pentru care se datorează, de către contribuabilii prevăzuţi la
art. 5001 alin. (1) lit. a) şi, respectiv, până la data de 31 decembrie inclusiv a anului pentru care se
datorează impozitul, de către contribuabilii prevăzuţi la art. 5001 alin. (1) lit. b).
(4)Impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare constituie venit al bugetului de stat
şi se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Legii nr.
207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)Modelul şi conţinutul declaraţiei privind impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare
mare, precum şi modalitatea în care se realizează colaborarea între organele fiscale prevăzută la art. 5001 alin. (2) se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Art. 501: Data intrării în vigoare a Codului fiscal

Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, cu excepţia cazului în care în prezentul cod se
prevede altfel.

Art. 502: Abrogarea actelor normative

(1)La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:
1. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;
2. art. 16 din Legea apiculturii nr. 383/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 14 din 9 ianuarie 2014;
3. art. 16 lit. e) din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale
invalizilor şi văduvelor de război, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din
28 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
4. art. 130 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 611 din 12 august 2015;
5. art. 26 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu
modificările şi completările ulterioare;
6. art. 12 alin. (13) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, cu modificările şi completările
ulterioare;
7. art. 8 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi
celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare;
8. art. 10 paragrafele 2 şi 3 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;
9. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei
locuinţe proprietate personală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 13
martie 2014;
10. art. 15 alin. (2) din Legea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România nr. 139/1995,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările
şi completările ulterioare;
11. art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din
22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare;
12. art. 26 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
13. art. V alin. (5) şi (6) din Legea nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor
publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
386 din 8 iunie 2012;
14. art. 17 alin. (3) din Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2015;
15. art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 noiembrie 2006, cu
modificările ulterioare;
16. orice alte dispoziţii contrare prezentului cod.
(11)Începând cu data de 1 ianuarie 2026 se abrogă următoarele prevederi:
a)art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 56/2020 pentru recunoaşterea meritelor personalului medical
participant la acţiuni medicale împotriva COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 402 din 15 mai 2020, cu modificările şi completările ulterioare;
b)art. 76 alin. (1) lit. e) şi e1) din Legea cooperaţiei agricole nr. 566/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1236 din 22 decembrie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare;
c)art. 17 alin. (3) din Legea tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 648 din 27 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Trimiterile făcute prin alte acte normative la Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările următoare, se consideră a fi făcute la prezentul cod.
(3)Trimiterile cuprinse în alte acte normative din domeniul asigurărilor sociale la «contribuţia
individuală de asigurări sociale» sau «contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate» se
înlocuiesc, după caz, cu «contribuţia de asigurări sociale» sau «contribuţia de asigurări sociale de
sănătate».

Art. 503: Alte prevederi

În aplicarea prevederilor prezentului cod, Guvernul va asigura respectarea prevederilor referitoare la
soldul structural anual al administraţiei publice prevăzute la art. 3 alin. (1) din Tratatul privind
stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul uniunii economice şi monetare dintre Regatul Belgiei,
Republica Bulgaria, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda,
Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica
Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat de Luxemburg, Ungaria, Malta, Regatul Ţărilor de Jos,
Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica
Slovacia, Republica Finlanda şi Regatul Suediei, semnat la Bruxelles la 2 martie 2012, ratificat prin
Legea nr. 83/2012, şi art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 1.466/1997 al Consiliului din 7 iulie 1997
privind consolidarea supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor
economice, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 209 din 2 august 1997, cu
modificările şi completările ulterioare.
-****-
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea
prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
ANEXA nr. 1:LISTA SOCIETĂŢILOR la care se face referire la art. 24 alin. (1) lit. b) pct. 1, alin.
(5) lit. b) pct. 1, respectiv art. 229 alin. (1) lit. c)
(- Anexa nr. 1 de la Titlul II)
Pentru aplicarea prevederilor art. 24 şi art. 229, formele de organizare pentru persoanele juridice
străine, societăţi-mamă sau filiale, sunt:
a)societăţi constituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului din 8 octombrie
2001 privind statutul societăţii europene (SE) şi al Directivei 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie
2001 de completare a statutului societăţii europene în ceea ce priveşte implicarea lucrătorilor, precum
şi societăţi cooperative înfiinţate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului din 22
iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene (SCE) şi al Directivei 2003/72/CE a
Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societăţii cooperative europene în legătură cu
participarea lucrătorilor;
b)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei belgiene, denumite "societe anonyme"/naamloze
vennootschap", "societe en commandite par actions"/commanditaire vennootschap op aandelen",
"societe privee a responsabilite limitee"/besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid",
"societe cooperative a responsabilite limite"/cooperatieve vennootschap met beperkte
aansprakelijkheid", "societe cooperative a responsabilite illimitee"/cooperatieve vennootschap met
onbeperkte aansprakelijkheid", "societe en nom collectif/"vennootschap onder firma", "societe en
commandite simple"/gewone commanditaire vennootschap", întreprinderile publice care au adoptat una
dintre formele juridice menţionate anterior, precum şi alte societăţi comerciale constituite în
conformitate cu legislaţia belgiană şi care sunt supuse impozitului pe profit în Belgia;
c)
d)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei cehe, denumite "akciova spolecnost", "spolecnost s rucenim
omezenym";
e)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei daneze, denumite "aktieselskab" şi "anpartsselskab". Alte
societăţi comerciale care sunt supuse impozitului pe profit în temeiul Legii privind impozitarea
societăţilor comerciale, în măsura în care venitul lor impozabil este calculat şi impozitat în
conformitate cu normele generale în materie fiscală aplicabile societăţilor comerciale "aktieselskaber";
f)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei germane, denumite "Aktiengesellschaft",
"Kommanditgesellschaft auf Aktien", "Gesellschaft mit beschrankter Haftung", "Versicherungsverein
auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaft", "Betriebe gewerblicher Art von
juristischen Personen des offentlichen Rechts" şi alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia
germană şi care sunt supuse impozitului pe profit în Germania;
g)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei estoniene, denumite "taisuhing", "usaldusuhing", "osauhing",
"aktsiaselts", "tulundusuhistu";
h)societăţi constituite sau existente sub incidenţa legislaţiei irlandeze, instituţii înregistrate sub sistemul
"Industrial and Provident Societies Act" sau "building societies" înregistrate sub sistemul "Building
Societies Act" şi "trustee savings banks" în înţelesul "Trustee Savings Banks Act" din anul 1989;
i)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei greceşti, denumite
, precum şi alte societăţi
constituite în conformitate cu legislaţia greacă şi care sunt supuse impozitului pe profit în Grecia;
j)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei spaniole, denumite "sociedad anonima", "sociedad
comanditaria por acciones", "sociedad de responsabilidad limitada", precum şi entităţi de drept public
ce funcţionează în regim de drept privat. Alte entităţi înfiinţate în conformitate cu legislaţia spaniolă şi
care sunt supuse impozitului pe profit în Spania ("Impuesto sobre Sociedades");
k)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei franceze, denumite "societe anonyme", "societe en
commandite par actions", "societe a responsabilite limitee", "societes par actions simplifiees", "societes
d'assurances mutuelles", "caisses d'epargne et de prevoyance", "societes civiles", care sunt supuse de
drept impozitului pe profit, "cooperatives", "unions de cooperatives", instituţii şi întreprinderi publice
cu caracter industrial şi comercial, precum şi alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia
franceză şi care sunt supuse impozitului pe profit în Franţa;
l)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei croate, denumite "dionicko drustvo", "drustvo s ogranicenom
odgovornoscu" şi alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia croată şi care sunt supuse
impozitului pe profit în Croaţia;
m)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei italiene, denumite "societa per azioni", "societa in
accomandita per azioni", "societa a responsabilita limitata", "societa cooperative", "societa di mutua
assicurazione", precum şi entităţi private şi publice care desfăşoară, în mod exclusiv sau în principal,
activităţi comerciale;
n)sub incidenţa legislaţiei cipriote: astfel cum sunt definite în legislaţia privind impozitul
pe venit;
o)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei letone, denumite "akciju sabiedriba", "sabiedriba ar
ierobezotu atbildlbu";
p)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei lituaniene;
q)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei luxemburgheze, denumite "societe anonyme", "societe en
commandite par actions", "societe a responsabilite limitee", "societe cooperative", "societe cooperative
organisee comme une societe anonyme", "association d'assurances mutuelles", "association d'epargnepension",
"entreprise de nature commerciale, industrselle ou miniăre de l'Etat, des communes, des
syndicats de communes, des etablissements publics et des autres personnes morales de droit public",
precum şi alte societăţi comerciale constituite în conformitate cu legislaţia luxemburgheză şi supuse
impozitului pe profit în Luxemburg;
r)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei ungare, denumite "kozkereseti tarsasag", "beteti tarsasag",
"kozos vallalat", "korlatolt felelossegu tarsasag", "reszvenytarsasag", "egyesules", "szovetkezet";
s)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei malteze, denumite "Kumpaniji ta' Responsabilita' Limitata",
"Socjetajiet en commandite li l-kapital taghhom maqsum f'azzjonijiet";
ş)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei olandeze, denumite "naamloze vennootschap", "besloten
vennootschap met beperkte aansprakelijkheid", "open commanditaire vennootschap", "cooperaţie",
"onderlinge waarborgmaatschappij", "fonds voor gemene rekening", "vereniging op cooperatieve
grondslag", "vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar of kredietinstelling optreedt",
precum şi alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia olandeză şi care sunt supuse impozitului
pe profit în Ţările de Jos;
t)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei austriece, denumite "Aktiengesellschaft", "Gesellschaft mit
beschrankter Haftung", "Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und
Wirtschaftsgenossenschaften", "Betriebe gewerblicher Art von Korperschaften des offentlichen
Rechts", "Sparkassen", precum şi alte societăţi comerciale constituite în conformitate cu legislaţia
austriacă şi care sunt supuse impozitului pe profit în Austria;
ţ)societăţile înfiinţate în baza legii poloneze, cunoscute ca "spolka akcyjna", "spolka z ograniczona
odpowiedzialnoscia", "spotka komandytowo-akcyjna";
u)societăţi comerciale sau societăţi civile care îmbracă o formă comercială şi cooperative şi
întreprinderi publice înfiinţate în conformitate cu legislaţia portugheză;
v)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei slovene, denumite "delniska druzba", "komanditna druzba",
"druzba z omejeno odgovomostjo";
w)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei slovace, denumite "akciova spolocnost", "spolocnost s
rucenim obmedzenym", "komanditna spolofinost";
x)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei finlandeze, denumite "osakeyhtio"/"aktiebolag",
"osuuskunta"/"andelslag", "saastopankki"/"sparbank" şi "vakuutusyhtio"/"forsakringsbolag";
y)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei suedeze, denumite "aktiebolag", "forsakringsaktiebolag",
"ekonomiska foreningar", "sparbankef, "omsesidiga forsakringsbolag", "forsakringsfdreningar";
z)societăţi constituite în conformitate cu legislaţia din Regatul Unit.
ANEXA nr. 2:LISTA IMPOZITELOR la care se face referire la art. 24 alin. (1) lit. b) pct. 3, alin.
(5) lit. b) pct. 3, respectiv art. 229 alin. (1) lit. c)
(- Anexa nr. 2 de la Titlul II)
Pentru îndeplinirea condiţiei de la art. 24 alin. (1) lit. b) pct. 3, alin. (5) lit. b) pct. 3, respectiv art. 229
alin. (1) lit. c), persoanele juridice străine din state membre, societăţi-mamă şi filiale, trebuie să
plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau
exceptări, unul din următoarele impozite:
- impot des societes/vennootschapsbelasting în Belgia;
- în Bulgaria;
- dan z prijmu pravnickych osob în Republica Cehă;
- selskabsskat în Danemarca;
- Korperschaftssteuer în Germania;
- tulumaks în Estonia;
- corporation tax în Irlanda;
- în Grecia;
- impuesto sobre sociedades în Spania;
- impot sur les societes în Franţa;
- porez na dobit în Croaţia;
- imposta sul reddito delle societa în Italia;
- în Cipru;
- uznemumu ienakuma nodoklis în Letonia;
- pelno mokestis în Lituania;
- impot sur le revenu des collectivites în Luxemburg;
- tarsasagi ado, osztalekado în Ungaria;
- taxxa fuq l-income în Malta;
- vennootschapsbelasting în Ţările de Jos;
- Korperschaftssteuer în Austria;
- podatek dochodowy od osob prawnych în Polonia;
- imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas în Portugalia;
- davek od dobicka pravnih oseb în Slovenia;
- dan z prijmov pravnickych osob în Slovacia;
- yhteisojen tulovero/inkomstskatten for samfund în Finlanda;
- statlig inkomstskatt în Suedia;
- corporation tax în Regatul Unit.
ANEXA nr. 3:LISTA SOCIETĂŢILOR la care se face referire la art. 33 alin. (2) pct. 12 lit. a)
(- Anexa nr. 3 de la Titlul II)
1. a) societăţi constituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului din 8
octombrie 2001 privind statutul societăţii europene (SE) şi al Directivei 2001/86/CE a Consiliului
din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societăţii europene în ceea ce priveşte implicarea
lucrătorilor, precum şi societăţi cooperative înfiinţate în temeiul Regulamentului (CE) nr.
1.435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene (SCE) şi
al Directivei 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societăţii
cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor;
2. b) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei belgiene, denumite "societe anonyme"/"naamloze
vennootschap", "societe en commandite par actions"/"commanditaire vennootschap op aandelen",
"societe privee a responsabilite limitee"/"besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid",
"societe cooperative a responsabilite limitee"/"cooperatieve vennootschap met beperkte
aansprakelijkheid", "societe cooperative responsabilite illimitee"/cooperatieve vennootschap met
onbeperkte aansprakelijkheid", "societe en nom collectif'/"vennootschap onder firma", "societe en
commandite simple"/gewone commanditaire vennootschap", întreprinderile publice care au adoptat
una dintre formele juridice menţionate anterior, precum şi alte societăţi comerciale constituite în
conformitate cu legislaţia belgiană şi care sunt supuse impozitului pe profit în Belgia;
3. c)
4. d) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei cehe, denumite "akciova spolecnost", "spolecnost s
rucenim omezenym";
5. e) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei daneze, denumite "aktieselskab" şi "anpartsselskab".
Alte societăţi comerciale care sunt supuse impozitului pe profit în temeiul Legii privind impozitarea
societăţilor comerciale, în măsura în care venitul lor impozabil este calculat şi impozitat în
conformitate cu normele generale în materie fiscală aplicabile societăţilor comerciale
"aktieselskaber";
6. f) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei germane, denumite "Aktiengesellschaft",
"Kommanditgesellschaft auf Aktien", "Gesellschaft mit beschrankter Haftung",
"Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und WirtschaftsgenossenschafT, "Betriebe
gewerblicher Art von juristischen Personen des offentlichen Rechts" şi alte societăţi constituite în
conformitate cu legislaţia germană şi care sunt supuse impozitului pe profit în Germania;
7. g) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei estoniene, denumite "taisuhing", "usaldusuhing",
"osauhing", "aktsiaselts", "tulundusuhistu";
8. h) societăţi constituite sau existente sub incidenţa legislaţiei irlandeze, instituţii înregistrate sub
sistemul "Industrial and Provident Societies Act" sau "building societies" înregistrate sub sistemul
"Building Societies Act" şi "trustee savings banks" în înţelesul "Trustee Savings Banks Act" din
anul 1989;
9. i) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei greceşti,
, precum şi alte societăţi
constituite în conformitate cu legislaţia greacă şi care sunt supuse impozitului pe profit în Grecia;
10. j) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei spaniole, denumite "sociedad anonima", "sociedad
comanditaria por acciones", "sociedad de responsabilidad limitada", precum şi entităţi de drept
public ce funcţionează în regim de drept privat. Alte entităţi înfiinţate în conformitate cu legislaţia
spaniolă şi care sunt supuse impozitului pe profit în Spania ("Impuesto sobre Sociedades");
11. k) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei franceze, denumite "societe anonyme", "societe en
commandite par actions", "societe a responsabilite limitee", "societes par actions simplifiees",
"societes d'assurances mutuelles", "caisses d'epargne et de prevoyance", "societes civiles", care sunt
supuse de drept impozitului pe profit, "cooperatives", "unions de cooperatives", instituţii şi
întreprinderi publice cu caracter industrial şi comercial, precum şi alte societăţi constituite în
conformitate cu legislaţia franceză şi care sunt supuse impozitului pe profit în Franţa;
12. l) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei croate, denumite "dionicko drustvo", "drustvo s
ogranicenom odgovornoscu" şi alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia croată şi care
sunt supuse impozitului pe profit în Croaţia;
13. m) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei italiene, denumite "societa per azioni", "societa in
accomandita per azioni", "societa a responsabilita limitata", "societa cooperative", "societa di mutua
assicurazione", precum şi entităţi private şi publice care desfăşoară, în mod exclusiv sau în principal,
activităţi comerciale;
14. n) sub incidenţa legislaţiei cipriote: astfel cum sunt definite în legislaţia privind
impozitul pe venit;
15. o) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei letone, denumite "akciju sabiedriba", "sabiedriba ar
ierobezotu atbildibu";
16. p) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei lituaniene;
17. q) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei luxemburgheze, denumite "societe anonyme",
"societe en commandite par actions", "societe a responsabilite limite", "societe cooperative",
"societe cooperative organisme comme une societe anonyme", "association d'assurances mutuelles",
"association d'epargne-pension", "entreprise de natura commerciale, industrielle ou miniere de l'Etat,
des communes, des syndicats de communes, des etablissements publics et des autres personnes
morales de droit public", precum şi alte societăţi comerciale constituite în conformitate cu legislaţia
luxemburgheză şi supuse impozitului pe profit în Luxemburg;
18. r) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei ungare, denumite "kozkereseti tarsasag", "beteti
tarsasag", "kozos vallalat", "korlatolt felelossegu tarsasag", "reszvenytarsasag", "egyesules",
"szovetkezet";
19. s) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei malteze, denumite "Kumpaniji ta' Responsabilita'
Limitata", "Socjetajiet en commandite li l-kapital taghhom maqsum f'azzjonijiet";
20. ş) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei olandeze, denumite "naamloze vennootschap",
"besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid", "open commanditaire vennootschap",
"cooperaţie", "onderlinge waarborgmaatschappij", "fonds voor gemene rekening", "vereniging op
cooperatieve grondslag", "vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar of
kredietinstelling optreedt", precum şi alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia olandeză
şi care sunt supuse impozitului pe profit în Ţările de Jos;
21. t) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei austriece, denumite "Aktiengesellschaft",
"Gesellschaft mit beschrankter Haftung", "Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit", "Erwerbsund
Wirtschaftsgenossenschaften", "Betriebe gewerblicher Art von Korperschaften des offentlichen
Rechts", "Sparkassen", precum şi alte societăţi comerciale constituite în conformitate cu legislaţia
austriacă şi care sunt supuse impozitului pe profit în Austria;
22. ţ) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei poloneze, denumite "spolka akcyjna", "spolka z
ograniczona odpowiedzialnoscia";
23. u) societăţi comerciale sau societăţi civile care îmbracă o formă comercială şi cooperative şi
întreprinderi publice înfiinţate în conformitate cu legislaţia portugheză;
24. v) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei române, cunoscute drept: "societăţi pe acţiuni",
"societăţi în comandită pe acţiuni" şi "societăţi cu răspundere limitată";
25. w) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei slovene, denumite "delniska druzba", "komanditna
druzba", "druzba z omejeno odgovomostjo";
26. x) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei slovace, denumite "akciova spolocnost", "spolocnost
s rucenim obmedzenym", "komanditna spolocnost";
27. y) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei finlandeze, denumite "osakeyhtio"/"aktiebolag",
"osuuskunta"/"andelslag", "saatopankki"/"sparbank" şi "vakuutusyhtio"/"forsakringsbolag";
28. z) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei suedeze, denumite "aktiebolag",
"forsakringsaktiebolag", "ekonomiska foreningar", "sparbanker", "omsesidiga forsakringsbolag",
"forsakringsforeningar";
29. aa) societăţi constituite în conformitate cu legislaţia din Regatul Unit.
ANEXA nr. 4:LISTA IMPOZITELOR la care se face referire la art. 33 alin. (2) pct. 12 lit. c)
(- Anexa nr. 4 de la Titlul II)
Pentru îndeplinirea condiţiei de la art. 33 alin. (2) pct. 12 lit. c), societatea dintr-un stat membru trebuie
să plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a statului respectiv, fără posibilitatea unei opţiuni sau
exceptări, unul din următoarele impozite:
- impot des societes/vennootschapsbelasting în Belgia;
- în Bulgaria;
- dan z prijmu pravnickych osob în Republica Cehă;
- selskabsskat în Danemarca;
- Korperschaftssteuer în Germania;
- tulumaks în Estonia;
- corporation tax în Irlanda;
- în Grecia;
- impuesto sobre sociedades în Spania;
- impot sur les societes în Franţa;
- porez na dobit în Croaţia;
- imposta sul reddito delle societa în Italia;
- în Cipru;
- uznemumu ienakuma nodoklis în Letonia;
- pelno mokestis în Lituania;
- impot sur le revenu des collectivites în Luxemburg;
- tarsasagi ado în Ungaria;
- taxxa fuq l-income în Malta;
- vennootschapsbelasting în Ţările de Jos;
- Korperschaftssteuer în Austria;
- podatek dochodowy od osob prawnych în Polonia;
- imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas în Portugalia;
- impozit pe profit în România;
- davek od dobicka pravnih oseb în Slovenia;
- dan z prijmov pravnickych osob în Slovacia;
- yhteisojen tulovero/inkomstskatten for samfund în Finlanda;
- statlig inkomstskatt în Suedia;
- corporation tax în Regatul Unit.
ANEXA nr. 5:
(-Anexa nr. 1 de la titlul VIII "Accize şi alte taxe speciale")
"Nr. crt. Denumirea
produsului sau a
grupei de produse
U.M. Acciza (lei/U.M.)
2024 2025 2026
0 1 2 3 4 5
Alcool şi băuturi alcoolice
1. Bere, din care: 4,62 5,30 5,83
1.1. Bere produsă de
producătorii
independenţi a căror
producţie anuală nu
depăşeşte 200 mii hl
hl/1 grad
Plato
2,54 2,92 3,21
2. Vinuri hl de produs
2.1. vinuri liniştite 0,00 10 11
2.2. vinuri spumoase 66,34 76,19 83,81
3. Băuturi fermentate,
altele decât bere şi
vinuri
hl de produs
3.1. liniştite, din
care:
555,58 638,03 701,83
3.1.1. cidru de mere
şi de pere
0,00 10 11
3.1.2. hidromel
obţinut prin
fermentarea unei
soluţii de miere în
apă
0,00 10 11
3.1.3. obţinute din
fructe de pădure,
fără alte adaosuri de
arome sau alcool
0,00 10 11
3.2. spumoase 66,34 76,19 83,81
3.2.1. cidru de mere
şi de pere
0,00 10 11
4. Produse
intermediare
hl de produs 555,58 638,03 701,83
5. Alcool etilic, din
care:
hl de alcool
pur
4.629,75 5.316,81 5.848,49
5.1. Alcool etilic
produs de micile
distilerii
2.314,87 2.658,39 2.924,23
Tutun prelucrat
6. Ţigarete 1.000
ţigarete
672,92 703,47 718,97
7. Ţigări şi ţigări de foi 1.000 buc. 591,25 620,00 634,00
8. Tutun de fumat fin
tăiat, destinat rulării
în ţigarete
kg 591,25 620,00 634,00
9. Alte tutunuri de
fumat
kg 591,25 620,00 634,00
0 1 2 3 4 5
Produse energetice
10. Benzină cu plumb tonă 2.530,17 4.249,09 4.674,00
1.000 l 1.948,23 3.271,80 3.598,98
11. Benzină fără plumb tonă 2.151,13 3.612,54 3.973,79
1.000 l 1.656,36 2.781,64 3.059,80
12. Motorină tonă 1.796,53 3.017,04 3.318,74
1.000 l 1.518,04 2.549,35 2.804,29
13. Păcură tonă
13.1. utilizată în
scop comercial
71,07 71,07 71,07
13.2. utilizată în
scop necomercial
71,07 71,07 71,07
14. Gaz petrolier
lichefiat
tonă
14.1. utilizat drept
combustibil pentru
motor
607,70 607,70 607,70
14.2. utilizat drept
combustibil pentru
încălzire
537,76 537,76 537,76
14.3. utilizat în
consum casnic*)
0,00 0,00 0,00
15. Gaz natural GJ
15.1. utilizat drept
combustibil pentru
motor
12,32 12,32 12,32
15.2. utilizat drept
combustibil pentru
încălzire
15.2.1. în scop 0,81 0,81 0,81
comercial
15.2.2. în scop
necomercial
1,52 1,52 1,52
16. Petrol lampant
(kerosen) **)
16.1. utilizat drept
combustibil pentru
motor
tonă 2.640,92 2.640,92 2.640,92
1.000 litri 2.112,73 2.112,73 2.112,73
16.2. utilizat drept
combustibil pentru
încălzire
tonă 2.226,35 2.226,35 2.226,35
1.000 litri 1.781,07 1.781,07 1.781,07
17. Cărbune şi cocs GJ
17.1. utilizat în
scopuri comerciale
0,71 0,71 0,71
17.2. utilizat în
scopuri
necomerciale
1,42 1,42 1,42
18. Electricitate MWh
18.1. Electricitate
utilizată în scop
comercial
2,37 2,37 2,37
18.2. Electricitate
utilizată în scop
necomercial
4,74 4,74 4,74
*) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înţeleg gazele petroliere lichefiate,
distribuite în butelii tip aragaz. Buteliile tip aragaz sunt acele butelii cu o capacitate de până la
maximum 12,5 kg.
**) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizează.
ANEXA nr. 6:
(- Anexa nr. 2 la titlul VIII "Accize şi alte taxe speciale")
Nr. crt. Denumirea
produsului
U.M Acciza (lei/U.M.)
2024 2025 2026
0 1 2 3 4 5
1 Lichid cu sau fără
nicotină
ml 0,81 1,09 1,31
2 Produse care conţin
tutun, destinate
inhalării fără ardere
kg 1.094,93 1.172,45 1.198,28
3 Produse destinate
inhalării fără ardere,
care conţin înlocuitori
de tutun, cu sau fără
nicotină
kg 1.094,93 1.172,45 1.198,28
4 Băuturi nealcoolice
cu zahăr adăugat
pentru care nivelul
total de zahăr este
cuprins între 5 g-8
g/100 ml
hl 40 44 48,4
5 Băuturi nealcoolice
cu zahăr adăugat
pentru care nivelul
total de zahăr este
peste 8 g/100 ml
hl 60 66 72,6
6 Produse cu nicotină,
care nu conţin tutun,
destinate consumului
kg 115 120,5 126
pe cale orală
*) - după numărul curent 6 se introduce un nou număr curent, nr. crt. 7, cu următorul cuprins:
7
Tutunuri pentru mestecat şi tutunuri pentru
uz nazal
kg - 1.172,45 1.198,28
ANEXA nr. 7:Declaraţie pe propria răspundere
(- Anexa la titlul VII al Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Subsemnatul(a),
(Se bifează opţiunea corespunzătoare.)
|_| Persoană fizică - ..................................................... (nume, prenume), identificată prin CI/BI
seria........şi nr. ....................
|_| Persoană juridică - ..................................................... (nume, prenume), în calitate de administrator/
reprezentant legal al .................................., cu sediul în localitatea ...................................., str.
.................................... nr. .........., judeţul ............................/municipiul ...................................., sectorul
................., CIF/CUI nr. ......................, identificat prin CI/BI seria ............şi nr. ........................, în
calitate de beneficiar final,
cunoscând prevederile art. 326 din Codul penal cu privire la falsul în declaraţii, declar pe propria
răspundere că achiziţionez/import cu cotă redusă de TVA, în conformitate cu prevederile art. 291 alin.
(2) lit. n)-q) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
produsele şi/sau serviciile cuprinse în Factura nr. .............. din data ..................., emisă de către
............................................................................................ (Se completează datele de identificare ale
furnizorului/prestatorului.),/în Declaraţia vamală de import......., astfel:
|_| produsele prevăzute la art. 291 alin. (2) lit. n) în vederea instalării;
|_| produsele prevăzute la art. 291 alin. (2) lit. o) în vederea instalării;
|_| produsele prevăzute la art. 291 alin. (2) lit. p) în vederea instalării;
|_| produsele prevăzute la art. 291 alin. (2) lit. q) în vederea instalării;
|_| serviciile de instalare a produselor prevăzute la art. 291 alin. (2) lit. n);
|_| serviciile de instalare a produselor prevăzute la art. 291 alin. (2) lit. o);
|_| serviciile de instalare a produselor prevăzute la art. 291 alin. (2) lit. p);
|_| serviciile de instalare a produselor prevăzute la art. 291 alin. (2) lit. q).
Se bifează situaţia/situaţiile în care se află beneficiarul final, corespunzătoare produselor sau serviciilor
facturate de furnizor/prestator sau importate, după caz.
Produsele/Serviciile achiziţionate/importate sunt destinate pentru imobilul situat la adresa:
....................................................................................................................................................... (adresa
completă a imobilului)
Destinaţia imobilului este:
(Se bifează opţiunea corespunzătoare beneficiarului.)
|_| locuinţă [art. 291 alin. (2) lit. n)]
o clădire destinată administraţiei publice centrale sau locale/clădire destinată entităţilor aflate în
coordonarea/subordonarea acestora, cu excepţia societăţilor [art. 291 alin. (2) lit. o)]
Numele şi prenumele în clar ..........................................................................
Semnătură..................................
Data .....................................
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 688 din data de 10 septembrie 2015
*) ATENŢIE! Prin certificatul pentru situaţii de urgenţă, emis potrivit metodologiei aprobate prin ordin al
ministrului economiei, energiei şi mediului de afaceri, se constată, în baza declaraţiilor pe propria
răspundere, diminuarea veniturilor sau a încasărilor cu minimum 25% în luna martie 2020 prin raportare
la media lunilor ianuarie şi februarie 2020 sau întreruperea parţială sau totală a activităţii ca efect al
deciziilor emise de autorităţile publice competente pe perioada stării de urgenţă decretate.